Pentru ca persoana sa ajunga la absoluta disperare, are nevoie de asemenea de ajutor de Sus. Noi insine suntem incapabili sa facem asta. Este mare lucru sa iti poti simti limitele: Adica- Eu- nu mai sunt Eu. Doar Creatorul ne poate da acest semn, aceasta limita, granita dintre El si mine.

Noi facem diferite actiuni, folosim anumite trucuri pana cand ajungem dintr-o data la disperare, vazand in asta asa numitul „ordinul din Rai” , care este un semn de Sus. Baal HaSulam scrie, Nu exista o stare mai fericita pentru un om decat atunci cand cu propriile sale puteri el este disperat. …. In fond, aceasta stare vine de la Creator, si nu se poate face nimic.

Noi ne adunam eforturile, la un moment dat, si apoi incepem sa le primim simultan, acumulate intr-un intreg. Noi nu punem eforturile noastre intr-o cutie, ele se aduna intr-un vas comun, si rezultatele acestora vin de la Creator. Nimeni nu stie cand se va intampla. Si de aceea iesirea din Egipt are loc in graba si in intuneric.

Pe masura ce incercam sa ajungem la unitate, incepem sa muncim impreuna, si descoperim dintr-o data puterea disperarii, respingeri si  neputiintei. Aceasta disperare ne conduce la o cerere: Avem nevoie de ajutor sa ne unim. Si strigam. Si acest strigat este urmat de ajutor de Sus.

De aceea este imposibil sa ajungem la Creator fara ca inainte sa ajungem la disperare interioara si fara a ne uni eforturile. In fond, Creatorul este o forta, care este in mod specific revelat prin efortul si munca reciproca. In persoana nu exista Creatorul. Lumina superioara poate exista in vasul corectat pana la un anumit nivel, si persoana este un „fragment” din intreg.
Din Congresul de la Arava 25/02/2012, Lectia #6

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Astazi scriem istoria prin unitatea dintre noi. Totul se intampla pentru prima data. Pentru ca, pana acum, generatiile au coborat spiritual: de la revelarea Creatorului la Adam prin Avram, Moise, etc, pana la Rabash. Acest proces global este numit „coboraraea generatiilor”. Deci pentru pima data in istorie, ne gasim complet separati fara nici o pregatire. Si incepem ridicarea de la punctul zero.

Stadiul anterior ale dezvoltarii este complet. Coborarea de sus in jos, coborarea lumilor, Partzufim si Sefirot, spargerea sufletului Adam HaRishon–  totul a fost finalizat. Baal HaSzlam a spus ca noi vom incepe calatoria in sens invers incepand cu anul 1995.

Starea noastra nu are precedent in trecut. Nu exista analogii care sa ne arate cum sa actionam astazi. In generatiile anterioare, a existat un anumit grad de iluminare, a existat o perceptie si o conexiune cu spiritualitatea. Insa noi suntem complet separati.

Insa pe de alta parte, noi avem un imens suport de Sus pentru a incepe ridicarea.Intregul sistem ne ajuta si se bazeaza pe noi. De aceea parti ale sufletului comun, care nu au avut nici o conexiune cu spiritualitatea au inceput sa se apropie de aceasta idee in ultimii ani si au inceput sa inteleaga anumite lucruri. Asta pentru ca actiunile noastre corespund cu actiunile spirituale, si astfel trezsec Lumina.

Intrebare: Ce anume trebuie sa faca generatia noastra?

Raspuns: Sa inteleaga criza. Noi am inceput sa ne obisnuim cu aceasta in mod spiritual, punandu-ne intrebari referitoare la sensul vietii. Insa intreaga lume experimenteaza acest lucru in mod material. Persoana nu este multumita cu viata sa, si acest lucru este o intrebare referitoare la sensul vietii, insa la un alt nivel.

Noi toti incepem cu acest lucru pe masura ce vedem ca nu exista nici un raspuns la criza nici in plan corporal si nici spiritual. In acest fel, intreaga umanitate- divizata in cei care se indreapta spre Creator (Israel- Yashar Kel) si natiunile lumii- trebuie sa inteleaga acest lucru.

Traim timpuri speciale, si nu intelegem ca, Creatorul ne hraneste la propriu „cu lingurita”. Noi nu il putem revela acum pe El  pentru ca acest lucru ar distruge intreaga munca, ar fi impotriva Naturii, si va perturba legea echilibrului si similaritatii proprietatilor. El se va revela pe Sine atunci cand vom ridica MAN, cererea pentru corectare.
Din Congresul de la Arava 25/02/2012, Lectia #6

Filed under: Congrese, Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Realitatea noastra este una, iar totul depinde de persoana care percepe sau reveleaza realitatea. La inceput revelam doar o mica parte a realitatii, aceasta lume. Apoi, dupa cum vasele noastre se maresc si senzitivitatea noastra creste, simtim o realitate care creste, mai complexa si mai bogata, numita Lumea Superioara.

Cum ne putem ridica la perceptia realitatii superioare? La urma urmei, noi intotdeauna vorbim nu doar despre asta, ci despre persoana care o primeste, simte, reveleaza si atinge. Deci, cum ne putem ridica de la nivelul unei persoane odinare la stadiul unei persoane cu atingere?

Diferenta dintre cele doua se afla in cat de sensibili sunt ei la realitatea lor. Daca o percepem doar prin mijloacele vaselor, calitatilor, si simtim ca ne-am nascut cu asta, atunci traim doar in lumea noastra, si percepem existenta noastra  in interiorul ei. Cu toate acestea, daca dezvoltam in interiorul nostru un receptor aditional, simtim o „ realitate adiționala.”

Cabalistii spun ca putem simti aceasta adiție daca incepem sa tratam realitatea noastra cu mai multa precizie, intr-o maniera speciala. Aceasta este o atitudine speciala – esentiala, realizarea importantei si respectului pentru calitatea daruirii care exista in realitatea superioara.

Si asta inseamna ca ar trebui sa ne pese doar despre un singur lucru: cum sa incepem sa respectam calitatea daruirii, cum sa ii crestem importanta in ochii nostri? Din acest motiv cabalistii scriu articole, carti, scrisori pentru noi, dându-ne diferite exercitii si explicandu-ne cum ar trebui sa ne unim astfel incat, prin virtutea diverselor eforturi, realitatea superioara, insemnand  calitatea daruirii, va deveni foarte importanta pentru noi.

Insa, nici chiar acesta nu este obiectivul principal, ca noi sa observam importanta in Sursa acestei calitati, Forta Superioara, Creatorul, Radacina. Cand o persoana ataseaza importanta Radacinii, incepe sa simta noi fenomene. Apoi ea intelege istoria sa, ce i s-a petrecut inainte.

Se dovedeste ca pe parcursul intregii sale vietii, in fiecare moment Creatorul a construit acest proces pentru el si persoana intotdeauna a avansat catre atingerea spirituala, catre dezvoltarea de noi senzatii. Acesta a fost singurul lucru pe care l-a facut, desi nu a stiut despre el.

Iar acum in momentul prezent, trebuie sa inteleg ca pana in acest punct totul a fost sustinut de Creator, si trebuie sa ii fiu recunoscator pentru desfasurarea  adecvata si impulsul de a avansa. Dar de acum inainte totul depinde de mine.

Stim ca aspiram corect catre dezvoltare cand vedem in trecut ca in mod constant Creatorul ne-a impins in directia corecta. Iar acum in fiecare moment suntem in starea de a alege.

Lectia 5 de la Conventia Arvut Arava din 24/02/2012

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Este spus: „ Exista multe ganduri in inima omului, dar salvarea de la Creator vine cat ai clipi din ochii.” Deci toate pretentiile noastre sunt justificate, dar ele toate ar trebui sa devina una singura: Trebuie sa il revelam pe Creator; altfel nu avem nici o sansa sa intelegem, sa simtim, sa avansam sau sa dobandim succesul. Asta inseamna ca noi nu putem ramane asa cum suntem, neintelegand nimic si  neatingand nimic, neputand iesi din aceasta stare.

Aceasta stare disperata si lipsita de speranta este cea mai buna; este exact asa cum lucrurile ar trebui sa fie. Reprezinta descoperirea vasului care cu adevarat are nevoie de tratament. Dar trebuie sa fie descoperit ca rezultat al clarificari problemelor, intentiilor, ca rezultat al „ nu este altcineva in afara de EL” de la inceput, ca tot ceea ce fac este pentru a revela Creatorul. Dar de ce as avea nevoie de asta? Pentru ca asta este scopul Creatiei, iar eu aduc astfel multumire Lui.

Revelarea Creatorului se poate petrece doar in vasul colectiv, in dorinta colectiva. Noi construim aceasta dorinta colectiva pornind de la punctele din inima, pe care le conectam cand ne ridicam deasupra noastra. Cu exceptia acestor puncte din inima, orice altceva este doar animalitatea noastra, pe care noi o coboram chiar mai jos. Astfel am clarificat intreaga structura a sufletului nostru general. Acesta e felul in care ar trebui sa fie.

Revelarea Creatorului se petrece involuntar, insemnand in mare confuzie, iar asta e bine. Ar trebui sa ne axam doar pe acest gand, pe intentie, pe cautare si sa adaugam asta bucuriei „ ce munca ni s-a dat noua, dintre toti oamenii.”  Te poti visa in alt loc, stand acasa in fata televizorului, intr-un fotoliu, urmarind ceva seriale, sau ceva de genul asta. Dar gandeste-te doar, cat de special esti tu dintre miliardele de oameni din lume, cu scopul de a-i ajuta pe ei, pentru a-L descoperi pe EL, pentru a-ti servi prietenii si in toate astea sa gasesti pacea si fericirea.

Lectia a doua de la Conventia Arvut Arava din 23/02/2012

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De cand am ajuns la conventie dialoghez cu „Faraonul” din mine; eu ii adresez intrebari, iar el imi raspunde. El spune: te bucuri de orice faci.” Eu merg sa ajut la bucatarie, Faraonul spune: „ nu conteaza, iti face pacere.” Daca igienizez toaletele, de asemenea ma bucur si de asta. In final ii spun Faraonului ca am un scop pentru care am venit la conventie, un altfel de scop de a atinge starea in care fiecare este conectat. Faraonul din mine spune ca si aceasta conectare pe care o astept, este in cele din urma tot pentru mine. Daca este asa ce imi ramane de facut?

Raspuns: Bucura-te! Spun asta serios. Daca pot face diferite lucruri pentru societate, fizice sau mentale, gandindu-ma la ei tot timpul si fiind bucuros, asta e minunat. Cine spune ca trebuie sa suferim?

Dar dupa cateva astfel de actiuni vei vedea subit ca nu te mai bucuri de asta. Brusc vei intreba: „ Dar ce  nevoie am de toate astea? „si tot asa. Apoi Faraonul este descoperit.

La inceput sunt „ sapte ani de indestulare,” totul este placut intr-o maniera egoista. Intr-adevar, Faraonul tau are dreptate, el spune ca tot ceea ce faci, faci pentru el. Asa ca fa-o pentru el, precum in Egipt in primii sapte ani de prosperitate, unde fiecare munceste facand totul pentru Faraon, iar in cele din urma descopera ca este de fapt forta raului.

De ce in locul Faraonului bun apare brusc Faraonul rau? Din motiv ca avansam spre Creator. Pe masura ce avansam, dorinta care anterior parea buna se intrezareste ca fiind rea. Grupul este benefic, studiul este bun, prietenii sunt buni, imi doresc sa fiu cu ei si sa fiu la datorie, sa spal toaletele, sa ajut in bucatarie, totul este placut si eu savurez fiecare minut cat sunt in societate – asta e ceea ce simte fiecare incepator care vine la grup. Apoi, brusc incepe sa simta dezgust, sa fie revoltat, sa nu ii mai pese de nimic, el nu mai simte ca face ceva si nu mai vrea nimic: „ Ce sarcini? Pentru ce?”

De ce? Asta pentru ca cei „ sapte ani de seceta” incep. Ce reprezinta seceta? O persoana nu simte placere in a fi in grup, in a fi alaturi de prieteni – iar asta inseamna avansare.

Totul este revelat in raport cu ordinea gradelor. Ar trebui sa fim fericiti si seriosi si sa urmam acea linie cu grija acceptand orice ni se reveleaza de-a lungul caii. Tora ne spune despre asta; la urma urmei Tora este o instructie ( au aceeasi radacina in ebraica); ne spune unde te vei impotmoli si ce ar trebui sa faci in drumul spre revelarea  Dumnezeirii.

Asa ca nu ai de ales,  trebuie sa intri in Egipt , trebuie sa prestezi o astfel de munca si trebuie sa iesi afara. Doar atunci o sa primesti Tora, instructiunea cum sa avansezi mai clar.

Aceasta este asa deoarece Tora vorbeste doar despre corectia dorintelor. Tu corectezi cele 613 dorinte ale tale de la intentia „ in ordinea primirii” la intentia „in ordinea daruirii” si apoi il descoperi pe Creator.

Lectia a doua de la Conventia Arvut Arava din 23/02/2012

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

În realitate, munca spirituala este foarte scurta şi uşoara dacă ne ridicam mai presus de intenţia egoista şi vrem să verificam în ce măsură existăm în interiorul acesteia. Avem nevoie doar sa privim din afara, deoarece este imposibil de explorat si experimentat acest lucru în timp ce te afli în interiorul ego-ului tau, cand te conduce şi te mituieste, privandu-te de capacitatea de a studia critic.

Pentru a fi un cercetător obiectiv şi un judecător imparţial, trebuie să fii complet independent de ceea ce examinezi. Şi acesta este un grad foarte inalt. Dar trebuie să încerci şi să începi de la lucrurile mici, pentru a te evalua cât mai critic posibil. Acest lucru se numeste realizarea răului. Trebuie să verifici în mod constant care este intentia ta in orice acţiune, privire sau mişcare. In acest punct, poti incepe imediat sa ceri schimbarea naturii tale pentru că natura noastră este egoista, dar există o altă formă a naturii: daruirea.

Vedem în istoria noastra cum multe miliarde de ani au fost necesare pentru a dezvolta nivelul neinsufletit al naturii, sute de mii de ani  pentru a se dezvolta nivelul vegetativ şi animal. Apoi, vedem cat de rapida a fost evoluţia umană in ultima etapă de dezvoltare a nivelului animal, care merge dincolo de animalul normal. A fost nevoie de doar 20-30 de mii de ani. Dar fiecare grad are etapele sale stabilite, numite Sefirot şi vedem cât de mult a adăugat secolul 20  la dezvoltarea noastră finală, în comparaţie cu toate mileniile anterioare.

Acelaşi lucru se va întâmpla în dezvoltarea noastră spirituală, doar ca mult mai rapid. Tot ceea ce s-a desfăşurat în istorie timp de mii, milioane si miliarde de ani, ni se poate întâmpla în câteva ore. Nu exista timp în spiritualitate! Aceste modificări pot fi instantanee. Şi, mai ales pentru că trăim într-un astfel de timp in care toată umanitatea (care este, întregul univers), începe să se apropie de realizarea răului intenţiei sale egoiste, ego-ul său, nu este un miracol ca va fi dezvăluit complet. Mulţi oameni din lume deja au nevoie de acest lucru şi mai mult sau mai puţin înţeleg, doar ca nu văd posibilitatea de a face ceva. Ei toti spun cuvinte frumoase, dar nu merg dincolo de ele.

Asta înseamnă că schimbările noastre pot fi foarte rapide şi totul depinde de noi. Şi de aceea „ne-am adunat aici pentru a urca la gradul de om”, care este maestrul intenţiei lui, fie ca aceasta va fi pentru binele propriu sau de dragul daruirii. Avem nevoie doar sa prindem această intenţie „de coada” şi în mod constant sa analizam în ce intenţie suntem, facand doar asta tot timpul. Indiferent care sunt acţiunile pe care le efectuam, cel mai important lucru este intenţia.

Lumea care funcţionează pe baza acţiunii se numeşte această lume, deoarece exista doar o singura intenţie. Iar lumea care opereaza pe baza intenţiei este numita lumea superioara. Dacă o persoană descopera că intenţia sa este egoista, acest lucru este deja numit lumea spirituala sau superioara, însă numai din partea „stânga”, din partea forţei impure, coaja (Klipa). Dar acesta este deja un nivel spiritual, aşa că ar trebui să fim interesati chiar şi de descoperirea răului şi sa ne bucurăm că l-am descoperit.

Principalul lucru este ca ma apropii studiind în ceea ce priveşte intenţia. Şi fie ca este bine sau rău, pentru binele propriu sau de dragul de a darui, nu este important; sarcina mea este sa intru mai adânc în ea şi să trăiesc numai în ea. Astfel, ma mut intr-o dimensiune cu totul diferită din viaţa mea, adica descopar legătura cu aceasta numai în acord cu intenţia. Şi nu-mi fac griji pentru nimic altceva. Dacă ne concentrăm pe deplin in acest lucru, vom găsi o deschidere mică, îngustă în lumea spirituală! Este numai în asta.

Dificultatea este de a prinde intenţia de fiecare dată şi de a rămâne in ea în mod constant. Apoi vom începe să evoluam cu viteza luminii! Nu ar lua nici un pic de timp; asta este deja durerile muncii, prin care ne nastem în lumea intenţiilor.

Din Convenţia Arvut de la Arava – Lecţia # 1- 23/2/12

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cabalistii ne spun ca Lumina superioara este în repaus absolut şi că nu se schimbă nimic cu exceptia persoanei in sine. Când o persoană se schimba, Reshimot, (amintirile) din el se schimba şi dacă ştie cum să organizeze Reshimot, aceasta este lumea pe care o primeste. Deci, nu există nici o problemă în lucrul cu noi insine, intre noi. Dacă ştim cum să ne conectam, cum sa organizam societatea noastra, astfel încât aceasta sa fie conectata în mod constant asa cum ar trebui, ne vom simti oricum ne dorim în ea. Acestea sunt de fapt, toate instrumentele care ne-au fost date şi nu avem nevoie de mai mult.

Daca Lumina nu se schimbă şi Reshimot ne avanseaza în mod constant spre ea, noi trebuie să fim tot timpul din ce in ce mai asemănători cu Lumina intre noi. Este simplu şi depinde numai de noi şi nu de vreun factor extern. Nu depinde nici macar de Creator, deoarece Lumina superioara, forta Lui, este în repaus absolut. Modul în care te plasezi cu privire la aceasta, împreună cu societatea, (pentru că altfel nu o percepi, toată lumea şi, mai important, noi toţi împreună), acesta este modul în care primim daruirea si o simtim în forma lumii noastre.

Prin urmare, dorind să ne conectam aspiraţiile mai presus de noi insine, astfel încât acestea sa fie conectate mai presus de noi şi în ele sa simţim realitatea noastra spirituala, este cea mai importantă acţiune pentru noi. Pentru aceasta este rugăciunea. O rugăciune este atunci când o persoană se judecă pe sine. Sa te rogi înseamnă sa te judeci pe tine insuti. În primul rând o persoană trebuie să fie propriul său judecător: „Cine sunt eu, ce sunt eu în starea mea actuală şi cine vreau să fiu?” Decalajul dintre ceea ce este acum şi ceea ce este de dorit în clipa următoare ridica de fapt MAN, care este o rugăciune.

Noi ar trebui să stabilim în mod corect unde suntem acum. Aceasta se numeşte „recunoaşterea răului”: Starea noastră actuală este încă rea. Şi aşa în fiecare clipă, chiar şi în starile mai avansate, momentul prezent se resimte în noi ca fiind rău şi starea mai avansata se simte ca fiind mai buna. Deci, se spune: „Stai departe de rău şi fa bine.” De ce se spune „Fă bine”? Ce este binele pe care il pot face dacă binele ma aşteaptă la starea următoare? Sa „faci bine” înseamnă să-ti imaginezi, să încerci, să te joci cu el, să fii în el, în acest bine.

Şi aceasta este o rugăciune: În ce măsură sunt eu în recunoaşterea răului în starea actuală şi cât de mult tanjesc dupa starea dorită, sa obtin binele. Cum pot verifica răul şi binele? „Sa aduc multumire Creatorului”, „Sa-I daruiesc Lui,” totul este foarte vag şi nimeni nu ştie ce înseamnă. Noi nu înţelegem şi nu atingem acest lucru, ci ajungem doar la aceasta realizare după ce ne-am pregătit pe noi înşine.

Cum ar trebui să ne pregătim? Aici primim un cadou minunat: un mediu în care ma pot indrepta spre Creator, starea de la care pot sari in spiritualitate. În momentul în care ma adaptez la această stare cu ceilalţi, este descoperit printre noi. Cabalistii au pregătit rugăciuni pentru noi, o pledoarie de la o persoană pentru „noi” şi Creator, care este de fapt de foarte mare ajutor în ajungerea la abordarea corectă.

Adevărul este că nimeni nu este vrednic şi nimeni nu merită acest lucru. Este o minune că este posibil sa transcendem de la corporalitate la spiritualitate.

Baal HaSulam spune în scrisoarea 56: Creatorul masoara o persoană dupa masura ei. Şi aşa se spune în Biblie: „că păcatul Amoriţilor nu este complet încă,” iar aceasta este, de asemenea, problema noastră. Păcatul Amoriţilor este coaja care protejează fructul, numit „o trezire de Sus”, sau Ţara lui Israel. Iar aceasta coaja nu se va muta nici măcar un pic, înainte ca Israel sa completeze pe deplin măsura de „o trezire de jos”, la care este obligat şi care este numita o „virtute.” Acesta este un efort şi o muncă mai presus de puterea umană.

Deoarece ceea ce este în puterea unei persoane se numeste doar munca si nu este o exercitare, iar când Israel ajunge in acest punct, atunci ei isi completeaza măsura lor, şi atunci înseamnă că „păcatul Amoriţilor este complet „, În sensul că este clar pentru toţi că nu există nici o Tara a lui Israel şi onoare a Creatorului, Divinitatea le aparţine. Apoi, coaja numita „Amoriti” este rupta şi Divinitatea este ridicata din praf, şi nu înainte de asta, nici macar cu un moment, aşa cum este spus.

Pe de o parte, trebuie să înţelegem cu adevărat că noi nu aparţinem spiritualitatii. Pe de altă parte, noi trebuie să fim îndrăzneţi, asa cum este inerent la copii şi la cererile lor. Nivelul inferior este întotdeauna nedemn de nivelul superior, dar face cererile catre nivelul superior. Este scris: „Fiii mei m-au învins.” Indrazneala este ceea ce ajută aici. Ce indrazneala? Nu merit nimic, dar cer. Toate acestea trebuie să fie incluse în rugăciune.

Ce este special la o rugăciune? O rugăciune nu poate fi de la un singur individ, ci de la noi toţi împreună. O persoană care se roagă este ca un strigăt în deşert; nu afectează nimic. Noi trebuie să ridicam MAN, Mei Nukvin, când Malchut se ridică la Bina şi Malchut este Knesset Israel (adunarea lui Israel), ceea ce înseamnă că aduna toate cererile împreună. Daca o cerere vine de la un individ, nu este primită; ea nu este inclusă în vasul spiritual, în Shechina (Divinitate). Deci, haideti sa incercam si sa simtim rugăciunea noastră, dorinţa noastră colectivă, împreună.
[71455]
Din Lecţia # 3 Convenţia Arvut de la Arava, 24/2/12

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când ești încorporat în acțiunea colectivă, te simți câteodată unit cu prieteni chiar în gândurile tale, dar în ultimul moment simți că ceva lipsește, un efort într-un efort, ultima picătură. Cum putem obține această ultimă picătură astfel încât să ajungem la plângerea generală, astfel încât să fim în stare să ne deschidem inimile odată pentru totdeauna?

Răspuns: Ultima picătură este exact punctul nașterii, punctul ieșiri din Egipt și este lucrul cel mai dificil. Omul este gata să meargă aproape până la final, iar apoi vede un zid în față, ceva pe care nu îl poate depăși și deodată găsește nenumărate scuze.  Înclinația sa rea îi spune: ”Trebuie să ai grijă încă de asta, de aia, nu ai studiat încă tot TES, nu știi încă toate articolele din Shamati, mai ai încă multe de făcut” și așa mai departe.

Același lucru se întâmplă și în relația cu prietenii, adică exact atunci când ajungi la punctul în care acum poți ieși din egoul tău și te poți conecta, să realizezi punctul de sudură între tine și prieteni, nu o poți face. A crea un punct de sudură înseamnă că acest punct de lipitură va cădea pe conexiunea dintre tine și prieteni și vă va lipi împreună într-o singură adeziune. Nu poți face asta. În ultimul moment bați în retragere.

Aici numai un ajutor general poate ajuta. De aceea, rugăciunea unui individ nu ajută. O rugăciune trebuie să fie rugăciunea celor mulți, atunci când te rogi pentru prieteni și nu pentru tine și când întregul grup sau mai multe grupuri se roagă împreună. Dar tu ne vorbești de un efort individual. Poți să îmi vorbești despre un efort individual pentru încă o mie de ani, nimic nu ți se va întâmpla. Direcția este familiară dar este greșită pentru că tu nu îți faci griji în legătură cu conexiunea cu prietenii.

Din Lecția nr 4 de la Congresul ARAVA Arvut, 2/24/12

Filed under: Congrese, Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Unitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este efortul cel mai mic pe care trebuie să îl facă fiecare om pentru a-și deschide inima și a descoperi în final deschiderea în lumea spirituală?

Răspuns: În primul rând trebuie să includ pe toată lumea în inima mea. Poți să te gândești la asta și să o ții în senzțiile tale. Totul depinde de cum muncești în inimă și în minte. Poate nu vrei să rămâi în senzațiile tale; depinde de persoană. Pentru mine, ajută să adaug motiv pentru că îmi întărește senzația. Absorb totul în inima mea și îmi amintesc că tot universul este conținut în om și că acesta înglobează întreaga lume. Includ pe toți prietenii mei în inimă pentru că deocamdată nu sunt în stare să includ întreaga lume. Dacă posed o aspirație către prietenii mei, atunci fără îndoială că și ei au această aspirația către mine. Nu trebuie nici măcar să discutăm despre asta. Încep cu adevărat să simt că ei există în mine, ca o mamă care își simte copilul înăuntrul ei.

De aceea, obțin o percepție a realității mai precisă, care există în interiorul meu. Baal HaSulam scrie că imaginea lumii se află în spatele creierelor noastre, iar simțirea acesteia se petrece în inimă. Nu există nicio lume în afara senzației mele.

Inima mea este Malhut al Lumii Infinitului, dar dacă includ pe toată lumea în mine, atunci devin Adam ha Rishon (Primul Om) iar imaginea Creatorului devine revelată în mine. Materialul meu va obține forma lui Adam iar atunci când forma Creatorului devine înveșmântat în ea, se numește adeziunea Creatorului cu creația, sau unificarea lui Zeir Anpin cu Malhut.

Primesc confirmare de la fiecare sfârșit că tot ceea ce trebuie să fac este să absorb toate reaitatea. Încep asta prin lucrul cu prietenii, pentru că ne putem influența și ajuta unul pe celălalt. Prima deschidere a inimii mele depinde de înțelegerea mea a faptului că nu am altă opțiune. Mi-am ridicat mâinile în sus de disperare, văzând că nu am obținut nimic. Am devenit sigur că nu este o altă cale de a obține sursa vieții și de a realiza scopul acesteia.

Cu toate asta, poți decide că nu ai explorat încă toate opțiunile. Asta pentru că egoismul unei persoane încearcă întotdeauna să o convingă că poate încă obține succesul de una singură prin diferite metode. Numai ca rezultat al atingerii dezamăgirii totale, o persoană este de acord să se unească cu prietenii. Este ultimul lucru care îmi mai rămâne de făcut. Numai dacă devin dezamăgit de toate încercările mele, dacă toate aceatea au eșuat, numai atunci, ca rezultat al disperăriri și presiunii extreme, sunt de acord să mă unesc.

Este similar cu un nou născut, care ar rămâne bucuros înăuntrul mamei sale, nu vrea să plece, dar presiunea îl împinge afara din ea! Crezi că copiii lui Israel au vrut să iasă din Egipt? În timp ce erau în deșert deja regretau că au părăsit Egiptul, unde aveau totul. Nimeni nu vrea să se nască în lume spirituală, pentru că suntem cu toți egoiști. Este o tranziție foarte dificilă și de aceea este foarte îngustă (Tzar) și se numesc durerile nașterii (Tzirim).

Se spune că o căprioară gestantă trebuie să urce sus pe un munte și până când un șarpe nu vine și o mușcă nu poate să nască. Șarpele reprezintă cel mai rău egoism și până când nu devine revelat în om, acesta nu este pregătit să se nască.

Din Lecția 3 a Congresului Arvut 2/24/12

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rugăcinea celor mulți înseamnă rugăcinea pentru alții. Vei ieși din întuneric numai dacă îți faci griji față de alții. Aceasta este singura noastră muncă. Vedeți doar prin ce a trebuit să trecem în această lume, în evoluția noastră, prin diferite lovituri și pregătiri, până când am obținut asta. Și pentru ce toate acestea, știința, tehnologia, toate crizele, problemele economice, totul? Din negativul a tot ceea ce ne înconjoară vom ajunge la înțelegerea că nu există nicio altă șansă decăt să ne conectăm.

Nu putem obține conexiunea în mod direct. Numai atunci când o persoană își examinează comportările și vede că sunt inutile, numai atunci este gata să intre în lumea spirituală. Chiar și atunci nu este gata, dar ajunge la grup și i se dă putere acolo, atât în mod pozitiv cât  și negativ și este gata pentru conexiune.

Desigur, se face prin lovituri. Plăgile din Egipt sunt pentru conexiune. Experimentăm dezamăgirea ca grup și individual, iar asta pentru a realiza propria neputință și a înțelege că nu există altă cale de avansare decât conexiunea. Numai atunci vom fi gata să ieșim din Egipt. Prin toate suferințele, toate plăgile din Egipt despre care am citit, toată munca grea și atunci când au vrut să construiască orașe frumoase, prin muncă grea, descoperă brusc că nu obțin nimic din toate acestea. Toți anii de foamente prin care au trecut, toate plăgile sunt egoul lor care nu îi lasă să se conecteze.

Câte plăgi trebuie să experimenteze până când vor înțelege că nu este o altă șansă decăt să evadeze – în întuneric, nu contează une și cum – numai să scape? Dar această muncă se poate face ușor. Suntem la un nivel diferit de dezvoltare față de cel de care vorbește Tora. Nu trebuie să experimentăm toate acestea fizic. Ei au trecut prin toate astea deja. Fiecare acțiune spirituală trebuie să aibă o copie în corporalitate, iar această acțiune a avut loc deja în istorie, deci acum poate avea loc numai în spiritualitate.

Deci calea noastră este cu adevărat mai scurtă. A rămas doar efortul spiritual fără suferință în granițele materiale, rătăcirea în deșert și fără să trecem prin toate acele faze. A rămas doar să facem un efort spiritual și să ne conectăm!

Din Lecția 3 a Congresului Arava Arvut 2/24/12

Filed under: Congrese, Intentie, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→