Noul meu articol pe Linkedin “Neutralitatea rețelei nu există, deoarece neutralitatea nu există”

Larry Sanger, cofondator al Wikipedia, recent a aruncat în aer enciclopedia online la a cărei dezvoltare a ajutat, din cauza lipsei ei de neutralitate. Nu este prima dată când face asta. La 14 mai 2020, Sanger a scris pe blogul său personal: „Wikipedia nu mai are o politică eficientă de neutralitate”. În schimb, el a declarat: „Wikipedia susține acum puncte de vedere controversate despre politică, religie și știință”. Luna trecută, Sanger și-a reiterat afirmațiile. A fost citată o poveste din 16 iulie publicată pe Fox News, dintr-un interviu acordat de Sanger către LockdownTV cu două zile înainte. Potrivit articolului, “ ‘Wikipedia este cunoscută acum de toată lumea ca având multă influență în lume … așa că în spatele scenei se joacă un joc foarte mare, urât și complex, pentru ca articolele să spună ceea ce vrea cineva ca noi să spunem’ a spus Sanger, adăugând că site-ul are o tendință liberală”. Pentru a rezuma într-un cuvânt ce a devenit Wikipedia, cofondatorul său a spus: „Cuvântul pentru ea este propagandă”.

Cu câțiva ani în urmă, neutralitatea rețelei era o problemă importantă. Există chiar și o abordare extinsă despre asta pe Wikipedia, ai ghicit, Wikipedia. Principiul neutralității rețelei impune furnizorilor de internet să nu discrimineze persoane sau organizații. Potrivit Investopedia, „neutralitatea rețelei prevede că furnizorii de servicii nu ar trebui să încetinească și nici să blocheze conținutul de la utilizatori”. Cu toate acestea, Sanger spune că propria sa creație nu reușește să respecte aceste prevederi.

După cum văd eu, problema nu este cu Wikipedia sau cu orice altă platformă care nu îndeplinește condițiile de neutralitate a rețelei. Problema este că ne așteptăm să îndeplinească în primul rând acești termeni. Este omenește imposibil să fii neutru. Formulăm o opinie în momentul în care întâlnim orice: o persoană, un eveniment sau o idee. Suntem orice, numai neutri nu, deci cum ni se poate cere să ne păstrăm acțiunile pe internet imparțiale?

Suntem inerent egoiști. Poate că nu ne place să recunoaștem acest lucru, dar o privire asupra stării lumii de azi mărturisește nivelul nostru de egoism. Dacă acesta este cazul și suntem atât de profund părtinitori încât suntem adesea incapabili să ne vedem propria noastră parțialitate, cum putem crea ceva neutru? De fapt, cine ar aștepta asta la noi? Ce persoană cu mintea sa dreaptă ar crede că oamenii pot scrie o intrare pe o enciclopedie fără a-și reflecta opiniile asupra subiectului?

Din fericire, cred că oamenii încep să înțeleagă că suntem hrăniți cu fapte strâmbe și „adevăruri” false. Vrem în continuare să consumăm suporturi media care să reflecte punctele noastre de vedere, care să ne facă să simțim că avem dreptate și care se adresează ego-ului nostru, dar cred că începem să ne dăm seama că a fi hrăniți cu poveşti false nu este în interesul nostru. Întrebarea este cât de mult vom fi dispuși să o tolerăm înainte de a spune „Destul! Nu mai putem întoarce spatele adevărului”.

Odată ce vom ajunge la această decizie, vom înțelege că nu există neutralitate nicăieri, deoarece suntem în mod inerent părtinitori și centrați pe sine și prin urmare, suntem motivul pentru care nu putem vedea lumea pentru ceea ce este. Deși există vinovăție colectivă și noi, ca specie, suntem egoiști, există și responsabilitate personală – conștientizarea faptului că toată lumea este egoistă nu mă scuză să fiu așa. Indiferent de ceilalți, am propria mea răspundere cu care să răspund, mai ales că sunt conștient de defectele mele. Prin urmare, a spune „ şi ceilalți, cu toții sunt așa” nu mă scutește de asumarea responsabilității pentru ceea ce aș putea corecta dar nu o fac.

Odată ce destui oameni își dau seama că propriile ego-uri ne împiedică să vedem lumea corect și prin urmare, ne fac să construim o lume răsucită, aceasta se va reflecta asupra restului umanității și va începe schimbarea. Nu pot spune câți oameni vor fi necesari pentru a începe schimbarea, dar când vom atinge masa critică, vom înlocui sentimentul actual predominant de autoîndreptăţire cu un sentiment de conexiune reciprocă. În loc să obținem plăcere din a pretinde ceea ce credem că este al nostru, ne vom bucura să dăruim ceea ce putem. Pe măsură ce societatea devine o societate de dăruitori, o atmosferă de responsabilitate reciprocă și preocupare pentru ceilalți se va răspândi prin comunități și familii, iar lumea din jurul nostru se va schimba în bine.

În acel moment, nu vom urmări neutralitatea rețelei sau vreo neutralitate, deoarece singura raţiune pe care o căutăm acum este dispoziția noastră de a exploata și abuza pe alții. Dar când scopul nostru este să-i încurajăm și să-i sprijinim pe alții, nimeni nu va căuta neutralitatea.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ca lutul în mâinile antrenorului”

Poate că una dintre cele mai simbolice imagini de la Jocurile Olimpice de la Tokyo, care s-au încheiat săptămâna trecută a fost cea a medaliatei de aur israeliane Linoy Ashram, care după ce a primit medalia, s-a dus la antrenorul ei și a atârnat medalia de gâtul antrenorului ei. Cu acest act simbolic, Ashram a declarat că a simțit că antrenorul ei Ayelet Zusman merită medalia la fel de mult ca și ea.

Într-adevăr, pentru un sportiv un antrenor este totul, ca mama și tatăl pentru un copil. Fără antrenor, un sportiv este un diamant neşlefuit. Antrenorul transformă talentul în medalii prin munca grea a sportivului. Legătura dintre cei doi este cu adevărat unică; nu poate fi altfel.

Un truism străvechi din Talmud spune următoarele: „Cineva ar putea să fie gelos de orice altceva în afară de fiul și discipolul său” (Sanhedrin 105b). Într-adevăr, un profesor adevărat pune tot ceea ce are în student și, indiferent ce realizează elevul, este ca și cum profesorul l-ar fi realizat.

Și eu am avut profesorul meu, „antrenorul” meu, dacă vreți. El m-a învățat tot ce știu și până în ziua de azi îl simt însoțindu-mă. Dacă voi realiza vreodată măreția, cu siguranță va fi datorită lui.

La fel, sper și mă rog ca proprii mei discipoli să realizeze ceea ce am realizat, și mai mult, și să devină învățătorii umanității și să conducă omenirea către unitate și iubire față de ceilalți. Pentru un profesor, discipolul este mâna, mintea lui. Puneți în discipol tot ce ați dorit să realizați, astfel încât discipolul să îl ducă mai departe. Este o legătură care depășește iubirea, iar în cazul înțelepciunii Cabala, este un angajament pe care atât profesorul cât și discipolul îl iau de dragul întregii umanități.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum poate creșterea accesului la internet în rândul comunităților cu venituri mici, să ajute la promovarea dezvoltării sociale și economice?“

Cu ajutorul internetului, fiecare persoană din lume poate accesa surse nelimitate de informații aproape fără costuri. Acest lucru înseamnă că este egal pentru fiecare din întreaga lume. Chiar dacă egoul uman se află în spatele dezvoltării sale, totuși este obligat să trezească în noi o înțelegere a umanității ca un singur corp interconectat. Prin creșterea conștientizării despre adevărata noastră stare, de umanitate interconectată, sper că vom experimenta o transformare globală pozitivă, cât mai repede posibil, chiar și în zilele noastre.

În cele din urmă, informațiile, comunicațiile și tehnologia s-ar putea să nu realizeze dezvoltarea socio-economică a straturilor mai sărace ale populației lumii, dar vom înțelege că trebuie să ne schimbăm atitudinea față de lume și față de conexiunile noastre – de la egoism la altruism.

Ca atare, vom deveni egali. Nu putem rămâne în iluzia că, dacă acum vom împărți totul în mod egal, atunci lumea se va schimba. O astfel de diviziune nu va duce la schimbări benefice în lume. Am văzut deja cum se întâmplă acest lucru. Procedând astfel, doar interferăm cu oamenii care lucrează și se dezvoltă. Dimpotrivă, trebuie să aducem oamenilor o nouă realizare, conform căreia toată lumea ar trebui tratată ca o singură familie, în mod altruist. Vom face atunci lumea egală, fericită și perfectă.

Bazat pe emisiunea “Întrebări și răspunsuri” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman.. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

La știri (în The Washington Post): „Șeful Organizației Mondiale a Sănătății a avertizat luni că lumea se află în pragul unui „eșec moral catastrofal”, dacă națiunile mai bogate nu asigură distribuția echitabilă a vaccinurilor pentru combaterea pandemiei coronavirusului.

„Directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, care a avertizat în repetate rânduri țările mai bogate împotriva excluderii ţărilor mai sărace prin reducerea acordurilor bilaterale cu furnizorii de vaccinuri, și-a ridicat retorica cu o notă în observațiile sale de deschidere la o sesiune a consiliului executiv”.

Răspunsul meu: El doar arată adevărul.

Întrebare: De ce a fost imposibil să se facă un gest de bunăvoință? Să dai țărilor sărace să zicem, jumătate din vaccinuri. Pierzi profituri, dar dă-le! De ce nu s-a putut face acest lucru?

Răspuns:  Egoismul nu-l va permite. Cum pot face acest lucru?

Acest lucru vine în retrospectivă – pentru că alții încep să mă acuze, acum trebuie să justific de ce am făcut ceva așa sau așa.

Întrebare: Nici chiar OMS nu ar fi putut prevedea acest lucru? Sau nu au înțeles cum este umanitatea?

Răspuns:  Nu vor să înțeleagă. Ei dansează pe tonul banilor.

Și mai târziu când scriu, scriu și pe contul OMS: de ce nu a strigat OMS despre asta, de ce nu s-a opus?

Nu este nimic de așteptat de la țările bogate, de la guvernele lor, de la ministerele lor de sănătate! Se gândesc doar la ei înșiși! Și pe bună dreptate! Cine se va gândi la ei? Se gândesc la ei înșiși. Au resurse, oportunități, conexiuni, totul. Iar țările sărace nu.

OMS ar trebui să gândească – sunt Organizația Mondială a Sănătății!

Cred că ar trebui să fie egal pentru toată lumea.

Dar acest lucru este firesc, aceasta este lumea noastră. De ce începem acum să ne supărăm? Se întâmplă asta doar acum, și nu s-a mai întâmplat niciodată? Ei știu și înțeleg totul foarte bine. Au cifrele, au de toate. Și nu stabilesc nicio condiție.

Să presupunem că 25% din medicamentele pe care le cumpărați vor merge în țările sărace. Pune o taxă suplimentară.

Dar cine va lua în considerare acest lucru? Nimeni nu va accepta asta – cine este acest OMS?

Întrebare: Continuaţi să spuneţi că umanitatea și omul, într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu, trebuie să ajungă la realizarea răului: că sunt egoiști complet. Este acesta un pas spre realizarea răuluil?

Răspuns: Nu! Nu, pentru că nimănui nu îi pasă de asta. Nimănui nu-i pare rău. Nimănui!

Întrebare: Deci, pe ce vă bazaţi când vorbiţi despre unificare, despre conexiune, despre iubire, despre tot la care ar trebui să ajungem? Pe ce vă bazaţi, dacă toți suntem așa?

Răspuns: Nu văd că o persoană a renunțat la nimic pentru alta. Dimpotrivă, cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu atât devenim mai duri și mai împietriţi: „Nu voi renunța!”

Întrebare: Când se va întâmpla punctul de cotitură? Când apare ceva în mine, va face clic?

Răspuns: Nu există un moment de cotitură. Va fi astfel încât voi fi gata să împărtășesc ceva cu alții, ca un fel de impozit suplimentar. Ca ceea ce am spus despre cei 25%, de exemplu.

Cred că ar trebui să existe un guvern internațional care să se ocupe de astfel de lucruri. Acum vor exista o mulțime de probleme mondiale – climaterice și de toate tipurile. Adică, toate problemele pe care le-am avut înainte, care erau între state, între zone și așa mai departe, toate vor fi globale.

Vom vedea clar. Dacă există un incendiu în Australia, o consecință clară vor fi inundațiile în China și Siberia și așa mai departe.

Întrebare: Unde ne duce acest lucru?

Răspuns: Ne face să ne simțim dependenți unul de celălalt. Așa ne vom simți. Numai prin suferință. Omenirea nu poate face nimic.

Întrebare: Când vom ajunge la o stare a lumii de a fi ca o singură familie? Vom ajunge la ea prin suferință? Vom ajunge la o astfel de stare, la urma urmei?

Răspuns: Cred că da, pentru că nu există altă cale. Trebuie să finalizăm corectarea lumii. Acum intrăm într-o stare în care începem să realizăm treptat, dar foarte, foarte încet și de departe, că suntem un sistem comun.

Dar până acum nimeni nu a vrut să țină cont de acest lucru. Aici avem nevoie de niște manifestări foarte speciale ale naturii, astfel încât să ne dăm seama cu toții că suntem conectați, că suntem într-o singură barcă și nu separaţi în continente, țări, guverne și națiuni. Asta trebuie să o luăm în serios.

Întrebare: Deci, natura va oferi umanității un fel de exercițiu de urmări? Și apoi încă unul, până ne dăm seama? Credeţi că așa va merge?

Răspuns: Da. Acest lucru ne va învăța treptat. Drept urmare, vom înțelege, vom simți! Principalul lucru este că simțim și nu doar spunem că suntem o singură familie – sloganuri atât de frumoase. Și vom simți că suntem într-adevăr un întreg comun și că nu ne putem gândi la o parte a umanității fără alta. Pentru că vom vedea întreaga umanitate ca un singur organism. Nu puteți să vă tăiați mâna aici și să râdeți, și să faceți carnavaluri dincolo.

Acesta ar trebui să fie sentimentul pe care îl avem cu toții.

Și poate fi instantaneu. Când simțiți o înțepătură, înțelegeți instantaneu: „Destul! Sunt de acord!”

Totul va fi bine.

Întrebare: Când?

Răspuns: Repede, sper!.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 1/21/21

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Profeți, Iosua, 10:11: Pe când însă fugeau ei de fiii lui Israel, pe povârnişul Bet-Horon, Domnul a aruncat din cer asupra lor pietre mari, până la Azeca, şi cei ce au murit de grindină au fost mai mulţi decât cei ucişi de fiii lui Israel cu sabia în luptă.

Întrebare: Ce înseamnă că Creatorul a aruncat pietre asupra dușmanilor lui Israel?

Răspuns: El face ca dorințele egoiste ale oamenilor să fie atât de grele încât să nu poată scăpa nicăieri. Sunt obligați să moară, să se predea, ceea ce înseamnă să nu mai fie în dorințele lor egoiste.

Omul încetează să le mai folosească. Aceasta este corectarea lui. Creatorul îi îngreunează atât de mult dorința încât nu poate rămâne și cumva să manevreze în egoismul său. Acesta este sfârșitul autorității sale asupra lui însuși.

La urma urmei, autocontrolul implică faptul că poate trece de la o dorință la alta, să se descurce. Și când dorințe uriașe îl stăpânesc, nu poate face nimic.

KabTV „Secretele cărții eterne”, 26.07.2021

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “De ce Libanul nu mai este Elveția Levantului”

Pe lângă lipsa severă a apei și a alimentelor din Liban și prăbușirea rețelei electrice, Hezbollah trage din nou rachete asupra nordului Israelului. Poate părea începutul unui alt capitol sângeros din cronicile acestei țări chinuite, dar cred că de data aceasta este puțin mai mult decât un „mesaj text”. După toate indicațiile, Hezbollah nu consideră că acesta este un moment bun pentru război, deoarece angajarea într-o campanie militară în actualul stat libanez ar putea împinge țara peste margine și o va șterge de pe hartă. Israelul nu are niciun interes în acest sens și se pare că nici cealaltă parte nu are niciun interes în acest sens.

Libanul „susține viața” de mulți ani și cred că multe țări și regimuri preferă acest lucru, așa că nu văd niciun sfârșit la orizont. Libanul a fost numit odată „Elveția Levantului”. Avea un turism înfloritor, plaje frumoase, o economie plină de viață și deschidere spre Occident. Dar când a izbucnit războiul civil libanez în 1975, totul s-a prăbușit și de atunci nu și-a mai revenit. De-a lungul anilor, Libanul a devenit un pion în mâinile unor jucători mult mai mari care beneficiază de ruina susținută a țării. Cei care suferă cel mai mult, desigur, sunt libanezii.

Dacă ar fi vrut acest lucru, țările arabe din Liban ar fi putut să-l ridice din zdrențe în bogății, dar nu vor să-l ajute pe acest sărman vecin al lor și astfel Libanul se estompează ca și restul Orientului Mijlociu.

Ca și cum propriile probleme nu ar fi fost suficiente, Siria dezintegrată a depășit estul Libanului și l-a „infuzat” cu peste un milion de refugiați sirieni. Un milion de refugiați s-ar putea să nu sune ca fiind mulți oameni pentru o țară precum SUA, dar pentru Liban, acele milioane de imigranți sirieni reprezintă aproape un sfert din întreaga populație a Libanului, adăugând o presiune enormă infrastructurii deja degradate a țării și a reţelei sale de utilității disfuncțională.

Din păcate, nu pot spune că sunt surprins să văd că se întâmplă. Când lăsați o organizație teroristă să guverneze o țară, rezultatul este prăbușirea totală.

Cu toate acestea, dacă există o voință, există o cale. În primul rând, aceste țări trebuie să fie eliberate de Hezbollah și alte grupuri teroriste; atunci poate începe reconstrucția.

Sunt deseori întrebat cât timp Israelul poate rămâne o insulă de stabilitate într-o regiune atât de frământată. Răspunsul meu este acesta: depinde doar de noi. Cu cât devenim mai uniți, cu atât vom fi mai puternici. Nu are nimic de-a face cu starea țărilor din jurul nostru, deoarece Israelul depinde de el însuși.

Ni s-a dat acest pământ pentru a ne îndeplini rolul istoric: să fim o lumină pentru națiuni, dând un exemplu de unitate. Dacă ne sporim unitatea, coeziunea socială, vom fi în siguranță. Mai mult, vom da un exemplu în care țările din jurul nostru își pot urmări și rezolva problemele rapid și eficient. Nicio altă soluție nu poate face asta.

Atât timp cât suntem împărțiți și ne urâm unii pe alții, așa cum o facem astăzi, lumea ne urăște și ne învinovățește pentru necazurile sale. Ne va cere să remediem situația din toate țările din jurul nostru și din întreaga lume, dar nu vom putea ajuta nicio țară până nu vom remedia propria noastră diviziune.

Aceasta a fost vocația noastră, de la nașterea națiunii noastre la poalele Muntelui Sinai. A fost visul și scopul tuturor înțelepților noștri și nu vom avea pace până nu le vom face visul să fie al nostru și îl vom realiza.

Lumea are nevoie de pace, armonie și stabilitate și totul începe cu unitatea națiunii noastre. Dacă vrem să ne ajutăm țările vecine, ar trebui să învățăm să ne iubim. Aceasta este toată „învățătura” de care lumea are nevoie de la noi.

Pentru detalii despre legătura dintre unitatea Israelului și prosperitatea lumii, vă rugăm să citiți. Ca un mănunchi de trestii: De ce unitatea şi garanţia reciprocă sunt apelul actual al zilei.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “OMS cere consideraţie”

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) solicită țărilor care au suficiente vaccinuri, un vaccin de rapel (al treilea) şi se așteaptă ca astfel, țările sărace în care oamenii nu au primit prima injecţie să o poată obține. Nimeni nu ia în serios solicitarea, dar OMS cere în continuare considerarea ei.

Nu înțeleg această solicitare. În întreaga lume, abordarea este că fiecare țară se descurcă singură, deci la cine se așteaptă OMS să respecte o astfel de cerere? Este trist faptul că nu toată lumea a primit încă vaccinul, dar aceasta nu este o chestiune de decizie a unei țări, ci o chestiune care trebuie inițiată și realizată de organizațiile internaționale, cum este OMS însăși. Dacă propriul Minister al Sănătății al unei țări nu poate avea grijă de oamenii din țara respectivă, organizațiile internaționale ar trebui să intervină și să ajute. Acesta este motivul pentru care există atât de multe astfel de organizații, care sunt finanțate de țările bogate tocmai pentru a le ajuta pe cele mai puțin norocoase.

În plus, cred că problema nu constă în numărul vaccinurilor, ci în organizare și distribuție. Există o mulțime de vaccinuri în lume. Problema este că în lumea pe care am construit-o, fiecare se luptă pentru el sau ea însăşi; nimeni nu se simte responsabil și nu există nici o responsabilitate reciprocă, şi cu siguranță nu între țări. Totul este determinat de bani și corupție.

Dacă vrem să schimbăm modul în care funcționează lucrurile, trebuie să schimbăm modul în care lucrăm. Pandemia ne tratează pe toţi în mod egal; infectează pe toată lumea fără discriminare. Prin urmare, dacă vrem să o depășim, trebuie să ne tratăm reciproc în mod egal, deoarece dacă lăsați un loc nesupravegheat, acel loc va deveni sursă de noi infectări.

Odată ce ne organizăm cu adevărat ca o singură familie, poate printr-o nouă organizație, fără legătură cu cele vechi și decadente, ar trebui să ne consultăm cu toată lumea, să obținem datele complete de pretutindeni și să decidem ce, cât şi unde merge. Dacă ne gândim la umanitate ca la o singură familie, vom decide ce este mai bine pentru întreaga familie și vom trage concluziile corecte. Dar, pentru a face acest lucru, trebuie mai întâi să ne vedem ca o familie și apoi vom putea lua deciziile corecte ținând cont de toată lumea.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum poate obține toată lumea acces la apă curată fără conflicte“

Este imposibil să obții rezultate pozitive prin intermediul conflictelor și al războiului. În schimb, avem nevoie de o abordare a creșterii conștiinței umane globale, astfel încât să înțelegem gradul de interconectare și interdependență.

Dacă cineva are sentimente negative, înseamnă că eu am sentimente negative; dacă altcineva se simte rău, sentimentul de rău se apropie de mine și mă voi simți rău.

Suntem ca o singură persoană cu un singur corp, conectat într-un singur sistem. Dacă viața și sănătatea altei persoane vor fi la fel de importante ca propria noastră viață și sănătate, atunci, evident nu va trebui să ne angajăm în conflicte pentru apă curată, deoarece atitudinea generală care se răspândește în societatea umană ne va obliga să ne asigurăm că nevoile oricui sunt suficient satisfăcute.

Soluția globală pentru această problemă se află în educație. Așa cum ne învățăm copiii să fie altruisti, întrucât înțelegem că altruismul ne dă încredere, educația invită un răspuns pozitiv din partea celorlalți și ne face viața mai ușoară, deci trebuie să extindem o astfel de educație altruistă pentru societatea umană în general.

Dacă ne împlinim în mod altruist, atunci vom experimenta mai multă sănătate, fericire și bunăstare. Ar trebui să ne asigurăm că generațiile noastre viitoare, copiii și nepoții noștri, vor primi un exemplu pozitiv de la noi că numai datorită unei educații altruiste pot realiza o viață bună. Când ne exprimăm o astfel de grijă unul față de celălalt, atunci vom putea oferi lumii o viață sănătoasă și pură, inclusiv apă curată și alimente.

Bazat pe emisiunea “întrebări și răspunsuri” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman.. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: UNESCO a realizat un sondaj pe 15.000 de oameni din întreaga lume cu privire la problemele care preocupă cel mai mult populația planetei. Tinerii sub 35 de ani au reprezentat 57% dintre respondenți.

S-a dovedit că problema care îngrijorează cel mai mult omenirea este încălzirea globală și dispariția speciilor, atât a faunei, cât și a florei. Aproape 60% dintre respondenți au vorbit despre acest lucru. În al doilea rând au fost conflictele și violența. Al treilea a fost discriminarea și inegalitatea. Și al patrulea a fost lipsa de apă, hrană și adăpost.

Care crezi că este cea mai importantă problemă pentru umanitate?

Răspuns: Cum să existăm într-un mediu cald, amabil, susținător, încrezător pentru noi și copiii noștri. Trebuie să înțelegem cum putem, dacă nu să controlăm natura, atunci să ne controlăm pe noi înșine pentru a ne apropia de natură.

Întrebare: Atunci voi fi bine și la fel vor fi vecinii mei, rudele și toată lumea?

Răspuns: Sigur. Cel mai important lucru este să aflăm cauza numeroaselor conflicte care există între noi și între noi și natură. Motivul! Și atunci vom ști care este cel mai mare pericol pentru noi și ce să facem în această privință.

Întrebare: Care este motivul?

Răspuns: Imensa contradicție dintre noi, uriașul nostru egoism, care ne dezbină, ne separă, ne pune unul împotriva celuilalt și care nu ne permite să ne reunim și astfel să ne aducem pe noi înșine și întreaga lume din jurul nostru într-o stare echilibrată, bună.

Nu este altceva. Singura forță care strică totul în lume este egoismul uman. Să ne asigurăm că știm cum să o gestionăm.

Puteți vedea că, dacă ne îndepărtăm de un loc, cum ar fi la Cernobîl, spre exemplu, atunci totul se liniștește imediat. Nu sunt probleme și natura înflorește.

Dar dacă am putea elimina egoismul dintr-o persoană, nu ar mai rămâne nimic din el! Deci, nu ar trebui să ne gândim cum să-l eliminăm, ci cum să-l corectăm, astfel încât această forță să fie pozitivă și nu negativă.

Vedem cum o mamă are grijă de copilul ei. Adică oamenii pot face acest lucru în ciuda faptului că sunt egoiști, dacă au iubire pentru altul. Deci, trebuie doar să atingem iubirea pentru aproapele nostru. Asta-i tot.

Nu ucide nimic. Dimpotrivă, adaugă iubire aproapelui tău. Și atunci totul va fi în ordine. Nu vom vrea să distrugem nimic.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 12.04.21

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Comentariu: Irina a scris: „Cum îi pot explica soțului meu că nu are dreptul să mă părăsească? Avem trei copii. Îi iert totul, toate infidelitățile, lipsa de dragoste și așa mai departe. I-am spus: „Fă ce vrei, dar nu pleca”. El pleacă. Și îmi dau seama că nu mă voi putea descurca fără el și nici copiii. Ce ar trebuii să fac? Spune-mi. Îl implor să rămână sau să-l lase să plece? Nu știu”.

Răspunsul meu: Regula mea în viață este că orice se poate întâmpla, dar dacă sunt implicați copii, atunci este obligat să trăiască cu ei și să-i crească. Nu poate fi altfel!

Comentariu: Ce ar trebui să facă această femeie?

Răspunsul meu: Ei bine, ce poți face? Să înțelegi, nu-l poți ține cu forța. Nu există astfel de legi.

Întrebare: Ce este cu noi, așa este …?

Răspuns: Egoism masculin prostesc, care este răsfăţat de atenția mamei. Deci nimic nu este suficient de bun pentru el.

Dar nici femeile nu sunt crescute pentru a face un loc unui bărbat pe care el vrea să-l numească cuibul lui, casa lui etc., astfel încât să nu vrea să plece, nici măcar pentru a merge la serviciu sau oriunde departe de casa lui. Un loc care ar fi liniștitor și primitor. Acest lucru ar trebui învățat și nu este.

Construirea unei familii ar trebui să fie un subiect predat în școala medie – o lecție separată, serioasă, ținută de câteva ori pe săptămână, când toate acestea sunt discutate de la o vârstă fragedă atât de băieți, cât și de fete. Ar trebui discutat serios, astfel încât ei să se obișnuiască treptat cu astfel de relații pe care le vor construi între ei în viitor. Este foarte important, dar nu există. Acesta este un real management al căminului.

Este uimitor cât de mult avansăm în unele lucruri, dar în acest sens avem o regresie absolută. Și nu o putem înlocui cu nimic. Nu este ca și cum ai crea o altă mașină sau o nouă tehnologie pentru a o înlocui pe alta. Acest lucru este pur și simplu de neînlocuit!

Comentariu: Ei bine, ei spun că o persoană a devenit mai liberă, a devenit …

Răspunsul meu: Cineva devine mai liber! De îndatoririle necesare în viață. Si in final…

Cred că această pandemie și încă astfel de câteva valuri ne vor veni în cale. Ne vor forța să creăm un cămin, un cămin dulce așa cum se spune, pentru fiecare dintre noi. Sună ca un cuvânt depășit, respingător.

Dar vom fi forțați de această pandemie și de alte lucruri, deoarece, în cele din urmă, se va dovedi că o persoană va trebui să rămână mai mult acasă și va trebui să aibă grijă de ea. Un bărbat după căile lui și o femeie după ale ei. Și și copiii. Natura ne va pune la locul nostru, dar va dura ceva timp.

Comentariu: Deci i-am spune acestui tip care este pe cale să plece, să se gândească de mai multe ori la copiii pe care îi lasă în urmă?

Răspunsul meu: Cu siguranță! Dacă are o astfel de soție și copii. Nu există o femeie mai bună decât cea cu care trăiești și ai trăit mult timp. Ai copii și i-ai crescut împreună. Aceasta creează o legătură, desigur, care este clară.

Poate că aveți deja și nepoți sau ceva. Toate acestea sunt înființate de natură și nu există nici un substitut pentru aceasta.

Întrebare:: Acest lucru trebuie să intre în inimă, nu?

Răspuns: Da. În viață se întâmplă totul, chiar și lucruri care sunt prea dificil și rușinos să le amintim sau să le menționăm. Dar ar trebui să existe un tabu: familia nu ar trebui să fie despărțită; nici măcar o familie proastă, indiferent de cum ar fi, nu ar trebui spartă!

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 6/24/21

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→