Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor zece Sefirot”, art. 115: Astfel, o asemenea persoană, careia îi lipseşte încă o poruncă, se va vedea ca jumătate nemeritoasă şi jumătate meritoasă. Adică, cineva ar trebui să îşi imagineze că timpul în care i-a fost acordată penitenţa a fost în mijlocul anilor săi…

Astfel, în prima jumătate a anilor săi a fost nemeritoasă, iar în doua jumătate, este meritoasă.

Întrebare: Dacă o persoană vrea să îşi completeze tot procesul pe parcursul vieţii, cum ar trebuie să facă eforturi în muncă?

Răspuns: În timpul perioadei de pregătire, omul urăşte pe toată lumea. Apoi păcatele devin greşeli iar el se conectează cu toată lumea. Dar aceasta nu este încă corectarea completă. Este încă în starea de Hafetz Hesed. În cele din urmă, la nivelul următor, omul se conectează până intră în adeziune.

Astfel, întregul proces este aţintit către unitate, iar o persoană poate obţine unitatea cea mai mare din separaţia cea mai mare.

Fiecare schimbare se numeşte „reîncarnare”. Omul poate trăi 80 de ani fără ca măcar să înceapă să se schimbe şi fără să treacă printr-o singură reîncarnare. O maşină nouă, un apartament nou – aceste lucruri nu au nimic de a face cu reîncarnarea. Corpul animal trăieşte şi moare şi nici asta nu are nimic de a face cu reîncarnarea. Pe de altă parte, toată lumea poate termina procesul în timpul vieţii. Dacă o persoană o va face sau nu, este o altă întrebare. Depinde de ea – trebuie să vrea să îl termine. Nu există nimic altceva în creaţie decât dorinţă. Dacă dorinţa individuală a unei persoane este mică, trebuie să găsească mijloace să o crească; trebuie să găsească asistenţă în înţelepciunea Cabala şi în Lumina care se află în ea. Nu are alte opţiuni.

Anumiţi oameni vin la noi odată pe săptămână, unii vin doar de sărbători, unii vin zilnic, alţii vin dimineaţa şi seara iar alţii încearcă să petreacă toată ziua făcând ce este important. Sunt oameni care îşi petrec întreaga zi aici pentru că este convenabil şi se simt în siguranţă, se simt ca embrionul în pântecul mamei. Alţi vor să lupte cu egoul lor. Totul depinde de intenţia persoanei şi de cum îşi foloseşte mijloacele aflate la dispoziţie.

Întrebare: Ce înseamnă „anii de mijloc”?

Răspuns: Este vârsta simbolică de 40 de ani, stadiul în care o persoană îşi termină corecţia în Bina. Bina este numită Mem (ם), a cărei valoare numerică este 40. Numai după acest nivel este posibil să trecem la a primi pentru a dărui.

Din partea a patra a  Lecţiei zilnice de Cabala 3/20/2012, “Introducere la TES”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Sistemul actual de educaţie este limitat. Produce profesionişti dar nu oameni creativi sau artişti care să analizeze şi rezolve problemele globale. Cum poate fi schimbată situaţia?

Răspuns: Asta se poate face numai pe baza înţelepciunii Cabala. Nu există o altă cale. După ce spargerea s-a revelat în ultimele decenii, umanitatea poate fi corectată numai de Lumina Reformatoarea şi niciun expert sau artist nu ne poate ajuta aici. Astăzi, criza este aşa de adâncă înăuntrul dorinţei de primire, încât numai Lumina Reformatoare poate corecta situaţia.

Crizele precedente au fost numai în dezvoltarea nivelelor mineral, vegetal şi animal ale naturii şi ele ne-au împins către criza curentă care este globală şi comprehensivă, la nivelul de vorbitor. Acest nivel nu poate fi corectat continuând să ne dezvoltăm în plan egoist, ci numai de către Lumina Reformatoare care ne va ridica în sus către următorul nivel. Nu mai avem unde să ne dezvoltăm. Trebuie să ne ridicăm.

Numai noi putem învăţa umanitatea asta; nicio educaţie pedagogică nu poate ajuta aici; vorbimd despre un tip diferit de educaţie şi antrenament, unul care permite oamenilor să deschide lumea integrală pentru oameni.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 3/19/12, Studiu celor zece Sefirot

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: În psihologia relaţiilor familiei, perioada în care oamenii îşi demonstrează calităţile lor cele mai bune unul altuia se termină relativ repede, pentru că de fapt nu avem aşa de multe calităţi bune. Eventual începem să descoperim şi să ne acceptăm unul altuia punctele slabe.

Răspuns: Atunci când revelăm esenţa omului, nu găsim nicio singură calitate pozitivă, decentă. Haideţi să ne uităm în sursa unor asemenea mişcări pozitive ca iubirea şi compasiunea. O persoană o ajută pe alta, simte iubire şi compasiune, face sacrificii persoanle, dar toate astea răsar din calităţile ei egoiste. Nu putem atribui aceste calităţii virtuţii sale personale, pentru că le primeşte de la natură.

Dacă sunt creat cu toate aceste calităţi frumoase, oamenii spun despre mine: „Ce persoană specială!” Dar dacă natura ne dă un set de calităţi diferite, spunem: „Ce persoană urâtă, îngrozitoare!” totuşi, nici eu nici el nu avem nimic de a face cu asta.

De aceea, până să marcăm o persoană relativ la tot ceea ce este inerent în ea, trebuie să distingem simplu un contur gol şi atribuim toate astea nu ei, ci calităţilor sale inerente. Iniţial, o persoană nu are nici calităţi pozitive nici negative. Trebuie să acceptăm o persoană pentru dispoziţia ei de a fi corectată şi să nu dăm atenţie caracteristicilor sale.

Nu contează cine eşti, atunci când vine vorba de relaţii interpersonale, o ascensiune deasupra are valoarea finală. Deodată descoperi că toate calităţile tale pozitive sunte de fapt mai rele decât cele negative, pentru că ele par bune în afară, dar de fapt provin dintr-un egoism adânc.

Din Discuţie asupra educaţiei integrale nr 13, 12/18/11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: În psihologie, o criză este descrisă ca un fenomen dureros, dar dacă o persoană o depăşeşte şi nu renunţă, tranzitează la un nou nivel, unde o mare cantitatea de energie este descătuşată şi persoană începe să trăiască o nouă viaţă.

Răspuns: Chiar mai mult, orice boală este, de asemenea, un act de vindecare. Să presupunem că apare o disfuncţionalitate. Acum este corectată, compensată într-un anume fel. Iar în timpul când este compensată şi corectată, o considerăm o boală. În realitate, totuşi, este deja o corectare.

În mod intenţionat avem vaccinuri; injectăm mici boli în organism pentru a simula o reacţie pozitivă, pentru a preveni ameninţările externe.

Dacă colectăm împreună toate aceste simptome critice, dureroase, vom descoperi că ar trebui să ne referim la ele ca la o naştere a unei noi stări, o îmbunătăţire a sănătăţii, o corectare, ajustarea noastră şi ridicarea la un nou nivel.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” nr. 13, 12/18/11

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Sanatate - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că în procesul de interacţiune cu o persoană, simt o senzaţie neplăcută de la ea. Poate fi asta o invitaţie de a face un efort pentru a mă conecta cu ea?

Răspuns: Trebuie să te conectezi cu ea. Pune-o în faţa ta şi apoi te gândeşti la ea ca şi cum ai fi tu. Asta este munca ta internă. Din nou, ea depinde de nivelul la care este făcută. Câteodată, trebuie să ne opunem unul altuia pentru a săpa mai adânc, pentru a veni într-un contact mai mare. În esenţă, avem nevoie de contradicţie pentru a ne simţii mai bine unul pe altul.

Contact nu înseamnă să învolburăm imaginea. Din contra, această imagine trebuie să devină mai clară. Trebuie să văd într-o persoană totul opus mie şi, în acelaşi timp, dorinţa ei de a fi cu mine. Când punem aceste două lucruri una peste alta, obţinem un dipol: calităţile opuse cu calităţile pozitive deasupra lor. Această structură tip dipol ne dă perfecţiunea şi ne ascute simţurile, percepţia şi adeziunea.

Acestă contradicţie este opusă reacţiilor normale ale lumii noastre, pentru că adăugăm aici un nivel pozitiv. Asta nu există în lumea noastră.

În lumea noastră suntem dispuşi să acceptăm anumite înţelegeri şi concesii, dar ele sunt duse la un singur nivel: cel egoist. Aici, noi încercăm să facem totul pentru a ne lua pe noi şi pe altul la nivelul următor, coordonându-ne şi în nici un caz îndepărtând sau ştergând calităţile noastre negative iniţiale. Ele continuă să se dezvolte între noi în mod rapid.

Reiese faptul că grupul în care membrii au o bună conexiune între ei, avansează, se dezvoltă şi descoperă în ei calităţile sălbatice şi instinctele primitive: ura, invidia şi gelozia şi totul este pentru nimic, aşa cum spun. Înţelegem că totul este pentru ca noi să ne ridicăm deasupra şi să le folosim în mod corect. Astfel, natura ne ajută în dezvoltarea noastră interioară.

Invers, grupul care prind materialele mai greu şi pune puţin efort în conexiunea dintre ei, nu descoperă rezistenţa şi calităţile negative în eforturile lor de a se uni. Astfel, dipolul lor este mic.

Din  “Discuţie asupra educaţiei integrale” 13, 12/18/11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Informaţia despre criză, că acum a intrat în faza activă a dezvoltării, este negativă sau nu?

Răspuns: Am trecut prin perioada de dezvoltare fetală intrauterină. Acum, urmează perioada naşterii: contracţii, evenimente dramatice şi chiar riscuri pentru mamă şi copilul ei. Totuşi, credem că sunt necesare pentru naştere, pentru apariţia unui nou om în lume, ce pare din altă lume, dintr-o stare care este complet opusă nouă. Cum trebuie să considerăm acestă criză?

Dacă ar fi să arăţi unei creaturi de pe altă planetă ce i se întâmplă unei femei însărcinate, cum se naşte ceva din ea, cu ţipetele şi durerile naşterii iar oamenii invărtindu-se în jurul ei, ar crede că femeia moare, că ceva i se întâmplă şi că nu are nicio bucurie din asta. Totuşi, un soţ cu flori şi rudele stau în spatele uşii. Este ceva straniu în această imagine.

Deci, ne referim la criză ca la soţul cu flori. Alţi se referă la criză ca la un extraterestru.

Comentariu: Atunci când începi să revelezi adevărul unei persoane, este dureros să primească informaţii.

Răspuns: Totuşi, nu este accidental faptul că natura şterge amintirile femei de la naştere şi cât de greu a fost. Femeile sunt gata să treacă prin asta din nou.

Vedem că există un proces prin care trebuie să trecem şi nu este nimic de făcut. Deci, conform cu ceea ce experimentăm, ar trebui să exaltăm noul grad: ce obţinem prin criză.

Chiar cuvântul „criză” înseamnă naştere, ascensiune. Deci, ar trebui să o tratăm ca atare.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” nr. 13, 12/18/11

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Scopul cursului de educaţie integrală este dezvoltarea unei aşa zise vieţi bune pentru cei fără loc de muncă?

Răspuns: În general, vrem să creăm o viaţă bună pentru toată lumea.

Vrem să o facem într-o asemenea măsură încât oamenii fără loc de muncă (să spunem un miliard de oameni) să aibă ceva de făcut. Vrem să distribuim munca printre toţi oamenii conform cu deprinderile lor, astfel încât toată lumea să muncească două sau trei ore pe zi şi să se simtă obligată şi capabilă să dăruie societăţii. Dar în restul timpului să rămână în sistemul de educaţie integrală.

Din discuţie asupra educaţiei integrale, nr. 12 din 16.12.2011

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Organizatorii protestelor sociale din Israel plănuiesc să înceapa o nouă serie de proteste în vară, care vor fi mult mai puternice decât cele anterioare. Profitul pe care îl fac elitele pe cheltuiala nostra este cu adevărat deranjant…

Răspuns: Este adevărat, dar unde este soluţia? Protestatarii nu au nicio soluţie. Toate astea au fost făcute înainte şi ştim ce rezultatea au fost. Atâta timp cât continuă să opereze în sistemul egoist, asemenea încercări vor face numai ca situaţia să se înrăutăţească.

În cirmustanţele actuale, este imposibil de satisfăcut cererile protestatarilor. Există armata, există sistemele de educaţie şi sănătate, sunt sectoarele care primesc fonduri de la stat, iar în cadrul consensului democratic nu mai este loc de jocuri. Există legi în această ţară.

Ce legi! Haideţi să luăm câteva miliarde de shekeli şi să îi aruncăm dintr-un loc în altul, strigaţi voi. Problema este că toată lumea are propria opinie. Aruncăm sloganuri în stradă, punem pancarde, dar nu putem schimba sistemul politic, bugetul naţional.

Ar trebui să luăm bani de la acei oameni! spuneţi voi. Dar cum? De fapt, există legi, iar legiuitorii stau în parlament. Deci mergeţi în politică sau cel puţin faceţi lobby şi începeţi să schimbaţi lucrurile. Dar atunci când începeţi o revoluţie, distrugeţi ceea ce există deja şi lucrurile devin chiar mai rele. Nicio revoluţia nu va conduce la nimic bun, atâta timp cât suntem în acelaşi sistem egoist. Sunt nenumărate exemple în acest sens: Cuba, Rusia, Korea, etc.

Distrugeţi sistemul care, mai mult sau mai puţin, reflectă structura societăţii. În ciuda egoului, în ciuda minciunilor şi decepţiilor, votanţi şi cei aleşi se potrivesc unul altuia. Presiunea socială poate scădea preţul comubstibilului cu zece agoroti, dar nu veţi fi cu capabili să schimbaţi cu adevărat ceva aici.

Chiar dacă aduceţi milione în stradă, nu va ajuta. Singura realizarea posibilă va fi poate distrugerea statului. Asta vor de fapt, iar asta se poate obţine, dar nu corecţia. Corecţia este posibilă numai prin Lumina care Reformează. Magnaţii şi revoluţionarii nu au nimic de a face cu asta.

Sunt împotriva acestei abordări, pentru că îi lipseşte orice fel de ordine. Vreţi să schimbaţi situaţia? Intraţi în politică. Vreţi să schimbaţi lucrurile? Întraţi în parlament şi schimbaţi legile. Dar, în loc de asta, voi sugeraţi să acumulaţi putere şi să distrugeţi ce există deja. Asta nu este construcţie şi nu a dus niciodată la ceva bun, nicăieri în lume.

Protestele în masă nu vor ajuta în niciun fel. Ele costă doar statul miliarde, iar masele care cer acele miliarde vor fi cele care vor trebui să le plătească, în timp ce liderii vor fi sus pe valuri şi îşi vor găsi locuri în parlament. În final, nu este nimic altceva decât un joc politic.

Întrebare: Dar între timp, oamenii suferă. Cum îi putem ajuta?

Răspuns: Imaginează-ţi-l pe Baal HaSulam care a văzut ce s-a întâmplat în timpul celui de al doilea război mondial. Corpul suferă. Nu înţelegem calculul lui şi nu este nicio modalitatea de a face mai uşoara această suferinţă. Din contra, asemenea încercări numai o prelungesc.

Încercăm să atragem oamenii către o durere prelungită decât către un dezastru, dar nimic mai mult. Omul trebuie să ajungă la recunoaştere răului.

Pe de o parte, protestele chiar grăbesc dezvoltarea într-un anume fel, dar pe de alta, această grăbire nu se face de către Lumina care Reformează şi astfel ne va costa scump. Va aduce multe necazuri şi ne va slăbi statul şi societatea.

Trebuie să ne facem munca noastră. Numai unitatea şi corecţia ne pot ajuta, pentru că ele corespund Luminii şi o atrag. Numai ca rezultat al acestui lucru vom aduce schimbări în bine.

Niciun alt mijloc nu va ajuta orice stat Încercările de a rezolva problemele pe cheltuiala altora sunt inutile. Cîteva schimbări de suprfaţa se pot face, dar ca întreg, toate guvernele sunt la fel. Toate vorbesc despre bine şi nu menţionează răul şi nimeni nu va schimba nimic, dor impresia pe care o fac publiculi. De fapt, sunt toţi marionete şi este spus: Inimile miniştrilor şi regilor sunt în mâinile Creatorului.

Trebuie să atragem Lumina care Reformează. Numai Lumina poate aduce schmbările. Prin unitatea dintre noi vom continua să ne dezvoltăm. De aceea, spunem oamenilor că garanţia reciprocă este singura soluţia pentru toate problemele noastre.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/2/2012, Zoharul

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Israel, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Există anumită stări sau circumstanţe când o persoană nu are şansa să doarmă. Contează asta? Merită să luăm o pauză de 30 de minute de somn în timpul zilei?

Răspuns: Depinde de persoană. Totuşi, dacă o persoană munceşte din greu asupra sa, atunci îi recomand să ia o pauză în mijlocul zilei pentru a se odihni. Îi recomand, de asemenea, să practice o anumită tehnică care învaţă o persoanăn să doarmă 15 sau 20 de minute şi să se simtă cu adevărat foarte odihnit după aceea.

Este necesar în munca noastră, pentru că suntem în mod constant într-o stare de concentrare interioară către ascensiune, unire şi depunem eforturi mentale şi emoţionale mai mari decât cele normale. De aceea, trebuie să ne odihnim. Este mai important să ne odihnim în timpul zilei decât să dormim o întreagă noapte.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” nr.12, 12/16/11

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Sanatate - Niciun comentariu→

Noi nu realizăm că suntem înrobiţi de egoismul nostru. Ne conduce şi ne spune ce să facem. Iar noi nici măcar nu simţim că lucrăm conform ordinelor lui pentru că suntem conectaţi în aşa fel la el încât dorinţa lui devine dorinţa mea şi suntem contopiţi într-un singur întreg. Astfel, omul face tot ceea ce egoul vrea, gândindu-se la acesta ca propria viaţă şi propria dorinţă.

Asta reprezintă un exemplu al stării opuse pe care trebuie să o atingem prin unirea cu Creatorul, agăţându-ne de el într-o asemenea măsură încât să nu mai percep diferenţa dintre dorinţa Lui şi dorinţa mea. Pentru moment, eu împlinesc cu devotament toate capriciile egoismului meu, care îmi arată unde să întorc, când să inspir, când să acţionez într-un fel sau altul.

Simt acelaşi lucru fiind unit cu Creatorul, ridicându-mă deauspra stării mele curente şi împlinind dorinţele lui, fără ezitare sau vreun calcul, astfel încât voi deveni corectat. Normal, trebuie să merg împotriva dorinţei mele şi calculului meu personal, depunând mari eforturi pentru a atinge o asemenea corecţie. Dar în final, scopul meu este de a ajunge la acelaşi nivel cu Creatorul, aşa cum sunt acum unit cu dorinţa mea de a primi, fără să simt vreo diferenţă între mine şi ea.

Iar atunci când sunt în stare să ies din dorinţa egoistă, încep să simt că ea este duşmanul meu, că îmi face rău. Câteodată iubesc pe cineva şi suntem buni prieteni, dar apoi descopăr că el mă foloseşte şi îmi face rău. Îmi ia timp până să pot să mă eliberez de el şi descopăr anumite lucruri legate de acesta. Numai atunci mă pot elibera de el, numai atunci văd că nu există altă alternativă decât să îl părăsesc şi să încep să îl urăsc.

Astfel, întreaga lume începe să înveţe faptul că egoul este inamicul ei. Fiecare persoană descoperă asta, în măsura în care lucrează cu el. Ca rezultat, începem să realizăm nevoia pentru schimbare, pentru că simţim că pierdem în această cursă împotriva egoismului nostru. Asta însemnă un pas mare înainte, pentru că astfel o persoană devină separată de natura ei, de calitatea sa iniţială care o forţa să aibă grijă numai de ea şi începe să se analizeze în mod critic.

Asta înseamnă că devine separată de înclinaţia rea şi începe să asculte şi să caute ce sa facă în continuare. Aşa găseşte Tora, un mijloc de a corecta egoismul. Are nevoie de o forţă care este capabilă să îi schimbe atitudinea către dorinţa sa egoistă şi care îi dă abilitatea de a deveni complet separată de ea, de a nu mai face niciun calcul asupra a ceea ce merită să primească şi când să primească.

Această tranziţie se numeşte Lo Lishma. Omul este încă înăuntrul dorinţei de a primi plăcere, dar trebuie să îşi imagineze că lucrând deasupra ei ar fi mult mai benefic, că ar câştiga mai mult aşa. Deci lucrează deja deasupra dorinţei de a primi plăcere, nemaivrând să îi urmeze ordinele. Dar rezultatul acestor acţiuni şi munca lui sunt încă înăuntrul egoismului, pentru că altfel nu ar avea combustibil pentru a o face.

În această etapă, omul trece prin diferite stări, începând de la a munci pentru a primi plăcere în dorinţa lui de a se bucura pentru a avea energie şi combustibil să continuie munca. Dar de fapt el vrea să fie în dăruire. Astfel el îi cere Lumini care Reformează puterea de a face calcule asupra dorinţei de a primi plăcere nu în interesul său egoist ci numai din disperare, pentru că este o maşină care trebuie alimentată.

De fapt, ar rămâne mai degrabă în calitatea de dăruire, dar nu de dragul primirii plăcerii din acest lucru. Realizează că nu este o altă cale şi că trebuie să plătească pentru a i se dă o anumită libertate atâta timp cât este sub puterea stăpânului, a dorinţei egoiste. Lucrează în acest fel până când devine complet separat.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala din 3/14/12, Shamati nr. 20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→