Intrebare: Cum se vor schimba relatiile interpersonale pe parcursul interactiunii integrale?

Raspuns: Se vor naste in mod natural din schimbarile parcurse de persoana. Nu setam limitari de nici un fel; nu cerem ascultatorilor nostri sa respecte anumite conditii sau conventii cu exceptia celor din timpul lectiilor. Pentru ca persoana sa perceapa corect materialul studiat, noi ne limitam la o singura tema sau mai multe teme care sunt incluse in tema principala a lectiei.

In mare, exista situatii in care participantii traiesc sentimente de la respingere si pana la acceptare, sentimente traite alternativ, in valuri. Toate acestea trebuie studiate si discutate. Noi suntem cu adevarat interesati sa conducem lectiile astfel incat oamenii sa se reveleze pe ei insisi la maxim.

Sa presupunem ca doi oameni care nu se pot uita unul la altul vin la lectie. Ei admit acest lucru si vor sa isi clarifice relatia. Pentru ca altfel ei nu vor avansa si vor tine in loc pe altii, grupul lor. Ei vor fi pedepsiti pentru asta- ca sa spun asa- sub forma unui raspuns mult mai puternic din partea naturii pentru ca ei ranesc unitatea grupului prin faptul ca nu sunt capabili sa lucreze asupra relatiei dintre ei.

Deci sub o anumita presiune din partea membrilor grupului (depinde la ce grad de se afla) incep clarificarile. Suntem foarte fericiti cand intalnim asemenea situatii, care pot fi descifrate, cercetate si corectate.

Din “Discutii asupra Educatiei Integrale” #13, 18/12/011

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Arvut (Garanţie reciprocă): În aceată responsabilitate colectivă, fiecare membru al naţiunii a fost eliberat de grija privind propriile nevoi ale corpului şi poate îndeplini în totalitate poruncă „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” şi dăruie tot cea a avut oricărei persoane nevoiaşe, deoarece nu mai are grija existenţei propriului corp, deoarece ştie cu siguranţă că este înconjurat de şase sute de mii de iubiţi loiali, care stau gata să îl îngrijească.

Aceasta este condiţia: Forţa superioară se revelează numai dacă noi avem cu adevărat nevoie de ea pentru unificare.

Întrebare: De unde vine această înţelegere?

Răspuns: Vine de la dorinţa generală. Omul nu este în stare să se corecteze el însuşi, unul fără altul. Corecţia este făcută prin unitatea universală. Forţa care corectează trebuie să fie comună tuturor.

Forţa şi mintea, efortul şi abordarea, totul trebuie să coboare de Sus. Totul se acumulează într-un întreg şi este ca şi cum mă „leagă” de alţii.

La asta trebuie să ne gândim. Dacă vrem ca asta să se întâmple, în primul rând avem nevoie de garanţie reciprocă. De fapt, în incluziunea reciprocă generală, fiecare singur punct care este sudat cu ceilaţi conţine tot restul.

Întrebare: Este strigătul nostru către Creator acordul nostru la asta?

Răspuns: Aş spune că da. Numai că de fapt nu este un strigăt forţat. Atingem înţelegerea stării noastre, a neajutorării şi a nevoii de a atinge dăruire reciprocă, garanţie reciprocă, conexiune reciprocă şi asistenţă şi sprijin reciproc. Atunci când începi să conectezi toate aceste lucruri, descoperi că îţi lipseşte forţa superioară. Atunci ai cu adevărat nevoie de ea, în timp ce anterior, nevoile tale erau de natură personală.

Descoperi că ai nevoie de forţa superioară pentru a împlini cu adevărat condiţiile conexiunii în dăruire reciprocă între toată lumea. Dar nu este un idealism al cuiva cu capul în nori, deoarece scopul este de a descoperi adevăratul atribut al dăruirii căre se află deasupra nevoilor tuturor.

Astfel, aici este nevoie de o înţelegere generală: Îndeplinim unificarea, dar nu de dragul beneficiilor corporale. Astfel, asta se întâmplă ca rezultat al căutărilor noastre, a muncii noastre analizând starea.

Întrebare: Prin ce mă completează prietenul?

Răspuns: Unul fără altul, nu suntem în stare să înţelegem de ce avem nevoie pentru a primi Lumina care Reformează. Nu putem descoperii deficienţele reale dacă nu îl ajut eu pe el şi nu mă ajută el pe mine.

Întrebare: Cer pentru prieteni?

Răspuns: Încerc să mă rog pentru prieteni, îmi fac griji ca ei să primească revelaţia spirituală, înţelegerea şi să simtă ce este lumea spirituală. Atunci când toată lumea se sprijină reciproc, fiecare îşi arată dorinţa corectă.

Vrei ceva care ţi se pare ca spiritualitatea. Şi nu contează cât de corect îţi imaginezi asta. Lasă totul să fie artificial, până primim Lumina care Reformează. Şi totuşi, încearcă să te gândeşti la prieteni: „Îmi doresc ca ei să obţina asta înaintea mea.” Dacă iniţial îţi doreşti lucruri măreţe pentru prieteni, asta este deja spiritualitate.

Din lecţia 6 de la Congresul Arava 2/24/12, Lesson 6

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam , „Introducere in studiul celor zece Sfirot”, articolul 130:

Ei, cei care sunt daruiti cu senzatia Providentei Sale in forma primei dezvaluiri a fetei, numita „pocainta din frica”, sunt considerati de mijloc. Asta deoarece emotiile lor sunt impartite in 2 parti, numite „2 cupe ale scarii”. Inca dinainte de a li se acorda pocainta de mai sus, toti raman sa studieze si sunt numiti „o scara pacatului”. Iar scara meritelor este stabilita si garantata lor din momentul pocaintei incolo, momentul pocaintei  sta „intre” merit si pacat si prin urmare ei sunt numiti „de mijloc”.

Nu este vorba despre perioade de timp ci despre realitatea prezenta. Atingand acest nivel, o persoana descopera in prezentul sau insusiri care sunt partial pacatoase si partial merituoase. Cu alte cuvinte, inca sunt parti necorectate dar si parti corectate in el. Criteriul aici, binenteles, este conexiunea cu altii si cu Creatorul. In acelasi timp, o persoana este scufundata in starea Hafetz Hesed: nu poate face nimic rau altora, dar de asemenea inca nu a facut niciun bine altora. Deci, e ca si cand in mijlocul vietii, a neutralizat raul din ea, dar nu l-a transformat in bunatate inca.

Intrebare: Putem sa ne stabilim ca si scop al nostru, aceasta stare „intermediara”?

Raspuns: De ce sa ne oprim la mijloc? Ar trebui sa va imaginati starea de completa indreptare. Daca cereti ceva, cereti maximum: finalul corectiei. Daca vreti sa va regasiti la finalul corectiei, veti reusi doar sa treceti la nivelul urmator. Asta , pentru ca momentan nu va puteti imagina  mai mult decat reversul ei corupt. Aceasta este limita imaginatiei voastre pentru ca nu aveti un alt model. Prin urmare, dati-i drumul, doriti-va maximum de daruire si astfel veti obtine o minima similaritate cu AHP a unui nivel superior.

Dar daca cereti doar jumatate, asta nu e daruire ci un lucru marunt. In daruire nu exista calcul pentru parte din intreg. In daruire cautati ce altceva mai puteti adauga, cum sa va angajati cu tot ce puteti.

In acest sens legile spirituale sunt simple, tanjesc dupa corectia finala si vreau ca toate dorintele si gandurile mele sa se indrepte spre daruire asupra celorlati. Asta cer. Nu pot exista jumatati de drum in calitatea daruirii. Cerand jumatate, eu imi fac un calcul egoist, iar asta nu mai este daruire. La urma urmei, la fel de bine, un mic, secret beneficiu personal este necesar prezent  in „jumatatea altruista”.

Este imposibil sa limitezi, delimitezi daruirea. De aceea traseul ar trebui intotdeauna directionat spre tinta finala si nu spre faze intermediare.

In tot ceea ce facem, din lumea aceasta spre lumea Infinitului, sunt 10 Sefirot complete, dar in forme minimalizate. Ne aflam intr-o imagine holografica, in care fiecare particica contine intregul. Din acest motiv, un calcul partial este inadecvat aici. Va trebui sa faceti tot ceea ce va sta in putere, tot ceea ce depinde de voi si apoi de abea veti atinge nivelul urmator.

Acum dati fata cu AHP a nivelului superior si asta este singurul lucru pe care vi-l puteti imagina ca ceva infinit. E la fel ca si cu copii mici care nu au un adult de la care sa ia exemplu. Un copil de 5 ani se uita la unul de 8 ani ca la un „Dumnezeu” si vrea sa fie ca si el. Este ceva de care se poate „agata”, cu care sa rezoneze. Rabash dadea acelasi exemplu cu fata care este mai interesata sa se joace cu o papusa decat cu un bebelus real.

Deci, nu incercati sa minimalizati scopul spre dimensiuni „äcceptabile”. Chiar daca tintiti catre maximum, abia veti atinge nivelul superior.

Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 01.04.2012, „Introducere in cele 10 Sefirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Natiunea israeliana (Israel) se presupune care are rolul de a uni si de a fi o lumina pentru natiuni, dar in Israel aveti atat de multe divizari intre oameni incat singura perioada in care ati fost cu adevarat uniti este cea a Razboiului de Independenta (dupa imensa suferinta provocata de Holocaust) si in timpul Razboiului de 6 zile (scapand de marea spaima de a fi distrusi). Nu va mai trebui sa trecem printr-o imensa suferinta pentru a realiza ca trebuie sa ne unim ca unul?

Raspuns: Noi nu vorbim despre evrei prin nastere, ci despre Israel – cei ce aspira spre Creator, fara sa privim la nationalitatea lor. Ei trebuie sa se uneasca si sa conduca intreaga lume spre Creator.

In Cabala, sufletele nu au nationalitate, ci nivelul al dezvoltarii lor. Asa si Abraham candva si-a ales studentii si i-a numit Israel: Cei ce aspira spre Creator.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Israel, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem măsura realizarea noastră?

Răspuns: Mai întâi, ce obţinem de fapt? În măsura în care aduc mulţumire Creatorului, în aceaşi măsura obţin în mine atributul numit „Creator (Boreh)”, conform cu principul „Bo-Reh” sau „vino şi vezi”.

Îl realizez pe Creator în conştientul şi înţelegerea mea. Aceasta este imaginea mea internă. În acelaşi mod „atrag” şi alţi oameni în percepţia mea şi astfel îi realizez şi pe ei. Atributele mele sunt construite în aşa fel încât îmi pot imagina anumite figuri. Nu ştiu cine este în afară. Forţele acţionează asupra mea şi îmi proiectează în percepţia o „imagine holografică” a altor oameni care numai par a fi în exterior. Astfel este pusă laolaltă întreaga imagine a lumii.

Deci, ce pot măsura sau cântării? Cântăresc dăruirea mea în raport cu tot ceea ce simt. Această măsurătoarea generală se numeşte „Creator”. Astfel, Creatorul „îmbracă” omul, Lumina „îmbracă” fiinţa creată.

Percep diferite forme datorită atributului dăruirii care operează în dorinţe şi le aranjează într-o anumită ordine. Din asta simt cine este Creatorul. Îmi imaginez Creatorul şi tot ceea ce mă înconjoară ca propria reacţia la o anumită acţiune.

Nu ştiu cine sunt şi ce reprezintă lumea. Nu ştiu nimic dar, gradual, încep să desenez schiţele diferitelor reacţii şi sentimente din mine. Aşa sunt construit: Formele sunt toate descrise ca fiind în afară. Această iluzie este numai aici, în starea curentă.

Se dezvoltă în mine un sistem senzorial, împreună cu înţelegerea lui logică. Trăiesc prin minte şi sentimente. Această realitatea este împărţită în patru nivele: mineral, vegetal, animal şi vorbitor. Prin combinaţia corectă a acestora, descopăr originea a tot ceea ce mi se întâmplă, sursa mea, sursa sentimentelor şi cele patru straturi de imagini. Descopăr că există un motiv iniţial pentru toate acestea, pe care îl numesc „Creatorul”. Acest motiv este descoperit când încep să mă raportez la toate cele patru nivele cu dăruire. Atunci, din echivalenţa de formă, descopăr atributele Creatorului, Dăruitorului.

De aceea, să nu credeţi că lumea noastră există cu adevărat – totul se termină în mine. Mai târziu, când asced la nivelele spirituale, este ca atunci când trecem dintr-o clasă în alta. Să presupunem că sunt în clasa a I-a acum, pot eu să o compar cu clasa a VIII-a, sau chiar cu clasa a II-a?

Astăzi, nu ne sunt încă disponibile nişte măsurători clare. Avem sentimente noi vagi, dar nu există instrumente precise, pentru că mintea şi sentimentele nu sunt legate într-o asemenea măsură încât să putem atribuii caracteristici cantitative sentimentelor noastre. Între timp suntem la un nivel psihologic, caruia îi lipsesc instrumentele matematică pentru măsurare şi comparare. Un asemenea instrument este furnizat cu adevărat de înţelepciunea Cabala.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/27/2012, “Introducere la TES“

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă că putem există într-o altă formă: fără corp şi în afara lui?

Răspuns: Există informaţia, purtătoare ei şi cineva care simte această informaţie. Iar toate acestea se pot schimba. Informaţia (intelectul, etc) poate exista nu numai într-o purtătoare de proteine, silicon, sau altceva şi chiar nici măcar într-un material anume, nici în creier.

Informaţia per se nu este materială. Numai noi o percepem prin purtătoarea materială. Suntem deja capabili să trecem informaţia de la o purtătoare vie, de proteine (creierul) la una inanimată, minerală. Toată evoluţia noastră ne-a condus către schimbări graduale în purtătoarea informaţiei, distanţarea graduală de la forma ei iniţială, forma naturală; de la a scrie şi vorbi pe diferite purtătoare şi apoi la a programa şi păstra informaţia în spaţiul virtual.

Astăzi ne aflăm la pragul către o altă stare în care corpul îşi pierde importanţa, senzaţiile se vor transfera într-o nouă dimensiune (atributul dăruirii), în timp ce noi vom muta informaţia de la purtătoarea-creier, sau ca să fim mai precişi, calitatea primirii, la altă purtătoare: calitatea dăruirii.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă problemele, perturbaţiile, îmi apar sub forma unor gânduri străine, pot să încetez să mă mai gândesc la ele şi să cer forţei superioare să mă direcţioneze înapoi, pe calea cea bună?

Răspuns: Dacă primesc o problemă de la forţa superioară, de ce ar trebui să cer ca Ea să o îndepărteze? Ar fi la fel ca atunci când mama îmi cere să asamblez o nouă jucărie din kit-ul Meccano, un avion sau o maşină, iar eu spun: „Nu vreau.” Cum pot să cresc? Dacă vreau o maşină care este deja asamblată, voi creşte într-un copil nedezvoltat. Atunci când o asamblez, adaug sau sparg ceva, atunci totul se întâmplă aşa cum ar trebui. La fel ca toţi acei ani din şcoală sau universitate, unde ni s-au dat în mod constant examene, teste. Ar fi putut să ne dea răspunsurile. De ce avem nevoie de probleme?…

Întrebare: Să presupunem că îmi apare un gând extern. Pur şi simplu pătrund în el, realizând că este o problemă şi mă gândesc cum să lucrez cu ea?

Răspuns: Lucrul cu problemele, perturbaţiile, ar trebuie să se desfăşoare astfel: După ce te concetrezi asupra ideii că totul vine de la Creator, ar trebui să procesezi această problemă împreună cu prietenii. Asta este tot! Nu vei fi capabil să te acordezi cu El pe aceaşi frecvenţă. Nu poţi. O poţi face numai împreună, în grup!

Atunci când eşti împreună într-un singur grup, iar toate tipurile de relaţii reciproce există între voi (vorbim doar de relaţii care sunt relevante pentru scop), atunci această singură forţă a naturii există în jurul nostru şi deasupra noastră. Trebuie să îţi creezi un circuit rezonant în tine, ca un radio receptor, care se acordează la El şi atunci îl vei „prinde”. Această forţă umple totul din jur şi din voi, dar o puteţi sesiza numai atunci când vă acordaţi pe aceaşi frecvenţă.

Oamenii vin la grup cu problemele lor, cu minusurile lor. Ce se întâmplă în continuare? Se conectează unul cu altul şi totate minusurile dispar pentru că noi ne dorim doar să lucrăm în dăruire. Mă ridic deasupra problemelor – ele rămân jos. Există numeroase minusuri sub mine şi sub fiecare prieten, dar înţelegem că ele sunt creat pentru ca noi să aspirăm către dăruire reciprocă, ca să lucrăm cu aceste minusuri.

În ce fel? Ele vin de la o singură forţă unificată. Apar în mod intenţionat, pentru ca noi să ne grăbim către această forţă, în ciuda problemelor care apar în fiecare dintre noi şi, cel mai important, între noi. De fapt, ura, contradicţiile, neînţelegerile, apar între noi: Nimeni nu mă înţelege, eu nu înţeleg pe nimeni; nimeni nu mă apreciază şi nici eu nu vrea să apreciez pe nimeni.

În fiecare zi sunt înlăturate mai multe sau mai puţine probleme, dar problemele există în grup şi respingerile dintre unul şi altul sunt problemele centrale. „Depozitând” aceste probleme, aţintindu-le înainte împreună, este ca şi cum i-am spune Creatorului: „Nu ne vei îndepărta de pe drum. Înţelegem de unde vin toate acestea. Ai pus toate aceste probleme în faţa noastră pentru ca noi să ne ridicăm deasupra lor, ca deasupra Muntelui Sinai (muntele urii), către Tine.”

Astfel, împotriva tuturor perturbaţiilor pe care El le provoacă intenţionat, generaţi o proprietate complet nouă: unitatea. În acest fel începeţi să îl descoperiţi pe El între voi – calitatea Lui, forţa Lui. Acesta este radio receptorul vostru, senzorul vostru, organul vostru de simă pe care îl creaţi în voi înşivă. În el îl veţi revela imediat pe El – nu undeva în afară sau deasupra, ci aici, înăuntru.

Din Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când oamenii încep să trateze totul conform principiului „Nu este nimeni în afara de El,” este ca şi cum ar înceta să mai funcţioneze în viaţă: îşi pierd locul de muncă, apar probleme de familie iar fundaţia materială se clatină. În final, asta interferează cu adevărat şi cu avansarea spirituală. Ştim, de asemenea, că există şi o altă perspectivă: „Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine?” Cum pot discerne „Nu există nimeni în afară de El”, atunci când trebuie să găsesc o a doua perspectivă în asta şi să abordez viaţa conform „Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine?”

Răspuns: Nu ar trebui să aruncăm în jur aceste fraze deoarece, în principiu, ele vorbesc de şi alte grade. De obicei, aceste fraze aparţin dezvoltării spirituale şi nu numai celei corporale. Ce se poate face pentru a îndrepta corect omul către scop, astfel încât să nu greşească pe drumul vieţii? Este dificil. Îţi voi da un exemplu a cât de dificil este.

Şi eu mi-am părăsit locul de muncă. Am avut o clinică minunată, cu doisprezece doctori, o echipă mare în spate, tehnologie, etc. În acele timpuri, se poate spune că venitul clinicii se număra în milioane. Pur şi simplu am renunţat! Nici măcar nu am vândut-o sau lichidat-o, ci am renunţat pentru a scăpa de sarcinile de management, fără a lua nici un cent după aceea. Nu am mai putut continua să lucrez. De aceea înţeleg acest gen de oameni.

Cel mai bun lucru este atunci când munceşti într-o slujbă simplă. Învăţătorul meu Rabash a spus acelaşi lucru. I s-au oferit tot timpul promovări la muncă; au vrut să îl facă un lider de echipă şi apoi să intre în departamentul de conducere.”În niciun caz! Vreau să fiu un simplu muncitor.” „Dar astfel ai putea câştiga de cinci, chiar de zece ori mai mult!” „ Nu vreau asta.”

Până în ultima lui zi de muncă, până la pensie, a rămas un simplu funcţionar. A lucrat la biroul de taxe, a completat hărtii şi tabele. Ar spune că asta i-a permis să se gândească la munca sa spirituală în timp ce completa hărtiile pe autopilot. Iar înainte de asta a lucrat în construcţii ca simplu muncitor.

În alte cuvinte, atunci când omul are o slujbă creativă, când trebuie să creeze ceva, atunci îi este dificil. Dar dacă face o muncă mecanică, care nu necesită creativitate, ca într-un garaj sau în vânzarea de maşini, atunci el poate continua să lucreze şi nu văd ceva ruşinos în asta. Este necesar să muncească. Omul trebuie să se însoare, să aibă copii, familie şi loc de muncă. Prin astea el există în framework-ul lumii noastre şi pe această bază se poate dezvolta mai departe.

Grupul trebuie să îl sprijine şi să îl ajute în asta. Dar din nou, el trebuie să lucreze pentru a furniza o viaţă normală familiei sale şi nu de dragul excesului. Iar asta trebui să o facă. Cum putem ajuta cu asta? În grup trebuie să existe o atmosferă care te obligă să sprijini prietenii ca ei să nu eşueze şi să îşi neglijeze slujbele. Iar dacă soţul cuiva are asemenea tipuri de probleme, soţiile trebuie să informeze grupul în legătura cu acestea.

Din Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecţia 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În “Introducere la Studiul celor zece Sefirot“, Baal HaSulam spune că fiecare persoană va trece prin stările spirituale. Asta priveşte doar oamenii cu „un punct în inimă” sau de fapt pe toată lumea.

Răspuns: Toată lumea trebuie să atingă sfârştiul corecţiei, Gmar Tikkun, toată lumea! Întrebarea este când? În ce ordine? Şi cine şi înaintea cui?

Se spune: „Mă vor cunoaşte toţi, de la cel mic la cel mare.” şi „Casa mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate naţiunile.” Se poate ca o anumită dorinţă de a primi să rămână necorectată? Poate veni sfârşitul general şi absolut al corecţiei lui Malchut de Ein Sof?

Întreaga diferenţă se află în participarea noastră. Sunt aceia care trag umanitatea după ei, numiţi un sfert de… este la fel ca şi cu Moise în timpul exilului din Egipt, care, conform sfatului lui Jethro, a împărţit oamenii în zeci, sute, mii, etc., pentru a-i direcţiona către corecţie.

Un african care trăieşte în savana va primi şi el corecţia, dacă nu acum, o va primi peste alte câteva reîncarnări. Şi el va trebui să treacă prin toate stările spirituale. În imaginaţia ta el vânează o antilopă acum, dar dacă te uiţi la el în mod diferit, vei vedea că este un vas spiritual care trece prin anumite stări, pe drumul către corecţii mai serioase, care se simt conştient; nu ai vedea o imagine corporală şi dorinţa de a primi. Chiar acum este în procesul de corectarea şi se reîncarnează, dar o face în mod inconştient.

Acest proces include pe toată lumea, dar fiecare la timpul lui. De aceea, noi nu criticăm pe nimeni. Omul însuşi determină modul în care simte lumea şi cooperearea sa cu alţii. Suntem toţi diferiţi şi fiecare are propria porţie, propria combinaţie de scântei, Lumina şi dorinţă.

Întrebare: Poate lua cineva parte în mod activ la proces?

Răspuns: Chiar şi o acţiune mică este suficientă pentru ca cineva să îşi exprime activitatea. Imaginează-ţi ca te-ai născut un prinţ şi te aşteaptă o mare misiune. Pentru a o îndeplini, eşti educat şi instruit, dar tu îţi faci misiunea numai în procent de 80%, în timp ce un spălător obişnuit de cămile investeşte 100% din internalitatea lui. De aceea, un spălător de cămile va atinge sfârşitul corecţiei, se va ridica la nivelul de drept, va primi şi va simţii totul, în timp ce tu va trebui să munceşti, cu toate că vorbind în termeni spirituali, corecţia ta este mult mai mare decât a lui.

Fiecare dintre noi este măsurat conform dorinţei de a primi şi în ea i se determină nivelul. Scara spirituală este în vasele noastre spirituale.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/29/12, “Introducere la studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi, oamenii de ştiinţă descoperă că toţi suntem interconectaţi, că numeroase ameninţări, de care nici măcar nu ştiam că există, se regăsesc între noi. Cum vede un Cabalist asta? Se poate oare că această harababură uriaşă să se mişte constant în faţa ochilor săi?

Răspuns: În realitatea, totul este foarte simplu. Şi cu cât avansăm mai mult, cu atât este mai simplu. Omul este simplu şi Lumina este simplă, în timp ce calcule multiplele apar pentru că egoismul se interpune cu dorinţa de dăruire.

Omul, cu cât avansează mai mult cu atât mai natural percepe imaginea lumii. Obiceiul devine a doua natură. În acelaşi fel îţi vezi şi familia şi pe cei iubiţi: Devin viaţa ta, natura ta şi nu mai trebuie să depui eforturi în realaţia cu cei iubiţi. Îi cunoşti pe fiecare şi înţelegi toate conexiunile.

Acum, asta ţi se pare că ar fi o problemă, pentru că necesită eforturi. Dar atunci când dorinţa de a dărui va locui în tine, problemele dispar. Nu este nimic mai simplu decât a ajunge să cunoşti lumea spirituală şi să trăieşti în ea.

„Este posibil un asemenea lucru? Cum pot sa am grijă de tot, să controlez mişcările tuturor atomilor din lume?”

Nu trebuie să controlezi nimic, deoarece toate acestea sunt revelate în tine, ca fiind propriul tău sistem. Şi de aceea fiecare etapă va fi chiar mai liberă de presiune, de necesitatea de a înţelege ce se întâmplă. Cu fiecare pas, totul va deveni numai mai clar.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/29/2012, “Introducere la TES“

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→