Întrebare: Când va avea munca noastră un impact real asupra motivaţiilor oamenilor de ştiinţă şi cercetătorilor?

Răspuns: Trebuie să îi ajutăm să vadă întreaga imagine. Ei vorbesc deja de semnele unei lumi integrale, dar nu îşi pot aduna observaţiile individual într-un singur sistem, o metodologie unificată.

În plus, le este frică să se adâncească în acest topic, pentru că ideea unei lumi integrale îi duce la o confruntare cu cei care sunt acum la putere. Guvernele actuale acţionează încă în mod egoist şi individualist, eşuând să realizeze că astfel se distrug singure. Politicienilor le lipseşte o percepţie integrală. Contrar lor, oamenii de ştiinţă observă natura şi vorbesc de ceea ce văd. Cine îi aude însă… este altă poveste.

Există o altă problemă: Oricât de frumoase sunt cuvintele spuse de diferiţi experţi şi specialişti, oricât de mult arată ei către interconexiuni şi nevoia de unitate, nu au mijloace pentru a o implementa. Bani şi armele nu ajută aici. Chiar dacă toţi oamenii din lume ar striga: „Da, vrem să fim un oraş global!”, ce se va întâmpla după această declaraţie unanimă spusă de bunăvoie? Nimic, cu excepţia unui război mondial. După ce vor simţi şi mai acut legăturile care ne leagă unul de altul, vor declanşa un război pentru a desface această conexiune.

Oamenii de ştiinţă nu au o soluţie; nu ştiu cum să îl schimbe pe om. Atunci de ce strigă cât de dăunător este egoismul dacă nu au un remediu? Mai demult, doctorii nu spunea pacienţilor care aveau boli terminale. Nu existau metode nici măcar să încetinească progresul bolilor lor şi de aceea o personă era lăsată în întuneric pentru a suferii mai puţin. „Nu pune obstacole în faţa unei persoane oarbe” spune Tora. De ce să revelezi adevărul dacă nu eşti în stare să ajuţi omul să se descurce cu el?

Deci, fără revelarea înţelepciunii Cabala, fără mesajul garanţiei reciproce care să ne preceadă, umanitatea nu are nicio singură şansă să corecteze ceva. Iar asta este problema noastră acum: Cum putem stabili conexiunea cu oamenii şi cum să le explicăm că egoismul se poate corectă şi astfel să corectăm lumea.

Vorbim chiar despre corectarea omului. Nimic altceva nu va ajuta. Mulţi înţeleg deja că tot răul este în natura umană. Totuşi, ei lasă mâinile în jos: „ O fiinţă umană este egoistă şi nu se poate face nimic cu astă.” Dacă nu le furnizăm oamenilor metoda corecţiei egoismului, dacă nu le explicăm că se poate realiza, lumea nu are nicio şansă. Până acum, touşi, am muncit pe şovăielnic…

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/30/2012, “Prefaţă la cartea Zohar”

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Există oameni în lume care îşi urmează chemarea inimii. Ei sunt scufundaţi complet în scopul lor şi trăiesc numai pentru asta. Au aceşti oameni un organ de simţ spiritual şi au ei nevoie de Cabala?

Răspuns: Cabala este originară din Babilonul vechi, Babilon care era şi el într-o criză, ca astăzi, iar oamenii îşi pierduseră sensul direcţie în vieţile lor. Au simţit brusc că egoismul i-a închis în existenţa animală. Apoi au revelat această metodă a obţinerii forţei superioare.

Cabala este necesară numai acelora care se găsesc într-o criză adâncă şi care se întreabă de menirea vieţii.

În general, întrebarea legată de menirea vieţii, apare în mulţi oamenii, din diferite motive. Dacă eu, de exemplu, am pierdut bani la jocuri, sau la bursă, sau mi s-a întâmplat ceva, mă gândesc şi eu la menirea vieţii. Dar această întrebarea apare în mine ca rezultat al unui „minus”, asta este, ca rezultat al suferinţei sau a unei pierderi din lumea noastră. În acest caz, oamenii nu aspiră să se ridice; nu îi interesează.

Trebuie să înţelegem în mod clar ce fel de oameni ajung la noi. Poţi să clarifici asta cu orice psiholog şi chiar în mod independent.

Să presupunem că o persoană are totul: o maşină, o casă, familie, un loc de muncă. Dacă această persoană pierde ceva în această viaţă (minus), se întreabă şi ea de menirea vieţii: „De ce să trăiesc dacă am pierdut?” Dar nu este o aspiraţie în sus, înainte. Dacă îi dai acestei persoane un „plus” în loc de „minus”, va fi suficient pentru a o satisface.

Oameni de acest fel nu au nevoie de ceva spiritual, de ceva mai înalt. Ceea ce vorbeşte în ei nu este un Om mai mare decât un animal ci un nivel animal normal: Soarele străluceşte, iarba creşte şi totul este bine pe pământ.

Pentru o persoană care se întreabă de menirea vieţii, toate acestea încetează să existe. Nu mai merită nimic, chiar nimic, pentru că totul are un început şi un sfârşit. Viaţă însăşi nu dă în mod special nimic; nu este nimic valabil în particular în ea, cu excepţia faptului că primesc; nimic altceva nu se întâmplă, iar în final eu trăiesc simplu ca un animal.

O persoană care gândeşte în acest fel şi începe să se întrebe de sensul vieţii, întreabă ceva diferit, ceva care este îndreptat în sus, desupra existenţei animale, motivul pentru care este aşa de limitată în ani de viaţă şi minusurile care nu îl lasă să aibă pace în minte. „Ce este deasupra acestui minus, de ce toate astea?” În funcţie de pe ce nivel apare această întrebare, persoană ajunge la misticism sau în altă parte.

Dorinţa se dezvoltă în mod constant în noi. Această este dezvoltarea întrebării despre menirea vieţii, conform cu cele cinci nivele ale dorinţei: 0,1,2,3 şi 4.

Dacă o persoană este la nivelul preliminar al dezvoltării, va fi satisfăcută cu diferite filozofii. Dacă este următorul nivel, atunci este psihologia. Asemenea oameni devin poeţi, scriitori, filozofi şi psihologi. Este un nivel al dezvoltării în care o persoană este atrasă de anumită acţiuni, de diferite practici psihologice: „Vom dansa sau sta în poziţia lotus, vom respira sau nu, asta este, vom începe să obţinem substanţa superioară prin corp.”

Şi asta se referă la căutare. Dacă o persoană este la acest nivel, va face yoga, alte diferite practici şi va fi satisfăcută. Nu îi poţi dovedi nimic. Este la nivelul înţelegerii ei, al realizării şi senzaţiilor ei, este la nivelul la care acum apar întrebările. Parţial, şi anumite religii se regăsesc aici. Ele sunt pentru a asigura, a furniza echilibru şi a da speranţă.

Pe următorul nivel, omul nu mai poate fi satisfăcut de diferite exerciţii fizice, gimastică a respiraţiei, etc. Simte că nu îi oferă nimic. De fapt, este vorba doar de corpul care se străduie să se simtă confortabil. „Ce ar fi dacă încep să meditez?” Şi începe să mediteze cu anumite litere şi simboluri. Este deja ceva mai abstract, totuşi nu trece dincole de cadrul psihologic.

În cele din urmă, la nivelul final de dezvoltare, întrebarea apare în om: „ Există ceva care există în afară mea, dacă eu mă anulez complet? Există o metodă care mă va ajuta să scap de „Eul” actual? Vreau să percep lumea din afara mea.” Aceşti oameni ajung la noi.

Ce înseamnă „în afara mea?” Înseamnă percepţia lumii nu în interiorul meu, nu prin cele cinci simţuri. Aceste senzaţii ne penetrează, sunt însumate şi astfel simţim lumea înăuntru conform cu un anumit program din noi.

Pe ecranul situat în spatele creierului, suma tuturor acestor senzaţii desenează înaintea noastră imaginea unei lumi într-o anumită proporţie. Primim mai mult de 90% din acestă imagine prin vedere, 7-8% prin auz, iar restul prin miros, pipăit şi gust. Asta e!

Înseamnă că programul se schimbă înăuntrul meu, dorinţa se schimbă şi, conform cu asta, primesc senzaţia unei lumi diferite. Ca şi cum se mişcă, ca şi cum face ceva înăuntrul meu. Dar cum pot ieşi din mine şi să încep să simt universul în întregimea lui?

Ultimele studii ştiinţifice spun că în jurul nostru există numai un câmp, o forţă şi nimic altceva; numai o singură forţă şi nimic în afară de ea. Deci, ce apare înăuntrul meu, în mine, şi ce cercetăm acum, toate acestea trebuie să le văd ca conexiunea mea cu această forţă. Nu am altă oportunitatea de a o descoperi, numai prin impresiile pe care le primesc.

Asta este, trebuie ca în mod constant să analizez faptul că tot ce se întâmplă în mine, atât minusuri cât şi plusuri, totul vine de la o singură forţă. Dacă mă direcţionez constant spre asta, atunci chiar şi prin percepţia mea din prezent încep să mă acordez la această forţă şi să o simt din ce în ce mai mult. În conformitate, obţinând o asemenea stare în care primesc un simţ adiţional, încep să simt această forţă cu adevărat.

Încep să o revelez şi exact prin influenţa opusă asupra mea eu simt infinitul, perfecţiunea. M-a indus intenţionat în confuzie şi mi-a dat variate obstacole, pentru ca prin ele să ajung la ea. Astfel, mă ridice deasupra animalului meu.

La nivel animal, mi se dau intenţiont senzaţiile unor influenţe negative, pentru ca să mă ridice deasupra lor şi să simt această forţă. În asta constă întreaga metodă. Iar grupul, studiile, diseminarea şi restul sunt numai pentru a ajuta în obţinerea scopului.

Din lecţia 3 de la  Congresul din Vilnius 3/24/12,

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum incep sa simt forta superioara?

Raspuns: Noi incepem sa simtim forta superioara doar in masura in care ne putem acorda cu aceasta in unitatea noastra. O persoana nu poate simti singura aceasta forta.

A ne armoniza la aceasta forta inseamna sa ne acordam cu ea. Daca fac acest lucru de unul singur, va fi o armonizare egoista. Ego-ul ma va guverna. Cum ies din aceasta stare?

Imi trebuie mai mult decat o dorinta de a iesi si a ma ridica deasupra mea- aceasta este o dorinta individuala si egoista prezenta in milioane de oameni din lume. Cum simt exact aceasta forta? Pentru a face acest lucru, trebuie sa devin echivalent cu ea.

Exista o lege foarte simpla in natura: Puteti simti anumite fenomene doar in masura in care sunteti compusi din acestea. Adica, daca simt, aud, gust, sau miros ceva, este pentru ca eu insami am anumite proprietati care sunt de asemenea prezente in ceea ce simt. Trebuie sa existe o lege a echivalentei formei. Trebuie sa construiesc in mine un dispozitiv care sa detecteze valurile care exista in afara.

Sa presupunem ca avem un radio. Ce fac atunci cand il pornesc? Il acordez; generez o anumita unda in el. Daca exista o unda similara in afara, antena va detecta in conformitate cu principiul rezonantei, echivalentei, si eu voi auzi anumite sunete; urechea mea le va detecta.

Inseamna ca trebuie sa creez in mine un receptor care sa contina proprietati similare acestei forte. Daca doresc pur si simplu sa ies in afara si sa simt, nu voi obtine nimic. Acesta este motivul pentru care ne adunam in grup- in care nu numai ca ma ridic deasupra mea, ci doresc de asemenea sa ma ridic si deasupra mea in proprietatea daruirii, in proprietatea iubirii, care este proprietatea acestei forte.

Exista milioane de persoane care doresc sa iasa si sa se ridice deasupra lor insisi. Insa, le ia timp sa inteleaga ca, in afara de a se ridica pe sine, ei pot ajunge la acel lucru construind proprietatea daruirii in interior….. Acest lucru este posibil doar in grup, intre noi, atunci cand incepem sa ne unim cu ceilalti in conformitate cu principiul „iubirea aproapelui”. Atunci veti incepe sa deveniti echivalenti cu aceasta forta si veti fi capabili sa o simtiti.

Din Congresul de la Vilnius 24/03/2012, Lectia 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Inteleg oamenii ca inclinatia rea exista in ei? Putem sa le vorbim deschis despre asta?

Raspuns: Nu, in nicio circumstanta! Este interzis sa spui unei persoane ca este egoista, nici sa vorbesti ceva rau despre ea. Ce drept ai tu sa o faci? Daca este o persoana normala si de obicei se comporta ca si alte persoane umane, atunci cum e posibil sa-i spui ca este rea, ca egoul sau o controleaza si altele asemenea? Trebuie procedat exact invers. Voi trebuie sa-i sugerati ceva bun, fara sa-i spuneti in niciun fel ca este ceva rau legat de ea. Trebuie sa o abordati, sa vi-o apropiati ca si cum ar fi speciala.

Cum procedam cu un copil? Daca vreti sa-l educati corect, nu trebuie sa-l supuneti la presiuni. Trebuie sa-l spijiniti, sa-i dati siguranta ca este capabil, este in stare , este mare si puternic. Pe aceasta cale, veti trezi fortele corecte in el pentru a avansa si astfel el se va dezvolta. Daca incepeti sa-l supuneti la presiuni, veti obtine rezultatul contrar la final. Din nefericire, nu stim cum sa ne educam copiii. Nu suntem invatati asta si astfel ii ruinam.

La fel este si in relatia cu adultii. Avem nevoie sa trezim sentimentele bune si corecte in om, sa-l laudam si sa-l inaltam, edificam. Si pentru ca el este special, voi ii aratati ceva special in lume care sa-l poata inalta chiar mai sus. Atunci el merge alaturi de voi! Voi nu-l mintiti pentru ca, cu adevarat aceasta posibilitate exista in fiecare om.

Nu respingeti omul cu mesajul ca este un egoist.  Este interzis a se face asta! La urma urmei, noi toti suntem egoisti, dar daca ii spui unui egoist ca el este astfel, atunci el imediat va fi respins de voi, pe cand voi trebuie sa intrati in contact cu el.  Psihologie simpla: este interzis sa se relationeze negativ cu o persoana. Nu are importanta cu cine. Trebuie sa cautati relatii bune. Asta se numeste: „a justifica fiecare persoana la o scara a meritului, de valori”.

Din Conventia Vilnius 23.03.2012, Lectia 1

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebarea: Sărbătoarea de Paşte se apropie. La ce ar trebui să ne concentrăm? Cum putem folosi acest timp pentru unitate?

Răspuns: Paştele este un timp foarte special, când descopăr că sunt în exil. Este începutul scalviei egiptene. Fără să simt că sunt în exil, nu sunt încă în Egipt, nu sunt încă sclavul Faraonului. Spus altfel, dacă nu mă străduiesc către unitate, nu am început încă procesul. Dar când sunt atras de unitate şi simt că nu mă pot unii pentru că egoul meu mă împiedică şi îmi blochează calea, atunci egoul mi se revelează ca fiind Faraonul. Mă controlează şi nu mă lasă să obţin unitatea, să îl descopăr pe Creator.

Exilul nu înseamnă să îl simţi pe Creator; înseamnă să simt că El îmi lispeşte. Apoi continui să mă îndrept către unitate, iar egoul, Faraonul, apare din ce în ce mai puternic. La un moment dat nu mai ştiu ce să fac, nu mai văd nicio ieşire şi atunci se revelează în mine punctul în inimă, numit „Moise”. Începe să mă tragă afară, către necunoscut, în timp ce eu sunt confuz şi nu ştiu în ce fel acest punct este diferit faţă de Faraon. Astfel, Moise creşte în palatul Faraonului, în ego, fie separându-se de Faraon fie contopindu-se cu el în ochii mei. El aspiră direct către Creator, dar este hrănit cu iubire de sine.

Şi astfel avansez: Vreau să îmi construiesc un vas dar, în loc de asta construiesc „oraşe sărace”, Pithom şi Ramses. De fiecare dată vreau să mă apropii mai mult de alţii, să mă unesc, dar apar noi probleme: dispute şi separări, detaşări şi indiferenţă. Egoul are putere şi nu mă lasă liber, nu mă lasă să fac nimic. Nu contează cât de mult încerc să atrag conexiunea, ea nu există. Eforturile mele sunt pentru binele „Faraonului” şi pentru a-i face rău lui „Israel”.

Astfel, ajung la cele zece plăgi din Egipt, sufăr pentru că dorinţa mea egoistă nu mă lasă să mă unesc cu prietenii. Ca răspuns la toate încercările mele, iau naştere în mine mari suferinţe, care mă trag în diferite direcţii. Îi dau „animalului” tot ceea ce vrea, dar blochează calea către unire pentru că altfel aş evada din Egipt.

Apoi Moise merge la Faraon: „Lasă poporul meu să plece”. Încercăm să ne unim chiar mai mult şi vrem să scăpăm de sub controlul Faraonului. Asta este deja o adevărată revelaţie. Dar ce ce putem face? Creatorul îmi îngreunează în mod constant inima.

Astfel, trec prin cele zece plăgi, până când reuşesc să scap de egoul meu. În întuneric, evadez către unitate, către muntele urii (Sinai), care mi se revelează şi către garanţie reciprocă, ca un mijloc esenţial de luptă împotriva egoului. Nu îmi suprim ura, nu o anulez ci, mai degrabă, construiesc garanţia reciprocă în jurul ei. La urma urmei această ură este o achiziţie de nepreţuit: mulţumită garanţiei reciproce, voi fi în stare să schimb acest munte de ură în piscul Sfinţeniei, muntele Domnului.

Astăzi nu este vorba numai de noi. Întreaga lume a început acest proces, descoperind că egoul distructiv care o controlează ameninţă să şteargă întreaga umanitate de pe faţa pământului…

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 4/2/2012, “Introducere la TES”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum trebuie să ne pregătim, în cel mai bun mod posibil, pentru congresul din Brazilia,?

Răspuns: Mai întâi, vreau să vă spun ca la început voi avea mici întâlniri cu grupurile din Columbia şi Chile.Dar asta nu înlocuieşte în niciun fel congresul. De aceea, invit toţi prietenii din America de Sud şi, în general, din întreaga lume, la acest congres. Vă recomand să veniţi în Brazilia. Cred că vom avea un minunat „carnaval”.

Este foarte important să participaţi cel puţin odată la un congres. Nu ştiu când voi mai vizita America de Sud din nou, deci haideţi să ne întâlnim. Nu este doar o întâlnire ci un alt tip de contact, nu ca prin Internet. Dacă nu se poate, ne vom întâlni în Columbia şi Chile, dar daca puteţi, veniţi în Brazilia.

Congresul va fi pentru multe limbi. Poate va fi mai uşor pentru cei care trăiesc în Australia sau Estul îndepărtat să vină în Brazilia decât la alte congrese şi merită să o facă. Este o problemă dacă o persoană nu a participat niciodată „fizic” la un congres. De fapt, în lumea noastră existăm într-un corp şi avem nevoie de acest tip de interacţiune. Nu putem încă forma o conexiune virtuală care să lase o asemenea puternică impresie.

Nu întâmplător oamenii de afaceri zboară pentru întâlniri peste tot în lume, cu toate că se pot suna unul pe altul sau să folosească Skype. Am putea să ne întrebăm de ce ar vrea o persoană să piardă atât de mult timp pe zboruri? Este mai bine să stea în birou; ar munci mai mult acolo. Dar, să fim oneşti, aceste contacte încă necesită întâlniri personale, „faţă în faţă”.

Deci, credeţi-mă, pentru noi este foarte important. Creând un asemenea contact vom fi în stare să continuăm, iar fără, este foarte greu să avansăm.

Pregătirea colectivă este la fel de importantă. Este un congres colectiv şi aşa trebuie să îl simţim. Nepăsarea ne va produce mult rău, tuturor. Nu trebuie să stăm şi să aşteptăm ca altcineva să organizeze lucrurile. Dacă asta vi se întâmplă, nu veţi beneficia de congres în niciun fel. Fără pregătire nu are rost nici măcar să vă conectaţi prin Internet, pentru că ar fi furt, cu adevărat un furt. Trebuie să faceţi eforturi şi veţi beneficia în consecinţă. Dacă nimeni nu se gândeşte la el, nu îşi face griji, nu îi pasă, congresul va aduce numai rău.

Toată lumea trebuie să ia parte activ, cel puţin într-un fel, conform cu abilităţile fiecăruia. Cel puţin ar trebui să fie îngrijorat în inimă: „Ce am făcut pentru congres?” Fără participare, nu vei avea vas. Atunci cu ce vei putea primi? În ce vei putea primi? Clar, numai prin munca noastră comună putem crea acest vas.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 4/2/2012, “Introducere la TES”

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce noi nu ar trebui să cerem revocarea ascunderii dar, în acelaşi timp, numai revelaţia ne poate corecat şi conecta?

Răspuns: Întrebarea este ce revelaţia cer? Trebuie să cer revelaţia atributului dăruirii, pe care vreau să îl obţin. Creatorul mă lasă să văd că el există, dar ca şi cum ar fi ascuns în spatele unei cortine. Toate aste pentru ca eu să Îl descopăr. Îl pot revela numai dezvoltându-mi în mine atributul dărurii.

Dar ce aş putea cere acum, în dorinţa mea egoistă? Cer ca El să devină revelat pentru a mă împlini şi de asta sunt în ascundere. Această ascundere îmi protejează egoul ca o siguranţă în caz de scurtcircuit.

Ascunderea mă situează la o anumită distanţă, mă ţine într-o anumită zonă şi mă lasă să înţeleg că, dacă mă corectez singur, voi fi în stare să mă apropii.Iar dacă nu, voi sta la distanţă.

Acum, întrebarea este ce îi voi cere când sunt la o asemenea distanţă: Cer ca Creatorul să se descopere şi să mă împlinească pentru plăcerea mea proprie, ca şi cum vreau să mă bucur eu singur, sau vreau mai întâi să obţin dorinţa de dăruire şi, în ea, să primesc împlinirea, asta este, vreau să fiu umplut de acţiunile dăuruirii şi nu de acţiunile primirii?

Ascunderea este menită să îmi permită mie să decid ce vreau.

Din partea a patra a  Lecţiei zilnice de Cabala 3/30/2012, “Prefaţa la Cartea  Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Personalitatea egoistă modernă are ca bază concepte umane, cum ar fi onoarea şi demnitatea.

Răspuns: Chiar dacă de fapt nu avem demnitatea şi onoare, toată lumea încearcă să arate că deţine o înaltă onoare, încearcă să joace rolul unui gentelmen modern.

În interacţiunea integrală reciprocă acestea nu există. Aici declarăm că singura valorea adevărată este unificarea noastră. Singurul lucru care contează este dacă o persoană poate sau nu să se unească cu ceilalţi, să îi înţeleagă şi să se deschidă astfel încât şi ei să o înţeleagă şi să se unească cu ea într-un singur întreg. Tot binele care există în lume şi în noi este realizat numai în asta.

Orice altceva care nu este sub semnul unificării este greşit şi noi îl denunţăm pur şi simplu. Ce este important, este că aceste denunţări sunt esenţiale pentru a ne unii. Asta înseamnă că sunt chiar pozitive! Fără ele nu am fi în stare să obţinem nimic.

Toate atributele noastre negative sunt necesare pentru a crea atributele pozitive pentru că iniţial nu este nimic pozitiv în noi. Mulţumită egoului care creşte în noi, putem să ne dezvoltăm în mod constant atibutele dăruirii şi iubirii pentru alţii, atribute care îi sunt opuse.

Întrebare: O persoană cu un simţ „inflamat” al onoarei şi demnităţii, percepe un asemenea grup de oameni ca unul fără şira spinării.

Răspuns: Suntem aşa prin natură. Natura ne conduce în mod instictiv! Primim o educaţia la gradiniţă, apoi la şcoală, nimic nu este al nostru. Instinctele naturale nu sunt ale mele. Atunci cine sunt eu? Instinctele mă conduc, îmi conduc corpul şi mă aruncă în bătălii cu alţii, iar toate acestea nu sunte eu! Eu doar experimentez suferinţă ca rezultat a tot ceea ce natura mea distorsionată face cu mine şi a tot ceea ce am fost învăţat de societate.

De fapt nu am nimic în viaţă. Sunt o sărmană marionetă care suferă pentru că a fost făcută aşa, într-o fabrică coruptă.

Dacă ajungem la această concluzie, atunci nu este nimic de care să fim mândrii. Din contra, haide să ne ajutăm unul pe altul. Iar dacă nu vrem să ne corectăm  noi înşine, dacă nu vrem să ajutăm, şi asta este tot parte din atributele noastre negative.

Natural, este necesar să se asigure o cooperare continuă, ajutor reciproc şi, desigur, un antrenament constant şi serios în grup.

Din Discuţie asupra educaţiei integrael nr. 13

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: De cine depinde abilitatea de a te anula faţă de cel superior: de om sau numai de Lumină?

Răspuns: Nivelul anulării tale depinde de grup. Nu vei fi niciodată capabil să te anulezi faţă de învăţător sau faţă de Creator dacă grupul nu te încurajează, nu te ajută, sprijină şi întărește. Nu poţi să îţi anulezi dorințele tu însuti; nu ai tăria necesară.

Trebuie să lucrezi cu grupul în relaţie cu Creatorul pentru că, fără asta, nu vei putea să te apropii de El. Trebuie să îţi asumi forma corectă care te apropie de El şi faci asta cu ajutorul grupului. Grupul îţi dă această formă de anulare, abordarea, punctul de contact cu cel superior – realizezi toate acestea în grup.

În timpul congresului din Arava ați simțit existenţa acestui punct de contact, acest punct al conectării generale. Nu este încă în cel superior, dar este rezultatul eforturilor colective. Acum trebuie să îl dezvoltăm, pentru ca să simţim că acest punct este în apele lui Bina, în Mama Superioară (Ima Ilaa). Aceasta este starea pe care trebuie să o obţinem.

Ar trebui să ne simţim că suntem în interiorul celui superior şi să ne anulăm din ce în ce mai mult, deasupra egoului care creşte în noi, deasupra conflictelor şi problemelor care apar. Ne anulăm de dragul unităţii, pentru a sta în cel superior, pentru a-i aduce Lui plăcere şi nu pentru a revela dorinţa noastră, pentru că altfel vom deveni un corp străin şi atunci va fi o spargere, un avort.

Trebuie să obținem o mai mare loialitate faţă de cel superior, care va simboliza faptul că creștem şi ne extindem înăuntrul Binei, până când vom umple cu dorinţa noastră întregul spațiu al Binei. Rezultatul este că dorința de a primi plăcere este în el, dar noi ne-am anulat complet deasupra egoului şi astfel am crescut. Acesta se numeşte un embrion spiritual.

Atunci când atingem dimensiunea completă a Binei, tot pântecul spiritual, uşile acestuia se deschid.

Din lecţia a doua de la Congresul intern din 2 martie 2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Eu privesc sistemul educatiei integrale ca pe un grup virtual si fizic, care exista in lume. Este o imensa masa de oameni. Printre acestia pot fi oameni in care punctul din inima a fost trezit. Trebuie sa cream mecanisme de „construire a carierei” pentru acestia, adica tranzitia catre grupuri care studiaza mai intens?

Raspuns: Ei se vor face cunoscuti si vor dori asta. Vor veni ei insisi la instructori, isi vor oferi ajutorul, si isi vor exprima dorinta de a participa la acest proces. Apoi, evident ca ei se vor alatura grupurilor de care apartin. Vor fi multi asemenea oameni. Eu sper ca vor exista sute de milioane.

Fara indoiala ca, majoritatea oamenilor vor ramane la fel de inerti la astazi. Si noi vom fi obligati sa le oferim crestere si educatie. Nu putem face altceva de vreme ce structura este ca o piramida. Majoritatea oamenilor se afla la baza piramidei, pe care ne este foarte greu sa o miscam din locul sau. Datoita insa problemelor legate de criza, ei isi vor dezvolta receptivitatea.

Din “Discutie despre Educatia Integrala” #14, 18/12/2011

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→