Intrebare: Daca lumea noastra este cea mai de jos dintre lumi si daca putem incepe sa urcam pe scara treptelor spirituale cu ajutorul intelepciunii Cabalei, de ce atunci milioane de oameni care umbla pe acest grad cel mai scazut, nu gasesc niciodata punctul de inceput al ascensiunii spirituale?

Raspuns: Sint cinci lumi spirituale: Atzilut, Beria, Yetzira, Assiya, si Adam Kadmon. Ne aflam la cel mai scazut nivel, in lumea corporala. Toate cele 125 grade sint deasupra noastra; ele sint nivele ale transformarii realitatii.

Vreti sa schimbati realitatea? Daca da, atunci aveti nevoie de un ecran. Un ecran e definit ca masura a conexiunii dintre mine si Lumina, Creatorul. Trebuie sa ma conectez cu Lumina, cu Creatorul, cu ajutorul ecranului.

Atunci, prin intermediul variatelor actiuni, eu lucrez cu ecranul, si voi fi capabil sa creez variate forme ale realitatii. In afara de asta, toate aceste forme sint vii, exact precum oamenii pe care-i vad chiar acum. Totusi, acum, nu sint acela care creaza realitatea aceasta; o asemenea perceptie imi este data de catre natura.

Totusi, cind incep ascensiunea in spiritualitate, actionez precum Creatorul. Creez fiecare grad, de la cel neanimat, vegetativ, animat si vorbitor. Creez aceasta realitate; o formez si o  sprijin, in locul Creatorului. Totusi, cine este acest „Eu”? „Eu” este acela care poseda un ecran.

Din Kabbalah  pentru Incepatori, “Perceptia Realitatii” 10/20/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Merită să promovăm în lume altruismul material, ca prima etapă a corecției?

Răspuns: În circulația înțelepciunii Cabala, nu putem să ne unim efortul cu altruismul. În cel mai bun caz, organizațiile caritabile dau săracilor ceea ce au reușit să strângă de la alții: de exemplu, făina de la o fabrică, textile de la alta, încălțăminte de la alta. Evident este frumos, cu toate că foarte puțini fac asta. În majoritatea timpului nu merg mai departe de nivelul de discuție.

Totuși, ce este important să înțelegem aici, este că noi nu îmbunătățim lumea prin asta. De fapt, egoismul care o distruge nu este corectat prin acțiuni de acest gen. Satisfăcând dorințele unui egoist, îl ruinezi. Nevoile lui trebuie să fie în condițiile în care obține o profesie și face ceva folosindu-și mâinile sau creierul.

O persoană trebuie să muncească, să producă ceva în schimbul susținerii pe care i-o furnizezi. Altfel, crești paraziți și milioane de oameni nu își doresc să muncească ci așteaptă ca tu să îi hrănești. Și, mai târziu, ei ies în străzi, plângându-se că le-ai redus asistența socială. Și nu ei sunt cei care trebuie învinovățiți, deoarece tu i-ai crescut în acest fel; tu ai dezvoltat o asemenea atitudine în ei.

Guvernele Europene i-au înmulțit pe protestatarii care se răscoală împotriva reducerilor ajutoarelor sociale. Li s-a spus clar: Nu faceți nimic și noi vom plăti pentru asta. În alte cuvinte, tu însuți ai făcut o greșeală și acum trebuie să plătești pentru ea. Într-adevăr, cine va refuza caritatea care a devenit un standard?

Omul nu ar trebui învățat să primească lucruri gratuit. Făcând asta, nu îi luăm natura sa egoistă în calcul.

Același lucru este valabil și la copii. Trebuie să fie conștienți că le dai întodeauna ceva în schimb pentru ceea ce primești de la ei. Înveți în mod constant un copil cum să trateze viața corect și îl atrenezi să lucreze cu egoismul lui. Nimic nu este câștigat fără efort.

Desigur, copiii au nevoie de o abordare specială, dar ea trebuie să se bazeze pe aceleași legi. Le dai o bomboană nu pentru că sunt drăguți ci după ce au rezolvat o problema la matematică sau au făcut un exercițiu. Altfel, il vei corupe pe copil pentru că se va aștepta să primească totul în viață pe gratis. Ca rezultat, va ajunge să crească ca un individ mizerabil, care nu știe cum să trăiască.

Plata este întotdeauna necesară, printre adulți și printre copii. Pe lânga asta, o persoană trebuie să știe cine o plătește, cu ce și ce se așteaptă de la ea. Numai atunci va construi o atitudine corectă față de cei care o înconjoară: Nu numai că va primi ceva din afară, dar va da și ceva în schimb. De aceea, gradual, o persoană începe să interacționeze cu întreaga creație în mod corect. Apoi, o psihologie complet nouă apare și se formează în ea.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 12/26/10, “Pacea  în lume”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este potopul pentru grup?

Răspuns: Dacă grupul ca întreg este incapabil să depășească dorința sa în creștere, dacă prietenii obțin ura și nu o pot depăși, înseamnă că ei se scufundă în apele potopului.

Atunci când ei simt apropierea pototpului și forțele care îi depășesc (Gvurot), ei trebuie să depună eforturi reciproce pentru a construi o Arcă, adică să îți exprime dăruirea reciprocă pentru a fi salvat de egoismul individual al fiecărei persoane și a urii comune. Exact în acest mod au stat să studieze autorii Cărții Zohar, simțin ura unul pentru celălalt și apoi revelând ura.

Totul depinde de faptul dacă prietenii folosesc sau nu Tora asa cum trebuie, daca construiesc Arca, Kli-ul comun al dăruirii reciproce, unității și garanției reciproce, în care vor fi salvați de potop.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 12/29/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Scrierile lui Rabash, Shlavei HaSulam (Treptele Scarii), “Care este diferenta intre “Poarta Lacrimilor” si celelalte Porti”: Chiar daca o persoana plinge cu lacrimi amare, dar plinge pentru a avea exces,  nimeni nu va raspunde acestei plingeri. Aceasta persoana sta inaintea portii lacrimilor, dar poarta ramine inchisa si nu permite rugaciunii sa intre. Oamenii nu pling pentru a avea excese, ci este normal sa plinga doar pentru necesitatile vitale.

Intrebare: Ce inseamna sa plingi in spiritualitate? Cum stie o persoana daca plinge intr-adevar? Si ar trebui ca grupul sa atinga starea de plins?

Raspuns: Bineinteles, atit grupul cit si fiecare persoana individuala din acesta, trebuie sa atinga aceasta stare. Ea se numeste „rugaciunea celor multi” in care fiecare persoana se roaga pentru toti, inclusiv pentru sine. Rugaciunile din cartea de rugaciuni, sint construite dupa acest principiu.

Plinsul este o stare de micime (Katnut) in care stiu ca nu pot atinge unitatea de unul singur; de fapt, nici macar nu pot dori de unul singur. Chiar si inainte de a atinge siguranta ca sint incapabil de a face o actiune spirituala, trebuie sa inteleg ca mai intii de toate am nevoie de 100% dorinta. “Sa mi se intimple!” Si aceasta este o dorinta pe care deasemeni nu o pot implini de unul singur.

De exemplu, am sperat sa scap de o boala cu propriile eforturi, dar treptat imi dau seama ca imi este imposibil. Suferind si consumind o multime de eforturi, vad ca nu pot sa fac nimic in aceasta privinta. Descopar ca pot fi vindecat doar daca merg la doctor. Deci, care-I problema?

Problema este ca trebuie sa apelez la doctor pentru asta. Trebuie sa-i cer, sa il implor sa ma opereze. Si trebuie sa-mi doresc asta cu adevarat, chiar daca ma tem de acest lucru. Frica ma opreste, dar urgenta situatiei ma impinge sa cer ajutor.

Acelasi lucru se intimpla cu noi: la gradul la care avansam, simtim din ce in ce mai clar ca trebuie sa trecem prin operatie pentru a elimina egoismul, acel egoism care ne conduce prin viata si ne asista in fiecare zi. Deci cum pot eu cere sau macar sa ma gindesc sa scap de el? Acest lucru poate fi obtinut doar prin intermediul Luminii Superioare.

Trebuie sa primesc dorinta din exterior, de la grup si fac asta fara voie. Este scris: “Mergem de la  Lo Lishma la Lishma,” adica de la intentia egoista, la cea altruista. Inspir pe cel care imi este opus astazi: pentru toate grijile mele de a fi pentru aproapele meu, astfel incit toti banii aflati dincolo de “minimum vital” de care am nevoie, vor merge la cel de linga mine, si deci totul va fi pentru aproapele meu.

Pot eu cu adevarat sa doresc asta, ca si cum nimic altceva nu ar fi important in viata? Pot cere ca aceste ginduri sa nu ma paraseasca nici o secunda? Pot plinge pentru asta?

Sa presupunem ca cineva imi arata o cerere de daruire: “Iti cer sa imi dai o dorinta altruista astfel incit sa am grija de ceilalti cu tot ceea ce am eu dincolo de ceea ce am nevoie ca sa supravietuiesc”. Semneaz-o! Mergi inainte! Doreste asta! Dar cum pot eu dori asa ceva? In fond, nu pot crea o dorinta noua in interiorul meu.

Asta este adevarat, dar daca esti de acord cu asta in principiu, si incepi sa lucrezi cu grupul, dorinta necesara va veni la tine, de la prieteni. Mediul inconjurator contine o forta spirituala, forta Creatorului. Nimic nu depinde de prieteni, si a fost aranjat in acest mod, de la inceput. Daca ma intorc spre mediul inconjurator, catre conexiunea interioara, aici gasesc totul. Aici revelez toate nivelele, fortele si stadiile pina la sfirsitul corectiei.

Brusc descopar ca sintem uniti si ca in unitatea noastra simt toate fenomenele spirituale, pina la unitatea totala. Revelez tot ceea ce spune stiinta Cabalei , in interconectarea noastra.

Fortele de daruire dintre noi, sint conexiunea dintre suflete. Sufletul este forta de influenta intr-o persoana, o parte a Creatorului de Sus.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 12/28/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru a primi putere de la prieteni, trebuie să îi apreciez. Dar cum pot eu să îi apreciez, daca sunt un egoist?

Răspuns: Preţuieşti unitatea oamenilor sau, în alte cuvinte, a sufletelor. Extern, singurul lucru care poate fi între oameni este ura, invidia şi altele asemenea. Totuşi, în spatele faţadei exterioare, fiecare persoană conţine un sine interior – forţa dăruirii care este ascunsă în ea.

Este ca şi cum în faţa ta sunt două ecrane: unul extern şi unu intern. Pe cel extern vezi lumea, în timp ce pe cel intern toată lumea este unită de forţa dăruirii reciproce. De fapt, sufletul este forţa dăruirii care este ascunsă în noi. Aceasta este imaginea către care te întorci, dorindu-ţi să o revelezi, să fii inclusă în ea şi să te dizolvi în ea. Nu ai de a face cu forme externe.

Ce înseamnă să îţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi? Atunci când te întorci la imaginea interioară, vei vedea că nu există nicio spargere acolo şi că toţi prietenii sunt uniţi unul cu celălalt. Aceasta este Shechina. Conţine reciprocitate, unitate, garanţie reciprocă şi, într-un cuvânt, totul în afară de tine. Vrei să devi parte din asta, o ceri, te rogi pentru asta.

Asta este înţelesul construirii mediului corect. Altfel, te uiţi la prieteni din afară şi nu găseşti nimic acolo. Creatorul a desenat în mod intenţionat această imagine în faţa noastră astfel încât, prin îndepărtarea voalului şi privind adânc în unitatea noastră, vei descoperi chiar mediul despre care Baal HaSulam vorbeşte în Libertatea.

Acesta este mediul la care trebuie să te întorci şi de la care trebuie să ceri totul. Acolo, toată lumea este corectată; devenind inclus în prieteni, îl vei descoperi pe Creator între ei, adică forţa dăruirii comune.

În Cabala, în afară de adunare simplă, există şi noţiune de incluziune totală (Koalel), care este forţa integrală a tuturor. De exemplu, forţa comună a 100 de oameni este egală cu 100. Dar înăuntru unităţii lor, este prezent Creatorul, fiind o forţă adiţională care este adâncă, spirituală şi all-inclusive.

De aceea prietenii sunt capabili de orice, deoarece şi-au respins egoismul pentru a-l descoperi pe Creator, pentru a revela rădăcina şi a se uni cu El. Ei nu obţin cele patru grade mineral, vegetal, animal şi uman, ci pe Creator. Ei nu obţin Nefesh, Ruach, Neshma şi Haya ci, în plus, Lumina Yechida care nu a fost acolo anterior; Keter, punctul literei Yod.

Dacă o persoană doreşte să lucreze cu mediul, atunci mediul este gata pentru ea. Apoi, ea îi vede pe toţi prieteni ca cei mai mari oameni ai generaţiei. Şi chiar aşa, în interiorul fiecăruia dintre ei, se găseşte un gigant. De fapt, dacă au o aspiriaţie interioară spirituală, atunci în interior ei deja sunt uniţi. În principiu, în interior toată umanitatea este unită, dar tu trebuie să te întorci către aceia care exprimă şi extern dorinţa spirituală, măcar puţin. Apoi, ai un mediu.

După asta, în măsura în care te micşorezi în faţa mediului şi îl apreciezi, vei primi putere de la prieteni până când, în final, vei atinge poarta lacrimilor. Spiritualitatea va deveni cel mai vital lucru din viaţa ta, dar în acelaşi timp nu vei avea nicio posibilitatea să o obţii. Atunci vei începe să plângi.

Vei plânge atunci după realitatea pe care o revelezi ca dăruire reciprocă, pentru forţa comună care se găseşte acolo, numită garanţie reciprocă. De acolo vei primi ceea ce ai nevoie, dorinţa sau nevoia de a deveni parte din prieteni. Discernând multe detalii ale unificării, vei intra în imaginea interioară.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 12/28/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce trebuie să fac atunci când sunt într-o stare în care nu am putere, nu simt nimic care să mă afecteze şi nu ştiu ce să fac?

Răspuns: Asta este descris în capitolul săptămânal al Torei: Şi copiii lui Israel suspinau din cauza sclaviei. După ce o persoană a ajuns la realizarea faptului că nu mai are nicio putere, tot cea ce poate să facă este să se roage, sa ceară.

Înainte, s-a crezut mare, deştept şi de înţeles. A crezut că poate avansa pe cont propriu, câştigând constant cunoştinţe, prin adăugarea de efort şi acţiune. Totuşi, dacă până în acest moment a făcut un număr suficient de acţiuni, ajunge să vadă că nimic nu a fost realizat cu acestea.

De ce, atunci, trebuie ca o persoană să facă toate aceste acţiuni? Pentru a realiza că nu va obţine nimic. Pentru a atinge starea de gol, o persoană trebuie să depună o cantitate enormă de efort.

Lucrez şi mă gândesc că prin asta, eu construiesc frumoasele oraşe bogate Pithom şi Ramses, câştigând cunoştinţe şi astfel curând voi descoperi, vedea şi simţii totul. Depun din ce în ce mai mult efort, mă scufund în studiu mai adânc, numai ca, deodată, să realizez: Cât de mult am pus în asta şi ce am obţinut? Nu am nimic. Ce fac mai departe? Ce se va întâmpla cu mine? Nu ştiu, dar sunt dispus să cad într-un somn adânc. Doar dă-mi un somnifer astfel încât să dorm şi să nu mă mai trezesc niciodată.

În acest fel se simte o persoană, epuizată şi fără putere. De fapt, începe să înţeleagă că nu va obţine nimic în acest fel. La început, nici măcar nu a ştiut asta şi numai a simţit că nu mai are dorinţă pentru nimic. Apoi, se trezeşte şi totuşi continuă. Totuşi, la un moment dat, începe să înţeleagă că, pe cont propriu, nu merită nimic şi că are nevoie de Forţa Superioară: Dacă Creatorul nu vine să mă ajute, eu singur nu pot face nimic.

Începe să se gandească aşa numai după ce a încercat să avanseze pe cont propriu de 15  – 20 ori sau chiar de 30 – 40 ori, numai pentru a se lovi de dezamăgire şi a cădea în disperare. Aceştia sunt numiţi anii exilului egiptean, până când suspină din cauza sclaviei. Pentru egoul meu, construiesc oraşele abundente Pithom si Ramses, dar pentru omul din mine care doreşte să obţină spiritualitatea, aceste oraşe sunt sărace şi mizerabile, goale şi ele nu îmi pot da nimic.

Încep să mă împart în două. Ce dacă am cunoştinţe, intelect, pot discuta frumos despre înţelepciunea Cabala şi chiar se pare că înţeleg totul? Nu îmi serveşte la nimic. De fapt, nu am spiritualitate. Pot vorbi desprea ea toată ziua şi toată noaptea, dar eu o obţin sau doar vorbesc despre ea? Doar vorbesc.

Atunci, o persoană înţelege că în acel moment, are nevoie de ajutor de Sus, o revelaţie superioară, Forţa Superioară, ceva diferit care nu depinde de el. Înţelege că, cu ceea ce are îi este imposibil să obţină spiritualitatea. În final, el plânge cu adevărat aşa cum este scris: Şi copiii lui Israel suspină din cauza sclaviei.

Este un drum plin de încercări. O persoană trebuie să treacă prin asemenea stări de multe ori. Numai mediul o poate ajuta în asta, nimic altceva. Mediul o poate sprijini şi proteja, şi poate să îi accelereze dezvoltarea.

Altfel, cine ştie când se va trezi din nou? Dacă nu va fi cu ajutorul mediului, va fi prin calea schimbării Reshimo (informaţii spirituale), adică i se va acorda milă de Sus şi i se va da o nouă stare. Totuşi, nimeni nu ştie când se va întâmpla asta.

De aceea, atunci când o persoană rămâne într-o stare bună, atunci când este iluminată de Lumină şi are putere, trebuie să se lege de mediu cât de mult este posibil, pentru a primii puterea pusă în asta, atunci când este slabă din nou. Apoi, va experimenta o cădere din inerţie şi va începe să avanseze din nou, deoarece a accelerat viteza înainte de a cădea.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/24/10, “Perfecţiune în viaţă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Fiecare persoană vrea să fie unică şi să realizeze rădăcină unică a sufletului său. De aceea este înspăimântată de explicaţia că este doar o roată dinţată în mecanismul comun. Îi este frică să îşi piardă individualitatea în societate.

Răspuns: Dar de ce trebuie să te pierzi în societate? Din contra, poţi deveni un drept, unul care este privit ca sarea pământului: să îi influenţezi pe toţi  şi să tragi întreaga lume înainte. Cine te împiedică? Nu există restricţii în dăruire. Te rog, dăruieşte!

Te plângi că eşti împiedicat sau nu îţi este permis să îi foloseşti pe toţi ceilalţi. Normal, nimeni nu vrea să te lase să primeşti avantaje de la ei. Pe de altă parte, dacă tu devi mare nu în primire, ci în dăruire, nimeni nu îţi va sta în cale.

Cineva poate fi unic în sensul pozitiv al cuvântului, în dăruire. Se imaginează ca fiind un robot, un şurub, dar este un eveniment al realităţii, o pictură care nu există în Natură. În Natură, nimic nu poate fi rău sau bun; este pur si simplu un eveniment.

Poţi fi sau nu de acord cu el; nu va schimba realitatea. Vei evoca numai lovituri asupra ta, daca nu eşti de acord cu el. Poţi pretinde că nu eşti de acord cu legea gravitaţiei şi să îi negi existenţa. Dă-i drumul; vom vedea mai târziu cum vei cădea de pe acoperiş.

Acelaşi lucru este şi aici. Nu înţelegem cât de strict suntem conectaţi unul cu celălalt şi tot încercăm să facem cum dorim. Fiecare trage pătura asupra sa. Mai târziu, vom fi martori la cum toată lumea suferă, ceas după ceas, pentru mii de ani.

Acum, intrăm într-o asemenea stare în care egoul nostru a crescut la cel mai înalt nivel al tuturor dorinţelor noastre pământeşti şi ne leagă unul de celălalt peste tot pe glob. Cu toate astea, noi încă nu vrem să admitem şi tot încercăm să ne înşelăm unul pe altul. Totuşi, nu înţelegem că procedând astfel, fiecare aduce asupra sa aceaşi durere pe care o produce celorlalţi.

Nu vedem asta, dar dacă mi s-ar revela imediat o lovitură în acelaşi moment în care eu fac rău cuiva, aş acţiona ca un animal care nu are liber arbitru. Aş continua să ma balansez între lovituri şi plăcere, muncind ca o maşină, dacă legea unei conexiuni reciproce mă afectează deschis.

De aceea, legea este ascunsă, pentru a-mi da o oportunitate să îmi folosesc liberul arbitru. Legea există, cu toate că este ascunsă, şi mă pot aranja pentru ascundere eu însumi, dacă era revelată. De fapt, îmi doresc să lucreze în acest mod: Vreau ca dăruirea să fie enormă şii puternică, să prevaleze asupra primirii. Poate fi o lege scrisă în fiecare carte, dar eu doresc să devină revelată în practică. Aici se găseşte liberul meu arbitru.

Mi s-a dat un punct alb, ceea ce înseamnă că Creatorul este ascuns. Îl pot scoate din ascundere şi pot umple acest punct alb cu prezenţa Sa. Va fi propria mea prezenţă, deoarece voi fi exact ca El. Voi veni la locul unde se ascunde El şi îl voi înlocui. Va fi ca şi cum El şi cu mine suntem parteneri şi eu mă angajez că voi face munca Lui pentru că El este ascuns.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/26/10, “Pacea în lume”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Există vreo fază în munca spirituală în care o persoană poate spune exact dacă, prin calităţile ei, este sau nu similară cu Lumina?

Răspuns: În diferite faze, ne simţim mai apropiaţi sau mai îndepărtaţi dar, cel mai corect exemplu este atitudinea unei persoane faţă de grup: Cât de mult simte faptul că esenţa interioară a grupului este locul în care trebuie să se acordeze, în care vrea să se dizolve, ca un embrion în pântecul mamei, ca un copil în mâinile mamei, să dispară şi să se piardă?

Dacă o persoană are  ceva care încă  nu a dispărut, care nu s-a pierdut, înseamnă că egoismul ei este încă în viaţă. Dar, de îndată ce o persoană se dizolvă în grup, din acel moment începe să crească spiritual. Înăuntrul senzaţiilor sale, dorinţelor, intenţiilor şi eforturilor, o persoană poate atunci să se măsoare unde este: în care Reshimot, în care Sefirot, în care stare şi câtă Lumină intră în Kelim–urile sale.

Măsoară totul exclusiv prin relaţiile cu mediul corect. De fapt, o persoană nu poate măsura nimic în relaţie cu Lumina. Lumina este un fenomen în interiorul vasului şi nu o noţiune de sine stătătoare. Conform cu definiţia lui Baal HaSulam, tot ce intră în vas se numeşte Lumină.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/27/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este responsabilitatea mea relativ la lume? Dacă în timpul zilei nu am reuşit în ceva, asta se reflectă în lume?

Răspuns: Cu siguranţa că da. De fapt, tu eşti o rotiţă dinţată în mecanismul comun al creţiei. Creatorul a creat sistemul în care toată lumea este egoistă. Acest sistem este împărţit pentru tine în 125 de grade ale stărilor spirituale: de la separarea completă de alţii la o apropiere crescută şi o legătură mai strânsă a rotiţei tale cu ceilalţi, până când voi toţi veţi deveni un întreg.

Pe lânga asta, iată cum ţi se arată numai ţie: în realitate, nu există o mulţime de oameni ci numai Adam HaRishon. Tu eşti afectat de aceaşi lege care lucrează asupra celorlalţi. Voinţa ta de primire (dorinţa) este pur şi simplu mai mare decât a celorlalţi. Ei sunt satisfăcuţi cu bagatele, în timp ce tu doreşti să consumi şi lumea spirituală.

Punctul din inimă nu este încă dăruire. Din contra, cele mai adormite dorinţe de primire a plăcerii se descoperă în spiritualitate. Şi numai atunci, când acest abis se deschide, o persoană este pregătită pentru transformare.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/26/10, “Pacea în lume”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De sunt necesare plăgile Egiptene, dacă o persoană a ales deja calea spirituală?

Răspuns: Eşti sigur ca a ales-o? Într-o secundă, ea va fi atrasă de altceva. Este posibil să te bazezi pe dorinţa cuiva? Cu numai o mică împingere, făra a sta pe gânduri, ea va începe să vâneze o nouă momeală.

Înţelepţii noştrii spun: Nu crede în tine însuţi până în ziua în care mori. Nu crede în tine până când nu ai suferit cele zece plăgi Egiptene şi ai decis că trebuie să ieşi din Egipt. Nu crede până când Faraonul din tine nu va auzi: Lasă poporul Meu să plece ca să mă servească pe Mine! Nu crede până nu te-ai ridicat deasupra dorinţei tale.

Până atunci, o persoană este o maşină controlată de dorinţa din ea şi de plăcerea din afară. Din descrierea Torei, vedem prin câte trebuie să treacă cineva.

La început, fii lui Iacob i-au rezistat lui Joseph, care i-a adunat (Osef) împreună pentru o muncă specială. În Egipt, şapte ani de bogăţie dau drumul la şapte ani de foamete. Apoi, opresiunile Faraonului încep, urmate de plăgi, asta este, dezastre care vine peste egoism. Numai atunci începe o persoană să nu se mai identifice cu egoismul, iese din el şi îşi construieşte un ecran.

Plăgile ne deconectează de dorinţa noastră şi primim o şansă să ne uităm la ea din afară. De fapt, o persoană se retrage în mod natural de ceea ce o face să sufere. Dar înainte ca plăgile Egiptene să ajungă, ea încă nu simte că dorinţa ei şi ea însăşi nu sunt acelaşi lucru.

Nu este vorba doar de problemele care sunt implicate. Este scris: Vino la Faraon. Creatorul apare lângă tine şi spune: stai cu Mine mai degrabă, decât cu dorinţa ta şi, împreună, vom merge la Faraon. Păşeşti în afara dorinţei tale şi te ridici deasupra ei şi despre asta este vorba în exodul din Egipt: timp după timp, plagă după plagă, până când toate cele zece Sefirot au fost epuizate.

Nu pot ieşi din egoism până când nu realizez că este rău. Numai atunci pot să mă eliberez de îmbrăţişarea lui şi să văd limpede cât de străin, rău şi opus îmi este mie. Şi ajung în final la un întuneric total, întunericul Egiptului.

Dorinţele nu mai mă interesează. Cum să trăiesc acum? M-am schimbat, renunţând la tot ce am folosit şi pentru ce am trăit toate calităţile, ideiile şi dorinţele. Ridicându-mă, mă uit la toate şi nu înţeleg ce trebuie să fac acum. Acesta este pragul eliberării, fugirii din Egipt în noapte.

După asta, obţinem puterea Torei şi începem să muncim conştient cu luminile, corectând dorinţele. Şi apoi, în intenţia noastră, primim Lumina Hochma (Înţelepciune), îmbrăcată în Lumina Hassadim (Milă). În alte cuvinte, intrăm pe pământul lui Israel.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/24/10, “Perfecţiune în viaţă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→