Exista doar o singura creatie – dorinta de intregire cu Creatorul  – impartita in miliarde de suflete partiale. Cu sufletele lor corectate, Kabbalistii din trecut au dezvoltat un sistem, prin care noi putem sa primim Lumina de corectare. Pentru a o primi, noi trebuie:

• Sa incercam sa ne ridicam deasupra egoismului nostru unindu-ne cu altii; si
• Sa ne straduim sa primim Lumina corectoare studiind cartile lor.

In mijlocul a sapte miliarde de suflete exista suflete speciale, care creeaza o conexiune intre ele; acestea sunt sufletele Kabbalistilor. Existand in interiorul tuturor sistemelor de suflete, ca si stafida in cereale, ei creeaza o conexiune intre ele insele, care permite Luminii sa curga intre ele.

Dorind sa ne unim cu aceste suflete superioare si citind ce au scris, noi nazuim sa devenim ca ele. Ca rezultat, Lumina lor ne influenteaza de asemenea si fara dorinta de a ne uni cu ei, Lumina nu se poate arata in noi. O lege fizica simpla actioneaza aici: fara conexiune, nu poti primi.

Dar din moment ce acest sistem are deja asemenea suflete care s-au unit cu fiecare, oricine doreste sa se uneasca cu ele si are mijloacele externe sa o faca – asta insemnand cartile si conexiunea cu un grup – foloseste aceeasi Lumina, care exista intre sufletele speciale si care poate straluci si pentru altii.

Este exact asa cum adultii au grija de copiii lor. In avans, ei asigura toate conditiile necesare pentru ca ei sa functioneze in aceasta lume. Micutul aspira alaturi de cei mari si vrea sa fie alaturi de acestia, sa invete de la ei; asa creste el.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Pacea: De aceea, în lumea noastră, nu există suflete noi aşa cum trupurile sunt reînnoite, ci doar o anumită sumă de suflete care se încarnează la roata transformării formei, pentru că de fiecare dată îmbracă un nou corp şi o nouă generaţie. Astfel, în ceea ce priveşte sufletele, toate generaţiile de la începutul Creaţiei până la finalul corectării, sunt ca o singură generaţie care şi-a extins viaţa pe o perioadă de câteva mii de ani, până când s-a dezvoltat şi a ajuns corectată aşa cum trebuie să fie.

Şi faptul că între timp fiecare şi-a schimbat corpul de câtvea mii de ori est complet nerelevant, pentru că esenţa sinelui trupului, numită „suflet”, nu a fost afectată deloc de aceste schimbări.

Întrebare: Cum se măreşte populaţia pe pământ dacă numărul sufletelor care se reîncarnează de la o generaţie la alta este fix?

Răspuns: Sufletele sunt împărţite în funcţie de numărul corpurilor. De fapt, este un singur suflet care este împărţit în multe părţi, dar această împărţire nu exisă cu adevărat şi doar noi o percepem astfel.

De fapt, reîncarnarea este o schimbare a formei dorinţei de a primi. Există multe astfel de reîncarnări în fiecare moment.

Există un singur suflet care pare spart. Noi vedem că este împrăştiat în corpuri diferite şi împărţit în şapte milioane de oameni şi în plus sunt şi animale, plante şi pietre neînsufleţite. Întreaga lume este parte a dorinţei de a primi care suferă schimbări sau reîncarnări în dorinţe.

Un cabalist scrie despre reîncarnările dorinţei corectate care este echipată cu un Masach (ecran) anti-egoist.

Întrebare: Deci care este scopul lumii corporale pe care o vedem, care se schimbă cu timpul?

Răspuns: Scopul acestei lumi este să fie folosită corect pentru a se ridica la nivelul spiritual, adică, a adăuga esenţa spirituală imaginii corporale pe care o vedem. Prin asta, sanctificăm această lume şi ea devine spirituală.

Descoperim legăturile dintre toate părţile creaţiei: natura minerală, vegetală şi animală şi, cel mai important, cea cuvântătoare care este din ce în ce mai conectată prin legături de iubire şi sprijin reciproc, până când ajungem la imaginea unei singure realităţi întregi.

Din partea a patra a Lecţiei Zilnice de Cabala, 21.06.2015, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: In timpurile de demult, un barbat putea sa-si cumpere o sotie si casatoriile erau aranjate de catre parinti. Dar dragostea poate sa apara doar in relatie cu o anume persoana.

In zilele noastre, casatoriile nu sunt facute doar de dragul iubirii. Uneori se face pentru ca femeia ramane insarcinata pentru a-l forta pe barbat sa o ia de sotie. Alteori, o casatorie se impune pentru ca sa te poti muta dintr-un loc intr-altul. Sunt si alte exemple. Deci, ai intemeiat o familie si acum trebuie sa o protejezi. Dar daca apar sentimente pentru o alta persoana cand te aflii deja intr-o “celula a societatii”? Atunci, ce este familia si ce este iubirea?

Raspunsul meu: De-a lungul istoriei, umanitatea a tratat familia ca o celula a societatii care trebuie intemeiata si dezvoltata. In orice natiune sau cultura, iubirea n-a fost niciodata motivul pentru a intemeia o familie. Scopul din spatele familiei a fost de a putea sa existi in cadrul lumii acesteia.

Astazi, noi suntem la inceputul realizarii unui alt scop: scopul familiei care traieste pentru a atinge Lumea Superioara. Dar in timp ce suntem inca la inceput, trebuie sa ne eliberam de vechile relatii din interiorul familiei si sa realizam un scop nou, superior. In acest punct de tranzitie, noi inca ne analizam propria natura si ne studiem pe noi insine. Si o facem pentru a realiza ca natura noastra este rea si ca trebuie sa ne ridicam deasupra ei.

Filed under: Casatorie, Copii, Femeia, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Torah, „Numeri” 8: 1-8: 2: Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: Vorbește lui Aaron și spune-i: Când lumina lămpilor tale, cele șapte lămpi, vor arunca lumina lor spre fața menorah-ei.

Întrebare: De ce secțiunea săptămânală a Torei, BeHaalotcha începe cu descrierea Menorah–ei (lampa)?

Răspuns: Pentru că Menorah (lampa) este întruchiparea Luminii care coboară de sus până la sufletele omenești. Este o Menorah cu șapte lumânări, care este întruchiparea a șase Lumini care coboară de Sus: Hesed, Gvura, Tiferet, Netzach, Hod, Yesod . Toate cele șase Lumini aparțin de Zeir Anpin, o structură pe care o numim Creator. Creatorul este un concept relativ care îl simbolizează pe cel care este deasupra noastră. Deoarece Zeir Anpin este Malchut este revelat ca şi Creatorul care priveşte către noi.

Dacă vom urca la nivelul lui, se ridică deasupra noastră, din nou, și astfel încât există un Creator diferit de fiecare dată: ne vom schimba si urcăm, El se schimbă și urcă. Totul este relativ. Creatorul funcționează și ne influențează cu cele șapte Lumini și așa Menorah este numită lampa cu șapte lumânări (trei lumânări pe dreapta, trei pe partea stângă și una în mijloc), care simbolizează legătura noastră cu Creatorul.

Astfel, ne-am schimbat proprietăţile noastre în atributele opuse, atributele de a primi în atribute de dăruire, și poate ilumina ca El. Trei lumânări pe dreapta și trei din stânga simbolizează liniile de la stânga la dreapta și noi, care suntem în mijloc suntem pe linia de mijloc în lucrarea spirituală. Dintre toate elementele care simbolizează atributele diferite ale conexiunii între Creator și ființele create, lampa este cel mai strălucitoar și mai proeminent simbol al acestei conexiuni.

De a KabTV „Secretele din Cartea Eternă” 2/4/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este important ca o persoană să înţeleagă că nu este deasupra naturii ci în interiorul ei?

Răspuns: Pentru că astfel va fi de acord să se schimbe pe sine, nu natura sau mediul. Până acum, am pus pe seama naturii tot ceea ce ni se întâmplă.

Acum, vine răspunsul din partea naturii, din partea socitetăţii umane, şi descoperim că nu putem controla nimic, că suntem slabi, şi cel mai important lucru, nu înţelegem ce se întâmplă.

Descoperim că nu suntem mai înţelepţi decât natura şi nici deasupra ei. Este un paradox, pe ce bază oamenii, care sunt produsul naturii, dezvoltându-se de la nivelul mineral, vegetal şi animal, ca o maimuţă, dintr-o dată sar peste capul ei şi anunţă că ei controlează natura.

Cine este un om să decidă că este deasupra a tot ce este natura? El pur şi simplu nu vede că este dirijat de natură. În mod intenţionat suntem făcuţi să gândim astfel. Se dovedeşte că, timp de mii de ani, am trăit inocent într-o iluzie. Am presupus că ni se permite să luăm şi să exploatăm tot ceea ce este în natură, să reconstruim natura.

Pentru prima dată, în istoria noastră de mii de ani, începem să înţelegem că a fost o mare greşeală. Descoperim că suntem dirijaţi şi că există un program pentru dezvoltarea umanităţii numit programul evoluţiei, care se situează deasupra noastră. Noi suntem în interiorul programului şi ne dezvoltăm în funcţie de el.

Acum, dezvoltarea noastră a ajuns la un stadiu în care suntem legaţi în mod obligatoriu de toate părţile naturii, umanităţii, lumii mineralului, vegetalului şi animalului. Sistemul este încuiat şi descoperim că suntem sub controlul programului naturii. Suntem în interiorul unui computer care ne procesează şi nu ştim ce să facem. Dacă vrem să ne simţim bine (la urma urmelor, suntem creaţi să ne simţim bine şi rău), trebuie să ne acordăm la computer mereu. Trebuie să ne acordăm pe noi înşine la el pe toate planurile: în viaţa de familie, în educaţia copiilor, în viaţa socială, în educaţie, în economie şi în industrie.

Aceasta este o percepţie cu totul nouă care nu a existat până acum în lume, şi cere de la noi să învăţăm programul superior şi cum să ne acordăm la el. În plus, dacă nu facem asta, vom înceta pur şi simplu să existăm.

Unii oameni încep deja să înţeleagă că ne aflăm în interiorul unui sistem de legi pe care nu le cunoaştem. Primim o astfel de iluminare ca rezultat al loviturilor. Nu există niciun conducător care să fie gata să conducă astăzi. Nu este nicio diferenţă dacă este preşedinte sau prinţ; orice posibiltate de a controla le alunecă printre degete. Încearcă încă să controleze prin forţă, ca înainte, dar nu reuşesc.

Astăzi, nu există nicio putere în acest tip de control. Timpul lui a trecut! Controlul nu mai vine de sus ca să fie folosit jos. Mai degrabă, succesul societăţii depinde de fiecare persoană, prin relaţiile care se stabilesc între oamenii obişnuiţi.

Din partea a patra a Lecţiei Zilnice de Cabala, 27.03.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să le explicăm logic oamenilor, faptul că singura soluție la toate problemele este conexiunea?

Răspuns: În mod clar, unitatea dintre oameni le dă acestora putere. Pe aceste principiu este construită armata, partidele politice sau orice altă organizație. Câțiva oameni, care se unesc împreună, primesc putere, în special în zilele noastre.

Chiar și în zilele de sclavie, asociațiile de sclavi erau de temut. Oricărei țări îi este frică de adunările care apar. Dacă mai mult de o sută de oameni se conectează, imediat sunt verificați pentru a vedea ce se întâmplă, ce fac, care sunt planurile lor. Este ceva necesar securității publice.

Dar prin conexiunea dintre noi, dacă este o conexiune corectă, începem să simțim că există o anumită sursă a forței, un nou sentiment. Trebuie să facem un efort pentru a o simți, dar îl neglijăm. Dacă nu primesc o trezire din centrul grupului, o ridicare a spiritului, o senzație de căldură, iubire, o creștere a simțului și minții, atunci nu sunt conectat cu el.

La fel cum trebuie să mănânc  la câteva ore, așa trebuie să simt apetit sau foame pentru a veni la grup și a primi hrană de la el. Nu trebuie să ajung fizic la grup, dar trebuie să îi simt centrul de unde tânjesc să mă împlinesc.

Dacă încă nu vezi și simți profitul din conexiune, este un semn că încă nu ai lucrat cu el. Chiar și cel mai mare Cabalist nu poate să iasă din el însuși, dacă se retrage undeva într-un loc ascuns. Trebuie să fie conectat cel puțin cu câțiva studenți, egali sau mai mari decât el, pentru ca în interiorul conexiunii să găsească senzația și mintea de la un nivel mai înalt.

De fiecare dată va progresa în acest fel, altfel nu va avea viață. Se va opri undeva și va muri, pentru că viața trebuie să se renască de fiecare dată.

De aceea, când ajungem la oameni și îi ajutăm să se conecteze, trebuie să îi învățăm cum să descopere sursa apei vieții pentru a putea bea din ea, din centrul conexiunii dintre ei. Ca rezultat, vor primi spiritul vieții. Vor începe să simtă că le lipsește, ca un mic copil care are nevoie brusc de mama lui, aleargă și se agață de ea, și apoi aleargă din nou la jocul lui. La fel trebuie să le arătăm și noi oamenilor sursa vieții.

Trebuie să simțiți, în timpul atelierelor sau diferitelor acțiuni, că în conexiunea dintre voi existe o nouă senzație interioară, un sentiment de bucurie și o înțelegere adâncă care face posibilă o nouă clarificare a stării curente și a celei următoare, care este brusc reveleată.

Dacă în timpul conexiunii cu prietenii nu se naște un asemenea fenomen, este un semn că nu ați ajuns la nicio conexiune. Trebuie să o revelăm în noi și să îi învățăm pe alții, pentru că în ea este sursa bucuriei, vieții, iar pentru noi este și sursa clarificării, pentru că numai sentimentele nu ne sunt suficiente, vrem și să clarificăm stările și să participăm la ele conștient.

De aceea, această fântână pe care o descoperim în centrul grupului este sursa forței progresului spiritual. Iar pentru oameni, este sursa încrederii, sentimentelor plăcute, o mai bună observarea a atitudinii din familie, educație, etc., adică sursa vieții lor.

Este un punct foarte special. Trebuie să găsesc sursa forței, sursa vieții, sursa minții și energiei pentru mine și brusc văd cum calea devine clară și starea mea se stabilizează în direcția corectă. Obțin putere și stabilitate. Toate acestea le primesc din centrul grupului.

Din pregătirea pentru Lecția zilnică de Cabala din 21.03.2014

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Prefață la Înțelepciunea Cabalei, punctul 25: Astfel, atâta timp cât nu toate cele cinci Kelim KHB TM au crescut în Partzuf, Luminile nu sunt în locurile desemnate. În plus, acestea sunt în relație inversă: în absența Kli-ului de Malchut, Lumina Yechida este absentă, iar atunci când cele două Kelim, TM, lipsesc, Yechida și Haya sunt absente acolo, etc. Acest lucru este așa, deoarece în Kelim, cele mai mari apar în primul rând, și luminile, care sunt ultimele sunt de fapt primele care au intrat.

Ordinea inversă dintre Lumini și vase este foarte confuză. Conform acestui ordin, cu cât mai mult vom avansa, cu atât în mai mare întuneric vom intra. Aceasta este pentru că avem nevoie de vase groase pentru a descoperi Lumini mai mari și mai puternice. Prin urmare, avem nevoie de mai mult sprijin din partea grupului și trebuie să participăm la lecții în mod regulat, ceea ce înseamnă să mă susțină cu puteri mai mari decât înainte.

De obicei, am avansa mai mult, cu cât am înțelege și am simţi mai mult, și mai multe am descoperi, dar în același timp, ne găsim în mare întuneric, deoarece acesta este modul în care aceasta este întotdeauna: Luminile au mare nevoie de vase groase. Veți găsi, de asemenea, că fiecare nouă lumină reintră numai în Kli-ul de Keter. Acest lucru este așa, deoarece receptorul trebuie să primească în cel mai pur Kli al său, Kli-ul de Keter. Din acest motiv, la primirea fiecărei lumini noi, Luminile care sunt deja îmbrăcate în Partzuf trebuie să coboare un grad de la locul lor. De exemplu, atunci când Lumina Ruach intră, Lumina Nefesh trebuie să coboare de la Kli-ul  de Keter la Kli-ul de Hochma …

Noi trebuie să facem un efort suplimentar în vasul în care descoperim întunericul spre corectarea acestuia. Astfel, vasul de Hochma se adaugă la vasul de Keter, iar apoi Lumina Nefesh, care a fost, în vasul de Keter coboară vasul de Hochma și Lumina Ruach intră în vasul de Keter. Diferența dintre Lumina  de Nefesh si Lumina Ruach este foarte mare. Este o lume nouă, o nouă realizare, un nou sentiment care nu a fost simțit înainte. Percepția realității este modernizată de fiecare dată. Realitatea pare nouă și diferită.

Forţa Superioară este revelată mai mult în unele forme noi, și în lume, vasul general, pare nou. Fiecare undă de șoc în lumea spirituală cheama o schimbare în întregul sistem integral, și este, prin urmare, foarte semnificativ dacă unul este în Nefesh de Keter or în Ruach de Keter.

Din a 3-a parte a Lectiei zilnice de Cabala 3/23/14, Scrisorile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care a fost apelul făcut de Avraam către babilonieni?

Răspuns: Avraam este proprietatea dăruirii (Hesed), calitatea iubirii la un grad (nivel) mic. Avraam s-a adresat babilonienilor și le-a cerut să-și amintească cât de bine cooperau când egoul lor era mai mic. El i-a sfătuit să se ridice peste egoul care îi desparte și să trăiască în iubire și prietenie.

Totuși, această muncă a fost pentru ei imposibilă, fiindcă implica faptul că oamenii trebuie să se ajute reciproc și să atragă Lumina Reformatoare, cerându-i Creatorului să le-o acorde pentru a trăi după legea „iubește aproapele ca pe tine însuți”.

Se presupunea că fiecare dintre ei era câte un „obiect diferit” despărțit unul de celălalt prin egoism. Era posibil să se construiască un pod între ei? Este o misiune foarte grea.  Ea poate fi îndeplinită numai cu ajutorul calității „Avraam”, Hesed (milă/dăruire), atunci când, în ciuda egourilor noastre, încercăm totuși să ne corectăm pentru a obține o fază în care aproapele nostru ne este atât de important și de prețios pe cât ne suntem noi nouă. În acest fel este implementat în viață principiul iubirii aproapelui ca pe tine însuți.

Avraam și-a adunat susținătorii și i-a condus afară din Babilon, în țara Canaan. Azi este aproape imposibil de imaginat cum au putut să reziste la o astfel de traversare istovitoare prin deșert. Dar ea nu a fost o traversare fizică ci a însemnat că el și-a ridicat oamenii de la dorința egoistă numită „Babilon” la nivelul numit „țara Canaan”, azi pământul lui Israel.

Cu alte cuvinte, a fost o trecere interioară prin care oamenii au avansat treptat de la dorințale și calitățile lor anterioare, mai departe de Babilon și mai aproape de țara Canaan. Mergând mai departe, ei s-au înălțat.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 31/12/2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora este cea mai populară carte din toate timpurile şi printre toate popoarele. Vorbeşte despre dezvoltarea spirituală a omului şi despre caracteristicile lui interioare.

Privim Tora ca o biografie fascinantă a unor figuri istorice şi nici măcar nu suspectăm că nu ea nu vorbeşte despre subiecte fizice ci despre stările interioare ale omului şi despre stare interioară a întregii umanităţi. Aşadar depinde de noi să lăsăm poveştile ei imaginaţiei scriitorilor şi istoricilor şi să vorbim despre ceea ce spune ea cu adevărat.

Adam – O dorinţă care îl ridică pe om deasupra materialului

Omul se naşte un egoist, trece printr-o lung drum de dezvoltare egoistă, la nivelele mineral, vegetal şi uman, până când, pentru prima dată, acum 5775 de ani, s-a trezit în el nivelul de „om” (Adam), nivelul dezvoltării sale interioare. Nu întâmplător, Adam a fost numit primul om care a perceput lumea spirituală.

În el s-a trezit dorinţa de a obţine un nou nivel, care revelează menirea vieţii, sursa acesteia şi a puterii care a creat universul şi care îl stăpâneşte. Aceasta est o putere pură, care nu este îmbrăcată în imagini corporale.

O persoană, conform structurii sale fizice, simţurilor, minţii şi inimii, este la nivelul animal al dezvoltării. Deodată, apare în ea componenta de „Om”, o dorinţă şi o inteligenţă adiţională, care nu se descoperă sub nicio formă dintr-un aspect exterior. Acestea sunt deja componente spirituale care o diferenţiază faţă de animal. Ele o ridică deasupra substanţei, prin relaţia sa cu creaţia, cu Creatorul, cu menirea vieţii.

Primul Adam a descris realizarea sa în cartea, Sefer Raziel HaMalakh. În continuare, studenţii săi, Cain, Abel şi Seth, au dezvoltat descoperirea sa. Aşa a continuat până la Noe, reprezentând zece generaţii de studenţi ai primului Adam.

Avraam, primul explorator activ al puterii care conduce creaţia

Alte zece generaţii au trecut de la Noe la Avraam, înainte ca umanitatea să ajungă la starea de „Babilon”, care este prima stare în care oamenii au început să se strângă într-un grup. Egoul în creştere a început să le arate cum să muncească între ei, cum să se ajute să descopere relaţiile apropiate care a au fost revelate în opoziţie în om şi între oameni.

Exact în acest timp, în vechiul Babilon, a apărut în unul dintre preoţii religiei, Avraam, fiul lui Terah, dorinţa de a obţine un nivel spiritual înalt. Dacă înaintea lui toţi Cabaliştii au penetrat secretele creaţiei în mod pasiv, Avraam a devenit primul explorator activ care a obţinut el însuşi puterea care stăpâneşte universul.

Acesta a fost un nivel nou de realizarea, el s-a ridicat deasupra egoului său şi a început să muncească activ cu el: Egoul a atins un asemenea nivel în el încât a devenit o forţă reală şi a cooperat cu el. Aşadar, Babilonul înfăţişează conflictul dintre oameni, cearta, dezacordul şi dispersia lor.

Pe acest fundal, Avraam a creat metoda pentru descoperirea creaţiei. Cu toate că Adam este considerat a fi primul cabalist, Avraam este cel care a descoperit studiul care a devenit instrument pentru obţinerea universului şi forţei care îl conduce, Creatorul.

Este imposibil să negăm existenţa acestei forţe, pentru că de fapt, vedem că întreaga creaţie a fost creată conform unui anumit principiu, conform unui anumit program. Se leagă ea însăi şi acţionează într-un imens sistem, conform unei formule pe care nu o înţelegem.

Avraam a început să o investigheze în mod activ, pentru că în acel tip publicul a devenit egoist, adică opoziţia societăţii faţă de această forţă a naturii a făcut posibil ca societatea să exploreze naturaă, Creatorul. Avraam a scris despre descoperirile sale în Cartea Creaţiei (Sefer Yeţira).

Depăşind criza din Babilon

Cu această metodă lansată de Avraam, deoarece spargerea a apărut prima dată ca expresie a indivizilor separaţi, fiecare reprezentând o proprietatea particulară care odată a fost într-o singură dorinţă unificată; acum fiecare dintre noi este un fel de aspect unic al dorinţei generale care a existat atunci.

Dacă vrem să obţinem forţa naturii care a creat dorinţa singulară, putem să o facem numai în măsura conexiunii şi unităţii dintre noi. Atunci când ne conectăm şi ne unim deasupra opoziţiilor şi contradicţiilor, creăm o stare de separare între forţele negative ale divizării noastre şi singura forţă pozitivă din natură. Exact în această opoziţie apare oportunitatea de a clarifica senzaţia a cea ce se întâmplă în noi şi în toată creaţia.

Atunci când Avraam a descoperit asta, el i-a chemat pe babilonieni să se ridice deasupra crizelor pentru că nu este nimic altceva decât descoperirea opoziţiei societăţii faţă de natură. În acelaşi timp, opoziţia creştea.

Există doar două metode pentru a depăşi criza: Fie ne strângem împreună conform metodei lui Avraam, fie ne împrăştiem în toate direcţiile, pentru a nu simţi duşmănia constanţă şi conflictele dintre noi. În acest fel, societatea babiloniană s-a împărţit în două: o parte s-a împrăştiat şi s-a stabilit pe toată suprafaţa pământului, iar a doua parte l-a urmat pe Avraam în pământul lui Israel.

Dacă toate caracteristicile sunt conectate, este natural ca dacă cineva „îşi schimbă locaţia îşi schimbă norocul” (Talmud Yeruşalami. Şabbat 6:9). O forţă particulară a naturii influenţează fiecare parte a Pământului, aşadar cineva care îşi schimbă locaţia în care locuieşte îşi schimbă norocul, soarta. În mod clar, nu trebuie să acceptăm asta în mod ad literam. Dar pe de altă parte, vedem cum atât biologia cât şi geografia influenţează cu adevărat oamenii, manierele şi caracteristicile lor. Şi nu pentru că aşa este pământul, ci pentru că în fiecare punct din spaţiu caracteristicile sunt diferite. Deci Avraam, deoarece a fost condus de o intenţie interioară, şi-a adus discipolii în pământul lui Israel, pentru că a simţit că locul lor era exact acolo.

Dar procesul prin care oamenii au trecut în vechiul Babilon a continuat în pământul lui Israel. Egoul creştea constant şi ei trebuiau să se ridice deasupra lui prin unitatea dintre ei. Nu era nimic nou în metoda care a fost descoperită de Avraam, a fost realizată simplu de aceia care au avut acelaşi punct de vedere, cu un succes mai mare sau mai mic, şi au reuşit să îl realizeze.

Iosif, un nivel care uneşte dorinţele separate

Dezvoltarea şcolii lui lui Avraam a fost continuară de studentul său Isaac, numit „fiul” lui Avraam în Tora. „Fiu” în înţelepciunea Cabala indică succesorul său.

Dar în timpul lui Iacob, au început să apară probleme în realizarea şi implementarea studiului în viaţa însăşi, pentru că unitatea pe care trebuiau să o realizeze era deja la una alt nivel. Iacob este o mică parte din sufletul general (zece Sefirot). Pentru a continua realizarea metodei, a fost necesar să se treacă la nivelul general, Israel, adică zece Sefirot în loc de şase.

Aici, pentru prima dată au văzut că metoda lor nu era suficientă. Nu au ştiut cum să rezolve problema unificării. Între toate opiniile, care sunt numite fiii lui Iacob, şi fratele lor Iosif, au început dispute şi certuri. Iosif credea că este necesar să se unească conform unui principiu particular care era vorba în special de el, pentru că şi numele „Iosif” este derivat din cuvântul „L’Asof”, a te conecta (în ebraică, toate numele au un înţeles intern)

Dar punctul de vedere al lui Iosif a sunat foarte egoist. Fraţii săi nu au fost de acord cu el şi în cele din urmă au ajuns în Egipt, împotriva voinţei lor. În alte cuvinte, dezvoltarea continuă a spiritualităţii i-a adus în starea în care, împotriva voinţei lor, au ajuns sub controlul lui Iosif. Iar pentru a continua ridicarea pe nivelele spirituale, au trebuit să accept conducerea lui.

În Tora, acest lucru este descris în forma conflictului între fraţii, vinderea lui Iosif în Egipt, ajungerea fiilor lui Iacob în Egipt, ş.a.m.d. Dacă traducem asta în limbajul Cabala, atunci vorbeşte despre munca omului cu emoţiile sale interne, dar deja la un nivel mult mai egoist, atunci când este descoperit egoul rigid, distinct şi precis.

Egoul creşte conform a cinci nivele. Dacă ne ridicăm deasupra lor, este posibil să examinăm şi să obţinem singura putere a naturii care este opusă lui, Creatorul. Atunci când fiii lui Iacob au ajung la următorul nivel egoist, ai l-au descoperit ca bun, pentru că Iosif i-a conectat împreună şi ai eu simţit o avansare suficientă. Ceea ce nu erau pregătiţi să facă înainte, au reuşit acum, să se unească între ei şi să lucreze în direcţia obţinerii Creatorului. Aceştia sunt cei şapte ani de plenitudine. Iar împreuna cu asta, au descoperit sistemul în care se aflau.

Egoul, prietenul şi duşmanul nostru

După intrarea în Egipt, încep alte etape care ne aduc mai aproape de ieşirea din el, evadarea din controlul Faraonului, apariţia recunoaşterii că munca noastră este realizată în ego. Realizări ca acestea sunt tipice fiecărui nivel.

Iar asta pentru că a putea să ne ridicăm la următorul nivel care să ne avanseze, avem nevoie să fim atraşi către asta. Deci egoul trebuie să ni se arate bun, imperativ şi necesar pentru avansarea spirituală: intrăm în ea, obţinem un nou nivel cu ajutorul lui, şi creştem. Iar după asta, egoul începe să obţină forme mai dureroase.

Vedem că asta se întâmplă chiar şi în lumea noastră, atunci când prin toate dezvoltările umanităţii până de curând, am crezut că avansarea ne va aduce o viaţă mai bună, un scop corect, relaţii bune şi corecte. Am crezut că sunt metode pentru obţinerea acestui lucru: captialismul, socialismul sau comunismul. Şi am mers mai departe, principalul lucru fiind de a atinge scopul şi fără a da atenţie problemelor apărute împreună cu acesta. În acelaşi timp, o situaţie total diferită a apărut: recunoaştere faptului că avem o natură egoistă şi că nu vom ajunge nicăieri fără auto anulare. Iar în timpul nostru, începem să realizăm şi să înţelegem asta.

La început, egoul ne atrage şi ne seduce, oferindu-ne o împlinirea foarte bună. După asta începem să înţelegem că toate acestea nu sunt pentru noi şi chiar ne fac rău. Şi despre asta se vorbeşte în Tora, că am construit nişte oraşe frumoase pentru Faraon, Pithom şi Ramses, toate acestea pentru ego şi, de fapt, ne-am săpat un mormânt pentru noi înşine prin asta. Ele se numesc oraşe periculoase, în ceea ce priveşte obţinerea Creatoului, pentru că egoul ne poate îngropa într-o asemenea măsură în care este imposibil să mai ieşi de sub el.

Când egoul începe să ne atragă, fugim după el. Totul din această lume este al nostru, al nostru. După aceea, omul moare fără să ia nimic cu el. Aşa se petrec lucrurile generaţie după generaţie şi gradual, umanitatea începe să înţeleagă că această fugă este dăunătoare pentru că duce la distanţare, depresie şi autodistrgere. Lipsa scopului, apariţia în noi a întrebării legate de menirea vieţii, ucide avansarea egoistă şi ne duce într-o apatie adâncă.

La sfârşitul dezvoltării, egoul trebuie să ne arate o recompensă: Ce am obţinut? Unde se termină această cursă? Unde sunt fructele muncii noastre? Atunci când mergem un pic mai sus cu dorinţa egoistă, ne uităm deja la tot într-un mod complet diferit. Tot ce există la nivel fizic pare gol şi nefolositor omului. Se pare că se ridică deasupra stării sale animale şi înţelege că totul este fals: nu este clar de ce viaţa a fost pierdută.

Aşadar este spus că Faraonul simbolizează egoul printre copiii lui Israel, adică aceia care au o nevoie şi sunt conduşi către descoperirea menirii vieţii, scopului existenţei, Creatorul. Deoarece egoul creşte constant şi nevoia de a vedea rezultate creşte în mod clar, omul nu mai poate fi satisfăcut numai cu realizări mici, pentru că el nu există pentru totdeauna şi are nevoie de o creştere deasupra materialului. Începe să înţeleagă că toate acestea sunt abia un joc de copiii şi că, în cele din urmă, la fel ca toată lumea, va muri. Viaţa a trecut şi apoi ce urmează?

Egoul ne ajută să decodăm, să rezolvăm, să vedem, să înţelegem şi să simţim lipsa rezultatului drumului nostru, de la început. Vedem că era „visului american”, goana după profit, a trecut şi acum nimeni nu mai are nevoie de lux. Oamenii au evoluat deasupra acestui lucru; nu mai poţi să îi constrângi să fugă la fel ca un hamster într-o roată, să cumpere noi şi noi împliniri corporale.

Umanitatea începe să înţeleagă asta; deci astăzi, un strat de ego care este imens în calitate şi mic în cantitate apare şi pune întrebarea despre menirea vieţii. Împinge umanitatea către depresie, droguri, teroarea şi crimă, pentru a suprima întrebarea despre menirea vieţii, sau cel puţin pentru a găsi un răspuns parţial la ea. Gradual, din ce în ce mai mulţi oameni încep să fie interesaţi de răspunsul cabalist la această întrebare.

În timpul lor, această problemă i-a adus pe studenţii lui Avraam în Egipt, la acea stare care a început să trezească egoul în ei, care se opune Creatorului, pentru că numai atunci când erau scufundaţi în ego este posibil să descoperim această forţă. Deci exilul Egiptean şi ieşirea din Egipt devind pietre de fundaţie pentru dezvoltarea spirituală a personei şi a umantităţii. Pe baza exemplului micului grup al lui Avraam, care a fost aruncat sub controlul egoului numit „Faraon”, este posibil să înţelegem ce se aşteaptă pentru toată umanitatea, deoarece chiar şi astăzi ne aflăm în aceaşi situaţie. Acesta este motivul pentru care atunci când deschidem Tora este imposibil să uităm importanţa sa extremă pentru timpurile noastre.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala din 02.04. 2015 Lecţie pe subiectul „Diseminarea Cabala”

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate, Torah - Un comentariu →

Tabernacolul este locul în care este revelat Creatorul, ceea ce înseamnă punctul central în care Pământul atinge Cerul. Arca sfântă (chivotul legii/aron kodeș) din Tabernacol este între doi Heruvim (îngeri).

Toți acești termeni se referă la forțele create în om așa că, nu ar trebui să ne imaginăm orice alte figuri reale care au formă materială. Aceste figuri au fost formate ca rezultat al calității de dăruire și au fost destinate să fie în exteriorul meu.

Datorită egoului, putem despărți calitatea iubirii și dăruirii (nivelul Bina) care curge precum apa deoarece nu poate fi destinat special cuiva fiindcă atunci nu este iubire ci, este ceva de care vrem să profităm, să deservim propriul nostru interes. Dar dacă curge din belșug pentru toată lumea, este cu adevărat calitate de dăruire. De exemplu, dacă un om trăiește singur în pădure și nu are nevoie de nimic, nu casă, nu familie și nici măcar haine și, mănâncă poate niște rădăcini și e bine, da, el nu are niciun auto-câștig.

Cum putem conduce și controla calitatea dăruirii dacă îi lipsește total o dorință, deoarece ea e plină de iubire absolută și dăruire către ceilalți? Această calitate poate fi făcută numai dacă începem să o atașăm unei calități a egoului care îi este subordonată. Sunt două căi prin care o putem atașa: gestionarea egoului cu ajutorul dăruirii sau, gestionarea dăruirii folosind egoul. Una din două! Totul este foarte simplu. Calitatea dăruirii este iubirea. În lumea noastră, iubesc pe altcineva fiindcă îmi aduce plăcere, bucurie, anumite sentimente. Cu alte cuvinte, atitudinea mea față de om decurge din felul în care mă face să mă simt. Dar dacă le despărțim, reiese că îl iubesc fiindcă primesc de la el plăcere. Este iubire egoistă fiindcă, dacă trăirea mea dispare, nici măcar nu mă mai uit la omul respectiv și nu mai simt nimic pentru el.

Pentru a verifica dacă iubirea mea nu este pentru propriul meu beneficiu, pot invoca în mine un sentiment opus. Dacă descopăr dintr-o dată că cel iubit a făcut o faptă oribilă și că plănuiește să facă ceva împotriva mea și eu, totuși continui să-l iubesc, în ciuda repulsiei pe care o simt, această iubire nu este în beneficiul meu. Întrebarea este, de ce trebuie să-l iubesc? Fiindcă prin această atitudine față de cei din jur mă voi asemăna cu Creatorul. De aceea este nevoie aici de o a treia parte, Creatorul. Altfel, nu este loc pentru acest fel de iubire.

Astfel, iubirea poate fi egoistă sau altruistă, nelegată de o altă persoană ci, de sursa pentru care trebuie să fac astfel de acțini. Îmbrac calitatea dăruirii (Bina) peste egoism. Bina este baza iubirii. Este revigorarea calității laptelui matern; este calitatea apei care curge peste tot din abundență. Când obținem această calitate, descoperim că putem reuși numai când Malhut este dedesubt și se revelează treptat.

Închipuiți-vă că sub noi este o pânză mare prin care începem deodată să identificăm diferite șocuri și că, aceasta este singura cale prin care ne putem înălța să obținem calitatea dăruirii dar, numai datorită faptului că egoul din interior este dispus și dorește să fie acolo. Dar, de fapt, este ca nisipul și, fără el, calitatea dăruirii nu are formă, este doar un nor alb. Dar când începem să lucrăm împreună, este revelată întreaga lume și, împreună, ei îi stabilesc formele.

Întrebare: Un embrion format în interiorul mamei, este de asemenea învăluit în calitatea dăruirii?

Răspuns: Sigur! Natura are grijă de faptul că în timpul dezvoltării în uterul mamei el să fie învăluit în iubirea de Sus. Apoi, fătul se întoarce cu capul în jos și se naște căzând din calitatea Binei în Malhut și, începe să crească egoist, așa că, în cele din urmă, va descoperi lumea în care a căzut din uter dar, acum, el va conține în el toată Creația. El însuși construiește asta! Asta înseamnă că el obține aceeași calitate a dăruirii dar, la un alt nivel.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 24/12/2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→