Întrebare: Este posibil să „cumpărăm un prieten”? Sau va trebui să lucrăm cu fiecare om, individual?

Răspuns: Nu cred că trebuie să tratezi pe cineva sau ceva individual sau să alegi trei sau patru persoane pentru tine. Să presupunem că lucrez cu mai multe persoane aici. Sunt mai mulți colegi la serviciu din departamentul meu, de exemplu.

Îi cunosc mai bine, deoarece sunt în același grup, dar asta nu înseamnă că mă raportez la ei ca și cum ar fi prieteni spirituali.

Prietenii mei spirituali pot fi complet diferiți, cei de la care mă inspir mai mult, cei care mă pot influența în felul lor, prin modul în care se raportează la spiritualitate, cum mă influențează și cât de devotați sunt muncii. Poate că această persoană este diferită de oamenii cu care lucrez, deși fac aceleași lucruri; depinde de caracter. Depinde de modul în care omul o face.

Să presupunem că unul dintre ei lucrează aici de dimineața până seara, face totul și sunt în contact constant cu el, dar îl admir mai mult pe celălalt. Unul nu are nicio legătură cu celălalt.

Forma în care face asta, pare să mă afecteze; Depinde de caracterul meu, de anumite calități pe care le am. El mă influențează mai mult decât oricine altcineva. Ce pot face? Așa stau lucrurile.

În general, nu ar trebui să te concentrezi pe nicio persoană, ci doar pe grup. Acest lucru îți va oferi mai multe oportunități de a dărui grupului.

Din Lecția zilnică de Cabala din 20.01.2026, Rabas – Art.12, 1988-Ce sunt Tora și munca pe calea Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Încă din copilărie, probabil că am fost legați de această lume cu o „sfoară” subțire și nu încercăm să scăpăm. Ne suprimă această lume?

Răspuns: Da, chiar de la început.

Comentariu: Știm că există libertate undeva, dar tot ne este frică să facem acest pas.

Răspunsul meu: Pentru a face acest lucru, trebuie să ne depășim pe noi înșine, adică toate obiceiurile noastre, atitudinea noastră față de lume și unii față de alții; trebuie să anulăm cumva toate acestea.

Întrebare: Și ne este frică să facem asta?

Răspuns: Da.

Comentariu: De fapt, înțeleg de ce ne este frică. Avem o casă, vom avea hrană, dar ceea ce este acolo este necunoscut. Acolo ne este frică să mergem. Dar dvs. ne îndemnaţi să ne eliberăm cumva.

Răspunsul meu: Nu eu îndemn la asta. Marii înțelepți ai Cabalei sunt cei care vorbesc despre asta.

Întrebare: Au făcut ei acest pas?

Răspuns: Da. Ei spun că trebuie să ne eliberăm de această atracție, să ne ridicăm deasupra ei. Și atunci vom vedea o altă lume; Ne vom vedea pe noi înșine diferit, și în general, întreaga viață și întregul univers diferit.

Întrebare: Cum au căpătat curajul să facă acest pas?

Răspuns: Le-a fost dat de la natură.

Întrebare: Deci nici măcar nu a fost propriul lor curaj?

Răspuns: Nu a fost curajul lor.

Comentariu: Deci curajul este dat de sus unui om, iar el face pasul.

Răspunsul meu: Este dat de sus anumitor oameni, din starea lor interioară, din esența lor interioară. Și toți ceilalți pot urma sfaturile lor și pot acumula o anumită rezervă de energie în ei înșiși, care le-ar da capacitatea de a se elibera de această atracție.

Comentariu: Dacă încerci să te eliberezi de această atracție, îi urmezi pe cabalişti, faci ce spun ei și vezi că nu funcționează iar și iar, ani de zile!

Răspunsul meu: Este o acumulare. Este un proces de acumulare a energiei și eforturilor necesare, care ne va permite în cele din urmă să ne eliberăm de gravitația Pământului.

Întrebare: Cum putem evita disperarea că a trecut atât de mult timp?

Răspuns: Nu avem altă modalitate de a părăsi acest „stâlp” de care suntem legați cu o „frânghie”.

Întrebare: Adică, în ciuda timpului, în ciuda faptului că disperarea a venit deja, continui să încerci să faci acest pas?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Și totuși, întrebarea este cum să nu disperăm.

Răspuns: Nu există altă cale.

Întrebare: Și trebuie să ajungi la această realizare, că nu există altă cale?

Răspuns: Da, nu există altă cale. Dacă ești norocos ca să spunem așa, vei acumula putere și te vei elibera, vei rupe „frânghia” și vei alerga ca un mic elefant peste câmpul vieții. Iar dacă nu ești norocos, vei rămâne pe „frânghie” până data viitoare.

Întrebare: Cuvântul „norocos” nu este ofensator?

Răspuns: Nu cunoaștem toate legile lumii, așa că o spunem așa.

Întrebare: Și ce va ajuta la dublarea sau triplarea puterii?

Răspuns: Asta studiem. Este unitatea noastră, studiul legilor lumii superioare. În cele din urmă, acumulăm o anumită rezervă de energie pentru a ieși pe o orbită liberă.

Întrebare: Deci o evadare ca grup este cu siguranță mai bună decât o evadare singur?

Răspuns: Da, mult mai probabil.

Întrebare: Dar este posibilă evadarea chiar și a unei singure persoane?

Răspuns: Vedem acest lucru de la vechii cabaliști și chiar de la cei nu atât de departe de noi în timp, precum Baal HaSulam și alții. Ei au reușit să se elibereze de atracția egoistă, pământească.

Întrebare: De ce îi credem că într-adevăr este așa? La urma urmei, încă nu ne-am eliberat.

Răspuns: Pentru că altfel, esența vieții pământești își pierde orice fundament.

Întrebare: Deci viața pământească are sens doar dacă facem acest pas?

Răspuns: Da.

Întrebare: Pentru asta există?

Răspuns: Da. Cum altfel?

Întrebare: Deci, spuneţi că sensul vieții este să faci acest pas și să te desprinzi de această „frânghie”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Care este spațiul în care intrăm atunci când ne desprindem?

Răspuns: Este un spațiu liber, în care putem acționa conform legilor sale, legilor acestui spațiu liber.

Întrebare: Care sunt acestea?

Răspuns: Este libertate. Eliberare de gravitația pământească, de egoism.

Întrebare: Gravitația pământească este egoism?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și când mă eliberez, ce se întâmplă acolo?

Răspuns: Acțiuni libere, viață liberă, zbor liber. Cu adevărat ca un elefant în aer.

Întrebare: Deci acum toate acțiunile mele sunt egoiste, sunt condus și nu sunt liber aici? Iar acolo…

Răspuns: Iar acolo, ești liber.

Întrebare: Liber. În adâncul sufletului, îmi doresc asta, nu-i așa?

Răspuns: Nu cred că ne dorim asta cu adevărat atât de mult.

Comentariu: Toată lumea vorbește despre libertate și și-o imaginează într-un fel.

Răspunsul meu: Nu știu de ce omul are nevoie de libertate. Și nici el nu știe. Vrea doar să fugă de „frânghia” sa. De ce? Poate din cauza prostiei sale copilărești. Și ce mai este, încă nu știm.

Întrebare: Dar libertatea este eliberarea de egoism. Este aceasta adevărata libertate?

Răspuns: Da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 02.01.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când ne adunăm, agenda ar trebui definită de la bun început. Cu alte cuvinte, fiecare pe cât poate, ar trebui să vorbească despre importanța grupului, despre beneficiile pe care i le aduce grupul. În conformitate cu așteptările sale ca grupul să-i ofere ceva important, ceva ce el însuși nu poate realiza, în acea măsură el ascultă grupul.

Iar motivul pentru aceasta este ca la început să construim măreția grupului, obiectivele naturii și necesitatea atingerii acestora. Căci tocmai în măsura măreției obiectivului, omul va putea depune eforturi deasupra egoului său, să-și anuleze opinia în fața opiniei grupului și să acționeze nu numai de dragul grupului, ci și de dragul naturii, al întregirii sale. Cu o astfel de direcționare a gândurilor sale, el va simți ajutorul tuturor forțelor naturii.

Același lucru este valabil și pentru iubirea pentru prieteni. Înainte de a ne aduna, este necesar să construim importanța prietenilor, importanța fiecăruia dintre ei. Și în măsura în care apreciază măreția grupului, el poate trata grupul cu respect. Iar după aceea, să se verifice cât efort depune pentru beneficiul grupului. Și dacă descoperă că nu are puterea să facă nimic în beneficiul grupului, atunci există un loc unde să se adreseze grupului cu o cerere de putere și dorință de a lucra pentru a atinge iubirea aproapelui.

Și dacă s-a îndreptat către grup chiar și în gânduri, trebuie să fie sigur că va primi puterea de a se uni și de a se verifica dacă este în bucurie, ca indicator al faptului că el crede în puterea grupului și în dorința de a-l ajuta să obțină corectarea.

Și din moment ce în acest caz toți prietenii reprezintă o singură dorință, omul vrea să-i vadă pe toți bucurându-se. Prin urmare, după toate calculele vine momentul bucuriei iubirii pentru prieteni. Și fiecare ar trebui să se simtă fericit ca și cum tocmai ar fi făcut o faptă bună, și prin aceasta ar fi câștigat mulți bani. Și acum, așa cum este obișnuit în această lume, își tratează prietenii.

În mod similar, este și aici: fiecare ar trebui să se asigure că prietenul său este îngrijit, pentru că acum este fericit și vrea ca prietenii săi să se simtă bine. Prin urmare, încheierea întâlnirii ar trebui să aibă loc într-o notă de bucurie și inspirație. Și atunci toată lumea va simți perfecțiunea.

Din Lecția zilnică de Cabala, Rabaș – Art.17, 1986-Agenda adunării – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Știm că principalul lucru este intenţia. În ce se poate îmbrăca ea pentru a atrage lumina?

Răspuns: Omul se află într-o stare în care Creatorul l-a pus, și din această stare trebuie să-și înceapă calea schimbării pentru a atinge scopul. Nu are pe nimeni la care să se îndrepte în afară de Creator.

Întrebarea este, prin ce mijloace se va întoarce către El și ce anume va cere? Oamenii care au parcurs deja această cale scriu despre ce trebuie făcut. La cine mă adresez pentru sfaturi? Este simplu: la cineva care are deja experiență.

Acești oameni ne sfătuiesc ce să facem, și ei spun că există un studiu prin care extragi forțe și atragi lumina care te întoarce la sursă. Și pentru a avea dorința de a cere această forță în timpul studiului, înainte de studiu trebuie să te înarmezi cu o dorință mai mare decât cea pe care o ai deja. Această dorință suplimentară o poți dobândi de la grup.

La fel ca în societatea obișnuită, atunci când omul intră în ea, dobândește diverse dorințe și obiective – cât de bine ar fi să realizeze una sau alta, să cumpere una sau alta, să fie cutare și așa mai departe. La fel este și cu tine. Dacă intri într-o societate spirituală bună, aceasta îți adaugă dorința de a te apropia de Creator.

Și apoi stai cu cartea, nu ca niște prieteni ai căror ochi abia s-au deschis, ci deja așteptând, sperând și dorind să primești ceva din carte. Adică, totul depinde de ce fel de societate ai găsit și ce ai primit de la ea, și bineînțeles, de învățător și de cărți. Direcția generală vine de la învățător, și prin textele corecte, care te conectează la rădăcinile spirituale îți este dată iluminarea.

Așadar, există doar câteva mijloace: cartea potrivită, învățătorul potrivit, grupul potrivit și tu însuți, care dorești cu ajutorul lor să te schimbi pentru a atinge revelarea Creatorului. Mai întâi să corectezi Kelim  (vasele), apoi să primești luminile.

Corectarea Kelim se numește dobândirea credinței, intenția de a dărui, iar primirea luminilor este primirea cu intenția de a dărui.

Din Lecția zilnică de Cabala, 18.01.2026 și 19.01.2026, Rabas – Art.12, 1988-Ce sunt Tora și munca pe calea Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Rabaş scrie că în credință, trebuie să urmezi calea „bănuț cu bănuț se acumulează până la o sumă mare”.

Răspunsul meu: Dintre toate acțiunile pe care se presupune că le îndeplinește omul în viață, există o singură acțiune pe care o face de fapt, și aceasta rămâne pentru totdeauna. Toate celelalte sunt temporare. Omul le săvârșește, se bucură de ele sau suferă de pe urma lor și asta este tot.

Există o singură acțiune: să-mi corectez Kli-ul, dorința mea de a primi. Se acumulează din moment în moment sau din ciclu în ciclu și tot ce am făcut rămâne în „contul meu bancar” spre creditul și beneficiul meu. De fiecare dată adaug încă un bănuț în contul meu, în funcție de numărul de corectări făcute.

Și care sunt corectările mele, pe care le cunoaștem deja? Aceasta este o creștere a forței dăruirii cu ajutorul grupului și al studiului; adică este realizarea liberei alegeri. Dacă efectuez o acțiune în conformitate cu libera mea alegere (când o fac eu și nu Creatorul), aceasta este creditată în contul meu.

Acțiunea mea liberă poate fi un singur lucru, să fac grupul mai puternic de fiecare dată, astfel încât să mă influențeze și să întărească puterea dorinței mele, astfel încât, cu o dorință și mai mare de a dărui, să mă întorc către Creator și să cer o forță și mai mare de dăruire de la El.

Astfel, un alt număr apare în soldul contului meu. Așa că mă întorc din nou către grup, îl schimb din nou și din nou grupul mă ridică și mă inspiră să avansez și să dăruiesc. Încă o dată, mă întorc către Creator. Îi cer forța dăruirii, iar soldul contului meu crește din nou etc.

Nu există nimic altceva, deoarece aceasta este singura mea acțiune liberă. Orice altceva nu este făcut de mine, ci de Creator. Dar acest lucru este făcut de mine, și prin urmare, este creditat în contul meu. De fiecare dată, doar acest lucru rămâne ca rezultat al vieților noastre. Doar acest cont rămâne. Prin urmare, Rabaş scrie că după ce omul pleacă, doar Tora și faptele bune pe care le-a făcut în timpul vieții sale rămân cu el.

Din Lecțiile zilnice de Cabala, 18.01.2026 și 19.01.2026, Rabas – Art.12, 1988-Ce sunt Tora și munca pe calea Creatorului?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneţi că la mese și alte evenimente există ascultători și există vorbitori. Care ar trebui să fie atitudinea ascultătorilor față de cei care vorbesc?

Răspuns: Toată lumea ar trebui să aibă răbdare cu prietenii săi, până când ne maturizăm cu toții împreună. Cum îl percepi pe un copil? Face lucruri care par prostești și inutile. Vezi cum greșește, cum încearcă, cum ceva funcționează și ceva nu. Dar prin asta, el crește cumva.

Comentariu: Întreb, pentru că pentru mulți oameni care întâlnesc Cabala pentru prima dată, acest lucru nu este clar.

Răspunsul meu: Nu contează pentru mine dacă le este clar sau nu. Este imposibil să explici ceva pentru prima dată. Dacă omul s-a maturizat, dacă înțelege că nu are unde să se ducă, atunci va vedea logică în asta, ceva superior; va simți în adâncul sufletului că există ceva aici. Și dacă nu este încă pregătit, de ce ar trebui să înțeleagă? Ar fi mai bine dacă ar pleca.

Crezi că totul este decis de niște cuvinte inteligente? Nu. Uită-te câte videoclipuri frumoase și profesionale ai creat. Și câți oameni vin datorită acelor clipuri? Sunt milioane de vizualizări, dar doar o mână vin. Îmi poți explica ce se întâmplă aici? Nu poți ajunge la inimile lor. Bați la poarta lor, dar inimile lor încă nu răspund la acea bătaie.

Comentariu: Exact asta spun și eu. Vrei să diseminezi cât mai mult posibil, dar oamenii nu sunt pregătiți.

Răspunsul meu: Încercăm să facem tot posibilul. Nu ne voi schimba din cauza asta. Suntem cine suntem și încercăm treptat să fim mai deschiși – mai apropiați, mai simpli, mai accesibili și mai ușor de înțeles pentru ceilalți. Facem asta în întreaga lume, aici în Israel, la televizor și pe internet.

Desigur, se mai pot face multe. Încercăm să scriem cărți și să exprimăm tot ceea ce Cabala vrea să le spună oamenilor într-un limbaj mai simplu. Dar dacă omul încă nu este pregătit din partea lui, ce putem face?

Astăzi, când merg pe stradă sau stau undeva, văd oameni simpli care îmi fac cu mâna, care mă salută, care îmi mulțumesc că există un canal Cabalist și că ei îl pot urmări. Chiar spun: „Până acum nu înțelegem prea multe. Dar mă simt atât de bine!”. Sunt cei care simt că le oferă un sentiment de pace și siguranță. Alții spun: „Când sunt pe canalul tău, pur și simplu mă simt aiurit și mă relaxez.”

Adică, fiecare ne aude pe propria lungime de undă și mă bucur foarte mult de asta. Și indiferent dacă înțeleg sau nu sensul și esența interioară a Cabalei, ei nu au nevoie de ea, deoarece lumea este structurată ca o piramidă. 99% dintre oameni nu pot înțelege deloc Cabala. Ei sunt creați de natură, de Creator în așa fel încât nu pot decât să se alăture ei, ca să spunem așa, și să participe la ea.

De exemplu, câți oameni construiesc lumea noastră, îi pun bazele, înființează întreprinderi, bănci, fundațiile societății sau desfășoară cercetări științifice? Câți dintre ei sunt? O mie sau două în întreaga lume care gestionează totul? „Doar câteva sute de oameni din lume creează cu adevărat ceva, iar restul îl implementează. Această implementare este realizată de un număr imens de oameni de știință, ingineri și cercetători. Dar fundația, ideea, este moștenirea unui număr foarte mic de oameni. Și miliardele de alții? Aceste miliarde sunt sub ei. Așa este aranjată lumea.

Exact în același mod, se atinge perfecțiunea tuturor sufletelor. Când fiecare, individual și împreună, ajunge la o singură structură unificată, fiecare se include în toți ceilalți și apoi fiecare este inclus în toți. Drept urmare, fiecare se simte ca acest întreg sistemul. Dar asta se întâmplă la sfârșitul creației, la sfârșitul corectării.

Între timp, nu mă aștept absolut deloc ca aceste miliarde de oameni să realizeze adevărata măreție a ceea ce li se dezvăluie, adevărata posibilitate a ceea ce discută Cabala.

Știu din propria mea experiență, din cei 40 de ani de când sunt implicat în Cabala, prin ce etape am trecut, ce revelații am experimentat și ceea ce mai stă ăn faţa noastră.”

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Transfer de informații”, 23.01.2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Fâlfâitul aripilor fiecărei gâște creează un curent ascendent care susține păsările care zboară în spate.

Dacă oamenii se mișcă spre un scop, să presupunem că înțeleg că trebuie să se miște împreună. Ce sunt „bătăile de aripi” pentru oameni?

Răspuns: Pentru oameni, acest lucru poate exista dacă își definesc un singur scop superior și înțeleg cum să îl atingă.

Întrebare: Se spune aici că acest curent ascendent din mișcarea aripilor susține păsările care zboară în spate. În ce fel le susțin? Cu ce?

Răspuns: Același lucru este valabil și în luptă: cei care merg în față dau un exemplu celor care îi urmează. Adică, bătăile de aripi sunt exemplul pe care îl arătați voi.

Întrebare: Când o pasăre rupe formația, începe să experimenteze o rezistență puternică a aerului, ceea ce o obligă să revină rapid în formație și să continue să zboare cu mai puțin efort.

Să presupunem că oamenii își stabilesc obiective înalte și nu pot suporta, renunță, pleacă. Cum se poate face astfel încât în ​​mintea și inima lor să existe gândul că un individ singur nu va trece prin barieră, că pentru a face acest lucru trebuie să fie în acest grup?

Răspuns: Toți trebuie să fie preocupați de un singur scop. Atunci unii vor merge în față, vor rămâne împreună, iar alții se vor ține în spatele lor, și în acest fel, vor ajunge cu toții împreună la scop.

Întrebare: Și cei care se țin în spate înțeleg că sunt mai slabi, așa că se țin de prietenii lor; vor avea gândul că „nu voi reuși singur”?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Asta dacă este menținută constant importanța scopului?

Răspuns: Da.

Întrebare: Când liderul obosește, zboară în spatele stolului, iar o altă pasăre îl înlocuiește. În viață, liderii – politicienii, cei care conduc oamenii, statele – nu simt responsabilitatea. Ei pleacă doar la alegeri. Nu există așa ceva ca „sunt obosit, dau locul meu altuia”. Ce trebuie să aibă un lider pentru ca acest gând să apară?

Răspuns: Importanța scopului întregului stol.

Comentariu: Înțeleg, importanța scopului este vârful, fundația.

Răspunsul meu: Da. Trebuie să înțeleagă că este responsabil pentru a se asigura că stolul continuă pe cale și atinge scopul.

Comentariu: Chiar dacă el nu va fi acolo, chiar dacă…

Răspunsul meu: Nu contează.

Comentariu: Adică gândurile lui nu sunt deloc despre el însuși, ci despre stol.

Răspunsul meu: Da.

Comentariu: Acesta este cel mai important lucru! Se pare că am avut un astfel de exemplu. Begin a plecat așa, singur. S-a ridicat brusc în mijlocul unei întâlniri și a spus: „Sunt obosit”.

Răspunsul meu: Da. A fost o decizie excelentă.

Comentariu: Și apoi a stat liniștit timp de zece ani, aproape fără interviuri. Și așa a plecat.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 05.01.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Vă amintiţi de vremea când nu înțelegeaţi nimic din ceea ce se discuta în știința Cabala? Poate că puteaţi înțelege aproximativ structura lumilor, dar când le-aţi simțit efectiv, cât de neobișnuită era această impresie sau simţire?

Răspuns: A fost foarte neobișnuit, pentru că începi să percepi realitatea „din exterior spre interior”. Aceasta este cea mai importantă epifanie de la începutul căii. Înțelegi că ceea ce este scris nu este despre exterior, ci că percepţia noastră, creierul nostru, impresia noastră despre realitate sunt concepute să vadă tot ce este în afara noastră și să simtă în afara noastră.

Începi să realizezi că toate acestea există în tine: grupul este în tine, oamenii sunt în tine, tot ce se întâmplă, toate evenimentele sunt în tine, și în mod firesc, acest lucru are ca rezultat unitate în grup, garanție reciprocă și tot restul.

O astfel de înțelegere corectă a acestui proces și a ceea ce spune Cabala în general despre modul în care omul combină toate acestea în sine, este desigur, o revoluție uriașă. Acesta este un eveniment indescriptibil. Dă totul peste cap.

Din acel moment, omul începe să se schimbe, să se trateze pe sine, pe ceilalți, studiile sale și profesorul său în mod diferit.

Întrebare: Ați spus că omul începe să perceapă realitatea „din exterior spre interior”. Este aceasta traversarea Machsomului?

Răspuns: Încă nu. El pur și simplu se tratează pe sine și mediul său în mod diferit, realizând că toate acestea sunt în interiorul său.

Puteți spune chiar mai simplu, fără concepte ingenioase. Mi-am dat seama că totul depinde de mine, de corectarea mea, că voi atinge spiritualitatea nu undeva departe, ci în mine. În mine va apărea calitatea Creatorului, calitatea iubirii și a dăruirii, adică o astfel de calitatate unde ceea ce este în afara mea și în interiorul meu se contopesc într-un întreg, fără limite.

Din acel moment, am început să am o atitudine diferită față de știința Cabala și cum să o realizez, nu prin logică în afara mea, ci tocmai în mine.

Întrebare: De obicei, durează?

Răspuns: Durează mult timp.

Întrebare: Și apoi are loc o tranziție, o inversiune completă, pe care ați menționat-o. Ce se întâmplă cu omul dacă există deja o inversiune?

Răspuns: Nu, în acest caz, inversiunea se realizează pur și simplu în raport cu știința Cabala, cum ar trebui să te conducă înainte: fie ar trebui să dezvăluie o zonă din afara ta, niște legi, conexiuni, fie să dezvăluie tot ce este în interiorul tău. Când începi să realizezi că acest lucru trebuie să se întâmple în tine, îți schimbi radical atitudinea față de tot.

Întrebare: Și totuși, există o percepție complet diferită în spatele acelui „zid”?

Răspuns: Da, dar este imposibil să o transmiți.

Întrebare: Deloc posibil?

Răspuns: Deloc.

Întrebare: Deci, cum i-a explicat Baal HaSulam spiritualitatea nepotului său, care a „fugit” imediat?

Răspuns: I-a explicat că este imposibil să faci trecerea către lumea spirituală prin puterea umană, doar cu forța luminii superioare. Și astfel, el „a fugit”.

Întrebare: Nu i-a arătat el acea lume?

Răspuns: Nu. Nu poți face asta. I-a spus pur logic, cât de mult ar trebui să se schimbe omul, iar el a decis că este imposibil să se schimbe.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Înainte și după Machsom”, 08.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când vorbiți despre oameni care au primit un „virus” spiritual și au avansat în lumea corporală într-un fel, vă referiți la oameni remarcabili?

Răspuns: Da, aceasta este o consecință a lui Bina. Bina este expansiune, dăruire, o calitate opusă lui Malchut. Când două calități se unesc, egoismul și niște mici germeni de altruism care au căzut de la nivelul spiritual, egoismul primește direcție și o putere mai mare, deoarece conține o scânteie a luminii superioare.

Prin urmare, un astfel de egoism este mai norocos, mai reușit, iar acest lucru se exprimă în rezultate.

Astăzi, metoda cabalistă este deschisă tuturor. Odată, în Babilonul Antic, doar o mică parte a umanității o folosea. Apropo, de-a lungul istoriei, mulți oameni, așa-numiții „Gerim” din diferite națiuni (convertiți), i s-au alăturat.

Dacă ne uităm la istoria antică de la exodul din Egipt, trecând prin existența Regatului lui Israel și până la distrugerea celui de-al Doilea Templu, aceasta a fost o perioadă în care mase uriașe de triburi diferite au venit și s-au alăturat elevării spirituale. Printre aceștia s-au numărat mulți mari cabaliști.

Comentariu: Dar când s-au unit, ei nu au devenit evrei.

Răspunsul meu: Ce înseamnă că oamenii „se alătură”? Înseamnă că adoptă această metodă și încep să o realizeze în ei înșiși, la fel ca în Babilonul Antic. Avraam, preotul din Babiloniul Antic, a adunat în jurul său câteva mii de oameni, a creat un grup din ei și din acest grup s-a format un popor, ca să spunem așa.

Ce înseamnă „un popor”? Este un grup de indivizi uniți de un singur scop de ascensiune spirituală. Oricine dorește, i se alătură. La nivelul lumii noastre, nu există de fapt un astfel de concept precum „poporul evreu”.

Comentariu: Dar în Israel ei sunt o națiune.

Răspunsul meu: Nu, ei nu sunt o națiune. Nici astăzi ei nu sunt o națiune, ci o adunare. Când vor deveni evreii o națiune? Când vor începe să se unească între ei cu forța iubirii reciproce. Doar această forță îi poate uni într-o națiune. Nu există nicio altă forță care să-i poată conecta împreună.

În orice altă națiune există o forță naturală de jos care adună oamenii împreună. Dar deasupra acestui grup, trebuie să existe o forță de sus în jos.

Prin urmare, astăzi de exemplu, un italian poate deveni evreu.

„Dar tu ești italian!”

„Eu nu mai sunt italian, sunt evreu.”

„Cum se poate? Dar tatăl și mama ta?”

„Tatăl și mama mea nu mai sunt «ai mei».”

Sunt evreu și nu pot deveni italian pentru că nu m-am născut din părinți italieni. Dar un italian poate deveni un evreu de valoare deplină dacă își asumă metoda ascensiunii spirituale. Legile convertirii la iudaism se bazează doar pe asta. Iar el nu se mai poate întoarce și deveni din nou italian.

Acesta este un model foarte irațional, dar există în lumea noastră, deși nimeni nu îl înțelege cu adevărat pentru că este construit pe legi spirituale pe care încercăm să le strecurăm în lumea noastră ca într-un pat al lui Procust. Dar asta nu funcționează.

Oamenii nu înțeleg asta. Sună foarte ciudat. Dar treptat, ne apropiem de un moment în care va începe să aibă loc clarificări în umanitate cu privire la întregul tablou istoric: de ce s-a întâmplat așa, ce aduce asta, și de ce trebuie să fie așa.

Dar deocamdată, oamenii au doar întrebări, iar răspunsuri nu există.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Copiii lui Israel, partea a 2-a”, 01.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii se străduiesc constant să găsească noi simțiri; ei încearcă un lucru, apoi altul, apoi un al treilea. De exemplu, eu nu am înțeles ce înseamnă să-ți faci un tatuaj și am decis să încerc. Evident, este un semn al unei anumite exprimări de sine. Dar abia după ce mi l-am făcut am înțeles ce este cu adevărat un tatuaj.

La fel este și cu lucrurile spirituale. Până nu încerci, nu poți explica. Mulți oameni care vin să studieze Cabala încep să cultive un principiu al egalității între ei, astfel încât toți devin similari. În ce măsură poate mediul înconjurător să influențeze în acest sens omul, în mod pozitiv sau negativ?

Răspuns: Vorbești despre un om care este ca vântul pe câmp. Are un scop sau nu? Mai întâi trebuie să-l găsească singur. Ce vreau să ating? Care este scopul meu? Există sau nu? Dacă nu, atunci ce? Ar trebui să mă uit în jur? Acești oameni se comportă așa, alții au un scop sau altul, iar alții se joacă în felul lor. Așa că aleg ceea ce este mai aproape, mai bun și mai ușor pentru mine. Urmăresc masele sau anumite grupuri, și prin urmare, mă alătur lor.

Dar dacă vorbim despre individualitate, atunci trebuie să-mi găsesc propriul scop personal. După ce îl găsesc, trebuie să clarific cum poate fi realizat: unde, cu cine și prin ce mijloace. Apoi voi căuta: dacă de dragul scopului, trebuie să spunem, să-mi fac același tatuaj, atunci îl voi face; dacă trebuie să învăț ceva, îl voi învăța.

Cu alte cuvinte, scopul trebuie să justifice mijloacele. Starea finală trebuie să determine calea către ea. Starea mea prezentă este lipsită de sens dacă nu o cunosc pe cea finală și sunt ca vântul pe câmp: oriunde mă împinge, acolo mă duc. Adică, voi acționa nu cu propria mea minte, ci cu a altcuiva, orice mi se anunță în acel moment devine important. Și astfel omul se învârte toată viața, până când slăbește, este de acord că „asta e” și moare.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Toată lumea ar trebui să fie la fel”, 01.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→