Creatorul este dorinta pura de daruire. El primeste placere din daruire. El a creat creatura, dorinta de receptie, pentru a-i darui. Simte Creatorul placere din daruire? Simte! Daruie pentru a simti placere? Nu! Primeste placere doar din faptul ca vrea sa daruie. Spunem ca El sufera din cauza opozitiei noastre la a primi placerea Lui, dar este vorba despre perceptia noastra limitata, prin care percepem suferinta Lui relativ la noi.

Noi, pe de alta parte, suntem dorinta de a primi si bucuria noastra sta numai in primire. Aceasta dorinta nu poate fi stearsa din noi; trebuie doar corectata. Dorinta corectata va aduce placere fiind implinita, dar implinirea ei va veni prin implinirea altuia.

Cum este posibil? Ma voi implini singur? Da, dar numai prin implinirea altcuiva si, facand asta, voi simti ca si cum ma implinesc singur. Voi fi ca o mama care isi satisface fiul si primeste placere din asta. Dar o mama isi iubeste copilul si asta inseama ca trebuie sa dobandesc aceasta iubire. Daca reusesc sa iubesc dorintele altora, atunci tot ceea ce ei primesc va fi si implinirea mea. Dragostea va uni dorintele noastre in una singura. Mai mult, iubirea va face ca dorinta celuilalt sa fie mai importanta pentru mine decat cea proprie, dorinta inerenta.

De aceea, tot ceea ce imi trebuie este puterea iubirii. Si aceasta putere poate fi primita de la Creator, pentru ca El este Cel care iubeste. Iubirea este calitatea lui inerenta. Roaga-L si El o va imparti cu tine. Vei fii si tu capabil sa iubesti, pentru ca dragostea va rasari din tot ceea ce urasti.

Aici se gaseste daruirea Torei (Kabbalah): o putere care vine de Sus, uneste dorintele tale cu cele ale altora si tu vei incepe sa le iubesti ca si cum ar fi ale tale. Ca ale tale adica chiar mai mult decat tu insuti. Iubirea ta este asa de mare, incat te obliga sa ai grija de altii, chiar inainte de a avea grija de tine. Vei deveni ca o mama care este pregatita sa-i dea copilului sau totul din lume.

La nivelul animal, asemena comportament este infaptuit de natura (Creatorul). Dar la nivel uman, trebuie sa realizam aceasta stare pe cont propriu.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 3.05.10, Articolul  Matan Torah

Filed under: Iubire, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Daca am darui Creatorului prin dorinta pe care El a insuflat-o in noi, ar putea exista o iubire mai superficiala decat asta? In fond, L-am iubi pe El pentru ca El ne-a facut sa-L iubim. Iubirea este posibila numai daca dorinta isi are originea in noi.

Acesta este motivul pentru care nu a fost o optiune pentru a ne crea pe noi cu o dorinta gata sa-L iubim, pentru ca ar fi fost dezgustator. Iubirea trebuie sa fie complet autentica in radacina sa, trebuie sa fie ca o  floare intr-un spatiu gol, absolut dezinteresata si independenta de orice placere de a primi.

Cum putem atinge o astfel de iubire absoluta, pura, si eterna, extrem de altruista, fara a cere vreo recompensa? Cum poate atinge creatura aceeasi atitudine fata de Creator, ca El pentru ea? Aceasta dorinta, nevoie de daruire, trebuie sa fie dezvoltata de noi. Aici se afla intreaga noastra dezvoltare in  aceasta lume si Lumea Infinitului: a atinge nevoia de iubire.

Deoarece o dezvoltam in noi insine, aceasta nevoie de iubire nu dispare. Insistam pe aceasta Lipsa, datorita careia putem iubi si darui. Din acest motiv, vasul spiritual nu poate fi niciodata preaplin. Nu poate fi umplut; noi o vom acoperi, pur si simplu, de Sus, dupa cum este scris: Iubirea va acoperi toate pacatele. Actiunea de acoperire doar creste Lipsa. Noi o acoperim, dar ea-si mentine cresterea, continua sa straluceasca luminoasa.

Acesta este motivul pentru care procesul la care suntem supusi nu are nicio comparatie, cum rezulta din scopul final. Intr-adevar, daca, Creatorul doreste sa ne aduca la iubire reciproca, aceeasi iubire pe care El o are pentru noi, atunci nu exista nicio alta optiune. Intreaga scara spirituala, deja este asternuta, de la punctul final catre noi – inceputul caii, iar noi trebuie sa continuam calatoria noastra tot drumul pana la capat.

Din partea a treia Lectia zilnica de Kabbalah 3.05.10, Articolul Matan Tora

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYechi (Si Iacob Traieste), paragraful 157: Cat de mult timp ti-am dat sa traiesti in aceasta lume? Nu am permisiunea sa te informez acest lucru, si un om nu este informat despre asta. Dar Rabi Shimon a fost in mare bucurie in ziua mortii sale, si acolo, in toate lumile a fost o mare bucurie, deoarece, multe secrete a dezvaluit el, atunci.

Moartea unui om drept se aseamana cu purificarea (Hizdakchut) unui Partzuf. Atunci cand o persoana paraseste gradul sau si trece dintr-o lume in alta, si mai ales cand paraseste cel mai mic (mai inferior) dintre toate gradele – aceasta lume – este o mare bucurie.

Si totusi, noi credem altfel, si credem ca traim intr-o lume minunata. Pur si simplu nu am vazut nimic mai bun, in afara de aceasta lume. Trebuie sa dezvaluim lumea spirituala, asa cum este spus, Vezi lumea ta, in aceasta viata. Apoi, vom realiza unde suntem, de fapt, acum.

Daca omul isi incheie misiunea, el nu trebuie sa se intoarca in aceasta lume, asa cum s-a intamplat cu Rabi Shimon, care a atins Corectarea Finala. De acum el sta doar in dimensiunea superioara si nu se mai  reincarneaza in forma inferioara, materiala. Cine nu a realizat starea de Finala Corectare, va primi o noua reincarnare, va fi renascut pentru a trai din nou in aceasta lume.

Se subintelege ca Rabi Shimon este fericit, binecuvintat, nu pentru ca, in cele din urma a scapat de munca si se poate bucura acum de odihna, ci pentru ca el a adus Tora (Lumina care Reformeaza), in intreaga lume. Aceasta, desigur, il copleseste de bucurie.

Conferinta in Lag BaOmer 1.05.2010

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Toata lumea pune aceeasi intrebare: daca Creatorul este atotputernic, de ce ne lasa El  sa suferim toata viata aceasta, care uneori este mai rea decat moartea? Daca El ne trateaza cu iubire, atunci de ce ne El ne afunda in aceasta stare oribila? Daca nu este altul in afara de El, atunci cum poate  face acest lucru? De ce a trebuit sa creeze in noi un caracter rau si ne cere sa ne intoarcem la bunatate printr-o asa lunga cale de suferinta?

De fapt, problema este ca nu exista nicio deficienta in Creator, si noi avem nevoie sa ne aducem singuri la simtirea deficitului din sinele nostru. Asta este imposibil fara munca grea. Noi nu muncim din greu pentru a primi implinirea, ci pentru a simti deficienta. Aceasta reprezinta intregul proces prin care trecem.

Ni se pare ca incercam sa ne implinim, dar nu este cazul. Noi doar lucram la construirea unui Kli de daruire, o dorinta de daruire, in interiorul nostru. Cu cat de mult urcam, cu atat mai mare este deficitul de daruire, necesitatea de a darui. Cand vom ajunge la Infinit, acesta va fi un vas (Kli)infinit, gol, cu o senzatie infinita de lipsa, de nevoie de daruire. Aceasta este realizarea finala a creaturii.

Din aceasta, am inteles ca nu putem incheia procesul in niciun alt mod. Nu exista nicio deficienta in Creator, cu care sa incepem; insusi conceptul de Creator este lipsit de orice este inexistent. Noi suntem cei care trebuie sa ajungem la o senzaţie de deficienta si, in special a daruirii.

Cu toate acestea, nu este dorinta Lui de a satisface deficienta creaturilor? Nu, nu este. Aceasta dorinta a Creatorului vine din perfectiune. Nu putem intelege asta, deoarece dorinta noastra este o consecinta a deficientei. Creatorul si eu suntem opusi reciproc, daruindu-ne reciproc unul celuilalt cu dorinte egale, dar dorintele noastre sunt din radacini complet diferite. Dorinta lui vine din perfectiune, deoarece El este initial perfect, iar dorinta mea vine din deficienta pe care am dezvoltat-o in mine pe cont propriu.

Prin urmare, aceasta deficienta nu este in detrimentul meu; este virtutea mea si am castigat-o eu insumi. A construi iubirea fata de El in interiorul meu ca o lipsa de daruire sau dorinta de a darui este, de fapt, iubire.

Din partea a treia Lectia zilnica de Kabbalah 3.05.10, Articolul Matan Tora

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare:Conventia Mondiala Zohar va incepe in New York in doar doua zile, si se pare ca totul a fost deja spus despre asta, cum ar fi, cum sa ne pregatim pentru ea si ce se va intampla acolo. Totusi, ne poti da cateva instructiuni finale?

Raspuns: Sumarul este de a obtine conectarea inimilor noastre. Acesta este singurul lucru pe care trebuie sa-l corectam si acesta trebuie sa fie cel mai important lucru pentru noi.

Nu trebuie sa-ti faci griji de faptul ca acum esti in stare sa auzi si sa vezi totul, sau nu esti in stare sa intelegi totul. Cel mai important lucru este inima ta: Trebuie sa-ti faci griji despre conectarea ei, cu alte dorinte similare ale oamenilor participanti la aceasta adunare mondiala.

Vor fi peste o mie de oameni prezenti la conventia actuala si ei vor fi insotiti de sute de mii in jurul intregii lumi. Daca aceste inimi doresc sa se uneasca intr-o singura dorinta de a dobandi revelarea Creatorului, de a dobandi daruirea si iubirea prin unitatea lor, atunci se va intampla! Acest scop este posibil sa fie atins. Poate fi realizat si se va intampla intr-un fel sau altul in viitorul foarte apropiat.

Anul trecut nu am vorbit despre iubire si unitate, dar acum noi suntem la pragul revelarii practice a Creatorului, calitatii daruirii si iubirii, in lumea noastra. De aceea, intram in aceasta Conventie cu speranta unui mare succes.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 5.05.10, Matan Torah

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Unitate - Niciun comentariu→

Intrebare: In acest weekend va fi o Conventie in America de Nord, intitulata Conventia Mondiala Zohar , unde prietenii nostri din lumea intreaga se vor aduna. Ai spus odata ca atunci cand ai fost intr-o situatie similara a unei inspiratii generale, l-ai intrebat pe Rabash: Ce ne lipseste pentru atingerea scopului?  El a raspuns: Un atac! Ce este un atac si cum putem dobandi aceasta stare in acest weekend la Conventie, sau chiar acum, in acest moment?

Raspuns: In timpul unui atac spiritual, cineva nu se gandeste la faptul cand va fi in final complet. Un atac este atunci cand strang toate fortele mele si actionez cu ele.

In lumea noastra un atac este o lovitura concentrata, urmata de o sansa de odihna. Totusi, spiritualitatea este perfecta si de aceea nu poate fi trecatoare. Daca dorinta ta este autentica, atunci este eterna! De aceea, un atac spiritual inseamna mobilizarea fortelor, cand trebuie sa te concentrezi continuu la ele, din ce in ce mai mult, fara pauza sau fara sa respiri. (De fapt, vei primi o rasuflare de Sus, ca starea Hanukah, care vine de la cuvintele Hanu-Koh, opreste-te aici. Asta se intampla in timpul unei schimbari in intelegerea cuiva pentru avansarea viitoare).

Aceasta Conventie ofera mari oportunitati de avansare pentru toti studentii din intreaga lume. Cu toate ca vom sta impreuna la Conventia din America de Nord, va fi o transmisie directa a tuturor lectiilor. Si, bineinteles, vor fi devotati unificarii acestei mari dorinte, vasul spiritual (Kli).

Haideti sa speram ca toti vom intelege ca stiinta Kabbalah vorbeste cu precizie despre aceasta unitate, mai degraba decat atele rosii, vrajile si asa mai departe. Prin unitatea dorintelor noastre, dobandim viata in dimensiunea eterna. Haideti sa speram ca vom reusi!

Din partea a treia a  Lectiei zilnice de Kabbalah 5.05.10, Matan Torah

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Unitate - Niciun comentariu→

Zohar, paragrafele 16-21 (rezumat): Povestea Torei incepe cu actiunea facuta de sufletul care a trecut deja prin spargerea vaselor, amestecarea partilor sparte si caderea in ura si rejectare. Cu alte cuvinte, Tora vorbeste despre sufletul care este gata pentru corectare.

Fiind intr-o stare de ascundere, o persoana din lumea noastra nu se simte vinovata, ci mizerabil si plina de ostilitate si ura. Numai influenta Luminii Superioare va descoperi si ne va ajuta sa ne intelegem adevarata noastra natura, care este sub controlul total al gratificarii si placerii instante.

Pentru a se putea ridica singura din egoism si sa ajunga la starea de placere nemarginita, creatura, Malchut, trebuie sa-si schimbe intentia de la receptie de dragul sau la receptie de dragul daruirii. Aceasta da nastere la proprietatea Bina care demonstreaza cum dorinta de primire devine daruire.

Cand creatura restrictioneaza dorintele sale si se anuleaza, se afla sub puterea Bina, mama care isi invata fiica, Malchut, sa lucreze in daruire. De indata ce Malchut devine inclusa in Bina, mama incepa sa treaca fiicei sale hainele si odoarele pretioase adica propritatea Hasadim. Sub influenta sa, gradual, creatura incepe sa devina similara cu Creatorul.

Ca rezultat al dezvoltarii ei viitoare, Malchut se ridica deasupra Bina si obtine proprietatea Elokim. Asta inseamna ca incepe sa dobandeasca radacinile ei si sa inteleaga locul ei, functia si datoria in sistemul Sufletului Comun.

Lectia Zohar in limba engleza 2.05.2010

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul Emor (Vorbire), paragraful 129: Deschide pentru mine o deschizatura , ca varful unui ac si voi deschid portile inalte pentru tine… De asta cand David a dorit sa vina la Rege, a spus: Deschide-mi portile neprihanirii… Aceasta este poarta Domnului. Portile neprihanirii (dreptatii) sunt Malchut; este calea de a intra la Rege. Aceasta este poarta Domnului, pentru a-L gasi si a adera la El. Deci, Deschide pentru mine, sora me, iubirea mea, pentru a ma imperechea cu tine si a fi pentru tottdeauna in pace cu tine.

In una din scrisorile lui, Baal HaSulam descrie intrarea in lumea spirituala. Este un zid in fata noastra, mergem de-a lungul lui, cautand intrarea, dar nu o gasim. Totusi, in momentul in care o persoana devine similara cu Cel care este in spatele zidului, o intrare apare in zid.

Aceasta este calea de a intra in lumea spirituala. Ai un zid solid in fata ta care nu se deschide si apoi, deodata, o intrare apare in fata ta. In lumea materiala stim ca este o usa intr-un anumit loc, este inchisa, dar poate fi deschisa. In lumea sirituala insa, nu este nicio usa, nimic nu este vizibil in avans, totul este complet ascuns. Este aproape imposibil sa ne imaginam ca ceva se poate deschide acolo. Apoi, dintr-odata, o intrare apare.

Totul se intampla conform cu similaritatea proprietatilor persoanei care sta in fata zidului, si Creatorul din spatele lui. Daca ei impart macar un procent de proprietati similare, persoana poate intra inauntru. Se intampla in conditiile in care vrea sa intre numai in masura acestui procent si sa lase restul afara.

Asta inseamna ca o persoana vrea sa devina conectata cu Creatorul numai prin dorintele care i se potrivesc Lui. Apoi, intrarea se deschide si el se gaseste in lumea spirituala. Corectiile dorintelor noastre duc in final la dorinta numita poarta catre Creator.

Din Lectia Zohar, de seara, 30.04.10

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Spui ca sunt trei componente ale intentiei in timp ce studiem Zohar-ul:

1)      Tot ceea ce citesc in Zohar se intampla in mine;

2)      Simt ca studiez Zohar-ul impreuna cu prietenii si ii simt;

3)      Unificarea dintre noi este posibila numai prin Lumina Superioara.

Cum este posibil sa mentin aceste trei intentii simultan si continuu; careia ar trebui sa-i dau prioritate?

Raspuns: Intentia trebuie intotdeauna sa contina cele trei componente impreuna. Asa cum Baal HaSulam a scris, o persoana trebuie constant sa fie in intentie, Israel, Torah si Creatorul sunt una. Daca una singura iese dintre celelalte, se abate de la cale.

Vorbim despre o singura realitate numita Lumea Infinitului, unde Creatorul, creatura si intregul univers cu toate calitatile lui (cele bune si cele rele, trecutul, prezentul, viitorul si tot ceea ce ne putem imagina), sunt relevate intr-un singur punct care este conexiunea numita adeziune. Asa ca trebuie sa ma gandesc numai la aceasta stare, sa simt in mod constant ca si cum as exista in ea si sa aspir la ea. Toate interferentele care sunt descoperite sunt numai pentru a ma indrepta catre acest punct al adeziunii din ce in ce mai corect, acel punct unde toate calitatile se completeaza una pe cealalta.

De aceea, grupul, Creatorul, Cartea Zohar pe care o citesc, eu si tot ceea ce se intampla in mine devine inclus in Infinit impreuna. Ne dorim sa relevam o realitate care este singura care exista. Existam in ea chiar acum, dar, pentru a o releva, trebuie sa aspiram la aceasta imagine.

Toate gradele ale fiecarei stari ale mele sunt acelasi Infinit. O descoperim numai cand ne apropiem de el cu o rezolutie si precizie mai mare. Totusi, fiecare grad sunt aceleasi zece Sfirot care sunt revelate mai mult: dintr-o picatura de samanta (un punct), la un Partzuf complet.

Intentia trebuie sa cuprinda faptul ca totul este situat in starea Infinitului unde eu, de asemenea, exist.  Imi doresc doar ca totul sa-mi fie clar si detaliile minore sa creasca si sa se completeze intre ele, astfel incat grupul, Creatorul, toate starile si eu sunt relevate ca fiind un intreg. Tot ceea ce trebuie este efortul si se va intampla. Nu trebuie sa ne gandim cum sa conectam toate componentele. Din contra, ar trebui sa vedem finalul, imaginea perfecta in care existam.

Lumina Inconjuratoare vine de la aceasta imagine cu care vrei sa te conectezi. Este exact ceea ce ne trebuie pentru a ajunge la revelare. Orice deviatie de la componentele individuale ale acestei imagini slabesc Lumina Inconjuratoare.

Trebuie sa ne straduim sa invatam asa cum Baal HaSulam scrie in articolul 155 in Introducerea la Talmud Eser Sfirot. A invata inseamna a realiza adeziunea, conexiunea cu aceasi imagine pe care incerc sa mi-o imaginez acum. Asa cum este scris, Acum Adam a cunoscut-o pe Eva, sotia lui.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 4/29/10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intreaga noastra problema in dezvoltarea spirituala este ca ne apropiem de Kabbalah, de relevarea Lumii Superioare, ca si cum ar fi o teorie stiintifica pe care trebuie sa o dobandim cu mintea si actualiza cu fortele noastre proprii. Totusi, Kabbalah ne ofera noua ceva complet atipic – sansa de a dobandi noi calitati. Si atata timp cat o persoana nu le dobandeste nu va descoperi despre ce vorbeste Kabbalah.

Toata Kabbalah este o metoda a dezvoltarii unei noi calitatii intr-o persoana, calitatea de iubirii pentru semeni. Este numita, de asemenea, Creatorul. Astfel, Kabbalah este metoda  de a merge de la o totala negare a Lui, pana la revelarea Lui completa. Sentimentele si mintea noastra, intiale, pamantene nu au nicio legatura cu revelatia Creatorului. Revelarea Creatorului este crearea calitatii Lui, inauntrul unei persoane. Kabbalah este o metoda de a forma calitatea daruirii in noi, starea Creatorului.

Intreaga noastra realitate consta din doua componente: sentimente si minte. Cand o persoana creeaza imaginea Creatorului in el insusi, el dobandeste o minte noua si un sentiment nou in locul celor anterioare. In acest fel trece de la perceptia (sau senzatia) lumii acesteia la perceptia (sau simtirea) Lumii Superioare.

Noua senzatie din interiorul persoanei se numeste Creatorul, Boreh, care inseamna vino si vezi. Este numit, de asemenea, suflet.

Principala incercare pentru individ care incepe sa studieze Kabbalah este inabilitatea de a conecta toata dezvoltarea sa, cu Lumina care trebuie sa-l schimbe, cu forta care trebuie sa-i aduca o noua minte si sentimente. Ne agatam de formele externe si aspiram sa percepem textul care a fost scris de Kabalisti, cu mintea si sentimentele noastre pamantesti. Incercam sa adaptam spiritualitatea la existenta noastra pamanteasca. Totusi, in toate cartile de Kabbalah, niciun cuvant nu vorbeste despre aceasta lume. Starea noastra este necesara numai pentru a atrage Lumina care Reformeaza prin studiu intr-un grup. Starea noastra este de asteptare a nasterii noilor sentimente si a noii minti in noi, care ne vor da perceptia unei noi realitatii.

Intreaga noastra lupta cu natura noastra urmareste gasirea a noi instrumente pentru a percepe lumea si apoi sa percepm si sa dobandim prin ele.

Din partea a treia a Lectiei zilnice Kabbalah 4.05.10, Matan Torah

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→