Intrebare: In timpul lectiei de Zohar simt ca sunt aruncat dintr-o parte in alta, ca o barca pe furtuna. Uneori ma simt bine cu asta, alteori mi-e foarte frica. E bine pentru mine, sau dimpotriva?

Raspunsul meu: Trebuie sa intelegem ca nu exista nicio legatura intre ce citim, ce simtim sau, de fapt, ceea ce se intampla inauntrul nostru. In timpul lectiei, Zohar-ul lucreaza asupra noastra ca si cum am apasa pe butoanele unui dispozitiv ale carei functii nu le intelegem. E ca un copil, de exemplu, care scoate un telefon mobil din buzunarul tatalui sau, se joaca la butoane si, din greseala, suna pe cineva sau transmite un mesaj. La fel, atunci cand citim Zohar-ul, noi apasam pe „butoane”, fara sa intelegem ce forte inducem. Ca urmare, reactiile pe care le simtim ca raspuns nu au nicio legatura cu actiunile noastre initiale.

Se poate sa ne gandim la prietenii nostri, la lumea intreaga si la Creator cu iubire si, dintr-o data, sa ne pomenim cu ingrijorarea opusa, intrebandu-ne: “Oare de ce incerc sa fac eu asta?”. Sau, poate sa fie altfel, sa invinuim pe Creator, grupul si pe noi insine, dar dintr-odata sa apara ceva bun, ceva ce simtim ca nu am meritat.

Zohar-ul ne vorbeste asa cum un parinte i-ar vorbi unui copil care nu intelege ce i se spune. Parintele stie totul despre copil, dar copilul nu intelege nimic despre parinte. In spiritualitate, noi suntem la nivelul unui copil. De aceea, nu ar trebui sa tragem concluzii pe baza senzatiilor noastre, caci ele nu sunt conectate corespunzator.

Poate ca noi ne gandim ca totul e o mare dezordine si sa simtim numai probleme si confuzie, dar, de fapt, totul sa fie perfect aranjat. Trebuie sa fim atenti la faptul ca, indiferent ce se intampla, noi vom continua sa studiem, pana ce vine eliberarea. Suntem sfatuiti sa nu ne mai ingrijoram pentru ceva ce se intampla pe calea noastra – si sta scris, „Fa ce vrei, dar nu pleca!”.

Avem nevoie de o anumita masura de insistenta, de devotament si de rabdare, pe calea noastra spirituala. Baal HaSulam scrie in Prefata la Studiul celor zece Sfirot, ca “Numai eroii care au cu adevarat rabdare reusesc sa urce muntele si sa patrunda in palatul Imparatului.”. Astfel, trebuie sa lasam Zohar-ul sa ne influenteze, prin intermediul Luminii Inconjuratoare.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Bine, rau sau indiferent – nu conteaza cum ne simtim atunci cand citim Cartea Zohar. Lucrul cel mai important este sa ne continuam efortul, indiferent de ce am putea sa simtim sau nu. Daca lasam cartea sa curga in noi, ca un ceai, ea isi va face treaba inauntrul nostru.

Ne inaltam deasupra impresiilor noastre egoiste nu fiind atenti la cum se simte dorinta noastra egoista. Fie ca suntem intr-o stare de frica sau de bucurie, fie ca ne simtim iritati sau confuzi, suntem deasupra ei. Cu alte cuvinte, un lucru nu depinde de celalalt, iar noi continuam sa lucram, in ciuda a ceea ce simtim.

Creatorul ne antreneaza intentionat prin egoismul si prin dorinta noastra de placere. Insa trebuie sa ne ridicam mereu deasupra acestei senzatii si sa continuam sa mergem, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.

Trebuie sa Ii spunem Creatorului: “Nu darurile tale sunt importante pentru mine; de Tine am eu nevoie! Nu ma zapaci cu toate celelalte senzatii!”. Numai genul acesta de insistenta va aduce rezultate.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Atunci cand citim Cartea Zohar, trebuie sa cerem inaltare spirituala. Cererea se poate intampla chiar si prin senzatia noastra de a fi aproape de aceasta carte, sentimentul ca o pretuim, ca vrem ca ea sa straluceasca asupra noastra si sa faca schimbari in noi.

Uneori, sentimentul acesta e foarte greu de obtinut; el vine numai dupa cateva ore de studiu. Cu toate acestea, el tot are un mare efect, atunci cand depunem mereu eforturi pentru a incerca sa simtim cuvintele textului in noi insine. Ca rezultat, trezim Lumina care Reformeaza. Treptat, eforturile noastre se aduna, iar legea lui “Am trudit si am gasit” intra in vigoare. Avem nevoie doar de rabdare, caci nimic altceva nu ne va fi de ajutor.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul “Miketz”. Paragraful 161: “Si i-a pus pe toti laolalta in inchisoare, vreme de trei zile.” Aceste trei zile corespund celor trei zile ale Shechem, dupa cum sta scris: “Si a ajuns in a treia zi, pe cand ei erau in durere.”.

A treia zi e intotdeauna legata de durere. E cea mai grea zi din procesul de corectare, pentru ca este ziua in care are loc includerea reciproca a liniilor dreapta si stanga. Nu e ca prima zi, in care e vorba doar despre linia dreapta si ne inarmam cu puterea daruirii, nici ca a doua zi, in care e vorba doar despre linia stanga si vedem ce parti din ea putem sa conectam cu dorinta de a darui. A treia zi se refera la includerea reciproca a unei proprietati in cealalta, care duce la crearea unei proprietati noi, intermediare.

Incluziunea reciproca exista doar in spiritualitate; ea nu are loc niciodata in lumea noastra. In lumea noastra exista doar un singur tip de conexi–ne – atunci cand se unesc doua obiecte. De exemplu, primul obiect contribuie cu intelectul sau, iar celalalt doneaza emotii. Ele se conecteaza si se alimenteaza reciproc. Asta se intampla pentru ca, in lumea noastra, totul are o singura proprietate – vointa de a primi. Ca urmare, orice incluziune in lumea noastra are loc numai in cadrul acestei singure proprietati, care ia aspecte si forme diverse.

Insa includerea reciproca in spiritualitate inseamna ca apare ceva cu totul nou – o a treia entitate, compusa din primele doua. De fapt, avem de a face cu un fenomen cu totul nou, care nu a existat pana acum. Acest “ceva” se numeste Sufletul, Omul sau Adam.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul “Miketz”, Paragraful 178: Creatorul a facut ca omul sa se intareasca in Torah si sa paseasca pe calea adevarului, catre partea dreapta, nu catre partea stanga. Si pentru ca oamenii trebuie sa mearga catre partea dreapta, ei ar trebui sa amplifice iubirea dintre ei. Asta pentru ca iubirea e considerata „dreapta” si nu va exista ura intre oameni – care este considerata stanga, pentru a nu slabi dreapta – locul de care se agata Israel.

Paragraful acesta pare sa vorbeasca despre viata intr-o societate sau un grup corectat, dar inca n-am descifrat ce inseamna el prin discernamantul nostru interior. Nu e nicio diferenta atunci cand Zoharul vorbeste despre o adunare de oameni aparent exterioara sau despre o adunare de proprietati interioare ale sufletului nostru. E acelasi lucru, caci totul consta din aceleasi zece Sfirot. Cu totii continem vasul sufletului nostru comun (Adam Rishon) si aceleasi stari interioare de zece Sfirot exista in fiecare dintre noi.

De aceea, uneori, Zohar-ul foloseste definitii interioare atunci cand descrie proprietatile noastre sau cand ne spune despre cum ar trebui sa fie grupul; uneori, el descrie doar o persoana, sau animale. Trebuie sa incercam sa vedem mai multe niveluri in acelasi timp: nivelul interior al sufletului, nivelul

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul “Miketz”, Paragraful 33: “Cei care asteapta mila Lui”. “Cei care asteapta mila Lui” sunt cei care se angajeaza in Torah peste noapte si impartaseste cu Divinitatea. Iar cand vine dimineata, ei asteapta mila Lui.

Zohar-ul vorbeste despre acest lucru si in articolul “Noaptea miresei”. Articolul descrie toate zilele exilului ca pe o noapte intunecata, in timpul careia ne pregatim dorintele (Kelim) pentru conexiunea intre Mire si Mireasa, care va avea loc dimineata.

Toti cei care se pregatesc pentru aceasta intalnire se numesc locuitorii din palatul Imparatului. In clipa in care ei termina de construit patul nuptial (Hupah, care simbolizeaza un ecran si Lumina Reflectata), Creatorul (Zeir Anpin) se uneste cu Shechina Sa, iar aceasta este unirea tuturor sufletelor. Acesta este vasul pentru primirea Luminii. Apoi, Mireasa se uneste cu Mirele, cei doi se completeaza unul pe altul si ating o stare de perfectiune si de pace.

Atunci cand o persoana se angajeaza in lucrarea Torei peste noapte, in timpul zilei se intinde peste ea un fir de mila…

Este imposibil sa te angajezi in lucrarea Torei in timpul zilei, pentru ca in timpul zilei are loc unirea. In acel moment, totul este dezvaluit si nu mai e nicio treaba de facut. Lucrarea noastra sta in exercitarea liberului nostru arbitru, in timp ce, de fapt, noi deja existam in starea perfecta. Trebuie doar sa o „preferam”, adica sa alegem ziua in favoarea noptii.

Cand decidem ca daruirea este ziua, atunci o vom dezvalui ca fiind ziua. Prin Lumina Reflectata, trezim ziua si Lumina, in loc de intuneric. De aceea, toata lucrarea are loc in timpul noptii, pentru ca toate alegerile si eforturile noastre sunt concentrate acolo. Nicio lucrare nu se poate face in timpul „zilei”.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul “Ki Tisa”, Paragraful 16: “Toti cei care sunt maniati pe tine vor fi rusinati si dezonorati.” Creatorul e destinat sa faca lui Israel tot binele acela, pe care L-a spus prin profetii adevarului si pentru care Israel a suferit foarte mult in exil. Daca nu ar fi fost tot acest bine pe care il asteapta si il vad, care e scris in Torah, ei n-ar fi fost capabili sa tolereze si sa reziste exilului.

Asta inseamna ca o persoana capata o dorinta mai mare de corectare, numita “Isra-el” (direct la Creator), anticipand binele si abundenta care vor veni dupa aceea. Si, in plus, aceasta dorinta creste si mai mult atunci cand persoana capata o conexiune initiala cu acel bine.

In lumea noastra, persoana simte ca stie ca va primi o recompensa viitoare pentru suferinta sa. Dar in spiritualitate, lucrurile nu stau asa. Acolo, persoana nu primeste alinare psihologica gandindu-se ca raul se va transforma in bine. Cel care studiaza Kabbalah se raporteaza diferit la acest lucru. Atunci cand o persoana se afla pe calea adevarului, ea stie ca raul e acolo ca sa o ajute sa realizeze binele. Persoana vede ca, de fapt, raul este in ea insasi si ca trebuie sa il corecteze, in loc sa il indure, pur si simplu. Atunci, in loc sa simta raul, simte binele.

Persoana nu asteapta ca dupa o lovitura nenorocoasa sa vina una norocoasa, ci stie ca „lovitura nenorocoasa” pe care o experimenteaza este revelatia raului in sine, pe care trebuie sa il dezvaluie si apoi sa il corecteze. In acest mod, el realizeaza binele din interior. Nu e vorba de faptul ca suferinta se petrece intr-un loc, iar recompensa in altul, sau ca persoana face un efort aici si primeste o plata acolo. Mai degraba, facand corectarea, persoana transforma „inclinatia rea” in „inclinatia buna” – si aceasta e recompensa.

De aceea, persoana se bucura atunci cand “cele rele se dezvaluie” – pentru ca asta ii da ceva la care sa lucreze si pe care sa il corecteze. Multumita acestei lucrari atinge ea spiritualitatea, pe Creator, proprietatea daruirii. Si totusi, toate se petrec in acelasi loc: dorinta de a primi placere.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Lucrul cel mai important in studiul Kabalei sunt sentimentele noastre. Ne e imposibil sa dezvaluim o impresie spirituala in cadrul simturilor noastre exterioare, pamantesti. Ea poate fi simtita numai in vasele interioare ale sufletului nostru (Kelim).

Cartile de Kabbalah folosesc limbajul ramurilor, unde fiecare cuvant indica spre Radacina sa Superioara, Spirituala si este indreptat catre aceasta. Fiecare radacina spirituala isi are ramura corespondenta in lumea noastra, insa cuvantul aferent in sine nu poate sa transmita un sentiment. Asta pentru ca, de fapt, trebuie sa fim chiar in interiorul sentimentului.

Un cuvant reprezinta vasul cu implinirea lui. Acesta este scheletul Kli-ului, adica un ecran si Lumina Reflectata – si o stare inauntrul ei, care este numele de patru litere al Creatorului, HaVaYaH.

Noi construim cuvinte si fraze din “parti” numite “Taamim” (gusturi), “Nekudot” (punctele de sub litere), “Tagin” (caciulitele de deasupra cuvintelor) si “Otiot” (litere). Asta ne permite sa descriem cumva stari spirituale, legaturi, relatii si tot procesul de trecere intre stari.

Insa nu putem sa transmitem starile insele, pentru ca fiecare dintre noi are un vas al comprehensiunii care e unic. Singurul lucru pe care putem sa il transmitem unul altuia este informatia exterioara despre pregatirea vasului spiritual si nivelul de conexiune dintre forte. Cu toate acestea, nu suntem capabili sa transmitem sentimentele efective. Ca urmare, fiecare dintre noi trebuie sa „vizualizeze” intern (sa simta in inima sa) actiunile descrise prin cuvinte.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul “Ki Tisa”, Paragraful 24: “Cand femeia insarcinata se apropie de momentul nasterii, ea se zvarcoleste si tipa in durerile nasterii”, caci e natura femeii insarcinate sa astepte noua luni intregi.

Aici se vorbeste despre faptul ca ne trebuie timp ca sa simtim tot raul continut in noi. Mai intai, incepem doar sa il simtim usor, dar asta inca nu inseamna nimic. Fiecare stare trebuie sa treaca prin toate cele patru starile, pana ce o realizam pe deplin, impreuna cu radacina ei si hotaram ca nu e ceva accidental sau temporar, ci e rau de la inceput, de la radacina – si ajungem sa ne dam seama ca trebuie sa scapam de el. Doar atunci avem puterea sa eradicam raul.

Dar sunt cativa in lume care trec doar prin una sau doua zile din cea de a noua luna, iar durerile si contractiile femeii insarcinate sunt in cea de a noua luna. Ca urmare, chiar daca ea a trecut numai printr-o singura zi a celei de a noua luni, se considera ca si cum pentru ea ar fi trecut toata luna a noua.

Aici, Zoharul vorbeste despre revelarea raului, exilul si mantuirea. Spune ca nu trebuie sa asteptam sfarsitul celor 6000, daca simtim deja ca am inceput a noua luna a „sarcinii” si contractiile exilului. Asta inseamna ca deja suntem capabili sa completam tot procesul de corectare.

Asa sunt cei din Israel: deoarece au simtit gustul exilului, daca se caiesc, se considera ca si cum ei ar fi trecut prin toate problemele care sunt scrise in Torah, mai ales ca au trecut deja prin cateva contractii, de la inceputul exilului.

Asta spune ca durata exilului nu depinde de timp. Asta inseamna ca depinde de timp numai pana la semnul celor “noua luni”. Trebuie sa trecem prin “opt luni” de povara – asta e sigur. Dar cand incepem sa simtim chiar si prima zi a celei de a noua luni, de atunci totul depinde de aceasta senzatie si de realizarea noastra deplina a raului nostru, in raport cu radacina. Atunci, vom putea sa iesim din exil, pentru ca “se considera ca si cum am fi trecut deja prin toate necazurile”.

Perioada numita “cele opt luni initiale” este perioada de pregatire, perioada de exil prin care trebuie sa trecem. Nu e niciun chip sa o evitam sau sa o reducem. Asta era perioada dinainte de Ari. De la Ari incoace, a inceput un alt timp, care poate fi redus pe masura ce inaintam. Asta va intensifica si “contractiile nasterii” aferente dezvoltarii noastre si ne permite sa ne incheiem dezvoltarea cu mult inainte de sfarsitul a 6000 de ani.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Am un prieten care vrea sa afle despre Kabbalah si despre Cartea Zohar. Sa il aduc la seara pregatitoare pentru Congres si la Congres in sine?

Raspunsul meu: Cred ca ar trebui sa il inviti, sigur. Chiar daca cineva merge „din intamplare” pe strada si se intampla sa treaca pe langa locul unde se tine Congresul, si n-a auzit nimic despre Kabbalah, dar nu are nimic de facut azi si doar se plimba si vede dintr-o data locul acesta, unde poate sa intre si sa vada ce se intampla – atunci lasa-l sa vina! Nu exista accidente!

Daca am un prieten care poate sa ma aduca la Congres, atunci, cumva, el mi-a fost pus alaturi cu un scop. E un semn ca am fost invitat acolo, de Sus. Daca o persoana doar se plimba si a decis sa „arunce o privire” la Congres, pentru mine, acesta e un semn de Sus.

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→