Lumea iti asteapta verdictul
Intrebare: Cum pot incerca in continuare sa unesc lumea daca vad o asa cantitate de arme si cum se pregatesc pentru razboi?
Raspuns: Trebuie sa facem ce depinde de noi. Lumea a ajuns la stadiul inspaimantator si se misca cu rapiditate catre evenimente de nedorit, dar in afara de asta, ramane impartit in grupuri, si nimeni nu doreste sa isi strige interesele, chiar in fata unei amenintari de explozie iminenta.
Fiecare tara se apara singura si are o politica de protectionism, incercand sa se separe de ceilalti. Aceasta tendinta duce la razboi. De fapt, nimeni nu doreste sa se uneasca cu ceilalti si sa aiba grija si de interesele lor. Asemenea jocului de copii unde dintr-o mica mandrie egoista se ajunge la conflict, cu exceptia faptului ca fiecare dintre tari detin arme mortale.
Trebuie sa acceptam faptul ca aceste conditii plasate in sufletul colectiv trebuie sa fie reformat si sa se incerce corectia acestor fenomene. Intelegem ca de la un punct tot ceea ce vedem in lume este testamentul lipsei noastre de efort.
Toti ceilalti oameni sunt lipsiti de liberul arbitru si de capacitatea de a intelege ce se intampla. Cum ar putea atunci sa corecteze ceva? Ei sunt condusi de Sus. Trebuie sa facem in asa fel incat la nivel mondial cupa milei sa depaseasca cupa vinovatiei. Aceasta alegere este doar in mainile noastre.
Nu putem invinui pe ceilalti, iar starile prin care trec sunt consecintele actiunilor noastre. Distanta dintre ei ne arata scurgerea infiltrate in natura dezlantuita in comparatie cu cat de repede facem corectiile in partea noastra. Suntem atat de mult ramasi in urma!
Celor care li s-a dat liberl arbitru si li s-a aratat in ce masura lumea ridica cupa vinovatiei trebuie sa fie constienti de ceea ce fac. Este scris “ar trebui sa ne consideram pe jumatate pacatosi, pe jumatate virtuosi”, si “iar daca cineva face o fapta buna, el se ridica pe el si lumea intreaga pe scara meritelor”.
Deci unde sunt faptele noastre bune? Se pare ca putem face mult mai mult decat facem. Daca vedem ca lumea experimenteaza o problema mare, ea se indreapta direct spre tine, toti spunandu-ne ca inca nu am atins unificarea, diseminarea, unitatea, anularea sinelui si garantia pe care ar trebui sa o obtinem. Sa speram ca ne vom trezi, la fel ca si prietenii noastrii din toata lumea.
Trebuie sa ne gandim la asta foarte bine deoarece conditiile in lume sunt foarte amenintatoare si totul depinde de noi. Fac apel la toti cei care ne asculta si care ni se alatura din intreaga lume. Doar noi, doar gandul nostru de unitate este capabil sa corecteze lumea si sa nu lase acest stadiu periculos sa creasca intr-o asa masura incat sa intre in confruntare si colaps.
Dinb partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 2/27/2011, “Introducere la Panim Meirot uMasbirot”
Munca noastra spirituala este numita “
Nu numai că avem oportunitatea de a câştiga liberul arbitru, ci pur şi simplu trebuie să facem asta. Nimeni nu va fi în stare să o evite, deoarece toate forţele naturi ne împing şi ne trag către asta. Voi, toţi ceilalţi, fiecare persoană din lume, toată lumea va trebui să îşi realizeze într-un fel liberul arbitru.
In prezent ne ridicam impotriva noii generatii care poate realiza orice doar daca intelege, simte, decide si este de acord cu ceea ce trebuie infaptuit. Altfel nu va fi capabila sa faca nimic. Putem vedea asta si prin evenimentele care se petrec in intreaga lume. Un nou val se ridica sau, cu alte cuvinte, un nou nivel al Sufletului Comun se trezeste in umanitate.
Întrebare: În matematică, atunci când analizăm un sistem cu multe necunoscute, facem toți parametrii constanți lasând doar un singur grad de libertate. Deseori, în munca interioară a omului avem acealași sentiment ca ne uităm într-un anumit număr de direcții: percepția realității, grupul, Creatorul; asta este, sunt prea multe grade de libertate, și este excesiv de perplex. Pot folosi același principiu ca în matematică și, între timp, să iau în considerare numai atitudinea față de grup?
Vrem sa dobindim o libertate de alegere, pentru a atinge Creatorul. Chiar acum urmam fara sa vrem ordinele naturii. Reshimot se trezesc in noi si ne dam seama de ele ca si cum ar fi propriile noastre dorinte, deoarece nu-L simtim pe Acela care ne obliga sa facem asta. Totusi, scopul creatiei este ca noi sa atingem Forta care ne obliga, cit si scopul si programul sau in relatie cu noi. Ar trebui sa luam de la aceasta, toate fortele si parametrii pentru cresterea noastra, cu scopul de a dori independent, de a intelege si de a realiza fazele dezvoltarii.
Prima si cea mai importanta intrebare: Avem liber arbitru? Sau merg prin viata ca o jucarie mecanica trasa cu cheia din spate sau ca o papusa condusa de ate?