Sper că aţi avut timp să vă pregătiţi pentru congres și să vă simțiți mai independenți. Vom încerca să îl parcurgem în așa fel încât să simțim cu adevărat Kli-ul(vasul) pe care trebuie să-l creăm împreună pentru a-L dezvălui pe Creatorul din el. Acesta este cel mai important lucru.

Numele congresului vorbește de la sine: „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru”. Asta în principiu, este ceea ce ar trebui să facem toți și toți împreună, în ajutor reciproc. Și atunci vom simți constant lumea în care existăm de fapt, nu în sentimentele și percepțiile noastre sparte, ci în lumea Creatorului.

De fapt, nimic nu a fost spart. Totul există doar în simţurile noastre. Dacă le corectăm, vom simți întreaga creație reală, eternă.

Natura minerală, vegetală, animală și umană este tot ceea ce percepem astăzi în simţurile noastre sparte. Nu putem scăpa de asta. Asta este tot ce există în noi, și asta suntem noi. Simţirile noastre împart lumea în: eu și restul.

Dar știm din Cabala că nimic nu a fost spart cu adevărat. Totul există în întregime, iar spargerea este doar în noi. Acesta este primul, principalul punct de la care trebuie să pornim; tot ce există, există în mine.

Și dacă îmi corectez percepția asupra lumii, atunci voi simți o altă lume. Depinde de mine. De aceea metoda noastră se numește înțelepciunea Cabalei – cum să primești, să te percepi și să te simți pe tine însuți și tot ce te înconjoară.

Cabaliștii, acei oameni care au stăpânit această calitate specială a percepției și nu sunt deranjați de calități egoiste, spun că este posibil să percepem lumea așa cum este cu adevărat și nu așa cum ni se pare ca este reflectată în simțurile noastre.

Ne putem adapta simțurile pentru a simți lumea într-un mod diferit și ne putem îmbunătăți treptat percepția fără a implica obstacole egoiste în ea. Și atunci vom percepe lumea ca o singură forță superioară, binevoitoare, pe care în raport cu noi înșine o numim Creator.

„Lumea” (Olam) vine de la cuvântul „Alama” (ascundere). Înseamnă că lumea noastră este o ascundere. Prin urmare, sarcina noastră este să ne stabilim astfel încât să percepem nu lumea pe care o simțim acum ci ceea ce se ascunde în spatele ei, Creatorul Însuși.

Cum putem face asta? Calibrați-vă pentru asta. Cum mă calibrez pentru asta? Îndepărtați obstacolul. Și există un singur obstacol – noi.

Prin urmare, trebuie să atacăm ascunderea Creatorului sau să ne atacăm egoismul care ne scindează și ne fragmentează întreaga percepție în bucăți, în părți separate, în niveluri care sunt mai apropiate, mai depărtate şi așa mai departe.

Trebuie să ne asigurăm că percepem lumea ca un întreg și nu ca fiind sfâșiată de organele noastre egoiste ale simțirii.

Din Congresul Internaţional “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/6/22, „Apropierea de Creator prin rețeaua de conexiuni dintre noi”, Lecția 1

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Importanța muncii apare tocmai atunci când se ajunge la o stare de zero, când omul ajunge la o stare de zero, când vede că își anulează întreaga existență și ființa, pentru că atunci dorința de a primi nu are putere. Abia atunci se intră în Kedusha. (Baal HaSulam, Shamati, 19. „Ce înseamnă „Creatorul urăște trupurile” în Muncă?”)

Cu toate acestea, înainte de anulare, omul are o de depus o sarcină mai mare, atunci când nu își dorește nimic pentru el însuși. Își dorește un singur lucru: să fie în starea zero de parcă nu ar exista absolut și egoismul nu are control. Abia după aceea începe să intre în lumea spirituală, să simtă Creatorul.

În înțelepciunea Cabala, noi numim acest lucru Tzimtzum – restricție. În același timp, dorința nu dispare, este doar restrânsă și apoi intrăm în alte calități. De cealaltă parte a muncii cu dorința noastră de a primi, acum lucrăm cu ea deja de dragul dăruirii.

Întrebare: Cum îmi pot anula existența în acest moment?

Răspuns: Încercați să o faceți fizic. Acesta este motivul pentru care suntem creați în lumea corporală. Nu contează dacă suntem în egoism sau în altruism. Facem primii pași în lumea noastră în care putem exista fizic, adică să fim în contact unul cu celălalt, indiferent de calitățile noastre interne.

Trebuie să încercăm să facem ceea ce ne sfătuiesc cabaliştii. Începi prin a te anula practic în fața prietenilor din grupul de zece. Indiferent ce hotărăște grupul de zece în cadrul progresului nostru comun, trebuie să accept necondiționat, cu bucurie, înțelegând că mă trage spre scop. Și merg mai departe cu asta.

Întrebare: Chiar acum, stau la lecție. Am un milion de dorințe și gânduri diferite. Cum le pot anula înaintea prietenilor mei?

Răspuns: De aceea ne pregătim pentru lecție. Trebuie să fim pregătiți pentru faptul că ne vom anula înaintea prietenilor noștri. Tot ce vreau să fac acum este să fiu în inima mea, să mă concentrez în ea doar pe dorința mea de conectare cu Creatorul, cu scopul creației. De dragul asta, mă anulez și mă integrez cu prietenii. Adică trebuie să mă anulez complet în fața grupului meu.

Vreau să fiu înăuntrul lor. Vreau să fiu împreună cu ei în mod specific în această barcă, pe care o formăm cu toții din dorințele și intențiile noastre.

Congresul internațional „Ridicându-ne deasupra noastră” 07.01.2022, „Anularea în fața prietenilor”, Lecția 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este imposibil ca un om să se ridice și să iasă din cercul său. Este ca și cum aș încerca să mă ridic singur, apucându-mă de păr și este clar că nu o pot face.

Prin urmare, omul trebuie să obțină susținere din mediul său, adică să câștige din mediu putere, intenția corectă și înălțimea și măreția scopului. Dacă primește toate acestea din mediul înconjurător, atunci se va putea ridica deasupra lui însuși, deasupra egoismului său.

Și avem multe medii din care ne hrănim: acasă, serviciu, foste cunoștințe și prieteni. Dar cel mai important este să-mi pun grupul deasupra tuturor pentru că în măsura în care va determina în mine cele mai înalte proprietăți și preferințe de dezvoltare, așa mă voi putea dezvolta și nu altfel.

Omul ar trebui să se verifice cum se poate ridica deasupra restului lumii, deasupra tuturor potențialelor și atracțiilor sale, astfel încât grupul să-i dea cea mai mare măreție, cel mai puternic sentiment al scopului, adică nu există nimic mai mare decât descoperirea Creatorului și nu există altă posibilitate, nu există alt mijloc de a ajunge la Creator decât prin intermediul grupului.

Fiecare dintre noi știe deja că în el există cu siguranță un mic egoist. Și, pe măsură ce avansăm, vom descoperi în noi un egoist și mai mare. Acesta va tot crește, așa cum este scris: „Oricine este mai mare decât prietenul său, înclinația lui este mai mare decât el”.

Prin urmare, trebuie să avem grijă constant ca mediul, grupul, care ne arată calea către spiritualitate, către o dezvoltare superioară, să prevaleze întotdeauna asupra tuturor celorlalte grupuri și valori ale noastre.

Prin urmare, dacă omul alege un mediu bun pentru sine, atunci câștigă timp și efort. Dar mediul în sine nu poate fi bun sau rău, el este așa cum îl facem. Nu ne putem schimba, dar putem influența mediul în care ne aflăm.

Creatorul ne aduce într-un grup, ne face să punem mâna pe o soartă bună și spune: „Ia-o, îți dau această oportunitate!” Și acum depinde de om cum să realizeze această oportunitate pe care i-a oferit-o Creatorul. Și aici este vorba doar de a te consolida în acest mediu. Și asta depinde doar de cât de mult vom ridica grupul în ochii noștri, ne vom îndepărta de toate calculele noastre naturale, toate condițiile prealabile și ne vom angaja în creșterea mediului potrivit care ne va arăta scopul nostru și în care putem atinge acest scop.

Prin urmare, dacă omul alege un mediu bun pentru sine, atunci câștigă atât în ​​timp, cât și în efort. Adică, fiecare dintre noi poate atinge scopul foarte repede. Determinăm timpul, cantitatea de efort și scurtăm drumul ridicând mediul deasupra noastră. Și apoi, prin adeziunea cu acest mediu, zburăm direct către scopul creației, către revelația deplină a Creatorului în noi.

Congresul internațional „Să ne ridicăm deasupra noastră” 08.01.2022, Lecția 4

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Vă rugăm să ne spuneți cum se raportează Cabala la adopție?

Răspuns: Adopția este un lucru bun, desigur, pentru că vorbim de orfani, de oameni care nu au rude. Și când îi faci să simtă că există cineva în apropiere căruia îi pasă de ei, care îi iubește etc, atunci adopția se transformă într-o acțiune asemănătoare cu acțiunea Creatorului.

La fel cum am dori să găsim ceva mai înalt, mai puternic și superior, ceva care să ne ajute, să ne susțină și să ne sprijine – adulții. Iar pentru un copil există atâta gol, deznădejde, există atâta disperare când nu are la cine să apeleze, pe nimeni în preajmă! Nici nu ne putem imagina.

Prin urmare, adopția – dacă este într-adevăr o adopție bună – este cea mai dăruitoare acțiune din lumea noastră. Și deasupra ei, există realizări spirituale, simţiri umane.

Întrebare: Poate un copil adoptat să ajungă la același nivel cu copilul biologic?

Răspuns: Chiar mai sus.

Întrebare: Când se poate întâmpla asta?

Răspuns: Când o persoană își dorește cu adevărat să se apropie de el și să îl adopte. Pentru că acele calități care sunt opusul bunătății – Creatorul, conexiunea, unificarea – pe care le dezvăluim în noi înșine ca fiind negative, ca fiind căderi etc. – ele ne sunt date astfel încât să le depășim și pe baza lor să construim conexiune și iubire, care sunt imposibile fără ură prealabilă.

Iubirea va acoperi toate suferințele. Prin urmare, o persoană care adoptă are de fapt o oportunitate mult mai mare de a-și arăta iubirea față de altul decât o rudă biologică obișnuită.

Întrebare: Din cauza asta se poate ridica mai sus?

Răspuns: Acesta este mai mare. Vedem cum acest lucru ni se dezvăluie în Cabala și în omenire astăzi, în ce măsură suntem opuși, distanţi, într-un fel de ură unul față de celălalt etc. Acest lucru este doar pentru a dezvălui opusul iubirii.

Întrebare: Deci aici se dezvăluie iubirea, când iei un copil? Și îl adopti din milă față de el sau din autocompătimire pentru că ești singur, pentru că nu ai copii ai tăi?

Răspuns: Este firesc. Omul acţionează din starea în care se află.

Întrebare: Care intenție este corectă și funcționează?

Răspuns: Acela de a oferi fericire celuilalt.

Comentariu: Este cu adevărat un răspuns câștigător!

Răspunsul meu: Da. Dar îl înțeleg oamenii? Cel puțin, în orice caz, acesta este un act foarte nobil, deosebit. Și toate eforturile cuiva care efectuează un astfel de act sunt cu adevărat măreţe.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 10/25/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există perioade lungi de timp în timpul dezvoltării noastre spirituale când parcă nu facem nimic și nu putem merge înainte sau înapoi. Dar cel puțin sunt prezent la lecții în mod automat și asta este și mișcare înainte.

Adică dau ocazia luminii superioare, Creatorului, să mă influențeze. Fac cât pot, da, dar nu e nimic de făcut aici. Există și astfel de stări de somnolență când acționăm automat și nu putem face nimic în acest sens.

De fapt, putem schimba asta! Depinde de grup, de mediu. Prin urmare, cel mai important lucru este să încerci să-ți percepi grupul ca fiind cea mai înaltă stare. Dacă vreau să urc cu o treaptă mai sus, atunci trebuie să mă includ în starea grupului.

Atunci voi vedea că este și mai sus, și voi urca și mai sus. Adică, de fiecare dată când mă cam ridic: simt grupul ca pe ceva mai înalt și mă trag de grup, devin inclus în el și așa mai departe.

Așa se târăște o omidă, de fiecare dată când își trage părțile una de alta. Așadar, trebuie să fac și asta: grupul este în fața mea și ajung la el. Mă trag în sus, și văd că se poate și mai mult pentru că este și mai sus, și mă trag mai mult în sus etc.

Adică, pe întregul nostru drum în sus fuzionăm, ne conectăm și intrăm în adeziune în mod constant cu grupul. Nu am nevoie de nimic altceva, nu am alte mijloace de ascensiune spirituală.

Dacă aveți în față această imagine veți vedea că toți avem o mare oportunitate de ascensiune spirituală.

Congresul internațional „„Să ne ridicăm deasupra noastră” 07.01.2022, „Anulându-ne în fața prietenilor”, Lecția 2

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabash, „Scopul societății 1”: Și pentru a obține dăruirea către Creator, trebuie să începem cu dăruirea asupra omului, care se numește „iubirea pentru alții”.

De ce este nevoie de asta? Nu putem vorbi despre sentimentele noastre dacă nu percepem ceva în ele. Dacă trebuie să abordez ceva, atunci de la obiectul pe care îl abordez trebuie să primesc un fel de feedback, o proprietate, un sentiment și o repercusiune opusă.

Prin urmare, totul se construiește pe a învăța să percepem pe cineva, pe altcineva, pe fiecare, nu ca o ființă la nivel mineral, vegetal sau animal, ci exact așa cum suntem. Și din similitudinea relațiilor noastre unul cu celălalt, putem învăța să ne acordăm pe relația cu Creatorul.

Egoismul ne va ajuta în acest sens. Ne va respinge și ne va arăta cât de mult nu suntem în conexiune unii cu alții și nu suntem pregătiți să ne unim cu Creatorul. Aceasta este ceea ce vom simți în despărțirea dintre noi. Adică conexiunea dintre noi este indicatorul care îmi arată cât de departe sunt de Creator.

Aceasta este o idee divină minunată atunci când o persoană simte că este în lumea creată pentru noi, astfel încât să învățăm să simțim și să înțelegem cine suntem și să ne ridicăm treptat de la starea de a simți natura minerală, vegetală și animală la starea de om. Și în aceste relații, trebuie să începem să simțim că suntem gata să-l dezvăluim pe Creator.

Congresul internațional „Să ne ridicăm deasupra noastră” 06.01.2022, „Apropierea Creatorului prin rețeaua de conexiuni dintre noi”, Lecția 1

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Conform sistemului educațional actual, profesorul le spune copiilor fapte care sunt scrise într-un manual și toți elevii ar trebui să accepte aceste fapte ca adevăruri incontestabile fără a-și exprima opiniile, fără a discuta nimic despre ele, doar să le accepte și atât.

Răspunsul meu: Școala modernă nu are scopul de a face un om dintr-o persoană. „Omul” în ebraică este „Adam”, din cuvântul „Domeh“ — „asemănător cu Creatorul”. Adică, școlile nu au scopul de a ridica un copil la un nivel special în dezvoltarea lui interioară, de a oferi cea mai deplină și perfectă realizare a potențialului său interior, care se numește suflet.

Acest lucru este complet exclus pentru că nimeni nu știe nimic despre acest nivel, nici elevii, nici profesorii lor.

Aici ne confruntăm cu faptul că trebuie să restructurăm întregul sistem educațional și, cel mai important, sistemul de creștere.

Din KabTV “Prim-plan. Generaţie” 8/24/09

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Există discipline implicate în interpretarea profețiilor biblice. Este posibil să se stabilească acuratețea interpretării lor, unicul sens adevărat al textului?

Răspuns: Nu, nu este posibil. Cert este că un profet nu vorbește niciodată cu acuratețe, pentru că integrarea lumii noastre cu lumea spirituală este foarte ambiguă, dificilă și se întâmplă în jurul anumitor oameni sau chiar a unei singure persoane. Nu este că pur și simplu ieși în stradă și vezi cum s-a schimbat lumea, adică ce a spus profetul și așa pare tuturor.

Lumea are multe forme diferite și fiecare o poate simți în măsura în care se aseamănă cu profetul, cu profeția. Prin urmare, fiecare va vedea ceea ce doreşte.

Din KabTV “Stări Spirituale” 12/21/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Profețiile biblice sunt preziceri ale unor evenimente care se vor întâmpla în viitor. Aceste informații sunt primite de la Creator prin intermediul unor oameni speciali numiți profeți.

Predicțiile sunt informații despre evenimente care au șanse mai mari de a se produce în viitor. Mai mult, predicțiile sunt împărțite în raționale și iraționale. Cele raționale sunt previziunile privind anumite riscuri, indicatori financiari, vremea și așa mai departe. Cele iraționale sunt tot felul de clarviziuni și ghicitori.

Care este diferența dintre profeții și predicții?

Răspuns: Predicțiile pot fi atribuite faptului că oamenii au anumite cunoștințe despre dezvoltarea societății, tehnologiei, științei și culturii, pe baza cărora fac presupuneri despre viitor.

Ei nu au o încredere fermă în ipotezele lor, ci doar cunosc toate momentele tehnologice, culturale, istorice și politice ale dezvoltării umane și, bazându-se pe experiența lor științifică, pot prognoza viitorul.

În principiu, aceasta este activitatea obișnuită a oamenilor de știință la care ne adresăm și pe care îi consultăm pentru sfaturi de viitor. Aceștia nu sunt profeți, ci doar oameni deștepți care prezic viitorul cu un oarecare coeficient de probabilitate; întrucât nici ei nu-l cunosc, dar au cunoștințe despre starea actuală a lucrurilor, pot spune cu aproximație ce s-ar putea întâmpla mâine.

Profeții sunt oameni care se pot cufunda în sistemul de guvernare al lumii noastre, simt forțele care o controlează și, într-o anumită măsură, se pot alinia cu aceste forțe. Prin urmare, ei nu prezic ceea ce se va întâmpla pe baza unor calcule, ci pur și simplu spun ceea ce ar trebui să fie și va fi.

Vedem povești despre astfel de oameni în surse și îi numim profeți pentru că, datorită dezvoltării lor spirituale, ei se ridică deasupra limitărilor lumii noastre, deasupra timpului, spațiului și mișcării, și astfel ne spun ce se poate întâmpla.

Nu există profeți în zilele noastre. Suntem la un asemenea nivel încât nu-i mai așteptăm și nu mai credem în ei. Cu toate acestea, în general, profeția există.

Întrebare: Este interesant faptul că pentru oamenii religioși toate profețiile biblice par să se adeverească. Pe de altă parte, pentru sceptici și pentru persoanele nereligioase, bineînțeles că nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. În principiu, profeții au scris într-un mod atât de ambiguu încât a fost posibilă interpretarea în ambele sensuri. De ce?

Răspuns: Faptul este că profeții au scris sau au vorbit de la nivel spiritual. Acei oameni care se aflau la acest nivel îi înțelegeau și, prin urmare, acceptau și vedeau ceea ce se întâmpla. Iar acei oameni care nu percepeau nivelul spiritual, nu au auzit și nu au simțit nici pe profeți înșiși, nici ceea ce s-a întâmplat conform profețiilor lor.

Din „Stări spirituale” de la KabTV 21/12/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Timp de aproape 1.000 de ani, de la construirea Primului Templu până la distrugerea celui de-al Doilea Templu, a existat o perioadă a profeților. Cum ar trebui să ne raportăm la textele lor care sunt acceptate în toate religiile?

Știm că Tora este scrisă în limbajul alegoriilor, în limbajul ramurilor, care descrie forțele spirituale în cuvinte din lumea noastră. Putem interpreta profețiile în același mod?

Răspuns: Fără îndoială. În Tora, adică în textele generale ale Tanakh-ului (Tora, Profeții și Scripturile) nu există nimic care să poată fi înțeles de o minte simplă. Toate acestea sunt destinate oamenilor care doresc să se ridice deasupra lumii noastre și să vadă forțele și sistemele care o controlează.

Întrebare: Acest lucru înseamnă că, dacă un om de știință, de exemplu un profesor universitar, citește aceste profeții, le studiază și face o analiză comparativă a textelor, el tot nu va putea determina dacă este corect sau nu. Deci, este imposibil? Este necesar să ne ridicăm la nivelul spiritual pentru a înțelege despre ce este vorba?

Răspuns: Bineînțeles. Atât cel care vorbește, cât și cel care ascultă trebuie să fie la un nivel spiritual.

Din „Stări spirituale” de la KabTV 21/12/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→