Întrebare: Cum ştiu dacă sap suficient de profund în adâncimea dorinţelor mele?

Răspuns: În timp ce mă adâncesc în dorinţele mele, la nivelul lor zero (Behina Shoresh), eu sunt la stadiul de embrion. Eu doar ating punctul fiecăreia din cele 620 de dorinţe ale mele pentru că nu aş fi capabil să construiesc forma unui embrion fără asta. Un embrion trebuie să treacă prin toate etapele de dezvoltare: neînsufletită, vegetativă, animală şi vorbitoare, în acest nivel mic, zero al dorinţei, şi, astfel, embrionul meu va creşte până la punctul în care se naşte.

Chiar şi în natura corporala, vedem că un embrion trece prin diferite stadii ale dezvoltării sale, ce preced forma vorbitoare: neînsufleţit, vegetativ şi animal, până la punctul în care s-a dezvoltat într-un om şi apoi se naşte.

Şi după ce a fost născut, el din nou conţine toate etapele: neînsufleţită, vegetativă, animală şi umană, dar la un nou stadiu, la primul nivel al dorinţei. Apoi, el începe să înveţe de la înţelepciunea înaltă preluarea formei Lui, dar numai prin agătarea de El, dormind în braţele Sale.

Astfel, el creşte până când devine un adult capabil de a lucra independent, cu dorinţa lui. Aceasta înseamnă că s-a căsătorit, a primit Nukva (o dorinţă care are nevoie de împlinire), şi pătrunde chiar şi mai adânc în dorinţele sale şi le oferă noi forme de dăruire. Şi asta înseamnă că poartă fii.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 4/6/12 Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Chiar dacă am adunat toate informaţiile despre dezvoltarea crizei şi despre schimbarea rapidă a lumii, cei mai mulţi oameni nu sunt capabili s-o perceapă. Ei nu vor sa audă sau să schimbe ceva şi continuă să trăiască la fel ca înainte.

Raspuns: Acest lucru este normal; ei există în egoismul lor individual. Toate aceste informaţii le sunt străine, de aceea se închid fata de ele. Ei au, dacă nu agresiune, cel puţin un mecanism de apărare împotriva a ceva care nu este pur şi simplu nou, dar complet opus proprietăţilor lor interne.

Din acest motiv, avem nevoie să alegem o abordare foarte usoară, simplă, şi, poate chiar, într-un fel, jucausă, pentru a-i atrage şi implica şi să îmbrăcăm cunoaşterea integrală în forme atractive.

Acestea pot fi videoclipuri, filme, precum şi diverse scenarii, care ilustrează istoria umanităţii şi spun despre stările noastre actuale, nu direct ştiinţific prin tabele şi grafice, ci transmiţând informaţiile emoţional într-un mod care este aproape de o persoana, folosind exemple din situaţiile de viaţă. Prin aceasta, ei vor învăţa.

Oamenii percep informaţile destul de diferit prin exemplele altora, mai degrabă decât prin ale lor. Această abordare permite cuiva să-şi depăşească bariera personală; el sau ea invată din aceasta şi, treptat, începe să înţeleagă că ceea ce se spune, în general, vorbeşte despre el sau ea.

Tot felul de explicaţii, în formă de filme, clipuri video şi satire de teatru sunt discutate. Aici, o persoană adaptează treptat totul la ea însăşi şi îşi dă seama că acest lucru vorbeşte despre ea, despre lumea noastră, viaţa noastră, lipsa noastră de corespondenţă cu omul universal extern şi cu sistemele de civilizaţie. Deci, aici, avem nevoie să găsim o formă nouă de abordare a oamenilor.

Pentru prima dată în vieţile noastre, ne confruntăm cu o învăţătură care merge „împotriva” unei persoane. Anterior, întotdeauna am fost învăţaţi: „Trebuie să ştii acest lucru pentru a reuşi, a fi puternic, cunoscator, sensibil, pentru a depăşi o problema, a te ridica şi a câştiga peste ceilalţi.” Şi acum, noi învăţam că o persoană are nevoie să fie la fel ca ceilalţi: „Trebuie să fii unit cu ei pe acelaşi nivel; cel mai important lucru este să nu fii deasupra lor, ci să fii împreună cu ei”. Cu alte cuvinte, aici, practic jucăm împotriva egoismului nostru, ceea ce înseamnă că trebuie să fim mult mai înţelepţi şi mai vicleni decât egoismul nostru, în scopul de a-l scoate din joc.

În principiu, metoda integrala este „ajutor împotriva ta,” adica, împotriva egoismului tău, şi nimic nu poate fi făcut. Noi trebuie să înţelegem că aceeaşi abordare trebuie să fie luata aici, ca pentru un copil mic care are nevoie să fie învăţat lucruri pe care el nu are absolut nicio dorinta de a le accepta, care este să-l abordezi cu unele metode alternative. Treptat, el insuşi va realiza, „Acesta este exact modul in care am nevoie să mă comport, acesta este modul în care am nevoie să mă raportez la ceva.”
Dintr-o „Discuţie despre educaţia integrală”, 20/05/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere în Studiul celor zece Sefirot”, punctul 138: Cu toate acestea, ar trebui să ştiţi că distanţa dintre vesmintele Torei în această lume şi vesmintele Torei în lumea Atzilut este incomensurabila. …

„Vesmintele Torei” lasa loc imaginatiei. De fapt, nu există vesminte de niciun fel, ci mai degrabă există Lumina şi un vas care portretizeaza propria sa „realitate” împotriva Luminii, la gradul similitudinii lor. Lumina se bazeaza pe daruirea absolută, iar senzaţia vasului depinde de nivelul corespondenţei lui cu Lumina.

Aceasta este ceea ce se înţelege prin vesmintele Torei, ambalajele care ascund Lumina de vas, de persoana. Şi, desigur, la nivelul acestei lumi, unde cineva este maximal corupt, aceste ecrane care acopera Lumina se întâmplă să fie cele care acopera cel mai mult posibil.

Cu toate acestea, Tora în sine, adică Lumina cu vesmintele, este neschimbata absolut deloc intre Tora a Atzilut şi Tora acestei lumi, dupa cum este scris, „Eu, Domnul, nu ma schimb” (Maleahi 3:6).

Lumina mereu rămâne în repaus complet; cu toate acestea, se coboară la o persoană, în funcţie de nivelul sau. Ea trece prin „vesminte”, care sunt destinate să ajute într-un mod in care o persoană le dobândeşte, şi acoperă ego-ul său, şi facand acest lucru dezvăluie Lumina, deoarece ea reuşeşte să schimbe tipul de vesminte de la obscuritate la dezvăluire.

Este asa pentru că ascunderea este motivul pentru dezvaluire. Dupa corectarea ei, în timpul dezvaluirii, ascunderea este pentru dezvaluire precum un fitil fata de lumina care il stapaneste. Cu cat mai mare este ascunderea, cu atat mai multa Lumina se va agăţa de ea atunci când este corectata. Astfel, toate aceste vesminte crude in care este îmbrăcata Tora, în această lume, valoarea lor nu este deloc inferioară Luminii care le imbraca, ci dimpotriva.

Să marcam Lumina cu roşu şi vesmintele cu albastru. Cu cat mai jos coborâm prin lumile Atzilut, Beria, Yetzira, si Assiya (ABYA), cu atat mai multe vesminte gasim. Lumina Infinitului este constantă;  totul depinde de locul în care este persoana care primeşte. Desigur, vesmintele majore ale lumii Assiya dezvăluie în cele din urmă Lumina cea mai puternica unei persoane. Aceasta se numeşte „ordinea inversă a Luminilor şi a vaselor.”

Întrebare: Ce sunt de fapt vesmintele?

Răspuns: Ecrane de ascundere. În spiritualitate, există o lege a asemanarii proprietăţilor: Daca tu ai un anumit potenţial negativ (-), Lumina se va manifesta negativ (-), astfel incat există egalitate între ele (=). În caz contrar, esti incapabil sa rămâi în viaţă.

Lumina trebuie să se diminueze la gradul tau. De aceea sistemul de lumi (Olamot) există- sistemul ascunderilor (Alamot): Lumina scade în măsura în care o poţi tolera.

Intrebare: Ce transforma vesmintele de ascundere in dezvăluire?

Răspuns: O persoană o face. Ridicandu-se deasupra ratiunii, unul ia o decizie de a crea un vesmant şi cere ca aceasta sa-i ascunda egoismul; în acelaşi timp, el se străduieşte să fie deasupra ego-ului său şi să se ridice la nivelul daruirii. Acesta este modul în care o persoană dobândeşte un ecran şi începe să lucreze „in topul” sau.

În acelaşi mod, focul se agaţă de fitil: adâncimea dorinţelor noastre, separarea noastra fata de Creator şi aspiraţiile noastre transcend în cele din urmă în Lumina. Nu există nici o Lumină pe cont propriu. Eforturile noastre sporesc grosimea dorintei şi întunericul începe să ilumineze. Fără fitil nu există niciun foc, deoarece focul nu poate arde în gol, el are nevoie de combustibil, care va straluci si va ilumina ca Lumina.

Întrebare: De ce avem nevoie pentru asta?

Răspuns: Avem nevoie să acceptam ascunderea ca pe cel mai mare ajutor, care ne permite să ne miscam treptat şi sa ne apropiem de forţa daruirii.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 20/05/12, „Introducere în Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cat de mult trebuie sa platesc Creatorului pentru propria mea corectie, este ca si cum as plati un chirurg? Care este munca pe care trebuie sa o fac?

Raspuns: Tot ceea ce trebuie este sa va conectati, in aceasta lume  nu exista decat corectia. Aceasta munca este foarte simpla. Voi platiti prin eforturile voastre; trebuie sa va conectati cu toti si sa ii iubiti pe toti pentru a trece de la iubirea fiintelor create la iubirea Creatorului. Incercati sa atingeti cea mai mare regula a Torei:”Iubeste pe prietenul tau ca pe tine insuti”; aceasta regula include totul, si apoi veti fi umpluti de Tora, cu Lumina Ein Sof (Infinitatii).

Pare a fi simplu, dar acesta este de fapt cel mai greu lucru pentru noi. Va puteti invarti mult timp in jurul acestui punct, ca un caine care vrea sa isi prinda coada, si puteti realiza ca nu sta in puterea voastra sa ajungeti la conexiune. Veti gasi multe scuze, veti amana pe maine si veti sugera conditii diferite.

O persoana nu ajunge la conexiune prin ea insasi, trebuie sa o doreasca si sa actioneze. Sa presupunem ca va imbratisez desi nu va plac. Tocmai de aceea v-am ales pentru ca simt cat de mult dorinta mea uraste aceasta actiune. Atunci se creaza o distanta intre actiune si dorinta care atrage Lumina si imi aduce o alta dorinta.

Se intampla frecvent ca oamenii sa adopte copii si sa investeasca in acestia pana cand incep sa ii iubeasca ca si cum ar fi ai lor. Daca o persoana se casatoreste cu o femeie care are un copil, trebuie sa investeasca in copil mult mai mult decat in propriul copil. Asta pentru ca daca ar fi fost copilul meu, as fi simtit in mod natural ca sunt tatal insa alt copil nu ma vede asa si stiu de asemenea ca nu este copilul meu, deci trebuie sa investesc in acest copil mult mai mult. Ma tem ca m-ar putea dispretui sau m-ar putea ura pentru ca este un strain pentru mine.

Insa datorita faptului ca investesc in el mai mult decat in orice, incep sa il iubesc mai mult decat pe propriul meu copil in care nu am investit atat. Totul este determinat de eforturile pe care le fac, prin urmare, nu aveti nimic altceva de facut decat sa va investiti puterile.

[79509]
Din partea a 3 a  Lectiei Zilnice de Cabala 31/05/2012, Studiul celor Zece Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cat de mult va scadea incidenta crimelor intr-un oras in care am implementat educatia integrala, astfel incat sa fim siguri ca munca a fost indeplinita in proportie de 10-20%?

Raspuns: Cred ca procesul educatiei integrale este fara sfarsit. Noi trebuie in mod constant sa impingem oamenii sa avanseze. In oras ar trebui sa se dezvolte in tot acest timp proprietatea spirituala, unitatea. Prin urmare, serviciul educatiei integrale trebuie sa actioneze acolo in mod constant. Acest proces ar trebui sa includa cateva zeci de oameni care sa lucreze cu educatia integrala, seminarii, sesiuni de training si chestionare.

In primul rand, asemenea evenimnete ar trebui sa aiba loc in fiecare scoala sau sa existe un program prelungit in care elevii sa primeasca educatia integrala. Acesta este un mod diferit de educatie.  Nu sunt exercitii scolare in fata unui profesor, ci mai degraba discutii asupra unor probleme intr-un semniar cu un psiholog. Asemenea munca este foarte productiva, si rezultatele ei sunt serioase.
Din Kab TV “Orasul Experimental: Educatia”, 03/03/2012

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Este foarte important modul in care adormim in fiecare seara, si mai mult, cum ne trezim dimineata, cum ne propunem sa ne trezim. Chiar si cel mai scurt interval de timp dinainte de lectia de dimineata ar trebui sa fie folosit in cel mai eficient mod pentru a trezi inima. Acest lucru are loc datorita unei singure dorinte comune impartasite de toti, un singur subiect, sau un cantec care ne ajuta pe toti sa dorim sa fim un singur centru.

O asemenea pregatire pentru lectie este necesara pentru ca toti sa fie pregatiti, ca unul.

Pregatirea este testata de dorinta voastra, aspiratia de a dobandi ceva nou atat in inima cat si in minte. Pentru a obtine senzatia de a fi cel care daruieste, persoana trebuie sa fie de acord sa continue cu proprietatea de a darui cu tot devotamentul sau si sa refuze orice profit. Persoana trebuie sa se „motiveze” pentru a simti diferenta dintre starea dorita si cea reala, de a-si ascuti perceptia si de a fi pregatiti sa intre in cele mai adanci detalii.

Este foarte important sa va pregatiti in acest mod pentru lectie. Altfel veti asculta si nu veti auzi nimic, ca si cum de-abea incepeti sa va treziti. Si aceasta este o mare pierdere. O persoana care se intampla sa fie nepregatita este ca si cum nu ar fi prezenta la lectie.

Acolo Sus, doar pregatirea este cea care conteaza pentru ca acolo noi depunem eforturi. Daca stau si ma trezesc doar pentru lectie, acest lucru are loc nu datorita eforturilor mele, ci datorita mediului. O asemenea pregatire nu imi apartine, si prin urmare este mai bine sa o fac eu.

Din Pregatirea pentru Lectie 23/04/2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă faptul că omul este responsabil pentru propriul exil?

Răspuns: Odată, am fost în lumea superioară, în rădăcinile noastre, dar, datorită păcatului lui Adam, „primul om”, care a primit Lumina în mod egoist, pentru el însuși a avut loc ”spargerea vaselor”, iar noi am ajuns în această lume. În loc să simțim cele cinci etape ale lumii Ein Sof (Infinitatea): Shoresh, Aleph, Bet, Gimel și Dalet (0-1-2-3-4) și cei cinci Parțufimi spirituali: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin și Malchut, ne găsim aici, simțind realitatea corporală, care este percepută prin cinci nivele: rădăcina, sufletul, corpul, îmbrăcămintea și palatul.

Simțim o realitate care de fapt nu există și nu știm că există o altă realitate, care este reală și care a fost de fapt creată la început. Suntem în exil acum, ca și cum am fi exilați pe un tărâm îndepărtat, străin, așa cum se obișnuia în trecut să se trimită criminali în Australia.

Aflându-se în această lume, omul nu simte că undeva, pe pământul natal, are o casă și o viață fericită. Deja s-a obișnuit să fie în exil! Dar sunt oameni care simt că sunt în exil și cărora li se spune un pic despre locul lor de naștere, unde îi așteaptă o viață reală. Apoi omul înțelege că este în exil. Trebuie să se îngrijoreze de faptul că trebuie să țină această primă parte a informației, care nu evocă niciun sentiment în el și începe să o examineze și să întărească contactul cu ea.

Este o legătură, o funie foarte subțire care ne-a fost aruncată ca să ne ținem de ea. Creatorul ne-a dat capătul funiei, a început conexiunea, dar ea poate fi întărită numai de dorința omului, de îngrijoararea și frica acestuia că ar putea să o piardă.

Totul depinde de cât de importantă i se pare omului această conexiune, fără frică și întrerupere. Trebuie să fie gată să renunțe la totul pentru ea. Să presupunem că poți suna acasă, dar costă o mie de dolari pentru cinci minute. Iar tu ești dispus să muncești o lună întreagă pentru a da acest telefon.

Apoi, te ridici la un nou nivel de conexiune și ți se permite să faci o videoconferință, dar costă zece mii de dolari. Din nou, ești gata să muncești pentru a fi în stare să dai acest telefon. În acest fel avansezi, până când descoperi deodată că poți să fii conectat în mod constant. Dar avansarea se face prin concesii care exprimă faptul că tu apreciezi conexiunea cu Creatorul mai mult decât orice altceva din această lume, mai mult decât orice plăcere posibilă, obținând un Masach (ecran) peste primul, al doilea și al treilea nivel, un nivel după altul.

Din prima partea a lecției zilnice de Cabala Lesson 5/30/12, Shamati nr.61

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce, după participarea activa la atelier există sentimentul de oboseală extremă?

Răspuns: Munca în seminar consumă o cantitate mare de energie şi de nervi, atât mental, cat si emotional. O persoana consuma o mulţime de efort.

După atelier, este bine să mancam împreună, să bem o cantitate mică de alcool, aproximativ 50-100 de grame, doar în scopul de a obţine energie. Nu pentru o buna dispozitie!

Buna dispozitie si alte lucruri trebuie să vină de la unitatea dintre noi. Bem un pic nu pentru a fi fericiti sau pentru a deveni relaxati şi calmi şi nu pentru a ne fi mai uşor să fim integrati unul cu altul. Este exact opusul. Este de preferat sa fie dificil pentru tine să te  integrezi cu alţii. Trebuie sa depasesti toate acestea. Este acelaşi munte pe care este nevoie sa-l urcam, în scopul de a ajunge la palatul Creatorului. Astfel, vorbim aici doar despre obtinerea energiei.

După atelier, cel mai bun lucru este de a nu vorbi cu nimeni despre nimic, ci de a merge imediat la culcare. Iei cu tine cel mai preţios lucru pe care l-ai obtinut în atelier. Atunci, pentru tine, somnul va fi o continuare a realizării, iar lecţia de dimineaţă va fi o continuare a somnului.

Din Lectia virtuala, „Bazele Cabalei”, 20/5/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Pe calea spirituala dorinta mea egoista se confrunta cu senzatii neplacute.

Raspuns: Pana in punctul in care, in sfarsit abandonezi si simti cat de bun este de fapt. Chiar acum te mandresti in sinea ta ca un cocos tantos, asa ca sigur ca asta nu e placut. Dar dupa aceea, tu vei incepe sa apreciezi atitudinea Creatorului  si vei vedea ca de fapt El afiseaza umilinta. Este spus ca acolo unde tu vei descoperi maretia Creatorului, acolo vei afla modestia Lui.

Nu exista nimic mai presus decat modestia, desi egoismul nu e de acord cu asta. Modestia este rezultatul unei reactii la Lumina Inconjuratoare a Creatorului, adica  gradul superior. Nu apare dintr-odata, este precedata de realizarea ca Cel Superior guverneaza cu dragoste. Pentru noi, putere inseamna tiranie si opresiune, pe cand in spiritualitate este exact contrariul. Cel De Sus iti arata masura in care El  se apleaca  inaintea ta. Si tu incepi sa-l pretuiesti pentru asta.

Intrebare: In acea situatie, cine cu cine lucreaza, El cu mine sau eu cu El?

Raspuns: E o munca reciproca. Este spus: „Eu sunt primul”. In alte cuvinte, superiorul aduce tot ce e legat de starile tale, tu existi intotdeauna in circumstante create de el. Deci, inainte de toate, trebuie sa-ti amintesti ca traiesti intr-o lume creata de EL. Si dupa aceea, trebuie sa privesti din exterior „Cum reactionez eu la asta? Sunt eu capabil sa fac ceva sau sunt complet neputincios? Sunt furios?  Strig? Cum raspund eu la starea mea actuala? As putea trece spre o stare dorita? Si care este asta exact?

In cautarea mijloacelor pentru a realiza aceasta tranzitie, vei descoperi ca singura posibilitate este de a-ti schimba starea cu una superioara.Asta inseamna ca va trebui sa-I ceri Lui sa faca asta.

Cat despre Cel de Sus, El a construit o ordine stricta, un lant de stari prin care El trebuie sa te conduca. Daca esti de acord cu planul Lui, daca ceri sa treci la starea urmatoare, vei constata asta  ca ceva bun si favorabil. La urma urmei, tu doresti asta si El implineste. In fine, daca nu ceri urmatorul stadiu, atunci El ti se va infatisa prin insusiri neplatute si senzatii urate.

Deci lantul a fost stabilit si totul depinde de pregatirea ta. Fortand starea superioara, tu primesti asta ca pe un dar si contrariul, respingand  noul grad, vei simti asta sub forma suferintei, din care fara indoiala vei invata cate ceva.

Raspuns: Da. Pentru a ridica MAN ai nevoie de o cerere pentru corectie.

Intrebare: Totusi, umilinta ma priveaza de putere, Este imposibil sa avansezi astfel, cat timp dezvoltarea este construita pe o dorinta egoista puternica. Ce-mi mai ramane mie dupa auto-renuntare? Poate voi obtine o noua minte, dar eul meu esential, eu insumi, nu va mai exista.

Raspuns: Autorenuntarea se realizeaza totusi prin puterea mintii, prin intermediul cunostiintei stranse, intime a Creatorului, cand eu imi plec capul, asta e, atunci lucrez complet asupra dorintei mele. Autorenuntarea este o  tranzitie spre actiunea de daruire. Incep exact cu autorenuntarea, accept  o noua ordine a muncii in concordanta cu care am nevoie sa ma unesc cu ceea ce ma inconjoara si mai mult, sa patrund dorintele lor, sa formez un nou vas. Asta necesita o multime de actiuni diverse si interdependente pana cand imbin in acord partile dependente.

Astfel nu exista un capat aici. Creatorul pur si simplu vrea ca tu sa f ii „ün baiat bun, istet”. Cand tu te pleci in fata Creatorului, tu de fapt te pleci in fata calitatii de daruire, inaltand-o in fata egoismului tau si continuand munca cu aceasta proprietate. Incepi deci sa atasezi egoismul tau daruirii.

Din partea a 4a a „Lectiei zilnice de Cabala” din 29.05.2012, Baal HaSulam „600000 de suflete”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Prefata la Cartea Zohar”, Paragraful 33 : Deci iata care este problema: Toate aceste imagini şi schimbari incep si se sfarsesc cu impresia sufletelor. Insa, prin voia Domnului, ele apar pe masura ce se afla in el insusi. El face asta pentru a spori si extinde posibilitatea sufletelor in cea mai mare masura, in  conformitate cu Gandul Creatorului, pentru a incanta creaturile Sale.”

Distanta dintre mine si imaginea dorita, pe care mi-o imaginez, ar trebui sa fie umpluta de  cunoastere. Noi trebuie sa facem eforturi pentru a intelege si clarifica si in acest mod sa ne extindem vasele.

In cele din urma, noi dobandim realitatea care este de 620 de ori mai mare decat realitatea initiala, iar aceasta adaugare vine din capatul Partzuf-ului. Dorinta care a fost creata de Creator ramane aceeasi, insa primeste un plus de intelegere si recunoastere, iar prin asta creste in cantitate. Astfel eu dobandesc nu ceea ce am primit de la Creator, ci pe Creatorul Insusi.

Intrebare: Daca umplu aceasta lipsa prin cunoastere, care este rolul sentimentului?

Raspuns: Creatorul doreste de la noi un singur lucru, ca noi sa construim o minte deasupra simturilor astfel incat sa intelegem, sa dobandim si sa il revelam pe El. Prin asta vasele simturilor noastre se extind si ele, pentru ca mintea actioneaza asupra acestora; daca stiu de la care primesc placere, atunci este de 620 de ori mai mare.

Inainte mi s-a oferit o bomboana, pe care nu am vrut sa o gust. Deodata am descoperit ca bomboana mi-a fost oferita de catre o persoana pe care o respect si astfel aceasta capata imediat un alt gust.

Totul depinde de evaluarea noastra. Sa presupunem ca sunteti serviti cu un vin vechi din depozite speciale si ca vi se spune istoria acestuia, caz in care desigur veti  gusta si va veti bucura de fiecare picatura. Insa daca brusc se dovedeste ca totul a fost o greseala si ca vinul a fost scos dintr-un loc obisnuit si era destinat unui supermarket?

Gusturile si preferintele noastre depind de valorile noastre, totul depinde de propria evaluare. Daca apreciez ceva, ii simt gustul. Apoi, in functie de acest gust, evaluez si alte lucruri. Insa, fara evaluarea initiala, sunt ca un computer fara software, doar o bucata de metal. Exista desigur anumite gusturi predeterminate genetic, insa umplerea dorintelor mele este cea care determina setul de valori.

Prin urmare, plusul de 620 de ori imi ofera o evaluare mentala, recunoasterea a ceea ce imi face placere.

Intrebare: Cum as putea sa evaluez corect daca vad o imagine opusa celei de pe lista corecta de prioritati?

Raspuns: Imginea v-a fost data tocmai pentru a o corecta. Eu trebuie sa vad importanta aceluia care imi trimite aceasta forma corupta si care imi ingaduie sa ma corectez. Fara acest puzzle nu as pune partile separate la un loc si nu as dobandi prin acest proces mintea unui artist.

Eu asez aceste piese impreuna si, ca urmare, prin completarea imaginii initiale, descopar mesajul :”Te iubesc”. Si mai mult, acum stiu cine imi spune asta si ce vrea El sa spuna.

Din partea a 3 a Lectiei Zilnice de Cabala 29/05/2012, Baal HaSulam “600,000 Sufelte”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→