Întrebare: Cum păstrăm, de acum încolo, starea permanentă de congres?

Răspuns: Un congres este un salt către unitate. Dacă facem un asemenea exerciţiu odată pe săptămână, printr-un workshop numit „întâlnirea prietenilor”, s-ar putea să nu mai avem nevoie de congrese mari pentru a avansa. Vom creşte de la o săptămână la alta, pregătindu-ne de la o întălnire la următoarea.

Totul depinde de pregătire, care determină ce nivel de unitate vom putea obţine în workshop. Avem nevoie de o dorinţă mare, recunoaşterea importanţei scopului şi unicitatea unei asemenea întâlniri ca o acţiune specială, ca singura metodă prin care putem crea un loc al revelării Creatorului.

Vom trăi de la o săptămână la alta cu sentimentul că se apropie „întălnirea prietenilor” şi vom tânji după lecţie, zi după zi. Înainte de lecţie vom putea, de asemenea, să ne simţim aşa cum ne simţim înainte de workshop. Lecţia poate fi la fel de intensivă, pentru că în lecţie vorbim despre aceaşi muncă internă, dar în cuvinte diferite. În general, vorbim despre acelaşi topic – revelarea Creatorului fiinţelor create, unde are loc această revelare şi în ce condiţii.

Toate acţiunile noastre colective trebuie să fie văzute din această perspectivă, orice facem noi. Totul depinde de cât de mult apreciază omul fiecare oportunitate care i se dă. De aceea, nu ar trebui să aşteptăm congresele, dacă nu ne pregătim de la o lecţie la următoarea, de la o întâlnire a prietenilor la alta şi de la un congres la următorul.

Altfel, un congres mare nu va fi folositor – el va face să apară o trezire temporară, dar nu o urcare. Dacă omul nu vine cu impresiile anterioare, nu i se va acorda o ascensiune, o avansare şi o conexiune mai mare. Asta pentru că nu s-a pregătit pentru asat; nu a tânjit la asta şi nu are o deficienţă pentru asta. El va fi impresionat de restul, dar nu va obţine o împlinire anumită.

Deci, reiese că ne simţim cu moralul ridicat de la un congres la altul, dar apoi cădem din nou. Ridicarea moralului ar trebuie să se petreacă înaintea congresului, iar congresul să fie un nivel în sus. În aceste congres am resuşit într-o oarecare măsură să facem asta. După ce ne-am ridicat la următorul nivel şi am simţit că suntem într-o stare de cădere, dezamăgire şi confuzie, ar trebuie să începem imediat să ne pregătim pentru o nouă întâlnire. Această întâlnire poate fi în următoare lecţie, în întâlnirile prietenilor săptămânale, sau într-un mare congres.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/17/12, “Discuţie asupra Congreselor trecute”

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Scopul muncii la workshop este clar: Ne deschidem inimile unii altora, ne apropiem, ne conectăm…

Răspuns: Învăţaţi să înţelegeţi ce înseamnă un grup. Anterior, numai aţi auzit ce înseamnă. Dar aici, sper, începeţi să simţiţi proprietăţile speciale care sunt impregnate în grup, pe care nu puteţi să le cercetaţi de unii singuri. Ascultându-l pe prieten – şi nu contează ce spune pentru că poate  nu ştie nimic (poate fi în grup doar de o lună sau două), vei auzi în cuvintele lui ceea ce trebuie să auzi.

Întrebare: Mai există o altă formă de muncă în grup, atunci când se citeşte pur şi simplu textul şi nu se fac comentarii. Care este diferenţa? Când facem acest timp de muncă?

Răspuns: Este o întrebare foarte serioasă.

În general, cum discutaţi ceva între voi atunci când staţi într-un cerc mare şi spuneţi ceva? Vorbiţi tot despre voi înşivă, din voi înşivă, despre măreţia grupului, măreţia scopului, a adunării, sau de ce aţi venit la congres.

Cel mai important nu este să vorbiţi despre ce este în inima voastră într-un anumit moment.  Nu daţi drumul la ceea ce simţiţi pe moment. Ca în lumea noastră, nu vreţi să spuneţi nimănui despre sentimentele voastre cele mai adânci, despre secretele personale; aşa este şi aici. Adică, nu vorbesc despre relaţia mea cu Creatorul, deoarece asta mă priveşte numai pe mine. Restul – nu fac nicio diferenţă.

Întrebare: Atunci când muncim în mod independent în grup, cine ne va ajuta să ne oprim la timp şi să vorbim din inimă şi nu din minte?

Răspuns: Nu îţi fie frică să greşeşti. Nu este important. Este complet neimportant!

Aceia care studiază pentru o lună sau două, se pot aduna în grup şi să încerce să discute ceva între ei însăşi, să bolborosească, ca şi copiii – nu este important. Ei vor creşte până la urmă, dacă vor face doar ceea ce este necesar. Nu este nevoie de cunoştinţe preliminarii, de nimic. Cel mai important este să acţioneze simplu, să fie deschişi la inimă şi naivi, iar apoi totul va funcţiona.

Din  Congresul de la Vilnius 3/25/2012, Workshop 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum ar trebui sa imi simt grupul in urma work-shop-ului?

Raspuns: Grupul este „unul” pentru ca a fost creat un singur suflet. Si cu cat revelez mai mult structura sufletului unic, cu atat revelz mai mult grupul.

Un grup nu este un concept material, si nici cateva corpuri fizice care stau in cerc. Grupul este ceea ce noi am construit deasupra egoismului nostru prin conexiunea dintre noi, peste egoismul nostru si crescand importanta conexiunii, Creatorul, Lumina. Cu cat ne indepartam de aceste doua puncte opuse, ridicand importanta daruirii, iubirii, si conexiunii, acolo sus, noi incepem sa ne simtim ca unul.

Fiecare dintre noi se simte nu pe sine ci sinele colectiv, in afara corpului sau, a gandurilor si dorintelor sale. Noi ne simtim ca o singura dorinta si un singur gand asemeni unui „om cu o singura inima”. Acesta este grupul.

Daca fiecare actioneaza asa in timpul workshop-ului, noi ne construim un loc comun in grup, care incepe sa adune toate celelalte „unitati”, format din fiecare cerc sau din apropierea sa. Si apoi voi incepe sa simt prin acest senzor toate sufletele dreptilor care exista in lumea spirituala.Acesta devine vasul meu cu care lucrez in lumea spirituala.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 17/05/2012, “Discutii despre Congresele Trecute”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: La Congres am descoperit ca nu am dorinta de a ma conecta cu ceilalti. Cum pot primi aceasta dorinta?

Raspuns: Este normal sa nu avem dorinta de a ne conecta cu ceilalti. Traim intr-o lume in care lipsa de conexiune si de unitate creste de la o zi la alta. Oamenii se ascund in spatele ecranelor calculatoarelor si a telefoanelor mobile, si a altor mijloace care creaza iluzia conexiunii in locul unitatii reale.

Insa noua ne place mult asta! 99% din dispozitive sunt create si concepute pentru a a juta persoana sa evite sa se conecteze cu ceilalti. Ele creaza iluzia ca nu trebuie sa ne vedem si sa ne privim in ochi, si sa este suficient sa ne privim prin ecran si sa apasam niste butoane. Nimeni nu il priveste pe celalalt. Oamenii merg pe strada ca niste zombi care trebuie sa ajunga undeva, si practic nu vorbesc unii cu altii.

Intreaga lume devine din ce in ce mai distanta. Ego-ul ma forteaza sa imi restrictionez la maxim conexiunile cu ceilalti, asa ca am nevoie de un apartament separat si mancare doar pentru mine. Imi construiesc habitatul astfel incat sa am toate aparatele necesare acasa si sa nu depind de altii. In curand robotii vor face intreaga munca si nu voi mai avea nevoie de nimeni. Persoana se simte mai bine cand este singura. Si daca se plictiseste, atunci telefoneaza cuiva sau trimite un mail.

Cu aceasta forma de dezvoltare a egoismului, aspiratia catre unitate este pur si simplu opusa naturii noastre materiale. Si este clar ca oamenii care vin la Congres sa se uneasca intampina aceasta problema. Mai mult, cu cat este mai dezvoltata persoana, cu atat mai multa rezistenta mainifesta, dupa cum este scris: „Cu cat persoana este mai mare decat prietenul sau, cu atat este mai mare egoismul sau”.

Acest lucru indeparteaza multi oameni noi, elevi vechi, buni si puternici, pe care ii arunca in afara granitelor lor. Noi trebuie sa intelegem ca aceasta este reactia naturala a persoanei. Si daca cineva pleaca, asta nu inseamna ca este pregatita pentru avansare spirituala, ci ca pur si simplu nu primeste suficient sprijin si o atitudine rabdatoare din partea celorlalti.

Fiecare persoana ar trebui sa primeasca oportunitatea de a lucra la Congres si sa participe intr-un fel, si treptat, timpul va actiona. Daca o persoana are o dorinta egoista mare, nu poate imediat sa accepte faptul ca trebuie sa fim conectati.

Persoana obisnuita va accepta fericita sa stea alaturi de ceilalti si sa cante cu ei. Insa pentru un individualist, care are dorinte puternice- egoism, mandrie, si iubirea de putere- acest lucru este inacceptabil, si se indeparteaza. Prin urmare, noi trebuie sa le dam acestor persoane sansa sa se „coaca la focul potrivit”. Este ca atunci cand pregatim un fel de mancare pentru care ingredientele trebuie pregatite separat si in timp diferit, pentru ca apoi toate acestea sa fie combinate. Astfel, exista persoane diferite in grup, si fiecare are timpul sau pentru a fi pregatita! In final insa, toti se vor uni si vor pregati impreuna.

Din partea 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 18/05/2012, “Intrebari si Raspunsuri referitoare la Congresele trecute”

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai spus că trebuie să ne întoarcem în mod constant la starea corectată şi să o ţinem în minte. Care este această stare?

Răspuns: Atunci când o persoană obţine o conexiune integrală cu alţi oameni din grup, grup care nu este atât de mare, îşi aminteşte asta, are o impresie numită Reshimot (reminescenţă). Această impresie este emoţională şi este depozitată ca memorie, dar nu este o memorie activă.

Asta înseamnă că, cu ajutorul oricărei stări care se aseamănă cu ea, putem umple întotdeauna Reshimo şi să începem cu adevărat să îl experimentăm din nou, să trăim în el şi să simţim lipsa restricţiilor, căldură, securitate şi ieşirea din orice criză.

Atunci când omul începe să iasă din el însuşi şi să se conecteze cu alţii, vede că toate problemele pe care le-a simţit înainte le-a simţit pentru că a avut o percepţie diferită a realităţii, „pentru el însuşi” şi nu „din el însuşi”.

Deci, principalul lucru este ca omul să îşi facă o impresie foarte precisă a cooperării reciproce cu lumea din jurul lui, cu mediul şi să înveţe obiceiurile şi cum să se întoarcă din diferite stări la această stare de bază. Apoi, ne vom întoarce la ea pe un nivel mai inalt, diferit, în ciuda posibilelor intreruperi, cu ajutorul diferitelor medii, în orice mediu.

Întrebare: Cât de des trebuie omul să se întoarcă la starea corectată în timpul zilei?

Răspuns: Ar trebui să fie în mod constant în ea. Încerc să schimb orice stare în care sunt cu cea corectată.

Întrebare: Cum poate fi intensificată, cum poate fi mai puternică?

Răspuns: Se poate intensifica prin rezistenţa pe care o simţim când ne întoarcem la ea. În final, atunci când depăşesc această rezistenţă pe care o simt, ea devine un coeficient de intensitate. Experienţele mele legate de cooperare, opoziţia stărilor „pentru mine” şi „de la mine” va fi mai clară, mai distantă şi mai puternică.

Întrebare: Când descrii acest fenomen îl văd ca pe un proces individual, dar noi întodeauna spunem că este un proces de grup.

Răspuns: Este un proces de grup, dar noi vorbim de un efort individual în cadrul procesului în grup. Mai târziu, atunci când procesul se stabilizează ca un proces în grup, toată lumea va începe să simtă o prietenie unificată. Aceasta este starea în care indivizii devin un întreg, la fel ca mai multe picături care se contopesc într-una singură, când nu se mai simte nicio divizare ci există sentimentul unei singure picătură mari, unificate.

Dar noi spunem că aceste stări se schimbă în mod constant – grupurile se sparg şi se reconectează. Nu vorbim despru un grup anume sau de faptul că umanitatea a devenit un asemenea grup. De aceea, componenta individuală a muncii mele cu toate mediile, devine principalul lucru aici.

Din discuţie asupra educaţiei integrale din 27.02.2012

Filed under: Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Omenirea s-a dezvoltat cu timpul, dar în ce direcţie? Dacă ne uităm la natura, vom vedea că aceasta tinde spre echilibru. Căldura şi frigul, presiunea şi vacuumul se echilibreaza reciproc.

Toate fenomenele naturale tind spre echilibrul forţelor şi incluziune reciprocă, astfel incat aceasta este starea cea mai constantă şi stabilă, care este libera de presiune. În cele din urmă, totul se va echilibra. Prin aceasta, putem înţelege ceea ce cabalistii ne spun despre situaţia noastră şi despre faptul că trebuie să ajungem la o stare de echilibru cu Creatorul, cu natura generala, deoarece Creatorul şi natura sunt acelaşi lucru.

Ce înseamnă a ajunge la o stare de echilibru cu El? Creatorul este atributul daruirii si dragostei, iar noi trebuie să ajungem la acelaşi lucru, fie ca ne place sau nu. Creatorul în mod constant ne daruieste, iar din interior, operează „motorul” ego-ului nostru în creştere, astfel încât să simtim în mod constant că suntem sub o presiune tot mai mare, într-o stare care este din ce în ce mai dezechilibrata cu Creatorul.

Acest lucru ne obligă să facem ceva. Până acum şi de-a lungul istoriei noastre, însemnand dezvoltarii noastre, am încercat sa echilibram presiunea, cu ajutorul unor diferite tehnologii, structuri sociale, obiceiuri şi mijloace pentru a ne proteja de căldură şi frig, de presiune si de alte astfel de schimbări.

Natura este constantă, în timp ce noi ne dezvoltam permanent din interior printr-un lanţ de Reshimot (amintiri) care se schimba mereu. Rezistenţa noastră faţă de natură creşte tot timpul.

Toate schimbările au loc în interiorul nostru. Chiar dacă vedem o lume externa care se schimbă, cum ar fi perioadele geologice şi istorice, generaţiile, sau indiferent ce, toate acestea au loc în interiorul nostru.

Noi radiem această realitate exterioară, deşi nu este de fapt nimic in exterior. O persoană este o „cutie” inchisa, iar imaginea lumii este reprezentata în interiorul ei. Cu toate acestea, ea simte această imagine ca şi cum ar fi in exterior.

În mod similar, ochii nostri transforma această imagine invers. Ochiul prinde întreaga lume într-un mod opus, apoi creierul o transforma din nou. Dacă ar fi sa punem ochelari speciali care fac acelaşi lucru, după un timp, creierul va obisnui cu ei şi va converti imaginea în direcţia corectă. Acest lucru ilustrează faptul că toate schimbările au loc în mine, nu in exterior.

De aceea, spunem aceasta, după cum este scris, „Nu este nimeni in afară de El,” singura forta constanta, care ma operează şi mă influenţează. El a pregătit toate Reshimot (genele informaţionale) în mine, şi tot ceea ce am descoperit în viaţa mea, în lumea mea, în realitatea mea, este rezultatul Reshimot-urilor. Ele sunt responsabile pentru tot ceea ce pot vedea, auzi, gusta şi simţi.

Permanent trebuie să încerc să-mi amintesc ca dacă ceva trebuie să fi schimbat, acela sunt eu. Metoda cabalistica nu este destinata pentru corectarea lumii, dar, cu ajutorul său, o persoană se corecteaza pe sine si perceptia sa. Deci, în ciuda cunoaşterii comune, daca o persoană doreşte să intre in imaginea spirituala, ea trebuie să-si reorienteze viziunea.

Stereogramele se bazează pe acelaşi principiu. Pentru a le vedea, o persoană trebuie să îşi reorienteze viziunea. Cum ne putem schimba focalizarea, în scopul de a discerne noul strat al realitatii? Este foarte simplu. Noi trebuie să acceptam lumea ca pe o realitate care este condusa de către o singura forţă şi că toate schimbările au loc prin intermediul Reshimot-urilor mele.

Incerc în mod constant sa percep şi sa înţeleg situaţia, să-mi amintesc că întotdeauna ma confrunt cu singura forta în interiorul meu şi că Reshimot care sunt în continuă schimbare în mine sunt opuse acestei forţe. Deci, eu trebuie să ajung la echilibrul despre care am vorbit in fiecare moment din viaţa mea.

Principala lege a naturii este că, în ciuda a tot ceea ce este evocat în mine, ma construiesc astfel incat sa pot fi cat mai mult posibil asemanator Creatorului şi să nu ma deosebesc de El prin atributele mele. Acesta este principalul lucru.

Prin atingerea nivelului actual, ma ridic la nivelul următor. Astfel, ma echilibrez cu Creatorul în fiecare parametru, în toate cele 125 de grade, devenind total egal şi similar cu El şi realizand echilibrul total.

Pe ansamblu, este o schemă simplă. Lumea este constantă, dar schimbările din mine o coloreaza in ceva nou de fiecare dată şi trebuie să fiu echilibrat cu forţa care-mi da şi stabilizează imaginea curentă.

Din Convenţia Unul de la New Jersey 12/05/12, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot avansa spre daruire, dacă aspiraţia mea este egoista, pentru propria mea plăcere, care rezultă din această lume? Pana la urma, eu n-o pot face in nici un alt mod.

Răspuns: Nu iti face griji in legatura cu asta, pentru ca ai tot ce ai nevoie pentru avansarea spirituală: un grup în care să-ti actualizezi dorinţa pentru spiritual, unde Lumina (Creatorul) este dezvăluita. De ce altceva ai mai  putea avea nevoie? Ai un sistem care te ajută să cresti, precum o familie grijulie!

Primesti sprijin de la marele nostru grup mondial, de la o mulţime de prieteni. În plus, toată lumea, în general, te sprijină prin dezvăluirea inutilitatii ei cu fiecare zi ce trece. Aceste condiţii sunt atât de favorabile incat nu avem de ce ne plânge. Este chiar un pic deranjant. Suntem chiar atât de neputinciosi incat trebuie să ne fie indicat în mod clar distrugerea lumii egoiste pentru a ne convinge că nu există altă cale, decat acest lucru? Asta vorbeşte completei noastre slăbiciuni şi incapacitatii de a rezista dorinţei noastre de a ne bucura; asa de mici, săraci şi goi suntem cu adevarat.

În timpul lui Baal HaSulam, lumea a crescut, gonind după plăceri şi bogăţie şi aspirand sa dezvolte ştiinţa şi noi tehnologii. Dar astazi lumea simte doar dezamăgire, ca si cum noi suntem susţinuti în mod deliberat în calea noastră.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 17/5/12 Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem trata mai bine grupul şi cum putem lucra împreună mai eficient pentru a minimiza căderile noastre?

Răspuns: Este imposibil să împiedicăm căderile. Trebuie să le simţim în totalitate, dar în condiţiile în care ne ridicăm în mod constant deasupra lor. Asta înseamnă că trebuie să simt căderea în urcare! Înseamnă că nu simt „minusul” însuşi ci, mai degrabă, „minusul” în măsura în care m-am ridicat deasupra „plusului”.

Este similar cu tehnica în care nu măsurăm rezistorul ci numai rezistenţa curentului electric.. Măsurăm fenomenul însuşi şi nu esenţa obiectului în care are loc, pentru că fenomenul însuşi este de neatins.

De aceea, tinem întotdeauna să ne ridicăm, iar în relaţie cu el, măsurăm căderile noastre. Ne ridicăm constant deasupra lor. Am întrebat asta în workshopul din timpul congresului din America de nord: „De unde vine înclinaţia bună?” Nu există ea singură, deoarece Creatorul nu a creat două înclinaţii diferite. Atunci când corectăm înclinaţia rea, se schimbă în înclinţia bună. Două înclinaţii în om indică faptul că a avut succes în transformarea unei părţi a înclinaţiei rele în una bună.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala  5/15/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce condiţii putem cere, atrage şi revela forţa Luminii Înconjurătoare, Lumina Reformatoare care ne va conecta în garanţie reciprocă, astfel încât să îl revelăm pe Creator, lumea spirituală? Cum putem cere această forţă astfel încât să ne corecteze? De ce este nevoie?

Răspuns: Trebuie să fie îndeplinite trei condiţii:

1)      Măreţia scopului;

2)      Disperarea reieşită din evaluarea propriilor forţe;

3)      Conexiunea cu prietenii.

Apoi, cu toţii, vom atinge sentimentul numit „rugăciunea celor mulţi”, după ce am încercat totul pentru a ne conecta.

Lumina vine şi ne reformează. Ce înseamnă că ne reformează? Înseamnă o cerere adevărată. Lumina Înconjurătoare aduce această cerere adevărată.

De aceea, conform Cabala, există Lumina clarificatoarea, numită Lumina AB-SAG şi există şi Lumina care corectează. Şi aici, de asemenea, totul are loc în două faze.

Mai întâi, facem tot ceea ce putem. Ţinem congrese, lucrăm în grup şi încercăm să ne conectăm, făcând astfel să apară Lumina care clarifică unde suntem de de fapt. Ne lasă să simţim măreţia scopului.

În acelaşi timp, ne arată cât de jos untem, într-o stare în care nu am făcut nici măcar un pas către ea. Totuşi, aceste două puncte, măreţia scopului şi disperarea datorată propriilor puteri, crează doi poli, între care există zece Sefirot.

Apoi, potenţialul dintre ei activează Lumina corecţiei. Această stare se numeşte „rugăciune”, deoarece într-o rugăciune se află două puncte, măreţia scopului şi recunoaşterea micimii noastre. Această plângere internă ne aduce Lumina corecţiei care conectează aceaste două puncte prin zece Sefirot şi ne prezintă cu întregul vas.

Din Congresul din New Jersey 5/12/12, Workshop 3

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă Creatorul este revelat între noi, şi nu în fiecare persoană în mod individual, cum poate fiecare persoana sa simta acest camp al unei singure forţe?

Răspuns: Spiritualul este daruire. Daruirea este ceva care este dezvaluit în afara oricarei persoane, nu în interiorul fiecareia. În interiorul nostru putem simţi doar ceea ce simtim acum: imaginea pe care o numim această lume.

Prin urmare, dacă doresc să dezvălui ceva mai presus de existenţa mea corporala, ceva in afara a ceea ce se întâmplă în corpul meu animal, am nevoie sa construiesc un corp nou, diferit. Acest corp se numeste unificarea dintre oameni. Din moment ce ei sunt creati, de asemenea, din corpuri animale, vom construi un corp nou între noi, care apare între noi, şi vom simti realitatea noastra afara-din-corp aici. Această realitate se numeşte lumea spirituală sau realitatea inalta, deoarece conţine toate forţele şi calităţile, programul creaţiei si scopul sau. Totul se află acolo, între noi. Acest camp, forta superioara, ne controlează. Se numeşte Lumina, Creator, Elokim, si multe alte nume.

Astfel, nu avem de ales, decat sa construim unitatea dintre noi. Prin eforturile spre această unitate, chiar in mod egoist, trezim o anumită influenţă de la ea asupra noastra şi începem s-o simtim la gradul numit Lo Lishma. Apoi ne afectează din ce in ce mai mult, şi vom începe s-o simţim la primul grad spiritual, iar apoi cu o intensitate din ce in ce mai mare.Puterea unificarii noastre determină puterea Luminii care corecteaza, senzatia daruirii, care este dezvaluita. Oricum, toate acestea se descoperă între noi.

Aceasta este munca noastră. Trebuie doar să încercăm în mod constant să ne imaginam aceasta stare într-un mod mult mai autentic si real, şi să-i alăturam tot ceea ce ştim din ştiinţă, psihologie, precum şi din relaţiile dintre noi. Şi atunci veţi vedea cât de adevărat este. Dintr-o dată totul se va uni.

Dintr-o lecţie din New Jersey 10/05/12, Shamati

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→