Înţelepţii au spus: „O mie de oameni vin să studieze, dar numai unul singur iese la Lumină.” Studiul celor o mie creează posibilitatea ca o persoană să iasă la Lumină, deoarece totul creşte în formă de piramidă. Nu există nicio altă cale.

Intregul nivel mineral dă nastere unei singure plante, iar întregul nivel vegetativ, unui singur animal. Prin urmare, este imposibil sa aducem pe cineva la lumină, fără mia care începe să studieze şi să introduca nivelul inferior.

Este mia de oameni cea care construieste vasul, astfel încât munca lor va rezulta intr-o singura forta care obtine Lumina. Cu alte cuvinte, ei realizeaza unitatea lor generala.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 09/11/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

In momentul in care intram in sala de congres, noi ar trebui să ne conectam imediat la marea dorinta colectiva, să fim gata pentru unire şi sa ne aşteaptăm că se va întâmpla aici şi acum! Trebuie să ne gândim că se va întâmpla în mod necesar aici şi acum (cum se spune despre aşteptarea sosirii lui Mesia in fiecare zi). Aceasta cheama mai departe acţiunea, şi chiar se întâmplă.

Nu este suficient doar să venim la convenţie – trebuie să ne pregătim pentru ea. Este o idee bună sa studiem materialul convenţiei, pentru ca sa te surprind acolo cu idei noi nu face parte din planul meu. În schimb, cu cat mai familiar vei fi cu materialul şi cu cat mai mult voi vorbi despre lucruri aparent cunoscute, ca răspuns la dorinţa noastră îndreptata spre ceea ce ai citit, ai auzit şi ai studiat, voi fi capabil să aduc explicaţii cu adevarat noi.

Mi-ar plăcea să văd la convenţie oameni care înţeleg, simt materialul  şi ştiu dinainte ce am de gând să spun. Subiectele lecţiilor şi sursele pe care se bazează  pot fi găsite în materialul pregătitor pentru convenţie. Trebuie să-l studiem, deoarece nu ar trebui sa fie nicio surpriza. Tot progresul nostru ar trebui să aibă loc la nivel intern, prin conectarea şi dezvăluirea noilor stari.

Aceasta se numeşte avansare. Cuvintele materialului pot fi la fel, dar impresia pe care o lasa, adâncimea pe care o dezvăluie, vor fi noi. Le vom simţi într-un mod nou şi la un nou nivel.

Prin urmare, noi ar trebui să studiem materialul şi cântecele din inimă, astfel încât acestea sa fie familiare pentru noi toţi. Acest lucru este foarte important. Ca si cand gustand ceva si apoi gustandu-l din nou, il simtim plăcut şi nou. Dar când gustam ceva pentru prima data, abia ne dam seama de gust.

Acelaşi lucru se spune despre un păcat: prima transgresiune nu este considerată un păcat, deoarece persoana nu au ştiut, s-a întâmplat si pur şi simplu l-a încercat. Dar, de îndată ce unul a „gustat” şi vrea să continue, precum Adam care a spus despre rodul pomului cunoaşterii: ” Am mâncat şi voi mânca mai mult! „, atunci aceasta este deja o problemă.

Prin urmare, noi ar trebui să „gustam” materialele convenţiei  în avans, astfel încât la convenţia în sine, vom „continua sa mancam” şi sa descoperim gustul adevarat. Nu este suficient că am citit o jumătate de pagină şi credem că suntem pregătiţi. Trebuie sa construim vasele, instrumentele noastre de percepţie, şi să le aranjam la fel ca frământarea si incalzirea aluatului . Acesta este modul în care trebuie să ne incalzim pe noi insine. Pregătirea generală determină dacă vom simţi ceva sau nu.

Cu cat suntem mai bine pregătiţi , cu atat mai repede vom fi capabili să realizam, atât în ​​inimă cat şi in minte. Daca ambele funcţionează corect, vom obtine revelaţia.
Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala,  02/11/2011, „Iubirea pentru Creator şi Iubirea pentru fiintele create”

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul „Pekudei (Expunere), Paragraful 525: Acestia sunt serafimii cu sase aripi, care il slavesc pe Stapanul lor de trei ori pe zi. Ei sunt meticulosi pana la fiul de par cu cei neprihaniti, si sunt gata sa pedepseasca- in lumea aceasta si in cea urmatoare- pe aceia care dispretuiesc omul de la care au invatat chiar si cel mai mic lucru din Tora si care nu ii acorda respect….

Atunci cand incepem sa urcam din aceasta lume pana la nivelul conexiunilor spirituale, relatiile noastre primesc aceste nume sfinte fie din partea binelui fie din cea a raului. Fie ca imi place sau nu, sunt mii de nume care provin din iubirea sau din ura mea: ingeri, serafimi, demoni si spirite, care vin din partea din stanga sau de dreapta, fie din ura fie din iubire, si din conexiunea dintre ele.

Tot in toate, aici se vorbeste despre doua forte. In fond, nu exista nimic in afara fortei primirii si daruirii. Doar ca in lumea noastra noi gasim cumva nume simple pentru ele, utilizand limbajul verbal. Insa in spiritualitate ele au nume precise, in functie de actiunile pe care le fac, fortele si asprimea (Aviut) dorintei, pe care o activeaza, si in functie de rezultatele pe care le aduc.

Insa, tot in tot, cele doua formeaza relatiile despre care vorbim aici: atractia si respingerea, conexiunea si separarea. Si intre ele se afla libera noastra alegere, straduinta si eforturle noastre in folosirea acestor doua forte pentru a continua sa ne intarim Kli-ul spiritual (vasul), pana cand toate fortele de spargere reveleaza conexiunea dintre noi, care este de 620 de ori mai mare decat a fost inainte de spargere.

Din partea 2 Lectia Zilnica de Cabala 11/1/2011, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Este scris ca noi trebuie sa tanjim sa cunoastem ceea ce studiem. A cunoaste inseamna a ne conecta, dupa cum este scris:”Si Adam a cunoscut-o pe sotia sa Eva.” Noi vrem sa descoperim, sa stabilim conexiuni cu fortele si starile despre care vorbeste Zohar-ul. Noi dorim sa ne aflam in ele.

Noi nu stim cum sunt ele in interuor si in afara, insa vrem sa ne descoperim pe noi insine in ele deoarece ele sunt starile avansate ale conexiunii noastre, a formarii Kli-ului general (vasul sau dorinta).

Si apoi, din dorinta de a ne conecta cu aceste forte si stari, in conformitate cu masura aspiratie colective, noi descoperim Lumina care Reformeaza. Ea se apropie de noi in masura in care noi tanjim dupa ea.

Din partea 2 Lectia Zilnica de Cabala11/1/2011, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Caitolul „Pekudei (Expunere),” Paragraful 528: Atunci cand o persoana pleaca din aceasta lume, acest animal apare pe patru serafimi care zboara. Ei zboara pana in fata sa si nu lasa pe cei care evoca judecata si sentinta sa se apropie de ea. Exista in jurul ei mai multi mesageri pentru pace, care sunt serafimii. Atunci cand calatoresc si sunt vazuti, acesti serpi si serafimi care ies din sarpe, care sunt cauza mortii intregii lumi, se predau.

Sarpele, bestiile si ingerii, toate acestea sunt forte interioare ale nivelului mai jos decat al omului.Noi discutam aici despre forma in care aceste forte si inclinatii ies la suprafata din fiecare dintre noi, cum cu ajutorul lor noi ne conectam intre noi, conectam toate sufletele, si cream treptat intre noi o retea, care devine din ce in ce mai corectata si astfel se apropie de realul Malchut al Infinitatii care ne serveste inotodeauna ca si criteriu. Astfel, in toate actiunile noi trebuie sa vedem fortele conexiunilor dintre noi.

Din partea 2 Lectia Zilnica de Cabala 11/1/2011, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Ura este acea dorinta sparta care va fi revelata ca dragoste in momentul urmator. Ea se dezvaluie deoarece Lumina straluceste si influenteaza dorinta.

In orice caz, cand nu este Lumina, o persoana pare ca iubeste pe toata lumea, asa cum toti pot marturisi. Si nu mint. Ei se afla intr-un asemenea intuneric incat lor chiar li se pare ca este asa, si totusi, noi am citit despre oameni drepti ca Rabbi Shimon si elevii sai, care isi ardeau, in foc, ura reciproca.

Cum sa intelegem asta? O persoana religioasa ar spune ca asta este imposibil. Oare nu exista asemenea oameni, drepti, puri, imbracati in robe albe, incapabili de ura?

Este scris, “Opinia Torei este contrara opiniei maselor.” Opinia Torei este facuta din dungi negre si albe de ridicare si cadere, iar religia incearca sa tina persoana intr-o stare de echilibru asa incat totul sa fie bine de pe o zi pe alta.

Toate experientele noastre anterioare nu vor fi de ajutor, chiar daca este scris ca “Nu exista persoana mai inteleapta decat aceea cu experienta.” Toate experientele anterioare au fost primite din dorinte mult mai slabe fata de noile dorinte care ne sunt revelate si care devin din ce in ce mai mari, de fiecare data.

Daca ma aflu sub influenta unei dorinte mai puternice, nu ma va ajuta experienta pe care am primit-o dintr-o dorinta mai slaba. Ma voi da cu capul de zid!  

Nu se poate face nimic pana cand nu-mi clarific adancimea exacta a dorintei mele. Noi, doar  ne acceleram viteza clarificarii si ne imbunatatim abordarea, pentru a accepta fiecare dorinta ca fiind una ceruta de noi. Nu are importanta daca este una buna sau una rea; cel mai important lucru este sa ne miscam mai repede inainte. 

Numarul ridicarilor si caderilor a fost deja inregistrat in fiecare dorinta din interiorul fiecaruia dintre noi in concordanta cu radacina sufletului lui sau ei. Daca ai fi vazut aceasta scara interioara a ta, ai fi putut afla cat mai ai de parcurs pentru a ajunge la acest nivel, cat de mult pana la urmatorul si asa mai departe.  

Nu esti capabil sa schimbi aceste trepte ci doar sa grabesti parcurgerea lor. Noua nu ne este permis sa le vedem deoarece, pentru a munci si a mari viteza, nu avem nevoie de cunostinte, caci, daca ai fi stiut dinainte prin ce iti va fi dat sa treci, nu ai fi fost in stare sa depasesti aceasta munca grea. De pe nivelul tau inferior tu nu intelegi viteza cu care te poti ridica deasupra, care este, pur si simplu, viteza luminii. 
Din partea a doua a  Lectiei zilnice de Cabala 11/3/11, Cartea Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce putem face noi, chiar in acest moment, pentru a preveni declansarea in lume a unui razboi?

Raspuns: Trebuie sa ne unim! In lumea noastra, tot ceea ce putem face este sa atragem o dezvaluire tot mai mare a Luminii. Toate schimbarile din lume apar ca rezultat al influentei Luminii Superioare, care poate fi atrasa doar datorita similaritatii in calitati. Noi ar trebui sa fim atenti sa existe unitate intre noi si celelalte grupuri, sa ne aflam intr-o stare de uniune constanta, apropiere, similitudine a calitatilor, scopurilor, gandurilor si dorintelor.

Aici nu ma refer la dorinte materiale. Vorbesc despre aspiratia noastra catre Creator si necesitatea de a ne uni in dorinta de a-L revela. 

Daca intelegem ca aceasta poate fi facuta doar pe aceasta cale, atunci apropierea si unitatea noastra va atrage o dezvaluire inca si mai mare a Luminii. Datorita acesteia, mai intai se vor intampla lucruri bune intre noi si, mai tarziu, acest bine se va intinde in intreaga lume. 

Fundamentals of Kabbalah Lesson 10/30/11

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Exista o dorinta de a primi si exista o dorinta de a darui. Intreaga creatie este doar opozitia uneia fata de cealalta. Dorinta de a darui conduce dorinta de a primi pentru a o aduce la propria ei identificare si a o face echivalenta cu dorinta de daruire. Acesta este programul initial al dorintei de daruire.

Natura celui bun, conform stiintei Cabalei, este bunavointa (facerea de bine). Asa dupa cum Creatorul este perfect, tot astfel el are un program de imbunatatire a creatiei. Si exista doar o cale catre perfectiune: Creatia trebuie sa simta starea Creatorului. El a creat creatia in opozitie cu El insusi, separat de El insusi si El ghideaza creatia printr-o succesiune speciala de stari, prin care creatia atinge intelepciunea Creatorului si simte ceea ce se afla in Creator.  

Dar nu este indeajuns doar sa inteleaga si sa simta, creatia atinge de una singura natura Creatorului, incluzand tot ceea ce se gaseste in creatie si in conducerea ei. Astfel, forta daruirii este numita “Lumina” iar forta receptiei “vas”. Similaritatea calitatilor lor se numeste “o intentie de daruire” sau “un ecran”. Datorita intentiei atruiste si prin natura actiunilor sale, dorinta de a primi devine una de daruire. De fapt, daca primeste pentru a multumi pe cineva, aceasta comite un act de daruire folosind receptia ca pe un mijloc: ea nu are nici o alta cale de a stabili contactul si de a darui orice, oricui.

Cum putem participa noi in proces? Cum castigam mai multa intelegere? Cum atingem nivelul Creatorului? Cum simtim actiunile Sale? Pe scurt, cum ajungem ca El? In fond, acesta este scopul – sa devenim ca El.  

Inca nu intelegem ce inseamna “sa aducem placere Creatorului,” dar “echivalenta cu Creatorul” este mai aproape de intelegerea noastra egoista. Sa semanam cu El inseamna sa daruim, sa intelegem daruirea, sa ne-o asumam, sa conducem creatia… Totul sta in asta.

Dar in fapt, sa fim ca si El, inseamna sa intelegem, din capul locului, intregul program si cursul complet al actiunilor cuprinse in acesta de la inceput si pana la sfarsit. O asemenea intelegere impune ca intregul sa fie desfacut si apoi recladit. In acest mod, noi dezvaluim abisul dintre Creator si creatie, impreuna cu legatura care ii aduce la echivalenta. In aceasta, Lumina si intunericul, plusul si minusul, pozitivul si negativul, se conecteaza la fiecare nivel.  

In procesul dezvoltarii noastre, sub influenta constanta a Luminii, un vas dobandeste diverse forme pana cand atinge “capatul final”—completa echivalenta a insusirilor cu Creatorul. Dar vasul trebuie sa treaca prin aceste stagii de schimbari secventiale in deplina intelegere, in acord, dorindu-le si chiar, actionand independent.

Astfel, trebuie sa realizam faptul ca suntem opusi Creatorului, sa dorim sa ne schimbam si sa devenim asemanatori cu El, sa intelegem programul care ne va schimba, sa actionam conform acestuia din dorinta noastra proprie si sa ducem pana la capat noi insisi intregul lant de actiuni succesive asupra noastra si, in acelasi timp, asupra tuturor nivelurilor creatiei aflate sub noi: neanimat, vegetativ si animat.   

Trebuie sa realizam aceasta ridicare, de la conditia de spargere la corectie, printr-un angajament personal total. In functie de schimbarile cerute de moment, noi trebuie sa castigam in judecata si in simtire, devenind inclusi in programul comun, si sa efectuam actiuni de invocare si ghidare a fortelor necesare. 

Numai in acest mod vom atinge echivalenta de forma cu Creatorul si vom deveni similari cu El in forta, intelegere si in toate celelalte. Acesta este cel mai inalt grad al dezvoltarii noastre.
Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 11/7/11, “Matan Torah (Daruirea Torei)”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Fiecare persoană atinge un punct critic o dată în viaţă, cand trebuie să părăsească casa părinţilor săi şi sa-si înceapa propria viaţă. Aceasta este o tranziţie foarte dura şi neplăcuta. Există oameni care nu se obişnuiesc niciodata cu cerintele noii vieti.

Astăzi, această aceiasi tranziţie este globală. Până acum, natura a condus umanitatea înainte, permitandu-i să se dedice jocurilor copilăreşti, egoiste. Ne-am dezvoltat în egoismul nostru şi nu ne-am luptat noi insine, dar acum copilăria noastra s-a terminat şi vârsta noastra adultă incepe.

În acelaşi mod în care o persoană ajunge la maturitate, omenirea si-a încheiat decadele copilariei. Egoismul nostru a crescut, iar acum trebuie sa ne descurcam în lume pe cont propriu.

Cu toate acestea, lumea nu este ceea ce obisnuia sa fie. Suntem într-o lume nouă, globala şi integrală, care este conectata reciproc şi în care trebuie să ne găsim locul şi să devenim o parte a ei. Noi nu mai suntem copii . Am crescut.

Desigur, omenirea nu vrea acest lucru şi nu-l înţelege. La fel ca o persoană care ajunge la maturitate şi se confruntă brusc cu probleme fără sfârşit, trebuie sa inchirieze un apartament, sa mearga la serviciu, sa-si asume responsabilităţi diferite şi să-si asigure tot ceea ce alţii i-au asigurat până atunci.

Desigur, ea nu vrea asta. Este mult mai uşor şi mai convenabil cu mama. Este nevoie de timp să te obişnuieşti cu lumea adulta şi sa găsesti lucruri frumoase în ea. Omenirea nu este gata încă. Ea încă preferă să danseze la tonul egoismului său ca şi mai înainte.

Suntem deja în noua lume, iar noi trebuie să ne adaptam la ea. Ea cere cooperarea noastră deplină şi preocupare pentru toată lumea, dar oamenii încă mai vor să mearga, jucandu-se precum copiii. Ei nu au experimentat durere suficienta pentru a intra în noua realitate.

Ar trebui să li se spună că lumea noua cere cooperarea noastră deplină, că munca noastră este de a ne uni, şi că vom rezolva toate problemele noastre numai dacă vom crea adevarata legătura reciprocă între noi. Întreaga lume este ca o persoană acum. Uită-te la ea ca şi cum te-ai uita într-o oglindă.

Dacă nu simţi că esti şomer în anumite domenii, că dezastrele naturale te şocheaza în alte domenii, şi că anumite zone încă suferă de boli, uita-te la forma generală a acestei lumi. Vei vedea că avem o problemă sistematică şi ca noi toţi trebuie să fim uniti unul cu altul, sa lucram împreună în armonie pentru o cauza, care este echilibrul general.

Imagineaza-ţi că ai avut unele teste medicale ieri, iar medicul iti oferă rezultatele astăzi. Se pare că organele corpului tau nu funcţionează în armonie, ci mai degrabă ca nişte copii. Unul face prea mult, altul face prea puţin, iar unul nu face absolut nimic.

La urma urmei, balanta este legătura corecta dintre toate părţile corpului şi este baza pentru a simti o sănătate bună. Deci, acum poti să ajungi la concluzia corecta.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 4/11/11,  „Pacea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Baal HaSulam: „Pacea”: Ea (Providenţa) are grijă de toate nevoile lui ca o bona antrenată, care nu îl uită niciun moment, până cînd nu dobândeşte puterea de a ieşi în lume. Apoi, de asemenea, Providenţa nu îl abandonează. Ca o mamă iubitoare, ea îi aduce lui atâta iubire, oameni loiali în care să poată creade, numiţi „Mama” şi „Tata”.

Dar aceia care examinează realitatea din perspectiva dispoziţiei şi persistenţei existenţei, poate vedea clar marea dezordine şi confuzie, ca şi cum nu ar fi niciun conducător şi nicio ghidare. Fiecare face ce este corect în ochii lui, construindu-se pe sine peste ruinele celorlalţi.”

Desigur, noi nu vedem asta în nivelul mineral al naturii şi cu greu o putem vedea în nivelul vegetal. În nivelul animal al naturii putem vedea mult mai clar grija părinţilor pentru cei tineri. Păsările, peştii şi alte animale protejează instinctiv tânăra generaţie şi cu cât mai mult  sunt mai dezvoltate speciile, cu atât mai complexă este grija pentru cei tineri. Când cei tineri cresc, ei le dau drumul să plece şi să aibă grijă ei înşişi de ei.

În oameni eceasta este exprimată cel mai puternic. Nu este de ajuns că părinţii au grijă de cei mici câteva saptămâni sau luni, pentru a deveni independenţi, copiii au nevoie de 20 de ani de pregătire, cu un mediu special şi educaţie care includ grădiniţa, acoala, universitatea, învăţarea unei meserii şi alte mijloace artificiale care nu sunt livrate de natură. Numai după asta ei sunt gata să intre în societatea umană, care îi va pretinde să trăiască după normele acceptate.

Acesta este un mare paradox. Până la vârsta de 20 de ani omul ia tot ce are nevoie nu numai de la părinţii lui, dar şi de la mediu. Întreaga lume participă la creşterea lui. Apoi lucrurile se schimbă şi lumea începe să ceară ca omul să înceapă să acţioneze şi să aibă grijă de societate. Acest decalaj este uriaş. Animalele nu simt o schimbare de atitudine. Ei pur si simplu continuă viaţa lor, dar la oameni atitudinea se schimbă. Fiecare din noi a trecut prin acest punct de schimbare când a devenit adult şi a descoperit că lumea are pretenţii şi chiar îl ameninţă.

Noi nu vrem asta. Am prefera să rămânem copii, şi azi mulţi au izbutit să facă asta cu ajutorul părinţilor lor. Este deci o întrebare: De ce oare a pregătit natura toate aceste faze de dezvoltare pentru noi? Ce a câştigat făcând asta? Ce vrea de la noi? Pentru ce n pregăteşte?

Poate fiindcă atunci când ajungem la 20 de ani nu înţelegem că de acum încolo trebuie să trăim altfel în mediul uman. Poate, dacă vom face totul corect, mediul nostru va părea ca o „mamă iubitoare”. Poate că întreaga problemă e în relaţiile reciproce dintre noi? Dacă aceasta problema, contrastul ascuţit al perioadei de tranziţie, ostilitatea şi cererile vehemente, vor fi numai o invitaţie să corectăm relaţiile noastre cu aceia din jurul nostru.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 11/4/11 „Pacea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→