Creatorul ne-a creat ca material opus Lui – dorinta de a primi bucurie, care nu simte sau intelege ca poate exista ceva in afara ei. Ne simtim doar pe noi si dorim sa primim si sa extragem placere din orice. Fiecare persoana simte doar dorinta lui si implinirea din ea. Acestea sunt singurele stari percepute de dorinta de a primi: da/nu, 0/1. Astfel lucreaza egoismul si aceasta este ordinea lucrului pe care il observam in natura, in multe situatii si in diferite organisme.

Totusi, pentru ca dorinta de a primi bucurie sa iasa din natura sa, sa se ridice deasupra calitatii sale de a simti binele si raul doar in interiorul ego-ului sau si sa simta binele si raul in afara sa, avem nevoie de o unealta speciala care nu exista in interiorul dorintei egoiste. Dorinta egoista este lipsita de orice posibilitate de a se ridica deasupra sa si de a crea ceva opus ei insisi.

Noi nu stim nici macar ce inseamna opus; nici nu ne putem imagina ce este lumea spirituala. Pentru a ajunge la ea, trebuie sa efectuam, in interiorul nostru, anumite schimbari, pe care dorinta de a primi bucurie este incapabila sa le faca! Cu toate acestea, asta este datoria noastra: sa intelegem aceste schimbari, sa le atingem si sa le executam noi insine. Altfel nu vom primi libertatea si nu vom deveni egali cu Creatorul, asa dupa cum este prevazut in scopul creatiei.

Asa incat ni s-a dat un ajutor numit grup – ceva strain de dorinta noastra egoista.Dorinta egoista simte acelasi lucru raportandu-se la acest straniu obiect, ca si fata de Creator, considerandu-l ca si inexistent. Nu ii da  nici o valoare independenta si vrea doar sa se foloseasca de el. Dar intelege si simte ca se afla in conexiune cu grupul.

Pe de o parte, egoismul doreste sa foloseasca grupul ca pe oricare alt obiect exterior. Pe de alta parte, el il poate folosi exact invers: pentru a realiza daruirea, o calitate care ii este opusa.

Astfel, detinem o forma intermediara intre niveluri, o forma tranzitorie – asa cum sunt coralii intre nivelurile neanimat si vegetal; o planta legendara, “cainele de camp” intre nivelurile vegetal si animal; si maimutele intre nivelurile animal si uman. Iar forma intermediara intre om si Creator este grupul.

Daca o persoana adera la un grup si este capabil sa lucreze impreuna cu el pentru daruire, el va fi capabil sa se ridice la nivelul Creatorului. Omul trebuie sa incerce sa realizeze asta prin propriul sau efort, din moment ce a deveni similar Creatorului inseamna, in primul rand si cel mai important, sa devina independent, sa inteleaga, sa simta si sa ceara schimbarea el insusi.

Toate acestea ne sunt furnizate de mediul inconjurator. De aceea, este scris, “Acela care aspira catre Creator (Isra-El), Lumina care corecteaza si Creatorul sunt una si aceeasi,” si “dragostea pentru creaturi conduce la dragostea pentru Creator.” Trebuie sa ne vedem mediul inconjurator ca pe un mijloc de a atinge scopul creatiei. Trebuie sa dai grupului aceeasi importanta ca si scopului creatiei.

Aceasta se refera nu doar la cei la care punctul din inima s-a trezit si ii trage spre scopul creatiei; se refera la intreaga umanitate. Cu totii vom trebui sa construim astfel de exemple: societati sau state mici vor servi drept exemple, pe care toata lumea le va emula in timp ce vor incerca sa se apropie.

In acest mod, intreaga lume va avansa corect, apropiindu-se de forma unei fiinte umane noi, noua umanitate. Ca atare, noi trebuie sa realizam dragostea pentru Creator – in mod similar cu calitatea daruirii si perceptia altruistica. Dragostea pentru prieteni este un mijloc pentru atingerea acestui scop.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 12/18/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Unii oameni cred că dacă ascultă lecţiile noastre, citesc blog-ul meu, şi schimba e-mailuri, iau parte la dezvoltarea generală. De fapt nu există nicio participare practica aici.

Cu cat mai mult răspânditi mesajul nostru în lume, cu atât mai mult avansati. Nu uitati asta. Dacă nu diseminati, stati nemiscati, nu avansati. Deci, calculati-va acţiunile, la sfârşitul zilei:  Ati facut ceva sau nu? Numai acţiunile concrete pot fi măsurate. Nu va asteptati ca altcineva să le facă pentru voi.

A  fi membru al Bnei Baruch înseamnă să transmiti înţelepciunea Cabalei sau mesajul Arvut (garanţie reciprocă), sa faci munca de transmitere efectivă şi sa fii capabil sa aduci numere şi rapoarte pe care le poti prezenta. Dar dacă descarci pur şi simplu o lecţie, este lipsit de valoare.

La convenţie am realizat punctul de legatura. Am atins aceasta datorită faptului că toată lumea cere acest lucru de la noi. Întrebarea este dacă noi suntem gata să răspundem cererii sale? Putem s-o conducem înainte şi sa-i dam metoda de corecţie şi conectare? Putem avansa doar prin împlinirea acestei misiuni şi în niciun alt mod.

Scopul creaţiei cheama întreaga lume sa avanseze, nu numai pe noi. Noi suntem mijloacele pentru dezvoltarea generală. Daca mijloacele îşi îndeplinesc misiunea, atunci este bine, şi apoi, deasemenea, avanseaza, cu oricine altcineva. Dacă nu, alte mijloace vor fi gasite. Nu există nicio garanţie.

Uită-te la grupurile care nu disemineaza, sau pentru a fi mai precis, la ceea ce a rămas din ele. Cum puteţi avansa fără a îndeplini sfaturile Cabaliştilor care au atins legile creaţiei? Aceasta nu este doar moftul meu, este scris în surse.

Asa ca fiti atenti la faptul că vă aflaţi în urma în transmitere în comparatie cu progresul lumii şi că încă cautati diferite scuze. Dar nu există scuze aici. Vorbim despre acţiuni concrete care nu au nimic de-a face cu starea prezenta a unei persoane, cu suişurile şi coborâşurile sale.

Deci, nu aşteptaţi dupa iniţiativele grupului central. Dacă doriţi să avansati, aceasta este calea.

Până acum ni s-a dat şansa de a avansa, dar viitorul nu este garantat deloc. Avansam numai datorită transmiterii. Aceasta este garanţia noastră. Deci, la sfârşitul fiecărei zile, avem nevoie să examinam în mod clar: Ce am făcut pentru lume azi? La urma urmei, lumea are nevoie de acest lucru, iar Creatorul a aranjat totul astfel: Intelepciunea Cabalei mi-a fost dezvaluita doar pentru ca eu s-o diseminez altor persoane, într-un fel sau altul. Eu sunt adaptorul, legatura. În caz contrar, nimic nu va iesi din asta.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 12/12/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie să-mi fac griji în mod constant cu privire la avansarea spirituala a lumii sau ar trebui să-mi păstrez mintea la grup?

Răspuns: Aceasta este ordinea:

1. Lucrez cu prietenii;
2. Prin iubirea de prieteni organizez grupul;
3. Cu grupul diseminez;
4. Prin diseminare, care ajută masele, vin mai aproape de Creator, Ii aduc multumire.

Grupul în sine nu-L multumeste; diseminarea în masă, care deschide calea spre El pentru toată lumea, da. Nu e important ca ei sunt distanţi şi nu înţeleg unde conduce această cale – în cazul în care masele se apropie de Creator, cel puţin un pic, asta aduce multumire Lui. Şi acesta este punctul principal.

Daca aduci o mica parte din mesajul Său in Indonezia sau Polinezia, îl multumesti. Este in acelasi fel in care invitatul multumeste Gazda prin participarea la mesa pe care Gazda a pregătit-o pentru el.

Aşa că, haideti să lamurim lucrurile:

În primul rând, obiectivul nostru este sa ajungem la adeziune. Adeziunea este echivalenta de forma, daruirea din partea mea, la fel ca daruirea provenind de la Creator. Eu trebuie să obtin daruirea, iar apoi voi ajunge adeziune cu Creatorul. Daruire inseamna sa-i aduc mulţumire Lui.
În al doilea rând, El este mulţumit când datorită mie, marea dorinta de a primi pe care El a creat-o, apropie adeziunea. Diseminarea mea catre lume trebuie să aducă totul mai aproape de Creator. Cum? Prin transmitere.

In al treilea rând, în scopul de a face acest lucru trebuie să ma alătur mai întâi unui grup, astfel incat voi avea un mijloc, un „comando”. Când am un grup, pot disemina. Deci, rezultă că intru în grup şi cu ajutorul lui daruiesc lumii, transmit, ajut oamenii sa vina mai aproape de Creator, şi, astfel, Il multumesc. Nicio verigă a lanţului nu este redundantă.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă toată lumea care stă la lecţie ar fi întrebata dacă doreşte avansarea rapida spre punctul final, cel mai înalt de dezvoltare, toată lumea ar spune: „Da.” Dar în acelaşi timp, văd că suntem mulţumiţi cu răspunsurile tale. Venim la lecţie cu o dorinta, o nevoie, dar treptat cadem într-o stare de somn. Cum putem fi în permanenţă activi? Cum putem avansa mai repede?

Răspuns: Nu va puteţi menţine dorinta lângă mine. Chiar dacă am o nevoie a mea, în relatie cu voi exist intr-o stare de perfecţiune şi sunt la un nivel mai mare. Din acest motiv, atunci când vă conectaţi la mine, experimentati deasemenea perfecţiunea, ca un copil lângă un adult. Uneori, el cere ceva de la parintii lui, dar, ca o regulă, ei ii dau încredere, un sentiment de siguranta şi el adoarme în braţele părinţilor săi .

Ca sa-ţi spun adevărul, e chiar mai bine pentru mine, atunci când adormi. Este asa pentru ca atunci mai mult intră in tine. Oamenii „atipiti” în timpul lecţiei nu mă deranjează, nu este nevoie să fie întotdeauna „pe jar”. Este scris că „cuvintele înţelepţilor sunt linistitoare.” Şi nu pentru că înţelepţii vorbesc calm. Este pur şi simplu pentru că înţelepciunea lor curge ca apa dintr-un loc in altul şi intră în persoana in mod corect. Deci, nu va faceti griji.

E bine că, uneori, oamenii vin la lecţie cu focul în inimile lor, dar atunci când primesc Lumina care reformeaza, un sentiment de împăcare este mai bun pentru ei.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 11/12/2011, Zohar-ul

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este frica?

Răspuns: Frica reprezintă întotdeauna frica de a pierde ceva. De fapt, eu sunt doar o dorinţă de a mă bucura. De ce îi este dorinţei frică? Îi este frică ca să nu îi dispară ceva ce are sau că nu va fi în stare să obţină ceva la care aspiră cu adevărat. Spus pe scurt, este frica de a pierde.

Încrederea contrabalansează ego-ul, dorinţa de a primi plăcere. Este încrederea că nu voi simţi nicio pierdere, că exist întotdeauna în prietenii mei, că voi fi satisfăcut cu ei în orice privinţă şi că voi atinge sigur Lumina superioară care ne umple. Nimic nu mă va deranja odată ce mă ridic deasupra ego-ului.

Trebuie să obţinem calitatea dăruirii. Calitatea dăruirii este senzaţia unei încrederi absolute. Nu simt nicio lipsă şi nu mai am nicio grijă sau frică. Aceasta este starea Hafetz Hesed (cineva care nu doreşte nimic pentru el însuşi), ca în parabola cu omul sfânt care trăieşte în pădure fără nici măcar un tricou. Nu are nevoie de nimic.

În acest caz, nu am nicio problemă. Mă separ de dorinţa de a primi plăcere. Procedând astfel, obţin încrederea în starea Hafetz Hesed. De ce este încrederea numită îmbrăcămintea Luminii? Pentru că Lumina Hassadim (Milă), este îmbrăcăminte pentru Lumina Hochma (Înţelepciune). Este exact ceea ce am nevoie. Un alt cuvânt pentru Lumina Hassadim este încredere. Separarea de ego, gradul separării, se numeşte încredere.

Cu cât avansez, cu atât egoul meu creşte conform principiului „el care este mai mare decât prietenul, dorinţa lui este mai mare decât el”. De fiecare dată mi se dă un ego mai mare şi chiar griji şi îngrijorării mai mari. În timp ce mă ridic deasupra lor, obţin o mai mare calitate Hesed. Asta înseamnă că obţin o mai mare încredere. Nu depind de dorinţa mea de a primi plăcere. Nu mă interesează că pierd sau că nu obţin ceva.

Atunci când obţinem spiritualitatea, gradul Hafetz Hesed, încetăm să ne mai facem griji într-o asemenea măsură încât încetăm chiar să ne mai intereseze dacă vom atinge sau nu Lumina superioară. Aceasta este o stare absolut opusă: am vrut atât de mult să obţin spiritualitatea, să obţin calitatea dăruirii; am crezut că asta îmi va da posibilităţi nelimitate. Deodată, descopăr că nu vreau nimic. Îmi este bine aşa. Apoi, încep să lucrez altfel cu egoul.

Vom vorbi despre aceste etape avansate, dar prima noastră oprire este în a obţine starea unde mă ridic deasupra a tot ceea ce am acum, starea în care mă dizolv în grup. Apoi, cu adevărat nu voi mai simţi nicio lipsă şi pot începe să revelez Lumina superioară.

Ce este Lumina superioară? Este gradul dăruirii cuiva către ceilalţi, o preocupare pentru cât de mult poate să îi umple pe ceilalţi prin el însuşi, în loc să fie îngrijorat de cât de mult primeşte şi cât de plin este el. Reiese că începem să adăugăm o altă dimensiune peste nivelul pe care l-am obţinut prin ridicarea deasupra egoului. Cât de mult va trece prin mine către ceilalţi? Cât de mult ne vom conecta în Kli-ul comun? Fiecare îi umple pe ceilalţi.

Încearcă să gândeşti la asta astfel: Nimeni nu este capabil de asta singur, este posibil numai prin ajutarea celorlalţi, aşa cum este scris: Ei au ajutat pe prietenul tuturor. Aceasta este singura modalitatea în care este revelat vasul spiritual, Kli. Se găseşte în interconexiune, grijă şi ajutor. Asta nu se poate întâmpla în nicio persoană în mod individual; nu va fi în stare să simtă Lumina.

În mod individual este posibil să te separi de ego şi să nu doreşti nimic. Dar atunci când mă ridica la starea în care nu doresc nimic, care este problema? Ce pierd? Îmi lipseşte conexiunea cu ceilalţi pentru toate bunătăţile, Lumina superioară, să treacă prin mine către ei. Apoi, Lumina devine revelată, trece prin mine şi simt dăruirea către ceilalţi. Acesta devin vasul nostru spiritual comun, pentru că nu este nimic în mine, singur. Se formează numai în unitatea dintre noi.

Ştim deja că trebuie să muncim cu aceste stări ale senzaţiilor reciproce. Trebuie să încercăm un pic mai mult, doar un pic şi apoi se va întâmpla. Trebuie să ne ţinem de această stare.

Chiar acum, începem: toată lumea încearcă să se ridice deasupra şi să se conecteze cu ceilalţi în inimă şi minte. Trebuie să inventăm o anumită dimensiune superioară în care existăm cu toţi. Am obţinut această stare în deşertul Arava. Am avut această senzaţie. Acum, trebuie să o obţinem din nou.

Haideţi să încercăm asta: toată lumea să se ridice şi să se conecteze în dorinţa comună, senzaţia comună, gândul comun, care plutesc deasupra noastră. Să nu aveţi senzaţia corpului ci mai degrabă lăsaţi acest animal lângă voi, ca un câine lângă stăpân.

Trebuie să ne conectăm împreună în dorinţa comună, încredere, unde existăm deasupra egoului. Lumina Hassadim care ne va umple apoi este Kli pentru a îmbrăca Lumina Hochma.

Din Lecţia de pregătire pentru The World Arvut Convention 2011

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Toţi cei care nu pot participa la convenţie încearcă să se unească virtual. Cum ne putem asigura ca facem tot posibilul pentru a ne sprijini prietenii la convenţie şi în jurul lumii? Care este cel mai eficient mod de a desfăşura o convenţie oglindă, astfel încât sa putem împărtăşi puterea aspiraţiei noastre reciproce pentru a descoperi Creatorul?

Raspuns: Fiecare persoană există în separare fata de ceilalţi, în interiorul punctului sau negru individual. Aceasta este starea tuturor oamenilor din lume. Dacă vrem să ne unim, extindem acest punct şi cream un vas spiritual mai presus de noi înşine. Nu sunt corpuri fizice acolo; noi existăm doar în gândurile, dorinţele şi aspiraţiile noastre spre unitate.

Într-o asemenea stare, lumea noastră încetează să mai existe. Este ca şi cum suntem suspendati în aer şi locaţia noastră fizică devine irelevantă. Nu contează dacă te afli în Israel sau în Rio de Janeiro, deoarece starea spirituala nu este afectată de distanţă fizică.

Conceptele de timp, spaţiu si mişcare işi pierd semnificaţia. De exemplu, în timp ce citesti articolele din Shamati, il poti simţi pe Baal HaSulam sau Rabash pentru că Rabash le-a scris din cuvintele lui Baal HaSulam. Dacă citesti lucrările lui Ari, il poti simţi sau poti simţi grupul lui Rabbi Shimon în timp ce citesti Zohar-ul. Nu există timp în spiritualitate. Acolo ieşi din limitarea punctului tau negru.

De aceea trebuie să înţelegem că toţi prietenii noştri din această lume, care ocupa un singur punct al realitatii, sunt capabili sa se ridice de mai presus de starea lor actuală şi sa se uneasca unul cu altul. Sper că va veni vremea când nu vom mai avea nevoie de aceste adunări mari. Am putea organiza în continuare aceste evenimente pentru nou-veniţi, dar pentru noi, locaţia fizică nu va mai conta, deoarece fiecare dintre noi vor fi conectati la platforma spirituală, la vasul spiritual. Vom fi conectati cu toată lumea, indiferent dacă acea persoană este vie sau moarta.

Timpul, mişcarea si spaţiul nu ne vor limita, deoarece acestea nu există în vasul spiritual. Noi doar trebuie să ne ridicam la primul nostru nivel spiritual.  Acesta este scopul conexiunii noastre, care este fizica pentru moment. Are menirea de a ne ridica, şi, prin urmare, nu ar trebui să acordam atenţie corpurilor noastre, ci sa ne ridicam deasupra lor.

Lecţia pregătitoare, Convenţia Mondiala ARVUT 2011

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Vasului nostru spiritual ii lipseste capacitatea, deoarece ne este frica de cele două stari opuse: ura si iubirea. Evitam ura şi nu dorim s-o simţim. Mecanismul de apărare al organismului nici macar nu ne permite sa uram cu adevărat.

Şi, în general, ne este frică de ură. Într-adevăr, este scris că trebuie să iubim pe prieteni, şi totuşi descoperim brusc că-i uram. Nici măcar nu vrem să ne gândim la asta! Prin urmare, blocam aceste întrebări care apar în noi.

Iar dragostea, de ce avem nevoie de ea? Eu nu simt nevoia să-i iubesc. Pot sa ma descurc fără ea. Nu-mi permit sa ating aceste doua emotii extreme. Şi este posibil să le gasesc numai după ce investesc mult efort.

Dacă nu investesc într-un copil, el creste singur undeva în curte şi mă gândesc: „Ei bine, ce va fi, va fi.” Si după aceea, când il baga în închisoare, mormai: „Ei bine, ce se poate face?”

Dar dacă investesc eforturi cu el, de la o zi la alta, introducandu-i cerinţe  şi îngrijorandu-ma din strafundul inimii mele cu privire la tot ce se întâmplă cu el, atunci sunt umplut atât cu dragoste, cat şi cu ura. Ambele creeaza în mine capacitatea pentru mari frământări. Totul depinde de investiţia mea.

Deci, ce trebuie făcut dacă vrem să ajungem la convenţia care se apropie cu un vas mare şi extins? Am fost odata intr-o excursie la munte, în partea de nord a ţării, şi a fost aproape imposibil să urcam pe munte, fără ajutorul reciproc. Acesta este un exercitiu foarte bun. Chiar şi jocuri ca acestea, care par „copilăreşti”,  ne ajuta să ne simtim impreuna intre noi. Dar acum, înainte de convenţie, fiecare trebuie să caute cum să-si investească puterile cât mai mult posibil in ceea ce face grupul.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 22/11/2011, TES

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Atitudinea noastră faţă de aproape, fata de mediul din lumea în care ne-am născut, pe care o simţim în interiorul egoismului nostru, se numeşte perioada de pregătire. Când trecem de la dragostea pentru mediul înconjurător sau dragostea pentru prieteni, la dragostea pentru Creator, acesta este deja timpul muncii reale, când vom dobândi calităţile daruirii.

Ca urmare a dobandirii acestor calitati altruiste şi a trecerii prin gradul de a darui de dragul de a darui, vom ajunge în cele din urmă la iubire. Dar din moment ce această cale duce la obtinerea iubirii pentru Creator, acesta este modul în care întregul drum se numeşte.

Şi chiar dacă astăzi lucram în tărâmul nostru, în lumea noastră, cu calitati egoiste, acest lucru este considerat înca munca pentru iubirea de prieteni, pentru aproapele nostru, chiar dacă totul este foarte departe de adevărata dragoste.

Dragostea pentru Creator, dragostea pentru creaturi şi dragostea pentru prieteni sunt acelaşi lucru, deoarece aceasta este direct opusă dragostei pentru sine. De aceea este nevoie de atat de multe schimbari calitative în interiorul unei persoane. Dar valoarea dragostei pentru prieteni este foarte mare, deoarece ne permite să dobândim dorinţe  şi senzaţii suplimentare, pentru a descoperi adevărata realitate in care suntem, insemnand Creatorul.

În măsura în care o persoană pretuieste Creatorul şi scopul final, atat de importante consideră mijloacele care duc la aceasta, cum ar fi exerciţiile în grup, cu prietenii şi studiile, deoarece fără aceste mijloace, el nu ar putea atinge scopul.

Pe de o parte, această întreaga lume este imaginară şi nu este nimeni în jurul meu: nici nivelurile mineral sau vegetativ, nici animale sau oameni. Toate acestea sunt dorintele mele proprii, care s-au împărţit în aceste parti şi, prin urmare, imi prezinta Lumina Superioara în acest fel.

Acesta este, deasemenea, modul în care trebuie să tratez grupul – ca si cand nu există nimic în afară de mine. Şi tot ceea ce simt în jurul meu: mediul, grupul, profesorul, şi chiar Creatorul, se află în interiorul meu, în senzatia mea. Am primit această iluzie că totul este în afara, astfel incat sa pot învăţa ce inseamna senzatia aproapelui: astfel il pot simti, pot avea relaţii cu el şi obtin daruirea si dragostea.

Dacă o persoană percepe intreaga realitate in acest fel, atunci nu greşeşte. În mod evident, ea mai are sa discearna detalii noi tot timpul şi să completeze imaginea comuna cu ei, dar este deja pe drumul cel bun.
[62 050]
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 29/11/11, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Acum ne aflam in pragul unei mari unificari: Conventia din decembrie. Pentru a ne pregati pentru aceasta conventie, trebuie sa ne preocupe permanent conectarea noastra, revelarea dorintelor noastre comune. In masura in care aceasta dorinta va fi cu adevarat a tuturor, vom fi capabili sa simtim forta spirituala din ea. In fond, unanimitatea dorintelor creeaza conditia, asa numitul vas, Lumina Reflectata, ecranul, deoarece ne conectam impreuna impotriva ego-ului nostru.  

Cu cat suntem mai egoisti in relatiile dintre noi, cu cat punem mai multa presiune asupra noastra, contra ego-ului si cerem Luminii sa ne influenteze si sa ne ajute sa ne conectam cu ceilalti, cu atat mai puternice vor fi ecranul si forta de a reusi pe care o activam pentru a ne ridica deasupra ego-ului care ne separa si ne indeparteaza unii fata de ceilalti. 

Aceasta forta de a reusi, numita si garantie reciproca, devine forta noastra comuna. Creatorul a generat dinadins fortele de respingere dintre noi, asa cum este scris: “Eu am creat inclinatia catre rau,” iar noi simtim cum ne respingem unii pe ceilalti. Dar incercam sa invingem aceste forte de respingere prin actiunile noastre si studiul comun astfel incat sa atragem Lumina care Reformeaza, caci noi dorim sa ne conectam in pofida fortelor care ne indeparteaza, in mod constant, pe unii de ceilalti, ca niste mici dracusori care se afla intre noi. Trebuie sa invingem aceste forte ale raului si sa ne conectam.

In masura in care ne straduim, cat putem noi de tare, sa fim impreuna, sa eliminam toate deosebirile dintre dorintele noastre, gandurile si actiunile noastre si sa devenim ca un om cu o singura inima, in aceeasi masura dezvaluim faptul ca numai noi ne putem ajuta unii pe ceilalti sa dobandim aceasta aspiratie comuna catre conectare, asa cum este scris: “Omul il va ajuta pe vecinul sau.”

Apoi, in aceasta aspiratie comuna, vom descoperi ca nu suntem capabili sa ne conectam. Dar, deja am descoperit dorinta noastra comuna sa ne unim, in locul dorintelor individuale, separate, de a ne conecta cu ceilalti. Aceasta dorinta comuna este numita rugaciunea celor multi, o rugaciune comuna. Si apoi, cererea noastra catre Lumina, catre Creator, se inalta tocmai din aceasta rugaciune comuna. Iar ajutorul de Sus vine numai ca raspuns la aceste eforturi mutuale, ceea ce inseamna ca el vine din interior, din unitatea mai presus de nivelul nostru. Aceasta se numeste MAD, Lumina corectoare care creeaza o conexiune intre noi, in ciuda fortelor de respingere.

Aceste forte de respingere sunt numite “Aviut” (grosimea dorintei), iar fortele de conectarea sunt numite “ecran.” Aceste doua forte, impreuna, pe care le dezvoltam pentru a darui la un nivel mai ridicat, sunt numite Lumina Reflectata deoarece noi ne dorim sa fim exact ca Lumina care ne-a corectat, si anume, dorim sa daruim. Atunci realizam care este conditia ca Daruitorul, Creatorul sa ni se reveleze.

Completam toate aceste etape doar cu ajutorul Luminii care Reformeaza. Aceasta Lumina poate straluci asupra noastra chiar si atunci cand nu ii cerem nimic, ca niste bebelusi care nu stiu de ce tipa, dar, cu toate astea, el sunt ingrijiti. Alternativ, putem incepe sa distingem de ce anume avem nevoie si, atunci, rugaciunea noastra devine mai directionata si mai bine gandita. Sau, in mod constient, ridicam cererea noastra in directia corecta, stiind, cu siguranta, ca cerem abilitatea de a darui pe un nivel mai inalt.

Dar totul este facut de catre Lumina care Reformeaza. Ca sa va spun adevarul, ce ar putea fi mai bine decat citirea constanta a Zohar-ului si efectuarea tuturor acelor actiuni… Acesta este starea ideala. Dar realitatea este in asa fel incat omul trebuie sa mearga la munca, sa-si vada de treburile zilnice si apoi, sa vina sa-si inalte rugaciunile timp de cateva ore. Mai intai strange diferite probleme, dorinte, aspiratii si sperante in interiorul sau si, mai tarziu, se intoarce catre Zohar. Iar atunci ne conectam cu totii si ne inaltam rugaciunea noastra comuna, studiind impreuna.  

Din partea a doua a Daily Kabbalah Lesson 11/23/2011, The Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este schimbarea psihologica prin care trebuie sa trecem?

Raspuns: Tranzitia catre simtirea lumii superioare este mai degraba o schimbare psihologica prin care trece o persoana. El inca simte lumea noastra, continua sa traiasca exact ca de obicei. El nu pierde nimic si nu dispare nimic. Ramane o persoana obisnuita: in familie, acasa, la lucru, peste tot. Dar, in plus, el primeste un “comutator interior,” o schimbare de faza care ii permite sa inceapa sa simta cealalta calitate care exista in lume: calitatea de a darui.  

Acest atribut este mult mai inalt decat atributul receptiei, pe care se sprijina lumea noastra, deoarece acest atribut este nelimitat, infinit si perfect. Este gratis! Este omnipotent! Astfel incat este numit “Creatorul.”

Atributul de daruire pastreaza lumea noastra si o hraneste ca o mama, inclusiv egoismul nostru, atributul nostru de a primi. Tot ceea ce exista in lumea noastra: neanimatul, vegetativul, animatul si nivelul vorbitor, toate acestea sunt atribute ale receptiei. Noi insisi, fiind atribute ale receptiei, percepem doar aceste tipuri de existenta egoista.

Cand dobandim atributul de a darui, incepem sa simtim forte total diferite, campuri si caracteristici, care sunt mult mai largi si mai sublime decat cele din lumea noastra.

Cand intram pe taramul daruirii si incepem sa il simtim, atunci intreaga noastra lume, cosmosul si intregul nostru univers se strang imediat pana la o dimensiune minima. Tot ceea ce se afla in afara lumii noastre incepe sa fie simtit ca fiind cu adevarat infinit si nelimitat, aceasta fiind de fapt calitatea daruirii. Simtim ca traim acolo si ne dezvoltam de-a lungul celor 125 de trepte despre care invatam in intelepciunea Cabalei.

Sper ca vom atinge aceasta stare in conventia care vine. Totul depinde de pregatirea oamenilor care se vor intalni acolo. Chiar daca vor participa la intalnirea noastra oameni care vin acolo din greseala, sau incepatori care nu inteleg scopul intalnirii, ei nu ne vor tulbura.

Punctul principal este acela ca noi, toti membrii activi ai miscarii Bnei Baruch si prietenii de peste tot, sa ne strangem impreuna iar aceia care nu pot sa vina, sa se conecteze virtual cu noi, astfel incat vom fi capabili sa-i incorporam in noi insine pe toti vizitatorii noi si pe cei aflati intamplator acolo iar ei vor participa, involuntar, in aceasta conexiune. Noi suntem cheia, miezul si partea principala a acestei mari conexiuni in scopul atingerii starii superioare.  
Din  Sunday Virtual Lesson Series 11/20/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→