Noi nu schimbam realitatea, ci doar relatia noastră cu aceasta, percepţia acesteia. Avem nevoie să ne ingrijoram cu privire la sentimentele noastre interioare, astfel încât de fiecare dată sa transformam fiecare situaţie in bucurie.

Şi acest lucru nu datorita faptului că mă face să ma simt bine- ma pot simţi, de asemenea, rău. Mai degrabă, mă simt bine pentru că această situaţie vine de la Creator şi, astfel, ii provoc Lui fericire. În fiecare corecţie a mea care ma face sa ma simt bine, mă simt bine pentru faptul că ii aduc mulţumire Lui.

Şi prima corecţie este să ma ridic deasupra binelui şi răului, astfel incat sa nu fie important cum mă simt. Aceasta înseamnă că m-am ridicat mai presus de dorinţa mea de a primi. Incearca sa mananci ceva cu intenţia de a darui si vei vedea că si cea mai gustoasa mancare îşi pierde gustul. Astfel, acum ma ridic mai presus de senzaţia mea buna sau rea, si devine fara gust pentru mine, ca iarba.

Apoi încep să simt gustul importanţei Dăruitorului, şi ca urmare a acestui fapt, ii provoc Lui plăcere. Şi simţind importanţa Dăruitorului, mă întorc catre mine şi mă bucur, în toate dorinţele mele. Cu toate acestea, este deja o placere diferita: Ma bucur pentru că il multumesc pe Creator.

Aceasta înseamnă că eu nu schimb realitatea, ci schimb relationarea mea la ea. Principalul factor în toate aceste acţiuni este maretia Creatorului, ceea ce pentru mine schimba totul. Lucrez la un nivel mai ridicat decât cel în care m-am simtit bine sau rău în corpul meu animal. Am nevoie de această fiară, dar lucrez mai presus de ea.

Astfel, acest lucru este considerat alegerea mea liberă. Într-adevăr, primesc un plan liber  în care pot face ce vreau.Nu merg în această zonă joasa în care Creatorul mă conduce prin diferite situaţii. Şi alegerea mea liberă est exprimata în consecinţă atunci cand, mai presus de toate aceste stari, construiesc o relatie numita intenţia de a darui.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 20/12/2011 „Introducere la TES”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dacă avem nevoie să ne ridicam deasupra acestei vieţi catre intenţia de dragul daruirii, atunci indiferent de cât de rea este viaţa pe acest plan, putem crea cele mai favorabile relaţii cu Creatorul deasupra ei. Această condiţie indică deja punctul iniţial de ascensiune de la nivelul de senzatii fizice, animalice la nivelul intenţiilor spirituale.

Există două niveluri: nivelul senzaţiei şi nivelul intenţiei, care este, de asemenea, un nivel senzorial, dar este conectat cu Dăruitorul. În senzaţie, în dorinţa, mă pot simţi bine sau rău. În timp ce, cu intenţia, poate fi pentru binele meu sau pentru binele Creatorului.

Dacă vreau să ajung la libera alegere, am nevoie sa lucrez la nivelul intenţiei. Nu contează ce se va întâmpla la nivelul dorinţei mele-  am nevoie sa ma ingrijorez doar cu privire la intenţie. Jos poate fi o viaţă foarte rea şi Sus, la nivelul intenţiei, obtin bunătatea şi îi mulţumesc Creatorului. Dacă pot face acest lucru, este un semn că am atins intenţia de a darui, „Lishma.”

M-am ridicat deasupra dorinţei mele, desprinzandu-ma de ea, restricţionand-o şi oprindu-ma sa leg de mine tot ceea ce este bun şi rău. Mă uit la mine dintr-o parte şi vad cum se simte aceasta masina, parametrii şi condiţiile sale. Şi atunci înţeleg cum trebuie să lucreze de dragul a altceva. Acest lucru înseamnă că am deconectat-o de la mine.
Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 20/12/2011  „Introducere la TES”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce reprezintă exilul în Egipt, în relație cu prietenii?

Răspuns: Exilul înseamnă că nu pot stabili tipul corect de conexiune cu prietenii pentru că Faraonul stă între noi și ne conduce. Reiese că sunt forțat să lucrez cu Faraonul în loc să lucrez de dragul prietenilor. Asta înseamnă că sunt în exilul Egiptean, în sclavie.

La început, mă simt bine în acest exil. Nu îmi pasă de prieteni, îmi pasă doar de Faraon, regele, care mă lasă să trăiesc bine și îmi aduce împlinire egoistă, îmi împlineste gelozia, ambiția, pofta și impulsul pentru putere. Mă unesc cu Faraonul și sunt gata să lucrez pentru el.

Totuși, gradual, încep să realizez că asta nu este bine și că nu pot trăi așa. Deoarece nu avansez în acest fel și nu îmi clarific scopul creației, încep să simt că sunt în exil. Așa cum este spus: ”Și copiii lui Israel au strigat după muncă”, atunci când au descoperit faptul că frumoasele orașe Pithom și Ramses care sunt construite pentru Faraon devin niște orașe sărace și fără de noroc pentru ei.

Toate aceste clădiri nu le aduc niciun beneficiu. Din contra, există pericolul (pericol sau Sakana în ebraică este, de asemenea, legat de cuvântul sărac sau Misken) ca ei să rămână pentru totdeauna în Egipt, în această starea de opoziție unul față de celălalt, într-o viață nefericită casre nu are niciun scop. Și atunci începem să încercăm să întoarcem această stare într-o stare care ne conduce către salvare.

Din momentul în care aceasta începe să se arate în noi, Moise este revelat (punctul în inimă), care fuge de sclavia Egipteană în alt loc. Asta este, această calitate a lui Moise din interiorul unei persoane, o separă pe aceasta de Faraon, de ego, și începe să crească, așteptând să îi ia și pe restul din exilul Egiptean. Așa ajunge o persoană să fie în război cu Faraonul.

Faraonul și Moise se luptă unul cu altul, în timp ce între ei se află Creatorul. Pe de o parte, El îngreunează inima Faraonlui, iar pe de alta El îl întărește pe Moise și îi spune: Nu îți fie frică, haide la Faraon împreună! În acest fel îl învață Creatorul pe Moise să țină linia mijlocie.

Într-o parte se află Faraonul, în alta se găsește putere Creatorului, iar Moise crește între ele, prin cele zece plăgi Egiptene. Mulțumită lor, el obține cele zece principale calități, cu care poate acum să scape. Iar atunci când fuge, toate celelalte calități ale lui i se alătură, fiind de asemenea de acord ă iasă din Egipt.

Așa ajungem la starea în care faptul că fugim de Faraon, de dorințele noastre egoiste de care ne-am separat, nu ne mai este suficient. Acum avem nevoie să obținem calitatea dăruirii și de aceea ajungem să primim Tora. Asta este, Lumina care Reformează trebuie să înceapă să lucreze practic aici și noi o atragem către noi. Unitatea noastră începe să devină mai puternică. Avansăm în mod constant către o și mai puternică conexiune.

Intrăm în Egipt datorită faptului că ne urâm cu toții unul pe altul, în modul special punctul lui Joseph, începutul liniei mijlocii, adică ceea ce ne separă. Totuși, exilul Egiptean începe deja de la ”cât de minunat și plăcut este să stăm împreună ca frați”, dar numai Joseph știe și înțelege asta.

Acum vrea să i se alăture toți frații lui, toate cele nouă prime Sefirot (Tet Rishonot), deoarece el însuși este ultima Sefira Yesod. Din acest motive spune: ”Ce minunat și plăcut este să stăm împreună ca frați ”, atunci când îi unește pe toți și vasul spiritual se formează.

După aceea, se obține o și mai mare unitate în Egipt, atunci când cei șapte ani de  foamete sosesc și încep să realizeze că au un singur inamic pe care îl urăsc, Faraonul. Și atunci când fug cu toții împreună de ego-ul lor, de dorința de a primi plăcere, și sunt gata să se unească, atunci când sunt de acord să fie un singur om cu o singură inimă, în garanție reciprocă, adică să îndeplinească condițiile primirii Torei, acesta este deja următorul nivel al unității.

De fiecare dată unitate devine chiar mai mare. Toate păcatele pe care le comit și apoi le corectează în deșert, sunt direcționate împotriva unități iar apoi către unitate. Nu este nimic altceva în afară de realizarea  principiului iubirii prietenului ca pe tine însuți, marea regulă a Torei.

Toate poruncile, adică acțiunea corecției, sunt incluse în ea, până când obținem conexiunea corectă și intrăm în Pământul (Eretz) lui Israel (Yashar-El, direct către Creator), adică dorința (Rațon) care este similară și unită cu Creatorul. Așa este calea.

De aceea nu este pur și simplu iubire de prieteni ci mijlocul de a obține și realiza scopul creației.

Din prima partea a Lecției zilnice de Cabala 12/14/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care ar trebui să fie munca femeilor acum, după convenţie?

Răspuns: În principiu, munca unei femei este la fel ca a unui barbat: Este în grija pentru unitatea noastră, pentru naşterea noii noastre stari. La bărbaţi, cu toate acestea, aceasta stare este mai activa, îndreptata în special spre unificare.

Apropo, am văzut un impuls faţă de asta si în femei: in modul în care ele s-au îmbrăţişat şi s-au organizat brusc între ele. Este foarte nenatural în lumea noastră, dar pe de altă parte, intr-adevar a izvorat din sentimentul lor de lupta pentru unitate. A fost destul de minunat să observ acest lucru. Când oamenii se ridica deasupra lor înşişi, ei pierd percepţia de sex, vârstă, precum şi toate diferenţele din lumea noastră şi se unesc în trezirea internă faţă de cel superior.

Ai simţit această aspiraţie din interiorul esentei tale ca femeie, iar acum o poti descrie şi transmite tuturor celorlalte femei, astfel încât acestea sa poata avea un bun exemplu. Am fost impresionat de comportamentul femeilor: în ce măsură doresc să sprijine bărbaţii şi sunt pregătite să sacrifice totul de dragul succesului. Aceasta este munca femeilor-între ele şi în sprijinul barbatilor. Femeile constituie o singură parte feminina, iar bărbaţii o singura imagine comuna masculina şi în acest mod lucrează împreună.

Sper că veţi simţi acest lucru chiar şi mai profund. Noi nu avem încă abilitatea de a descrie senzaţiile starilor noastre. Ne lipsesc cuvintele; nu înţelegem încă unde suntem. Dar încearcă să faci asta oricum, cel puţin cu impresii psihologice. Femeile stiu cum sa faca acest lucru.

Scrieti despre voi înşivă, scrieti despre toate starile voastre, nu fiti timide. Lăsaţi să devină un exemplu pentru toate celelalte femei şi introduceţi reţeaua noastra, astfel încât prin intermediul paginii pentru femei de pe site-ul nostru sa va puteti uni şi să va pregătiti pentru următoarea convenţie. Acest lucru este foarte important. Fără sprijinul femeilor, niciun fel de succes nu va fi posibil.

Din seria de Lecţii Virtuale de Duminica 11/12/2011

Filed under: Congrese, Femeia, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Unitate - Niciun comentariu→

Nu este suficient ca noi să ştim că suntem distanţati unul de altul, că ne respingem unii pe alţii, nedorind legătura dintre noi şi ca ceea ce se numeşte înclinaţia rea este ceea ce nu ne lasa sa ne unim unul cu celălalt.

Numai acesta se numeşte rău;  este ceea ce ne împiedică sa atingem Scopul creaţiei, unde suntem conectati împreună într-un întreg. Înclinaţia noastra rea, împingându-ne departe unul de altul şi separandu-ne, cu care ne confruntam atunci când vrem să ne unim, se numeşte rău. Noi suntem cei care o definim ca fiind rea.

Dacă eu nu simt că aceasta mă împiedică in atingerea Scopului si sa ma unesc cu alţii, atunci nu o consider ca fiind rea. Deci, se dovedeşte că răul are gradaţii: Cu cat mai mult vreau să ma unesc cu alţii, cu atat mai mult rau simt.

De aceea, la început, când o persoană începe să studieze ştiinţa Cabalei, ea nu crede că trebuie să se apropie de ceilalţi, deloc;  ea este asemanatoare fraţiilor lui Iosif. Mai târziu, începe să înţeleagă că este necesar să se unească şi apoi începe să se gândească cât de mult bine îi va face dacă se uneşte cu alţii. Ea începe să se unească cu prietenii, această etapă se numeşte „şapte ani de belşug”, atunci când toată lumea inainteaza frumos împreună.

Apoi începem să simtim cât de îngroziţi suntem de această unitate, cât de nedorita şi nevaloroasa este în ochii noştri. Acesta este modul în care ajungem la stadiul numit „şapte ani de foamete,” atunci când nu înţelegem cum vom fi capabili să lucram unul cu altul şi cum ne vom uni împreună, deoarece Faraonul stă între noi şi ne separă.

Şi în loc sa exercitam constant efortul corect spre unitate, Faraonul arunca diferite tipuri de acţiuni in calea noastra prin care aparent acţionam pentru unitate, dar se pare că fiecare efectuează acţiunea de dragul lui propriu. Aceasta se numeşte că Faraon musca „din spatele gâtului,” absorbind toate eforturile noastre pentru el însuşi. Acest lucru se repetă din nou şi din nou.

Cu toate acestea, există o forţă specială, opusa tuturor eforturilor noastre exercitate, numita Lumina care se intoarce la Sursa. Dacă o atragem, atunci nu este important in ce stari suntem.  Această forţă acţionează asupra noastră şi ne impinge înainte. Este imposibil sa inaintam fără această forţă.

Deci, se dovedeşte că, în domeniul muncii noastre, trebuie să devenim conştienţi de rău cât mai mult posibil. Răul este realizat datorita încercarii de a face fapte bune, ceea ce înseamnă că munca noastră ar trebui să se întâmple în unitate, în fericire, în dragoste, în studii, în tot ceea ce este cel mai bine. Nici pentru o clipă nu amintim răul; nu vrem să-l simtim in niciun fel de manifestări.

Ca urmare a încercarii noastre de a fi uniti între noi, de a fi buni, plini de Lumina şi asemanatori Creatorului, acea forţa a răului ni se dezvăluie, separandu-ne. Dacă exercitam suficient efort, o dezvăluim din ascundere. În măsura în care exercit un efort pentru a ma uni cu alţii, în această măsură, devin vrednic de revelatia raului. Înseamna ca revelaţia răului este o răsplată, un rezultat al eforturilor mele.

Am depus „20 kg” de efort pentru a ma uni cu prietenii şi am primit „20 kg” de revelare a înclinaţiei rele: Îmi dau seama că nu vreau să ma unesc cu ei. Nu ştiam şi nu vedeam mai devreme, dar acum ştiu. În ciuda acestui fapt, voi continua să lucrez, să depun cu „40 kg” mai mult efort, şi primesc cu „40 kg” mai multa revelare a înclinatiei rele. Faraon continuă să crească până când se transformă într-un asemenea monstru, cu care este imposibil să fac ceva.

Chiar dacă vin la el şi sunt de acord cu toate nenorocirile si suferinta, care vor cadea peste mine ca cele 10 urgii egiptene, el rămâne în picioare şi ne separă. Datorita încăpăţânarii lui, văd că nu am de ales: numai să ma opresc sa lucrez cu ego-ul meu. Acest lucru se cheama să „fug de el.”

Apoi, cu condiţia ca eu sunt gata să ma despart de ego-ul meu, să ma ridic deasupra lui, în credinţa deasupra ratiunii, o oportunitate de a realiza aceasta imi este dezvaluita, sa utilizez o forţă specială, care ma va ridica deasupra dorinţei mele de a primi pentru propriul beneficiu, ca şi cum as fi „în aer”: ego-ul meu se află mai jos si eu sunt deasupra lui.

Ce înseamnă „eu” ? Pot gândi, simţi, face un calcul şi face acţiuni fără ma înec în dorinţa mea de a ma bucura, ci prin a fi deasupra ei. Aceasta înseamnă că eu stau înaintea primirii Luminii care se intoarce la Sursa- primirea Torei.

Acum ne aflam situati in opozitie fata de Tora, stam la lecţie, vrem să ne unim, sa construim o dorinţă comună (Kli) şi sa citim Cartea Zohar, pentru ca Lumina, care vine din ea, sa acţioneze pentru promisiunea sa de-a ne întoarce la Sursa, dacă am pregătit răul care ne separă, pentru ca Lumina să-l corecteze.

De aceea se spune despre elevii lui Rabi Shimon că ei stau inaintea lecţiei şi descopera răul, incendiul violent al urii. Ei nu au ajuns la o astfel de stare pur şi simplu, ci dupa numeroase eforturi dorind să se unească, ei dezvăluie răul, unul nou in fiecare zi. Si atunci, în fiecare zi ai nevoie să primesti Tora, Lumina care se intoarce la Sursa, dacă încerci să te unesti şi îţi dai seama că nu eşti capabil s-o faci, ca ai descoperit încă o dată Faraonul, chiar mai mult decât înainte.

Prin urmare, încercam în continuare să dezvăluim răul-  dar numai ca urmare a dorinţei noastre de a ajunge la bunătate. Şi apoi, dacă ne dorim cu adevărat binele, răul va fi dezvăluit. Daca răul va fi dezvaluit, vom cere într-adevăr Cartii Zohar sa acţioneze asupra lui şi sa-l transforme în bine.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 14/12/11, Zohar-ul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Libertatea”: Luaţi, de exemplu, o tulpină de grâu, care a putrezit în pământ şi a ajuns la starea in care au rasarit multe tulpini de grâu. Astfel, această stare putreda este considerata „sursa”, ceea ce înseamnă că esenţa grâului a dezbrăcat fosta sa forma, forma de grâu, şi a luat un discernământ nou, acela al grâului putred, care este sămânţa numita ” sursă „, ce nu are absolut nicio formă.

De ce nu este tulpina de grâu a gradului precedent considerata a fi „sursa?” Este pentru că deţine încă o formă proprie şi nu este rădăcina starii următoare. Seminţa de grâu trebuie să dezintegreze, sa se transforme în „putere”, potenţialul starii viitoare, şi atunci va fi capabila să germineze ca un nou lăstar. Astfel, starea de dezintegrare este necesară în mijloc.

Întrebare: Care este scopul acestei dezintegrari?

Răspuns: Sa piarda forma anterioara pentru a lua urmatoarea forma. Nu se poate întâmpla într-un alt mod. In acest fel Keter se transformă în Malchut, care izvorăşte într-un nou Keter, din nou si din nou.

Întrebare: La ce ar trebui să aspire o persoana in munca sa: să-şi piardă forma actuală sau sa dobândeasca una noua?

Răspuns: Sa accelereze progresul, adica, să crească frecvenţa de schimbare a starilor. Şi de fiecare dată ar trebui să ma lupt pentru o noua forma. Las etapa de dezintegrare sa se desfasoare, nu-mi pasă. Am înţeles că este necesar.

Este in acelaşi mod în care avem nevoie sa dormim, ca şi cum am disparea în nefiinţă. Nu este un păcat să pierzi aceste ore de viaţă? Cu toate acestea, ştim că fără somn mizeria zilei ce a trecut nu fi organizata in rafturi si sertare in capul nostru. Toate experienţele mele trebuie să treacă prin prelucrare, indexare şi depozitare. Numai atunci voi fi gata pentru o noua munca şi o nouă percepţie.

Întrebare: Deci, cum accelerezi viteza?

Răspuns: Cu ajutorul mediului care formeaza dorinta corecta în mine.

Întrebare: Şi cineva întotdeauna trebuie să se lupte în vederea starii următoare?

Răspuns: Cineva întotdeauna trebuie să se străduiască pentru unitatea Israelului, Torei şi Creatorului. Aceasta este starea următoare. Aceeaşi unitate de fiecare dată, numai ca la un nivel mai mare, mai puternic, mai „suculent”, de mai bună calitate: eu, grupul şi forţa comună a daruirii, Creatorul, în noi.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 15.12.2011, „Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam a deschis „Introducere in Studiul celor zece Sefirot”, cu aceste cuvinte: „La începutul cuvintelor mele, am gasit o mare nevoie de a sparge un zid de fier care ne-a separat de înţelepciunea Cabalei, de la ruina Templului pana la această generaţie. Se află foarte mult in noi şi trezeşte frica de a fi uitati de Israel. „

Conform definiţiei sale, înţelepciunea Cabalei este un mijloc de a dezvălui Creatorul fiintelor create. Creatorul este singura forţă superioară care există şi conduce creaţia. Fiinţa creată este complet detaşata de El si nu stie de ce, pentru ce scop, şi cum există. Şi aici apare mijlocul numit „înţelepciunea Cabalei,” conceput pentru a conecta Creatorul şi fiinta creata.

Această conexiune este numita „revelarea Creatorului fiinţei create,” şi se efectuează în conformitate cu dezvoltarea fiintei create. Creatorul este ascuns nu pentru că El se ascunde pe El Insusi de noi intentionat, ci pentru ca atributele fiintei create nu îi permit acesteia să atingă Creatorul şi sa-L descopere.

Astfel, este necesar să se schimbe atributele fiintei create, daruindu-i-se de la început, alte atribute. Apoi, fiinta creata va descoperi Creatorul şi va deveni similara cu El. Aceasta înseamnă că va ajunge la aceeaşi formă de existenţă.

Până la distrugerea celui de-al doileaTemplu, înţelepciunea Cabalei a fost revelata. Acest lucru înseamnă că Creatorul a fost dezvăluit fiintelor create care au fost în contact cu El şi au fost numite „poporul lui Israel.” Dar după aceea, după cădere, atributele celor care au fost în legătură cu Creatorul au fost avariate. Aceasta se numeşte „distrugerea Templului.”

Şi apoi înţelepciunea Cabalei a dispărut. Legătura între Creator şi fiintele create a fost anulata, şi nu a existat de atunci. Şi acum Baal HaSulam vrea s-o refacă, ceea ce înseamnă s-o readuca la aceeaşi formă care a existat anterior, înainte de distrugere. Acum, avem nevoie sa restabilim aceasta legatura, pentru dorinţele sparte care au fost complet rupte şi distanţate de revelarea Creatorului şi de la echivalenţa cu El.

Astfel, înţelepciunea Cabalei pe care Baal HaSulam ne-a dezvăluit-o, este diferită de cea care a existat în trecut. In trecut a apartinut sistemului deja existent de conexiuni şi forme. Dar în zilele noastre oamenii nu ştiu ce este Creatorul. Fiinta creată este rupta şi dispersata. Nu mai este un mic grup care este mai mult sau mai puţin corectat, ci este o mare umanitate în care aceste dorinţe sparte sunt împrăştiate.

Astfel, trebuie să le trezim şi să facem un drum lung până ce umanitatea începe să descopere Creatorul. Până atunci vom avea nevoie sa trecem printr-un număr mare de etape de corecţie.

Aceste etape de corecţie nu sunt similare cu acelea prin care a trecut grupul mic care a fost spulberat odată. Acum, un grup mare de persoane este implicat, inclusiv „inima impietrita (Lev ha Chiar)” şi toate atributele AHP (dorinţele de primire). Astfel, nu este doar revelarea înţelepciunii Cabala. Noi, deasemenea, trebuie s-o trecem in mod corect generaţiei noastre.

Baal HaSulam numeste această separare, bariera, care există în noi şi nu ne permite să descoperim Creatorul şi lumea spirituală, „zidul de fier.” Este numit aşa, deoarece este într-adevăr asa de mare şi de puternic! Şi el nu se asteapta sa plece si sa dispara de la sine; intenţionează să-l sparga.

Această barieră există în inima fiecărei persoane. Şi Baal HaSulam vrea sa ajunga la inima fiecăruia şi sa efectueze acest lucru în ea. Aceasta înseamnă că el, fiind sigur că are suficientă forţă şi s-ar putea spune chiar „obrăznicie” să declare că este capabil să facă acest lucru, îşi asumă responsabilitatea sa penetreze fiinta creata.

Într-adevăr, acest zid de fier este separarea existenta între Lumina care a crescut în lumea Atzilut (Nobletii) după împrăştiere şi între dorinţele rupte care au căzut in lumile BYA (Beria, Yetzira, şi Assiya) şi au fost separate de Lumina. Diferenţa dintre ele este faptul că zidul, care a crescut ca egoism s-a dezvoltat şi a adaugat la el toate stigmatele, tradiţiile, religiile şi credinţele noastre despre Cabala şi a calomniat împotriva aceastei înţelepciuni şi a cabalistilor.

Baal HaSulam va avea nevoie sa sparga toate aceste bariere în introducerea sa. Dar noi, deasemenea, trebuie să luăm parte la această descoperire. La urma urmei, noi primim din ea numai mijloacele prin care trebuie să continuam să lucram pe cont propriu, pentru a rupe această partiţie.

Această declaraţie este titlul pentru toata învăţătura lui Baal HaSulam. Aceasta explică de ce a dezvăluit Cabala şi ne-o oferă, care este in special pentru scopul mai sus menţionat.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 18/12/2011, „Introducere în Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

„Problema” Creatorului cu creatura consta în nevoia creaturii de a-L atinge. Este imposibil sa aduci omul la bunătate dacă el rămâne în starea lui iniţială. Este necesar să-l înzestrezi cu putere, înţelegere şi sensibilitate şi să-l faci echivalent cu Creatorul.

În mod similar, gazda trebuie să ridice oaspetele la un nivel egal cu al său, astfel incat acesta sa nu simta ruşine faţă de ospatul regelui. În acest scop, oaspetele trebuie să obţină toata bogăţia de la gazdă. Şi aici doar vointa gazdei („Directiva de Sus”) nu este suficienta.

Deci, cum poate fi adus oaspetele la această echivalenţă? Este suficient să-l umpli pur şi simplu cu cadouri? Nu. Poate că este OK să-l ajuti? Asta este, de asemenea, o problemă, deoarece gazda nu a fost niciodată ajutata. Trecerea de la „existenţa din absenţă” la „existenţa din existenţa” este o adevarata problemă.

Aceasta include o mulţime de lucruri pe care le vom înţelege în continuare doar de-a lungul caii. Ele nu pot fi explicate în termeni simpli. In cele din urma avem nevoie sa descoperim mijloacele care ne permit să actualizam singura noastra alegere liberă şi sa atingem scopul.

Şi ştim dinainte ca vorbim despre grup, despre participarea la viaţa lui. Cu ajutorul grupului dezvăluim forţa de a darui, cu ajutorul lui dezvaluim calitatea Creatorului. In grup cream imaginea şi asemănarea Lui, suportul Lui. Aceasta se numeşte Shechinah-locul în care El locuieşte (Shochen).

Trebuie să facem un model exact pentru domnia Lui. Acesta va fi Templul (literalmente „Casa sfinţeniei”), adica, Malchut care primeşte calitatea din Bina. Datorită acestui lucru, Lumina Hochma se poate îmbrăca în ea cu toate formele sale şi o împlineste.
[63 480]
Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 18/12/11, Baal HaSulam, „Libertatea”

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce poti spune despre starea noastră acum cand aproape două săptămâni au trecut de la încheierea convenţiei in care am descoperit viata adevarata?

Răspuns: Intregul nostru grup, „Kli-ul lumii,” trebuie să se trezească şi să înţeleagă că această întreagă ceaţă în care ne-am găsit după convenţie ne este dată intentionat şi nu putem face nimic pentru a-i rezista. Fiecare persoană o simte în propria sa formă şi in momente diferite.

Unii oameni sunt încă într-o stare inaltata, chiar dacă s-ar putea sa nu fie tocmai legati de scop, în unitate cu ceilalţi. Dar senzatia in sine a rămas. La urma urmei, exista un motiv care a cauzat senzaţia şi există sentimentul actual ca mă simt bine. Şi am uitat deja de ce mă simt bine, dar rămâne în continuare senzaţia plăcută.

Se răceşte treptat, din ce in ce mai mult, cum ar fi de-a lungul a 4 nivele, întorcandu-se la starea anterioară. La inceput am fost foarte inspirat de scop, apoi pur şi simplu de a fi conectat la grup, apoi din realizarea unui fel de succes la convenţie, iar la sfârşit pur şi simplu am rămas cu senzaţia că mă simt bine înca, până cand si acest sentiment dispare.

Mai întâi de toate, trebuie să pretuim toate aceste etape, care sunt necesare pentru a construi o noua dorinta. Şi noua dorinţa trebuie să fie astfel încât vom începe să trăim în aceiaşi intentie, în aceeasi senzatie tot timpul, iar aceasta va deveni starea noastra constanta!

Dacă la convenţie am atins acest lucru printr-un atac, o evadare prin: dans, diferite evenimente şi cantece fara sfarsit, atunci acum trebuie sa obtinem aceeaşi stare pe plan intern, în linişte. Trebuie să simt această stare in mod introvertit, in interiorul meu şi aceasta va fi convenţia mea.

Poate că vom ajunge în curând acolo şi vom organiza convenţiile tocmai în acest mod: fără a spune nimic timp de trei zile, fără a face nimic în afară de intenţiile interioare si sa devenim impresionati si inspirati doar prin a ne vedea unul pe altul. Şi după aceea, nu va trebui nici macar sa ne vedem unii pe alţii, şi, astfel, vom ajunge treptat la realizarea adevărata în care nu vom avea nevoie de cuvinte, vedere, auz, sau dansuri şi îmbrăţişari. Să avansam spre asta.

Dar acum trebuie sa ţinem o convenţie in interiorul nostru, astfel încât aceasta sa devina starea noastra permanenta- calm, liniştit, cu o atitudine mai serioasa si mai interna.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 19/12/11, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Incepem sa studiem articolul lui Baal HaSulam “Introducere la Studiul celor zece Sefirot,” care mie mi se pare a fi cea mai importanta introducere dintre toate. El include, partial, fragmente din Cartea Oracolelor a lui ARI, scrisa de catre discipolul sau Chaim Vital. De fapt, aceasta introducere contine intreaga cale pe care trebuie sa o urmam pentru a ne atinge telul.

Desi avem destule alte materiale, nici unul nu explica calea, pe care trebuie sa o urmam pentru a avansa si a ne schimba, la fel de consistent, treapta cu treapta, metodic si deliberat. Alte articole si introduceri ne dau o vedere generala a intelepciunii Cabalei sau o privire din anumite unghiuri particulare.

Dar aceasta introducere selecteaza o linie foarte subtire, bine tintita pentru a arata persoanei, fie ea religioasa sau seculara, care incepe prin a intreba despre scopul vietii sale, cum sa ajunga sa realizeze acest scop, toate dificultatile si observatiile din calea sa.

De aceea aceasta introducere este neobisnuit de adanca si nu este usoara pentru incepatori. Sunt necesari ani de zile pentru a incepe sa asimilezi, sa intelegi si sa te regasesti in ea. Trebuie studiata in portiuni mici, cu grija, pana cand persoana creste si poate fi capabila sa inteleaga mai mult. Trebuie sa intelegem ca aceasta introducere a fost scrisa de omul care s-a aflat la inceputul unei noi ere, cel din urma stagiu in dezvoltarea umana, care trebuie sa treaca de la dezvoltarea inconstienta la cea constienta.

Acum trebuie sa ne ridicam la un nou nivel, de la nivelul la care nu putem fi numiti nici macar fiinte umane ci doar animale super-dezvolatate care actioneaza in concordanta cu instinctele si conduse doar de fortele naturii. Ceva destinat sa fie similar cu Creatorul incepe sa se dezvolte in interiorul acestei creaturi.

Trebuie sa-l intelegem pe omul care s-a aflat la inceputul acestui proces, abordarea si viziunea  sa, si sa incercam sa il emulam.
Din partea a treia a lectiei zilnice de Cabala 12/18/11, “Introducere la TES”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Un comentariu →