Baal HaSulam, “Libertatea”: “Trebuie precizat că deosebim două forțe în acea forță numită “dorința de a primi”: 1. Forța de atracție. 2. Forța de respingere.”

Aceste două forțe sunt întotdeauna îmbinate în noi și nu acționează niciodată în mod independent. Și, mai mult, întreaga esență, toate atributele tuturor creaturilor, la fiecare nivel al lumilor spirituale și corporale, depind de combinarea și adaptabilitatea forței de respingere și forței de atracție.

În lumea noastră vedem cum cooperarea dintre particulele atomului determină starea materiei și tipul materiei: gaze, lichide, metale, roci, minerale, etc. Relațiile interumane sunt de asemenea evaluate prin combinarea acestor două forțe: ură și respingere, și dragoste și conectare. Același lucru este și cu conectarea noastra reciprocă cu Creatorul.

Atingem perfecțiunea când descoperim întreaga noastră forță de respingere și mai presus de ea întreaga noastră forță de atracție. Cu alte cuvinte, când lucrăm pe linia mijlocie, noi folosim aceste două forțe până când realizăm unitatea ideală între ele. Toți ceilalți factori ne servesc și ne ajută în fazele intermediare.

Astfel, o persoană devine om când poate folosi aceste două forțe opuse, atracția și respingerea, ca un singur întreg. El le combină prin linia mijlocie.

În lumea noastră asta este imposibil. Mai mult decât atât, aici amândouă acționează pe latura egoistă. În lumea spirituală însă, ele sunt într-adevăr opuse, una este pentru conectare și cealaltă este împotriva ei.

Înțelepciunea Cabalei vorbește despre unitatea spirituală a acestor două forțe: cum să le folosim pe amândouă în mod eficient și să obținem rezultate pozitive, în timp ce niciuna nu o neutralizează pe cealaltă sau “trage plapuma” pe partea sa, așa cum se întâmplă în lumea noastră.

De exemplu, fricțiunea și greutatea materialului inhibă rotația roților unei mașini, și astfel este nevoie de energie pentru a o propulsa. Dacă forța de atracție este mai puternică decât forța de staționare, mașina se deplasează înainte, dacă nu, rămâne pe loc. Deci rezultatul depinde întotdeauna de calcul: cu cât este mai puternică o forță decât cealaltă.

În spiritualitate ele de fapt se conectează:  tăria Masach-ului (ecranului) și asprimea dorinței acționează ca un întreg. Ele crează Zivug deHaka’a între ele, ceea ce înseamnă că mai întâi are loc acțiunea de Haka’a, și pe urmă conectarea. Vasul își atinge realizarea spirituală în funcție de nivelul de conectare și obține forma spirituală. Numai așa se poate obține rezultatul corect. Aceasta depinde de substanța internă a dorinței, care respinge, și de forma ei externă, care ne atrage înainte.

Din partea a 4-a a lecției zilnice de Cabala 01.01.2012, Libertatea

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Există diferite materiale, de exemplu aluat, lut sau marmură şi exista ceea ce facem din ele. În „Safra Detzniuta” există un exemplu despre un agricultor care vine în oraş şi este surprins să vadă în piata rulouri, covrigei, prajituri şi alte produse de patiserie făcute din aceeaşi făină pe care el o produce.

In functie de evolutie, contactul cu Lumina superioara aduce cu sine mai multe forme diferite, dar materialul care ia aceste forme ramane acelasi si acesta este dorinta de a primi. Deci, nu există niciodată restricţii pentru dorinta in sine. Noi nu facem absolut nimic cu ea; acţiunile noastre sunt numai cu privire la forme.

Acum, dorinta noastra are o forma egoista, care este îndreptată împotriva scopului creaţiei. Aşa că trebuie să limitam aceasta forma, dar nu şi dorinţa. Numai în acest fel va primi o nouă formă corectă şi vom putea s-o utilizam cum ne place.

O altă problemă este că trebuie sa fim de acord cu faptul că primim forme rele şi corupte. Este scris, „inima unui om este rea din tinereţea lui.” Creatorul din partea sa, a creat înclinaţia rea şi trebuie să cerem sa avansam spre bunătate.

Astfel, trebuie să dam dovadă de o mare reţinere, să fim toleranţi faţă de toate formele prin care se face corecţia. Unele forme sunt chiar mai rele decât cele anterioare, dar asta nu înseamnă nimic.

Nerabdare, izbucniri, sentimente negative, ura- putem dezvalui lucruri pe care nu le-am întâlnit niciodată înainte pe drumul nostru spre scop. Baal HaSulam aduce exemplul unui fruct, care, atunci cand se coace, trece prin etape care sunt opuse formei sale finale. El devine mai acru, mai amar, mai puţin atractiv şi numai în ultima etapă incepe sa ia forma sa finală. Cu o lună înainte de a se coace, acesta poate fi otrăvitor. Acest lucru este la fel ca întunericul care devine mai intens înainte de ivirea zorilor.

Deci, trebuie să fim foarte rabdatori cu formele intermediare, ele servesc dezvoltarii, deşi pot părea îngrozitoare. Apreciem o persoana pentru eforturile sale, indiferent dacă face cat de mult poate sau nu. Ideea principală este ca ea nu ar trebui să fie dăunătoare şi critică, iar pentru restul putem aştepta.

Tot studiul nostru, toata avansarea noastra, toată înţelegerea şi sentimentul nostru nu apar în material, ci în formele sale. Aceasta este ceea ce vom studia tot timpul. Dorinţa este irelevanta. Mă uit la forme şi la diferenţele dintre ele.

Aceste forme ne vin de la Creator, de la Lumina, dar ele pot apărea în noi ca pozitive sau negative. Suntem între cele două forme contrastante: îngerul vieţii şi îngerul morţii. Acesti doi îngeri sunt primele nouă Sefirot, iar materialul dorinţei noastre este Malchut. Noi primim forme pozitive de la acestea în dorinţa noastră şi pe cele negative din necesitate şi aşa avansam.

Una nu poate exista fără cealaltă. Fiecare forma trebuie să includă cele două forţe care operează în materia neutra a dorintei de a primi, însemnand cele două schimbari opuse care influenţează datele.

Dorinţa a fost creata ca „ceva din nimic”  şi noi studiem tot ceea ce este în ea, prin ce trece dupa principiul educaţiei formale, de cunoaştere a formelor care vin de la Creator, de la Lumina. Niciodată nu studiem şi exploram Lumina în sine, ci formele Luminii in materie, in dorinţa; la fel cum nu simtim energia electrică in sine, ci ceea ce ne ofera, care poate fi măsurat şi studiat.

În cele din urmă, niciodată nu ajungem la fenomenul în sine şi nu ştim ce este în sine dorinta de a primi. Noi obtinem numai reacţiile sale la Lumina, şi, astfel, aflam despre influenţa Luminii asupra dorintei, atunci când le deducem una din alta.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 29/12/11, „Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi avem dorință și gândire. Dacă am avea doar dorință, am face totul orbește, fără autocontrol, precum în natura neînsuflețită, vegetală și animală, în care singurul gând este cum să se împlinească dorința.

O persoană care s-a dezvoltat până la nivelurile neînsuflețit, vegetal și animal se gândește numai cum să obțină ceea ce își dorește. Există diferite feluri de oameni: isteți, energici, violenți, timizi, curajoși, etc. – dar fiecare vrea să-și îndeplinească dorințele, de la mic la mare, de la bebeluș la bătrânul care își ascunde dorințele. În fiecare este gândul cum să-și împlinească dorințele, pe orice cale posibilă.

Așa ne dezvoltăm în simțire și gândire, ca un animal, până când punctul din inimă este revelat în noi și începe să întrebe: pentru ce toate astea? De ce? Din acel moment începe adevărata cunoaștere; când încep să întreb despre esența dorinței mele: la ce-mi folosește aceasta?

Asta nu este simplu. Oamenii ajung să studieze, devin un grup, dar pot trece ani până când ei încep să-și pună această întrebare, adică până când ei vor să-și cunoască dorințele: de unde vin ele? Ei încep să caute cauza, rădăcina, originea.

Atunci ei înțeleg că gândirea le-a fost dată pentru a ajunge la Creator analizându-și dorințele. Dacă eu, prin intermediul gândirii, îmi percep în mod corect dorințele, pot ajunge la originea lor, voi înțelege cine mi le trimite și de ce, ce vrea de la mine, și cum ar trebui să-L privesc.

Prin grup și chiar și direct, încep să-I cer să-mi schimbe dorința: “Tu mi-ai dat o asemenea dorință, dar eu cer una diferită!” atunci voi fi cu adevărat capabil să o schimb. Gândirea ne este dată astfel încât datorită ei noi vom fi capabili să ne cunoaștem dorințele și să cerem altele noi.

Gândirea există pentru ca eu să-mi pot da seama și să-mi dovedesc că nu pot face nimic cu dorințele mele! Chiar dacă aparent reușesc să trec peste ele, nu este așa, eu doar înlocuiesc o dorință cu alta, care este tot egoistă: dorință de respect, control, și orgoliu. Eu pur și simplu găsesc altă dorință care o învinge pe prima și schimbă valorile.

Ca rezultat al gândurilor mele, sau sub influența anturajului, eu încep să-mi imaginez că altă dorință este mai importantă decât cea pe care tocmai am avut-o. Și astfel mă hotărăsc să o înlocuiesc cu alta. Acesta este jocul egoismului. În acest mod pot înlocui oricare dintre dorințele mele.

Dar pot înlocui cu adevărat dorința numai sub influența anturajului care îmi va da alte valori. Atunci, ca rezultat al influenței sale, voi cere Creatorului să-mi schimbe dorințele. Aceste dorințe pot fi deja supranaturale pentru mine, adică împotriva ego-ului meu.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 30.12.2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Principalul lucru care ne lipsește este dorința, precum un bolnav care și-a pierdut apetitul trebuie să-l regăsească pentru a începe să mănânce și a se vindeca. Sau este ca și cum am dori ca un copil să învețe și el nu vrea, și nu știm cum să-i transmitem dorința noastră, astfel încât el să obțină un rezultat bun. Sunt multe asemenea exemple.

Acolo unde este ceva stricat, defect, trebuie să existe în primul rând o dorință de corectare. Problema noastră este că noi nu simțim că avem nevoie de așa ceva. Nu ni se cere nimic în afară de dorință, pe când noi ne gândim la realizare, total opus.

Toate grijile, căutările, eforturile și gândurile mele – totul trebuie să fie îndreptat spre găsirea dorinței corecte. Și dacă mă gândesc la realizare, atunci este egoism și este contrariu intenției corecte.

Întreaga problemă are legătură cu anturajul potrivit, care îmi va insufla această idee, astfel încât îmi voi aminti mereu că nu-mi lipsește nimic altceva decât dorința. Asta se cheamă  “a cere ploaie”— dacă o persoană cere, atunci ploaia va veni, Lumina va curge de sus. Singurul lucru care lipsește este cerința noastră.

Și asta este o problemă, deoarece ne lipsesc dorința, pasiunea, întrebările, apăsarea și aspirația exact către țelul spiritual. Nu avem nevoie de nimic altceva decât de dorința corectă. Dar pentru asta, o persoană trebuie să fie permanent sub presiunea societății, pentru a simți cât îi lipsesc dorințele corecte.

Fiecare are nevoie de un “program de lucru”: către ce aspir, ce am obținut – ce dorință, cum am dobândit o mai bună înțelegere a ceea ce îmi lipsește, sunt mai aproape de aceasta? Sunt gata să îndur suferințe, deoarece dorința înseamnă a suferi din cauza lipsei lucrului dorit? Mă bucur că îmi lipsește spiritualitatea, că simt o dorință arzătoare, o aspirație către ea – suferința din dragoste?

Pentru asta avem nevoie de presiunea socială, a fiecărei persoane asupra fiecăruia pentru a ne aduna dorințele comune și a atinge revelația. Aspirația trebuie să fie logică, reciprocă, comună și totală. Atunci unificarea noastră va fi numită “o adunare de suflete aspirând către Creator”. (Knesset Israel).

Ce fac oamenii în acea adunare (Beit Knesset)? Ei cer, se roagă. Atunci se numește Malchut, de la care se înalță o rugăminte, și către care vine împlinirea.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 01.01.2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce nu suntem capabili să ne unim?

Răspuns: Nu sunteți capabili să vă uniți pentru că nu aveți destulă dorință. Aveți nevoie de garanție reciprocă, adică de ceva comun, prin care să vă sprijiniți unul pe celalalt.

Există starea în sine și există derivatul ei – un nivel mai înalt. Când dorințe separate se alătură pentru a crea o forță comună, ca în armată, o echipă de fotbal, sau o bandă de criminali, aceasta conduce la o dorința unificată a unui grup. Dar asta nu este de ajuns.

Doar faptul că ne unim nu ne face să ne înălțăm și mai sus. Noi doar ne unim forțele, așa cum face orice grup sau trupă armată. Însă trebuie să ne înălțăm la un nivel mai înalt, la care dorințele noastre să devină comune și să dorim să ne sprijinim unul pe celălalt.

Dar în ce privință ne sprijinim unul pe celălalt? Într-un grup obișnuit nu e nicio problemă cu sprijinul reciproc. Psihologii lucrează cu echipe de fotbal, motivându-le înainte de meci prin discursuri înflăcărate, astfel încât jucătorii să simtă sprijin reciproc și unitate.

Cu toate acestea, noi trebuie să ajungem la dăruire și dragoste reciprocă, ceea ce nu avem și nu ne promite nicio răsplata adevărată. Nu îmi propun să lovesc o minge în plasă și prin asta să câștig un milion de dolari, și nici nu-mi risc viața, ca soldații în armată. Mai degrabă, țelul pe care îl urmăresc este unul care nu îmi dă niciun răspuns: nici bun, nici rău. Este un fel de dăruire și nu simt nimic înăuntrul meu la gândul ăsta – nici profit, nici pagubă.

În cel mai bun caz, simt doar o pierdere deoarece îmi irosesc energia pentru așa ceva. Și în cel mai rău caz, nu am nicio idee de ce fac asta și cui am de gând să-i dăruiesc.

Reiese că noi lucrăm împreună în grup pentru a crea un sprijin interior reciproc, pentru a crea o forță în locul Creatorului, care va dota fiecare persoană cu forța dăruirii. Și dacă lucrăm consecvent la acest lucru, atunci incepem să revelăm între noi faptul că ne lipsește o forță vitală suplimentară pentru realizare.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 30.12.2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Rabash, Scrisoarea Nr. 9, articolul „Dar omul isi va vinde acoperisul”: Dacă într-adevăr doresc să-mi iubesc aproapele, am nevoie de un grup.

Dragostea pentru aproape permite omului sa dezvolte o calitate spirituală unde se pare ca „iese din el însuşi „. Toate acţiunile noastre actuale şi percepţiile sunt construite pe absorbţia noastra pentru tot. Noi percepem doar ceea ce intră în simţurile noastre si nu percepem universul imens care rămâne în afara limitelor lor. Noi nici măcar nu ştim cum este.

Acesta este motivul pentru care este o altă posibilitate de existenţă în afară de această viaţă scurtă şi greşită pe care o percepem în calitatea de a primi. Această existenţă este în organele de daruire ale percepţiei, nu in cele de absorbţie.

Când dobândim calitatea de a darui, intram intr-o zona care există în afara noastra şi vom începe să existam în ea. Avem nevoie doar ca corpul nostru fizic sa depaseasca aceasta bariera potenţiala şi să iasă din calitatea de a primi la calitatea de a darui.

Din acest motiv, am nevoie de un grup, care a fost creat pentru ca eu sa vad cum fiecare prieten face un efort. Efectuarea eforturilor reciproce ajută pe fiecare dintre noi. Mediul influenţează omul, il  inspiră, il ghideaza si-l impinge inainte. Acesta dă tăria de a depăşi bariera potentiala dintre lumea noastră şi aşa-numita „alta” lume, care poate fi experimentata în calitatea daruirii.

Datorită acestui fapt, mica mea forta de a iubi, atunci când ies din mine, intra in starea de a darui crescuta şi voi fi capabil să lucrez în numele altora mult mai mult decât pentru mine.

Un grup este format din anumite persoane. Şi, desigur, cineva a dorit să creeze acest grup specific.

Cu alte cuvinte, se adună împreună oamenii care sunt înclinaţi să depună eforturi pentru a ieşi din ei însisi. Ei simt că trebuie să înţeleagă de ce există, să înţeleagă sensul vieţii şi secretul creaţiei. Acest lucru ii impinge să se unească. Pentru a fi mai precis, ei nu sunt împinsi de propriile lor dorinţele, ci prin existenta într-un singur câmp: câmpul calitatii de a darui, Lumina superioara care există în afara noastră şi atrage aceste dorinţe speciale.

Şi el trebuie să fi ales pe aceşti oameni, deoarece acestia sunt gata pentru aceasta sarcina. Noi cautăm instinctiv dupa un grup, simtim anumite calităţi speciale ale oamenilor, acţiunile şi gândurile lor şi avansam în acest fel.

Ne mişcăm în această lume la fel ca o sarcina electrica într-un câmp electric sau magnetic spre un punct de corespondenţă maximă cu mediul. Chiar dacă ne gândim că ne miscam autonom, suntem determinati de această forţă specifica care ne împinge înainte spre locul unde putem primi răspunsuri la toate întrebările care ne interesează, cu alte cuvinte, unde putem dobândi împlinirea celei mai mari, interioare şi secrete dorinţe.

Acesta este motivul pentru care fiecare dintre noi are o scânteie de ieşire din sine, o scânteie de iubire faţă de aproapele său. Sincer, este încă egoista şi se manifestă în dorinţa noastră de a ieşi din noi înşine, în scopul de a consuma acea alta lume. Pentru moment, încă ne mişcam în acesta cheie exacta.

Dar apoi o schimbare interesanta a intenţiei se va întâmpla. Vom incepe sa ne schimbam sub influenta acest camp, a acestei Lumini. Vom începe să simtim că calitatea de a darui este de fapt divină şi speciala. Odată ce avem această calitate, vom ajunge cu adevărat în domeniul cel mai nelimitat al existenţei.

Această scânteie, pe cont propriu, nu este capabila sa aprinda flacăra iubirii să strălucească în fiecare dintre noi. Este necesar ca aceste scântei să se unifice pentru acest lucru. Apoi, în unitatea noastră, atunci când vom dezvolta puterea de a darui, puterea unităţii, aceste scântei fuzioneaza într-o singură scânteie mare din care Lumina apare. Percepţia Luminii apare în noi, în măsura asemanarii noastre cu scânteia comuna, dorinţa noastră comună de a darui.

Din Seria de Lecţii Virtuale de Duminica 27/11/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt cele mai bune mijloace pentru a ne ajuta reciproc in fiecare moment sa facem alegerea potrivită?

Răspuns: Dacă vorbim despre legătura reciprocă dintre noi, nu este nimic mai eficient decât un gând. Totul este revelat în el şi numai în el. Daca am fi puternici în acest sens, am putea disemina numai prin gândurile noastre.

Vom ajunge la asta şi atunci nu vom avea nevoie de atât de multe materiale. Dacă am fi fost puternici, dacă am fi fost uniţi, am fi putut, fără îndoială, sa umplem întreaga reţea cu forţa noastră.

Trebuie sa cream un câmp puternic în jurul nostru, dar nu putem face asta încă. În momentul în care se întâmplă acest lucru, vom parasi cu toţii externalitatea. La urma urmei, chiar şi fără asta, toată lumea va începe să „adulmece” în jur, încercand să afle de unde vine acest spirit. O pagină web ar fi de ajuns şi ei vor veni la noi.

Între timp, spiritul nostru este slab. Deci, avem nevoie de multe materiale.

Întrebare: Ce este acest gând?

Răspuns: Este corecţia, starea corectata. Suntem cu toţii conectaţi, Creatorul este printre noi, iar noi sunt conectati cu El: Noi Il completam pe El şi El ne completeaza pe noi. Este unitate.

Întrebare: Ce ne împiedică sa mentinem acest gând?

Răspuns: Nu putem ajunge nici macar la primul nivel. În acest câmp de forţă, există 125 niveluri de intensitate, unitate. Acesta este un mediu bun. Incepe să atragă toate punctele din inimă in el, indiferent sub ce material „de gunoi” sunt îngropate. Radiaţiile sale penetreaza grosimea dorintelor cu o asa adâncime, incat  persoana însaşi nu simte încă ca acolo, în spatele armurii de fier, se gaseste punctul ascuns.

Cu toate acestea, nu am ajuns încă la intensitatea necesara. Nu am generat încă acest câmp de forţă între noi.

Întrebare: Ce ne impiedica pe fiecare dintre noi? Ce ne opreşte?

Răspuns: Eu nu percep importanţa mediului ca un factor, ca un loc unde corectez şi descopar lumea mea spirituala, unde dezvălui Lumina care corecteaza. Nu văd grupul ca pe sistemul nostru comun de conexiune care se manifesta precum sistemul lumilor.

Pe scurt, eu nu leg de grup tot ceea ce am într-adevăr nevoie pe drumul meu spre spiritualitate. Sunt pregătit să studiez, să fac eforturi, dar ignor în continuare locul în care se pot realiza eforturile mele. Uit în mod constant că este grupul şi nimic in afara de asta. Nu mă pot convinge că toate motivele şi toate rezultatele, toate discernamintele spirituale, inclusiv Creatorul şi scopul, sunt revelate în grup. Pur şi simplu nu este nici un alt loc.

Munca noastră este de a pătrunde în mod constant prin ceaţă, prin cele 125 de niveluri. Elevii lui Rabi Shimon s-au urât, de asemenea, unul pe altul, chiar si pe ultimul nivel, înainte de sfârşitul corecţiei. Între timp, noi nu am crescut încă nici la primul nostru nivel. Intreaga noastra cale este o căutare dupa mediu. Acesta este factorul pentru dezvoltarea noastra.

Întrebare: Ce exerciţiu ai putea recomanda pentru noi, în scopul de a percepe acest punct?

Răspuns: Convenţia Arava şi convenţia care i-a urmat au fost cel mai bun exercitiu. Cu toate acestea, mi-e teamă să-l repet, deoarece o noua experienta poate „sterge” gustul precedent, unic. Avem nevoie să ne pregătim, să decidem că trebuie să străpungem la nivelul următor şi sa nu ne întoarcem la starea anterioară.

Dacă ieşim in deşert, ar trebui să fie diferit fata de ultima data. În primul rând, totul trebuie să fie nou. Nu trebuie să repetam formatul pe care deja l-am folosit. Avem nevoie de o noua descoperire care nu ne va aminti de trecut, în nici un fel. La urma urmei, dacă ne întoarcem în trecut, aceasta este deja o Klipa (coaja).

Avem nevoie de necesitate, de dorinta, de rezoluţie, de provocare. Trebuie să fie ceva pe care doriţi cu disperare sa-l obtineti, dar nu puteti din anumite motive. Trebuie să fie o dorinţă adevărată pentru scop.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 26.12.2011, „Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Munca noastra, la fel ca orice alta munca, se compune din trei părţi principale: locul muncii, mijloacele pentru a performa munca, precum şi cunoştinţele necesare pentru a face ceea ce trebuie făcut. Locul muncii este partea corupta, detaliul, materia, o maşină sau sistem pe care trebuie să-l corectam. Acest sistem este cel mai important lucru pentru noi. Avem nevoie să înţelegem că trebuie să fim în el. Acesta a fost spulberat şi pregătit pentru munca noastră.

În încercările noastre de a activa acest sistem, ar trebui să-i descoperim defecţiunea, la fel cum am descoperi o defecţiune într-un motor atunci când încercăm să-l pornim. Apoi, vom încerca să determinam ce anume nu functioneaza. Medicii, de asemenea, efectueaza teste, verificand organismul pentru a diagnostica partile bolnave şi nesănătoase. Este o etapă esenţială, preliminară.

În acest fel, facem eforturi in diagnosticarea sistemului, având cunoştinţele, mijloacele şi posibilitatea de a diagnostica, în scopul de a descoperi defecţiunile. Aceasta este parte a muncii noastre, şi nu este atât de simplu. Uneori, plătesti o mulţime de bani pentru a obţine un diagnostic corect. La urma urmei, cheia este de a diagnostica boala, iar apoi remediul poate fi găsit.

Deci, noi trebuie să înţelegem că totul începe, se realizează, şi se termină numai în grup. Acesta este sistemul pe care ar trebui să-l corectam. Noi nu am descoperit unde este defecţiunea. Se poate sa fi simtit, dar am ratat-o. Cu toate acestea, asta este bine daca acesta este modul în care se efectuează un diagnostic. În orice caz, înainte de a începe corectarea, trebuie să verificam totul bine.

Cu toate acestea, în primul rând trebuie să înţelegem, în mod clar şi fără echivoc, că trebuie să fim în cadrul acestui sistem, cu toate dorinţele, cunoştinţele şi atributele noastre. Numai atunci vom putea vorbi despre etapele următoare. Trebuie să fie foarte clar: Dacă facem abstracţie de mediu, de reţeaua noastra comuna de conexiune, nu există nimic altceva despre care sa vorbim. Într-un astfel de caz, înseamnă că nu am gasit locul muncii şi corecţia.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 26.12.2011, „Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În calitate de psihiatru, vad clar imaginea oamenilor care studiază în cadrul programului de educaţie integrala timp de trei până la cinci ani. Crezi că există constrângeri legate de timp, sau oamenii vor studia toată viaţa lor?

Răspuns: Până ce întreaga umanitate nu va atinge cel mai înalt nivel de integrare cu Natura, atunci când suntem toti conectati la aceasta pe plan intern, aproape instinctiv, lucrand cu ea la unison, nu văd nici un fel in care ne-am putea indeparta de ea sau de a refuza acest lucru. Natura ne va împinge oricum, imediat, spre echilibru cu ea prin tot felul de lovituri.

În ceea ce priveşte ceea ce se va întâmpla după ce vom atinge această stare, asta nu ştiu. Cu toate acestea, cel puţin pentru moment, in respectarea acestei tendinţe de dezvoltare, adica a comportamentului naturii cu privire la noi, am putea spune că acesta ne va aduce cu siguranţă la o stare de armonie totala.

Comentariu: Deci, există un fel de scop mai mare în această metodă la care vom ajunge cu toţii în cele din urmă?

Răspuns: Cred asta, ca o persoană va atinge profunzimile informaţionale ale fiinţei sale, in care există ca în afara corpului său. In corpul nostru existam pentru o anumită perioadă de timp, în timp ce informaţiile şi circulaţia acestora în diversele sale întrupări sunt eterne. În prezent, circulaţia informaţiilor se manifestă prin corp, deşi se poate manifesta prin intermediul unor alte imagini.

Practic vorbind, aici ne ridicăm la un nivel fantastic. Poate părea că vorbim despre viaţa de după moarte sau ceva de genul asta. Cu toate acestea, ne ridicam la niveluri pe care mulţi oameni, cum ar fi Wolf Messing, le simt deja în această lume.

Cred că toţi oamenii din lume pot atinge acest lucru. Cu alte cuvinte, o persoană se ridica mai presus de noroc, mai presus de propria sa soartă.

Discuţie despre Educaţia Integrala, 12/12/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Prima condiție pe baza căreia pot deveni un om este să mă ridic deasupra dorinței mele și să încep să o observ dintr-un punct extern. În acest fel, văd această dorință din afară, o verific, o examinez și o clarific printr-o analiză specială, din perspectiva celui superior, Creatorul. De fapt, trebuie întotdeaună să obțin avantajul Luminii din întuneric, adică din contrastul dorinței mele relativ la altă dorință.

Este în scopul de a-mi da această altă dorință pentru comparația că această structură artificială există,  numită grup, prieteni. Relativ la ei eu pot verifica dorința mea și, la un anumit punct în viitor, voi fi capabil să fac asta relativ la Creatorul însuși.

Totuși, la început am nevoie să mă ridic deasupra propriei dorințe și încep să o clarific, observând-o dintr-o parte, din punctul meu în inimă, care se numește credință deasupra rațiunii. În acest fel primesc obiectivul, punctul echilibrat din dorința mea – la început un punct, dar gradual eu voi fi în stare să fac o restricție totală.

Asta nu înseamnă că îmi restricționez dorințele ci, mai degrabă că mă simt separate de ele, ca și cum își pierd puterea asupra mea. Asta nu este o suprimare a unei anumite dorințe cu alta, mai benefică, ci achiziția unui punct independent care este cu adevărat de partea Creatorului, sau cel puțin de partea grupului. Dacă mă relaționez la grup, mă pot privi dintr-o parte și îmi pot controla dorințele de sus.

Cu cât sunt mai separat de dorința mea și mă relaționez la ea ca cerecetător, cu atât devin mai uman. Asta se întâmplă pentru că dorința este la nivelul inanimat, iar dezvoltarea unei relații este mai înaltă decât dorința, pentru că necesită nivelul uman. Toată diferența dintre un om și un animal este în realizarea, înțelegerea, în sentimente și în minte, ceea ce îi permite cuiva să își controleze în mod corect dorința.

Dorința este materia creației și controlul asupra ei mă face similar Creatorului. Asta pentru că eu preiau controlul din mâinile Lui și încep să conduc peste dorința mea conform programului Creatorului, unindu-ma cu el și împlinindu-i dorința.

Reise deci că dorința mea, constând din nivelel inanimat, vegetal și animal, mulțumită controlului meu, ia formă umană. Toate aceste nivele există numai pentru singurul scop de a sprijini nivelul uman, dându-i formă și existență în interiorul lui, ridicându-se și coborând împreună cu el.

Trebuie să clarificăm asta cu ajutorul mediului, pentru că la început nu avem niciun contact cu Creatorul. Și, deoarece vorbim de cercetarea științifică serioasă și nu de fantezii, ni se dă munca în grup prin care lucrăm cu Creatorul și cu dorința noastră.

Dacă mă separ de dorința mea și mă relaționez la grup, grupul devine nivelul Bina pentru mine, de unde mă conectez cu Keter și cu Malchut și astfel controlez întreaga structură a universului. De aceea, unitatea cu grupul și iubirea îndreptată către prieten sunt singurele mijloace pe care le avem ca să lucrăm în mod efectiv și conștiincios, posibilitatea unică de a ne realiza și a atinge scopul.

Din prima partea a Lecției zilnice de Cabala 12/19/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→