Suntem într-o stare de ascundere şi trebuie să înţelegem că suntem în ascundere. O persoană se naşte şi trăieşte în această lume într-o stare de totală detaşare faţă de adevărata realitate. Nu ştie unde se află şi dacă mai există ceva în afară de asta. Dacă este aşa, se poate vedea?

Atunci când simţim prezenţa a ceva, se poate ca acesta să fie ascuns sau revelat. Deci, ascunderea este parte a revelaţiei pentru că eu ştiu deja de existenţa a ceva care este ascuns. Asta înseamnă că omul care este în starea de ascundere este deja pe drumul adevărului, cu toate că aceste îi este pe moment ascuns.

Este deja o stare avansată pentru că oamenii obişnuiţi nu simt că ceva le este ascuns.

Trecem prin patru faze: dubla ascundere, singura ascundere, Providenţa recompensei şi pedepsei şi Providenţa eternă.

Cât timp sunt implicate cele două ascunderi, nu mai este detaşare, nici stare de inconştienţă. În dubla ascundere, ştiu că sunt detaşat de realitate şi că nu Îl văd pe Creatorul care determină tot ceea ce mi se întâmplă.  În singura ascundere simt că viaţa depinde de faptul de a fi în faţa Creatorului. Dar ceea ce m-a adus la ascundere în loc de  revelaţie depinde de mine.

Deci, în dubla ascundere eu determin faptul că sunt detaşat de Creator, iar în singura ascundere există un contact, dar eu nu execut dorinţa Lui.

În următoarea faza, faza revelaţiei, primesc recompensă şi pedeapsa conform cu măsura în care eu execut dorinţa Lui. Pedeapsa este de fapt tot o recompensă, pentru că mulţumită ei eu avansez.  Îmi arată unde trebuie încă să mă corectez, asta este, unde sunt în spatele nivelului din prezent, pentru că unei persoane nu i se cere să facă ceva de care nu este în stare.

Până la urmă ajung la Providenţa eternă, după ce mi-am corecta toate atributele şi ajung la o înţelegere totală, reciprocă, cu Creatorul.

Toate aceste faze ne fac să înţelegem Providenţa Creatorului. Această înţelegere este un semn, mijlocul, baza pentru toate succesele noastre, pentru starea noastră de bine. Dacă ştiu că primesc lovituri pentru un anumit motiv, nu mai este o suferinţă fără de folos ci o pedeapsă care îmi face bine, sau chiar binele însuşi. Totul depinde de nivelul pe care sunt şi de atitudinea mea faţă de pedeapsă.

Se poate ca datorită loviturilor egoismului meu să mă simt atât de fericit încât să mă ridic deasupra acestor senzaţii şi să intru în starea Hafetz Chesed. Nu am nimic, dar nu sufăr. Aparent, este acest lucru posibil? Unde sunt invidia, poftele trupeşti, onoarea? Totul rămâne jos, dar este necesară multă muncă pentru a obţine asta.

Deci noi trecem gradual prin fazele ascunderii şi revelaţiei şi mergem în sus  pe treptele lumilor spirituale. Este vorba de discernămintele individuale, despre stările interne ale unei persoane, dar este clar ca acestea le realizeze numai dacă încerc din răsputeri să mă încorporez în mediul corect. Altfel nu sunt în stare să mă ridic.

Câteodată este greu să legi toată munca internă de munca în grup. Dar de fapt, nu este o problemă, trebuie doar să verific şi să leg aceste două componente mai cu grijă. Toată munca este în grup, toate senzaţiile sunt în mine.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 1/23/12, “Introducere  la TES”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să ieşim de la lecţia zilnica de Cabala pentru a continua activitatea interna pe parcursul restului zilei?

Răspuns: Primesc totul de Sus şi ar trebui să mă pregătesc pentru clarificare independenta maximă. Fiecare stare ar trebui să fie împărţita în două părţi. Pe de o parte, vine de la Creator şi nu vreau s-o stric cu dorinţele, gandurile si sentimentele mele. Pe de altă parte, înţeleg că nu există nimic de simtit, cu excepţia propriilor mele vase. Deci, cum fac acest lucru?

Evaluarea se poate face doar într-un fel: compararea unui sentiment cu altul, compararea unei intenţii cu alta. Pentru a nu fi părtinitor, ar trebui să ma calibrez întotdeauna pe mine insumi în conformitate cu un anumit standard, în conformitate cu grupul. Astfel ar trebui să fac eforturi pentru a fi încorporat cu spiritul general al grupului, şi în legătură cu acesta, ar trebui să verific: Ma simt bine sau mă simt rău, şi cum interpretez dacă este bine sau rău, astfel încât sa avansez?

In mod constant clarific lucrurile pe plan intern, cerând Lumina care corecteaza prin intermediul grupului, încercand sa clarific lucrurile cu ajutorul său, astfel încât mă voi simţi în stare opusă. În scopul de a face acest lucru, am nevoie sa încerc să justific Creatorul în primul rând, chiar dacă mă simt rău. Apoi încerc să ma ridic, împreună cu intenţia la starea bună, nu pentru plăcere, ci pentru că ma asemăn Creatorului, potrivit echivalentei de forma. La urma urmei, scopul Sau este de a face bine fiinţelor create.

Astfel, sfarsesc clarificarea mea. Şi asa se întâmplă de fiecare dată.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 22/01/12, Shamati # 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Creatorul este incantat ca fiintele create evolueaza, desi progresul lor este plin de probleme si griji, ca si parintii unui copil retardat ce sunt fericiti ca acesta progreseaza si devine mai intelept. El este cel care a pregatit toate aceste probleme pentru noi; El este cel care a incercat inima Faraonului.

Acesta este modul in care avansam, pana cand o persoana incepe sa simta ca se afla intr-o lume complet nefasta. La inceput, atata timp cat se afla intr-un statiu de „regresie totala”, credea ca toata lumea este buna. Acum simte ca se afla intr-o lume rea  si incepe sa caute semnificatia vietii si scopul pentru care traim.

Continua sa se dezvolte, cu ajutorul mediului, grupului si cartilor potrivite si incepe sa descopere de ce il incearca sentimente suparatoare. Rezulta ca acele sentimente negative sunt intentionate. In final, spune: „Am creat inclinatia rea”. Exista o forta superioara care se ingrijoreaza si are grija de el. Nu este numai mediul, ci ceva mult mai sublim.

Astfel invata lucruri nu numai despre el si dependenta sa de mediu, dar si de spre forta superioara, cel de-al treilea factor. Intelege ca acea forta superioara il face intentionat sa sufere, pentru a dori sa vrea sa iasa din aceasta stare.

Vede ca exista o metoda ce ii permite sa se trezeasca din visul  in care se afla toata lumea. Acum nu mai este „retardat”; accede catre recunoasterea raului si vrea sa se ridice deasupra lui, pentru a intelege de ce sufera.

Incepe sa caute motivul suferintei sale si descopera ca probabil exista o autoritate superioara. Acolo atinge corectarea si se conecteaza cu natura.

El descopera ca toate aceste probleme au fost intentionate. Acea forta superioara nu a creat raul pentru a ii produce durere si suferinta, dar atunci cand se va ridica deasupra lui, el va atinge acea forta superioara si va fi capabil sa controleze, sa inteleaga, sa simta si sa decida orice.

Totul se datoreaza faptului ca si-a folosit natura egoista intr-un mod intentionat. Atunci forta pozitiva este dezvaluita in contrast cu forta negativa. O persoana incepe sa lucreze cu aceste forte, cand este deasupra lor si devine astfel o parte din forta superioara a Creatorului. Exact cum Creatorul ne controleaza toata viata si aceasta lume prin cele doua fraie: bun si rau, de semenea, El insusi vrea  sa controleze intreaga lume, de bun si rau. El vrea ca si Creatorul sa il invete cum sa faca acest lucru.

Astfel, de la un inceput complet detasat de viata, ca un copil retardat ce creste datorita mediului egoist ce il dezvolta si il suporta , incepe sa se ridice deasupra acestui mediu, catre o dimensiune superioara. Eventual, tinde sa foloseasca tot acest mediu, natura si forta superioara in sine, sa devina asemenea Creatorului. Face toate acestea pentru a atinge forta superioara, pentru a o descoperi.

La inceput o face in mod inconstient, ca un copil retardat mintal dominat de forta superioara. Apoi, treptat, incepe sa iasa din acest stadiu, datorita fortei negative, ce releva egoismul din el. Astfel s-a dezvoltat catre un anumit nivel, pana cand si-a adresat intrebarea: Care este motivul pentru tot acest rau? Daca totul ar fi bine, nu ar mai avea intrebari.

 Nu are alta alternativa decat sa caute forta pozitiva in contrast cu forta negativa. Apoi evolueaza mai intelept, pana cand invata sa le foloseasca pe cele doua pentru a se ridica deasupra lor.

Acest intreg proces are loc sub motto-ul: „Nu exista nimeni in afara de El.” Exista o forta superioara in toate, ce ghideaza o persoana de-a lungul drumului. Prin recunoasterea, acceptarea si simtirea intregului proces , intelege ca acea forta superiora a facut pentru el, si a suferit mult mai mult decat acea persoana. Pentru ca atunci cand o persoana sufera,  Shechina sufera mai mult.

Acesta este modul prin care o persoana ajunge la iubirea Creatorului.

Din prima parte a  Daily Kabbalah Lesson 1/22/12, Shamati 1

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Suferinta - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Mostenirea pamantului”: Într-adevăr, se spune în cărţi ca este imposibil ca sufletele sa primeasca buna recompensa pentru care Creatorul le-a creat pe ele şi lumea, fără vasul pregătit să primească, iar o persoană nu poate obtine acest vas fără exercitare şi eforturi in a mentine Mitzvot; sub presiune şi război, o persoană luptă cu înclinaţia rea, cu multe obstacole şi griji. Durerea şi efortul în Tora ofera un vas pentru suflet, astfel încât este gata să primească toata plăcerea şi bunătatea, pentru care El a creat fiinţele create. „

Nu putem primi bunătate şi placere fara munca grea. De ce? Pentru ca munca grea este cea care stabilizează şi construieşte dorinţele corecte în noi pentru împlinirea pe care Creatorul ne-a pregătit-o. Este imposibil sa gestionam fără aceste dorinte, fara sarcina, fara munca grea şi suferinţe reale. Se spune: „Trebuie să mănânci pâine cu sare şi sa bei apă cu moderaţie, sa dormi pe pamant, sa trăiesti o viaţă de durere şi în Tora să lucrezi.” In ansamblu, toată omenirea merge pe o cale de mari suferinţe, mult mai rele decât moartea.
De ce se întâmpla asta? De ce numai în acest fel putem clarifica deficenta destinata scopului? Într-adevăr, fără să dobândim această deficienţă în primul rând, nu vom simţi scopul şi nu vor fi încorporati în el. Poate că am atins deja scopul, dar nu-l putem simţi pentru că ne lipseşte experienţa.

Deci, o mulţime de munca grea este necesară până când vom ajunge în cele din urmă la salt şi ne este descoperit noua ca dorinta corespunzătoare. Pe măsură ce lucrăm, facem mai multe si mai multe eforturi si ne devine in mod constant mai greu sa justificam calea până cand nu vom scapa in sfarsit din Egipt. Iar urmatorul pas nu este simplu.

Cabalistii nu ascund de noi acest lucru. Dimpotrivă, doresc să ne explice că munca noastră este grea şi că devine din ce in ce mai grea. Nu aşteptaţi ca totul să se întâmple mâine, decat daca într-adevăr sunteti capabili sa adăugati minunatul mâine la prezent. Aici totul depinde de voi.

Aşa că trebuie să „ţinem Tora si Mitzvot,” ceea ce înseamnă sa ne corectam atragand Lumina care corecteaza, a cărei influenţă ne conectează. Metoda Cabalei este menita sa ne conecteze. Se spune: „Am creat înclinaţia rea şi am creat Tora ca mirodenie.” Tora corectează înclinaţia rea, adică separarea, şi o corecteaza prin unitate şi iubire. Deci, „Iubeste-ti aproapele ca pe tine însuţi” este marea regula a Torei. Trebuie sa descoperim ura dintre noi şi unitatea care să o corecteze. Nu putem scăpa de asta; trebuie să ne unim ca unul.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 20/01/12, Baal HaSulam, „Mostenirea pamantului”

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Incepem sa studiem articolul lui Baal HaSulam “Introducere la Studiul celor zece Sefirot,” care mie mi se pare a fi cea mai importanta introducere dintre toate. El include, partial, fragmente din Cartea Oracolelor a lui ARI, scrisa de catre discipolul sau Chaim Vital. De fapt, aceasta introducere contine intreaga cale pe care trebuie sa o urmam pentru a ne atinge telul.

Desi avem destule alte materiale, nici unul nu explica calea, pe care trebuie sa o urmam pentru a avansa si a ne schimba, la fel de consistent, treapta cu treapta, metodic si deliberat. Alte articole si introduceri ne dau o vedere generala a intelepciunii Cabalei sau o privire din anumite unghiuri particulare.

Dar aceasta introducere selecteaza o linie foarte subtire, bine tintita pentru a arata persoanei, fie ea religioasa sau seculara, care incepe prin a intreba despre scopul vietii sale, cum sa ajunga sa realizeze acest scop, toate dificultatile si observatiile din calea sa.

De aceea aceasta introducere este neobisnuit de adanca si nu este usoara pentru incepatori. Sunt necesari ani de zile pentru a incepe sa asimilezi, sa intelegi si sa te regasesti in ea. Trebuie studiata in portiuni mici, cu grija, pana cand persoana creste si poate fi capabila sa inteleaga mai mult. Trebuie sa intelegem ca aceasta introducere a fost scrisa de omul care s-a aflat la inceputul unei noi ere, cel din urma stagiu in dezvoltarea umana, care trebuie sa treaca de la dezvoltarea inconstienta la cea constienta.

Acum trebuie sa ne ridicam la un nou nivel, de la nivelul la care nu putem fi numiti nici macar fiinte umane ci doar animale super-dezvolatate care actioneaza in concordanta cu instinctele si conduse doar de fortele naturii. Ceva destinat sa fie similar cu Creatorul incepe sa se dezvolte in interiorul acestei creaturi.

Trebuie sa-l intelegem pe omul care s-a aflat la inceputul acestui proces, abordarea si viziunea  sa, si sa incercam sa il emulam. 
From the 3rd part of the Daily Kabbalah Lesson 12/18/11, “Introduction to The Study of the Ten Sefirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatorul ne-a creat ca material opus Lui – dorinta de a primi bucurie, care nu simte sau intelege ca poate exista ceva in afara ei.  Ne simtim doar pe noi si dorim sa primim si sa extragem placere din orice. Fiecare persoana simte doar dorinta lui si implinirea din ea. Acestea sunt singurele stari percepute de dorinta de a primi: da/nu, 0/1. Astfel lucreaza egoismul si aceasta este ordinea lucrului pe care il observam in natura, in multe situatii si in diferite organisme.  

Totusi, pentru ca dorinta de a primi bucurie sa iasa din natura sa, sa se ridice deasupra calitatii sale de a simti binele si raul doar in interiorul ego-ului sau si sa simta binele si raul in afara sa, avem nevoie de o unealta speciala care nu exista in interiorul dorintei egoiste. Dorinta egoista este lipsita de orice posibilitate de a se ridica deasupra sa si de a crea ceva opus ei insisi.

Noi nu stim nici macar ce inseamna opus; nici nu ne putem imagina ce este lumea spirituala. Pentru a ajunge la ea, trebuie sa efectuam, in interiorul nostru, anumite schimbari, pe care dorinta de a primi bucurie este incapabila sa le faca! Cu toate acestea, asta este datoria noastra: sa intelegem aceste schimbari, sa le atingem si sa le executam noi insine. Altfel nu vom primi libertatea si nu vom deveni egali cu Creatorul, asa dupa cum este prevazut in scopul creatiei.

Asa incat ni s-a dat un ajutor numit grup – ceva strain de dorinta noastra egoista.Dorinta egoista simte acelasi lucru raportandu-se la acest straniu obiect, ca si fata de Creator, considerandu-l ca si inexistent. Nu ii da  nici o valoare independenta si vrea doar sa se foloseasca de el. Dar intelege si simte ca se afla in conexiune cu grupul.  

Pe de o parte, egoismul doreste sa foloseasca grupul ca pe oricare alt obiect exterior. Pe de alta parte, el il poate folosi exact invers: pentru a realiza daruirea, o calitate care ii este opusa.

Astfel, detinem o forma intermediara intre niveluri, o forma tranzitorie – asa cum sunt coralii intre nivelurile neanimat si vegetal; o planta legendara, “cainele de camp” intre nivelurile vegetal si animal; si maimutele intre nivelurile animal si uman. Iar forma intermediara intre om si Creator este grupul.

Daca o persoana adera la un grup si este capabil sa lucreze impreuna cu el pentru daruire, el va fi capabil sa se ridice la nivelul Creatorului. Omul trebuie sa incerce sa realizeze asta prin propriul sau efort, din moment ce a deveni similar Creatorului inseamna, in primul rand si cel mai important, sa devina independent, sa inteleaga, sa simta si sa ceara schimbarea el insusi.

Toate acestea ne sunt furnizate de mediul inconjurator. De aceea, este scris, “Acela care aspira catre Creator (Isra-El), Lumina care corecteaza si Creatorul sunt una si aceeasi,” si “dragostea pentru creaturi conduce la dragostea pentru Creator.” Trebuie sa ne vedem mediul inconjurator ca pe un mijloc de a atinge scopul creatiei. Trebuie sa dai grupului aceeasi importanta ca si scopului creatiei.

Aceasta se refera nu doar la cei la care punctul din inima s-a trezit si ii trage spre scopul creatiei; se refera la intreaga umanitate. Cu totii vom trebui sa construim astfel de exemple: societati sau state mici vor servi drept exemple, pe care toata lumea le va emula in timp ce vor incerca sa se apropie.

In acest mod, intreaga lume va avansa corect, apropiindu-se de forma unei fiinte umane noi, noua umanitate. Ca atare, noi trebuie sa realizam dragostea pentru Creator – in mod similar cu calitatea daruirii si perceptia altruistica. Dragostea pentru prieteni este un mijloc pentru atingerea acestui scop. 

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cbala 12/18/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Omul  parcurge un lung drum până când descoperă în ce constă munca lui. Ajunge la studiu căutând menirea vieţii, căutând o împlinire egoistă. Rămâne cu aceeaşi intenţie iniţială pentru un timp îndelungat, până când ajunge să audă că este absolut interzis, adică imposibil, să umple aceste dorinţe egoiste. Deci, ce poate să facă?

Ei spun că este posibil să te bucuri numai atunci când eşti în echivalenţă de formă cu Creatorul. Vrei să te bucuri? Învaţă de la El cum să te bucuri de dăruire, dar nu dăruirea aşa cum o vezi tu, nu dăruirea pentru satisfacţie personală egoistă. Adevărata dăruire este cea care aduce plăcere Creatorului, acesta este singurul lucru de care te poţi bucura.

Asta înseamnă că există o dublă incompatibilitate: trebuie să ne schimbăm atât dorinţele cât şi intenţiile – locul în care plăcerea este simţită. Atunci când omul ajunge la aceste noi dorinţe, pe care nu le înţelege deloc, i se spune: Iată-te aici, acum bucură-te. Este total diferit de ceea ce îşi imaginează astăzi, în această stare egoistă din prezent. Trebuie să îşi schimbe percepţia de câteva ori.

Trecând prin asta, se poate agăţa de grup, de mediu. De fapt, de fiecare dată când avansează un pic, simte că este chiar mai mult ca un copil, chiar mai confuz şi că îşi pierde mai mult din putere. Este atât de diferite de modul familiar, normal, în care avansăm, – primind mai mult, înţelegând mai mult şi simţind mai mult – încât omul nu poate îndura un asemenea progres care pare că se îndreaptă în direcţia opusă.

Nu înţelege cum este posibil să muncească şi să simtă un gol în creştere şi o lipsă de înţelegere, pur şi simplu o stare de moarte, de totală neajutorare, când nu există nicio lumină la capătul tunelului miez întunecat, Marea Roşie. Toate acestea se numesc avansare?

Omul se simte pierdut total, dar dacă continuă în ciuda a tot, începe să descopere că fără a trece prin aceste stări este imposibil de obţinut dorinţele reale: a primi pentru a dărui. Nu mai rămâne nimic din starea anterioară, nici senzaţia nici înţelegerea, nici abordarea anterioară nici intenţia sau scopul avansării normale. Totul pare nou şi atât de diferit faţă de experienţa anterioară, încât este pur şi simplu imposibil de prezis.

Singurul lucru care îl poate ajuta este să îşi organizeze un sprijin în jurul lui şi să devină inclus în activităţi, studii, munca în grup şi diseminarea, astfel încât se va dezvolta în mod gradual, ca un copil care se joacă şi în acelaşi timp creşte. Astfel, pas după pas, va avansa gradual către starea în care poate suporta ideea spirituală.

Începe să înţeleagă că sunt multe metode mistice şi spirituale în lume, dar aici a ajuns la o metodă care îl va duce la o nouă realitate prin schimbarea percepţiei. Şi numai atunci va înţelege ce i se întâmplă.

De aceea, este imposibil să explicăm asta la toată lumea. De aceea este spus: O mie intră în cameră şi unul iese afară să înveţe. De fapt, dacă sufletul unei persoane este gata să obţină adevărul cu orice preţ, el se menţine pe drum.

Dacă este cu adevărat gata pentru asta, atunci mediul îl poate ajuta să treacă repede prin aceste faze şi, cât timp este în această viaţă, să obţină lumea adevărului!

Din prima partea a  Lecţiei zillnice de Cabala 1/16/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam,„Introducere in Studiul celor zece Sefirot„: Într-adevăr, trebuie să ştiţi că motivul distanţarii noastre mari de Creator… este doar pentru un singur motiv, care a devenit sursa tuturor chinurilor şi suferinţei pe care le suportam  şi a tuturor păcatelor şi greşelilor in care cadem… În mod evident, prin eliminarea acestui motiv, vom scapa instantaneu de orice tristeţe şi durere … Şi vă spun că acest motiv preliminar nu este altul decât „lipsa înţelegerii noastre în Providenta Sa asupra creatiilor Sale,„că noi nu-L înţelegem în mod corespunzător.„

Deci, singura noastra problema este că noi nu înţelegem conducerea, Providenta Sa. Asa ca, haideţi să înţelegem!

Dar nu, noi nu vrem asta. Prin urmare, cel mai important lucru pentru noi este sa descoperim Providenta Lui, sa descoperim modul în care El ne tratează, legătura cu El. La urma urmei, aceasta legatura are o formă, o formulă şi un format care ne permite să-L localizam.

Este vorba despre linia de demarcaţie dintre noi şi Lumina Ein Sof.”Lumina Ein Sof” este atitudinea Creatorului faţă de noi, care este mai presus de toate cercurile. În alte lumi, aceasta este linia care trece prin toate cercurile, până la punctul central.

Nu putem atinge Creatorul noi înşine, ci prin acea linie putem construi, descoperim atitudinea Lui faţă de noi şi aşa ne ridicăm pe scara spirituala. În cele din urmă, atunci când trecem prin toate nivelurile şi ajungem la Gmar Tikkun (la sfârşitul corecţiei), ne umplem toata dorinta cu Lumina tuturor cercurilor. Acesta va fi un semn că după ce au fost corectate dorinţele noastre, simţim Creatorul şi-L înţelegem. La urma urmei, il dezvăluim doar pe El.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 16/01/12, „Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Scopul: Nu avem nici o idee ce este şi nicio dorinţă pentru asta. Vrem ceva total diferit şi nu este nici macar opusul, deoarece nu avem nimic cu care sa-l comparam. Cartile Cabalistice vorbesc despre un singur lucru, dar noi credem într-un mod total diferit şi nu-l luam în considerare deloc.

Un anumit îndemn pur şi simplu apare în noi: Nu suntem mulţumiţi cu viaţa şi încercam să găsim împlinirea. În acelaşi timp, suntem confuzi si ne decidem că suntem atrasi de un sublim scop minunat. Acest lucru creşte numai mândria noastră şi nimic mai mult.

De fapt, singurul lucru pe care il vrem este sa ne satisfacem ego-ul. Aici, de asemenea, nu ştim exact ce este: Noi nu vedem limitele sale, nu ne putem măsura dorul şi nu vedem în ce măsură egoismul ne controlează şi in ce fel suntem dependenţi de el. Toata viaţa noastră trece printr-o ceaţă oarba şi ignoranţă.

 Deci, întrebarea este: Dacă am prinde capatul unui fir şi am avea o şansă, cum am face ce este mai bun din ea? Desigur, ne-am distanta de diferite metode false în care am stabili că nu există nicio implinire adevărata. Ele sunt destinate oamenilor care nu pot face o examinare aprofundată şi sunt mulţumiţi cu „adevărul” care ii satisface.

 Dar ar putea fi, de asemenea, că suntem prinşi în iluzia unei anumite metode, şi că, dacă ne uităm la ea de deasupra, vom vedea că acesta este, de asemenea, falsă. La fel ca multe metode mistice care par adevărate adeptilor lor.

 Cine poate verifica asta? Pe ce putem conta in legatura cu asta? Pot eu, la nivelul meu actual de dezvoltare, să analizez ceea ce se întâmplă în afara nivelului meu?

La urma urmei, toţi judecă în funcţie de prezentul lor „sine”, şi, desigur, ajung la concluzii pozitive: „Totul este bine;  sunt în mediul corect şi metoda corecta.” Toata lumea isi examinează situaţia în funcţie de nivelul şi avansarea sa, potrivit adâncimii criticilor sale şi a ego-ului, si astfel se justifica pe sine.

Deci, poate că am fost si eu „păcălit” în acest fel? Poate că sunt, de asemenea, mulţumit cu ceea ce am, înotand cu curentul, la fel ca ieri?
Cum pot evalua în continuare situaţia, nu ca parte dintr-o rutina? Cum ma pot ridica la o abordare mai calitativa? Sa ne oprim aici pentru moment, cu întrebarea pe care trebuie sa ne-o adresam pe calea spirituală.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 16/01/12, „Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Vorbim despre nevoia de echilibru. Cum anume ar trebui să ajungem la echilibru?

Raspuns: Ce anume în mine nu sunt doar gânduri, dorinţe şi deviaţii? Pot să sterg toate astea din mine? Nu. Pot să le elimin pe toate? Nu este o idee bună; ar fi nevoie de eforturi mari şi de mult timp, iar în cele din urmă as vedea că atributele mele înnăscute nu vor dispărea nici macar după cincizeci de ani.

Deci, despre ce fel de educaţie este vorba? Ce înseamnă să „fii om?” Cum mă pot transcende?

Noi trebuie să ne luam toate atributele şi doar să le echilibram. Nu am nevoie să regret ceva rău în mine; doar trebuie să-l echilibrez cu ceva bun.

Nu am nevoie să şterg tot; asta deja ma calmeaza: La urma urmei, nu trebuie sa ma simt vinovat pentru că sunt în acest fel. Dacă aş şterge ceva în mine, cu ce as mai ramane? Tot ce-mi va ramane este sa pun capăt vieţii mele. Aceasta este ceea ce împinge oamenii să se sinucidă: Descoperă că nu este nimic bun în ei. Pot fi diverse motive externe, dar concluzia este aceeaşi.

Dar noi abordam problema într-un mod total diferit. O persoană ar trebui să păstreze tot ceea ce este în ea şi sa avanseze prin proprietăţile sale, adăugând discernăminte pozitive, atribute bune, la atributele negative. Echilibreaza-te, nu distruge. Prin distrugere, vei deveni un „reformator al lumii”, de fapt, acest lucru este de două ori mai rău pentru că astfel cineva devine un distrugator al lumii.

Trebuie sa echilibram orice fenomen despre noi înşine, dar sa nu-l stergem. În caz contrar, perturbam echilibrul general. În mod similar, încercam să echilibram tensiunea arteriala şi alte probleme fiziologice, precum şi problemele din societate şi familie.

 Nu trebuie să asuprim nimic. La urma urmei, nu este întâmplător faptul că dorinţa de a primi a fost creata în această formă. Ea se naşte din interior şi este revelata în Reshimot-urile noastre (genele informaţionale), pe care nu le putem şterge. Lanţul lor continuă să evolueze şi singurul lucru pe care îl putem face este să le echilibram, sa corectam fenomenul prin utilizarea lor în mod corect şi dezvăluirea partii lor pozitive.
Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 13/01/12, „Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→