Atunci când o persoană isi pierde nădejdea pentru viaţa sa, ea începe să caute o modalitate de a-si justifica existenţa, un motiv pentru care viata merită să fie trăită. De fapt, ceea ce-o motivează este ego-ul, mândria care se ascunde în interior, care cere o explicaţie: Cum sa traiesc dacă viaţa nu merită a fie traita?

Trebuie să găsesc ceva pentru care sa exist. Toată lumea, în mod constant, căută această justificare. Nu contează cine este. Mândria din sentimentul că este o persoană derivă din punctul creaţiei însasi, „Ceva din nimic”, din contradicţia lui „ceva” si a acestui „nimic”.

Acest lucru o aduce sa caute sensul pentru care în consecinţă isi alege modul de viata, profesia şi stilul de comportament in fiecare moment. Acest lucru o motivează în fiecare moment al vieţii sale. Şi când această întrebare devine reala, atunci persoana găseşte înţelepciunea Cabalei şi intră sub influenţa Luminii care corecteaza şi începe să se dezvolte.

Aceste prime întrebari: „Pentru ce trăiesc”, „Viata merita traita”, „Cum imi pot justifica existenţa”, se maturizează într-o întrebare foarte clară despre sensul vieţii. Iar apoi o persoană începe să studieze, este inclusă într-un grup şi primeşte cărţile şi profesorul.

Şi, treptat, începe să simtă că este în ascundere. Este ca şi cum ceva este ascuns de ea, chiar dacă nu înţelege ce sunt acunderea şi dezvăluirea. Ea simte pur şi simplu schimbări în starea sa în relaţia cu alţii, sub forma de răbdare şi de iritare, atat cat înţelege sau nu, până când se găseşte într-o ceaţă şi este confuza. În acest fel, aceste stari se schimba în ea.

Şi, desigur, relatia cu viaţa se schimbă constant. Uneori simte că merita să existe, că viaţa străluceşte peste ea astfel incat este gata sa cante de fericire, iar uneori simte opusul. Toate acestea sunt activitatea Luminii, care trezeste si misca persoana şi în acest fel construieste în ea Kelim spiritual (vasele, dorinţele).

Şi Kli-ul se măsoară în funcţie de mărimea diferenţei dintre cele mai mari si cele mai mici puncte în relatie cu sentimentul, înţelegerea, recunoaşterea si valorile din felul in care persoana examinează apropierea sau distanţa fata de scopul dorit.

Astfel, ea treptat avanseaza. La început isi evaluează starea doar în funcţie de dispozitia sa, daca este buna sau rea. Iar mai târziu, deja începe s-o examineze în funcţie de criterii mai precise: cat de mult a reuşit în înţelegere şi senzaţie, mai mult sau mai puţin. Starea de spirit n-o mai ingrijoreaza atât de mult, dar cel mai important lucru este să înţeleaga, sa simta şi sa avanseze. Adevărul devine pentru noi mai important decât plăcerea.

În acest fel avanseaza până când se simte în dubla ascundere.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 07/02/12 „Introducere la Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este frivolitatea atunci cand apare in munca interioara?

Raspuns: Frivolitatea este o notiune larg intalnita: Ma indreapta – oprindu-mi munca complet – la o situatie in care ma schimb de la o activitate mai benefica la alta mai putin benefica, dar una care e mai placuta, convenabila si usoara.

Frivolitatea poate fi manifestata prin a intreprinde actiuni care contrazic complet calea, pana la limita unor pacate minore sau chiar permitandu-mi putina „ libertate” in gandire, analiza si dorinte.

De unde vine expresia „ frivolitate”? „ Un cap greu” insemnand ca o persoana se judeca constant, se analizeaza si e plina de ganduri. Iar usurimea mintii inseamna ca isi elibereaza capul de activitati adecvate si apoi se umple cu diferite ganduri straine.

Poate fi chiar ceva ce nu contrazice Cretorul in nici un fel, cand o persoana ii permite capului sa fie plin de ganduri ale acestei lumi corporale.

In partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 12/2/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot folosi Carte Zohar pentru a trezi grupul pentru atac, inaintea conferintei din desert?

Raspuns: Trebuie sa cerem aceasta dorinta. In viata noastra adormim in mod constant . Nu este o coincidenta ca inima ne devine impovarata de cresterea constanta a dorintei de primire. Trebuie sa creasca la infinit, iar astfel noi sa reactionam corect la aceasta. Dorinta devine din ce in ce mai violenta si mai egoista, mai solicitanta si mai impovaratoare.

Este bine daca incercam sa o aducem spre corectie, asta este, spre unitate. Iar daca noi nu incercam asta, experimentam probleme si ghinioane, care ne vor obliga sa ne gandim la viata, numai ca nu datorita scopului, ci datorita durerii. Astfel, inaintam.

Cat despre Cartea Zohar este posibil sa cereti Lumina, care va lipseste.

Sa presupunem ca sunteti bolnavi. Aveti febra, frisoane, nu va simtiti bine si nu vreti altceva decat sa stati intinsi si sa inchideti ochii. Ce va recomanda medicul in acest caz? Intr-adevar n-ar trebui sa va obositi corpul cu vreo activitate fizica, aveti nevoie de odihna. Stati intinsi in pat, fara a fi buni de ceva, nici macar sa mancati. V-ati pierdut pofta de mancare, iar mancarea pare dezgustatoare. Dar ce puteti face? Apoi, procedati astfel: deschideti o carte de bucate, cititi ingredientele, priviti fotografiile color si, treptat, pofta de mancare va reveni.

Este acelasi lucru aici. Sunteti bolnavi, sunteti adormiti, asa ca deschideti-va cartea. Nu neaparat Zohar, ci orice carte care o simtiti aproape si cu care rezonati. In functie de conditii eu folosesc diferite carti: Portile Intentiilor,Poarta Reincarnarilor, Partea a 16 din TES si Shamati. Fiecare e trezit de cu totul altceva. Pot fi Psalmii. Este scris: „Un om invata acolo unde ii este inima”. Important este ca acestea sa fie materialele noastre.

Daca o persoana este confuza complet, inteleptii recomanda sa se gandeasca la ziua mortii. Poate merge la cimitir si sa reflecte langa un mormant. Bineinteles, este doar un exemplu, dar ideea este sa arunci niste calcule corpului si sa-l zgaltai. De fapt, nu este vorba despre moartea fizica ci despre moartea dorintei egoiste.

Oricum, cel mai evident dintre toate mijloacele este grupul, impactul asupra mediului. Daca o persoana lucreaza intr-un fel care ar trebui sa fie inclusa in altii, este foarte eficient. Ca si regula, ajuta foarte mult organizarea unui eveniment pentru public deoarece persoana receptioneaza dorinta oamenilor si puterea de a merge mai departe.

Diseminarea este cea mai eficienta metoda si cea mai buna solutie. Cand cineva participa la asta simte cat de multa putere primeste.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala  2/9/12, Zoharul

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Nu exista nimic in afara de suflet, „singurul „ciclu” al dorintei de a primi, care este plin de Lumina. Lumina incepe sa actioneze in interior; stimuleaza dorinta si „o incalzeste”, o scoate din echilibru, si ii este revelata treptat. Pe parcursul procesului, Lumina si vasele se influienteaza reciproc si coboara din Ein Sof (Infinitate).

Sa luam de exemplu un sistem, oricare, electric sau hidraulic. Daca acesta primeste un soc electric, este scos din echilibru prin „lovitura” si incepe treptat sa se domoleasca pana cand se reintoarce in starea anterioara de echilibru.

Asa se intampla cu Malchut din Ein Sof: sistemul primeste o „lovitura” cand descopera contrastul dintre Lumina si vas, golul imens dintre minus infinit (vasul) si plus infinit (Lumina). Acest cosmar este teribil pentru dorinta, care nu il poate suporta si digera. Prin urmare se restrictioneaza pe sine si trece la urmatorul sir de actiuni. Dorinta nu se linisteste pana cand nu le indeplineste. Dupa ce decizia a fost luata in Ein Sof , toate celelalte decizii apar automat, de sus in jos, pana in lumea noastra.

Acum incepe munca noastra; de a ne reintoarce in Ein Sof. Calea de intoarcere se potriveste exact cu cea anterioara de coborare: Parcurgem aceleasi stadii, in ordine inversa si in conformitate cu propria noastra vointa, pe masura ce cerem corectia (MAN). Aceasta este singura diferenta.

Din partea 4 a Lectiei Zilnice de Cabala  12/02/2012, “Introducere la Studiul Celor Zece Sfere”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Daca dorim sa obligam ceva in natura a se corecta asa cum mintea noastra dicteaza, nimic bun nu va iesi de aici. Intr-adevar, noi nu stim ce anume provoaca daune si ce aduce imbunatatiri si ce forma va lua pana la final. Un lucru este sigur: lumea depinde in totalitate de corectia omului care trebuie sa se corecteze el insusi. Daca nu o face, va vedea lumea inconjuratoare la fel de corupta ca acum. Dar daca, in loc sa se corecteze pe el insusi, o va corecta pe ea, va fi si mai rau!

Totusi, in exterior, in lumea vegetala si cea animala nu este nimic de corectat. Trebuie sa ramana asa cum este; singurul lucru pe care il putem transforma este omul, in interior. De aceea nu evaluam ce este daunator si ce este benefic: daca mi-am propus sa ma transform pe parcursul calatoriei atunci accept aceste probleme ca pe un ajutor. De fapt, doar omul plateste datoriile. Daca n-ati fi fost, toata natura era in echilibru.. Dar pentru a va face sa evoluati, a iesit din echilibru si voi ati inceput sa simtiti aceasta in interior.

Totul in natura inconjuratoare sunt dorintele voastre externe pe care nu le puteti corecta inca; in Cabala aceste nivele din afara sunt denumite „invelis” si  „casa”( „Levush” si „Eichal”). Daca nu doresti sa lucrezi asupra lor te vor deranja. Si daca te decizi sa le reformezi direct, fara a-ti corecta dorintele interne, prin anihilarea vreunei specii de muste sau alte specii animale, sperand ca prin aceasta vei imbunatati lumea, asta va genera o dubla catastrofa pe ambele planuri: in planul material, precum si in cel spiritual.

Prin incercarea de a opera corectii in exterior, ce nu ar trebui modificat deloc, nu doar vom continua sa suferim in interior, ci si in exterior.Orice ce exista in lume, indiferent cat de daunator, are propriul sau rost si trebuie sa existe. Daca vrei sa indrepti ceva, fa-o, te rog: indreapta-te pe tine!

Inaintea celui de-al doilea razboi mondial, Baal HaSulam tragea semnale de alarma ca ne indreptam spre dezastru si era imperios necesar ca oamenii sa faca corectiile, dar nimeni nu l-a ascultat. Si toti cei care au ramas in Polonia au sfarsit in lagarele de concentrare naziste. Si in zi de azi, in continuare, nu auzim avertismentele.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 12/22/10, “Pacea”

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce cautam lumea spirituala prin ochii lumii corporale?

Raspuns: Asta e felul in care suntem construiti; acestea sunt dorintele noastre. Le putem satisface doar prin mijloacele care ne-au fost date: maini, picioare, cele 5 simturi si creierul.

Calculul meu este simplu: sa ma multumesc pe cat de mult posibil cu placerile dorite si constant sa raman satisfacut 100% din timp.  Dar in momentul in care ma apropi de limita satisfacerii, placerea dispare iar eu trebuie sa cobor putin. De exemplu inainte unei mese, trebuie sa fiu infometat pentru ca acea masa sa imi ofere placere.

Noi trebuie sa fim preocupati sa cream Kli-ul ( vasul) si satisfacerea potrivita lui.

Cu atat mai putin, satisfacerea nu trebuie sa anuleze deficienta, ci mai degraba sa o insoteasca. Este cel mai bine cand umplerea si deficienta merg mana-n mana; cu cat mai mult primesc, cu atat mai mult doresc; inca primesc si inca imi doresc, din nou si din nou.

Aici se naste o intrebare: Ce simt – placere eterna sau deficienta eterna, sau odata una, odata alta?

In lumea noastra singura posibilitate de a te bucura de ambele, de deficienta si umplere este posibila doar daca sunt directionate spre o a treia parte. Apoi ele amandoua sunt de dorit si exista in interiorul meu. Nu pe rand ci in acelasi timp, impreuna. Despre asta este spus, „ Dragostea acopera toate pacatele.”

Daca ele exista una langa alta, apoi din combinatia lor este creata linia mijlocie, iar eu ma simt satisfacut constant, fara sfarsit, fara nici o tranzitie intre deficienta si umplere. Si astfel ajung la forma infinitului, si nu am nevoie sa inlocui perioadele de deficienta si umplere.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah 6/2/2012, „ Introducere la Studiul celor Zece Sefirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Este dificil pentru o persoana sa depaseasca „ bariera” (Machsom) si sa adopte abordarea pe care Cabala o preda si care este opusa perceptiei egoiste obisnuita. Dar daca ea se inalta deasupra egoismului catre daruire, dragoste, responsabilitate reciproca si garantie fata de aproapele sau, ar insemna ca a acumulat putere spirituala.

Daca ar fi fost capabil cu adevarat sa se ridice deasupra sa, ar fi insemnat ca este deasupra restrictiei pentru ca si-a diminuat egoismul si a dobandit o atitudine spirituala fata de aproapele sau, o perceptie spirituala, lumea superioara.

O persoana nu intelege si nu stie ca prin aceasta cale ea poate atinge eternitatea, dimensiunea superioara perfecta in locul realitatii limitate pe care o simte acum. Toata asta este chiar aproape de noi si de aceea pare atat de simpla si de primitiva: Orice dragoste indreptata catre celalalt pe care o intiparim in copiii nostri este de a-i preveni sa se lupte unul cu celalalt.

Acesta este primul obstacol, care necesita ani pentru a fi depasit. Dar trebui sa intelegem ca fiecare nivel al muncii spirituale necesita timp pana cand il invatam si acceptam. Depinde de cat de mult o persoana poate fi inclusa in grup, prin care isi grabeste dezvoltarea.

Daca este impresionata de ceilalti si se straduieste sa absoarba cat mai mult posibil de la ei, intra in grup cu ochii inchisi, apoi incepe sa vada cat de eficient este acest instrument. In acest fel ea poate obtine dorinta dimensiunii spirituale.

Un vas spiritual este construit prin calitatea si cantitatea relatiilor cu ceilalti. Cantitatea este determinata de faptul ca in cele din urma trebuie sa se uneasca cu toate sufletele deoarece toti impreuna constituim un singur suflet: Malchut al lumii infinitului.

Iar calitatea este determinata de faptul ca persoana trebuie sa se uneasca cu ceilalti prin primire si daruire completa, astfel incat dorinta fiecaruia este legata la ceilalti precum o roaza zimtata care-i roteste pe toti; toti depind de el si in acelasi timp el depinde de toti ceilalti.

Conectandu-ne in aceasta forma, fiecare este transformat intr-o parte integrala al intregului sistem. Toti depinde de el iar el ii intoarce pe toti, dar ii intoarce conform programului general, dorintelor lor colective, si dorintei in parte a fiecaruia. Acesta este sistemul perfect pe care trebuie sa il atingem.

Din partea intai A Lectiei Zilnice de Kabbalah 3/2/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: La sfârșitul lui februarie, vom pleca iarăși în deșertul Arava. Cum să facem să nu distrugem ceea ce am realizat prima dată?

Răspuns: Acest ciclu este diferit de cel anterior. Veți vedea că prima dată totul a fost revelat brusc, așa cum se întâmplă cu un copil naiv și nesofisticat. Atunci am reușit, dar acum succesul este posibil doar în urma unui număr mare de probleme, fluctuații și a unei meditații mai intense.

În fond, de fiecare dată dorința devine mai vicleană și opune mai multă rezistență. Nu contează cât de sus te ridici, înclinația rea, pe care o ai, se va ridica deasupra ta. De aceea nu putem repeta ceva care s-a întâmplat deja.

Cel mai important lucru este să te implici în aceasta, să te pregătești și să înțelegi că trebuie să ne unim, căci nu există alternativă. Altminteri, nici nu are rost să începem. Nu avem nevoie să mergem în sălbăticie dacă nu aducem cu noi o dorință reală. Această dorință apare în inima frântă.

În deșert, cel care învinge și supraviețuiește este acela care urmărește cărarea cu strictețe. Pe de o parte el este devastat, dar, pe de altă parte, el deține capătul firului. Acest fir este unitatea cu prietenii. La final, noi nu ieșim din deșert, ci, mai degrabă, deșertul se transformă în pământul Israelului, scăldat de lapte și de miere. Vom primi toată abundența spirituală pe loc, dacă ne vom uni. Apoi, deșertul, care se întinde între noi, se va transforma în Țara Făgăduinței, în intenția, în dorința fierbinte către Creator. Acolo îl vom revela pe El.
Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 2/3/12, Zoharul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Cum ne putem imagina starea superioara in care Creatorul se reveleaza daca El ii iubeste pe toti cei care te urasc si ii uraste pe toti cei care te iubesc, incluzandu-te si pe tine?

Se pare ca nu iti aduce niciun bine si ca nu poate fi nimic mai rau decat asta. Inaintea ta sunt Faraon, Bilam, Balak, Amalek si Hitler, toti intr-unul, iar tu stii cum sa depasesti asta deoarece asta iti vine tot de la Creator, desi indirect.

Cu cat ne apropiem mai mult catre dragoste, cu atat  intampinam mai multe obstacole. Tu le depasesti iar „ ingerul mortii” devine „ ingerul sfant” in ochii tai.

Intrebare: Nu inteleg aceasta stare. La urma urmei, Creatorul este perceput ca bun si binevoitor. Il vad impreuna cu suferinta celorlalti si propria mea suferinta din trecut?

Raspuns: Tu vezi toate suferinta care este in realitate. Acesta este un tablou ingrozitor: suferinta groaznica, nici un gram de alinare, nici o zi de odihna, doar durere si suferinta pentru eternitate. Suferinta este pretutindeni. Este un vid complet in dorinta de a primi, nu doar ici-colo, nu din timp in timp, ci suta la suta disperare.

Aceasta stare este numita iluminarea Shechinei, si deasupra ei, tu revelezi binele si bunavointa. Altfel cum  ar fi posibil sa-L descoperi pe El? Daca Creatorul iti aduce doar bunatate, atunci i-L descoperi doar in vasele egoiste. Dar daca il descoperi in imensitatea intunecimii tenebrelor care este in fata ta, apoi El este descoperit in vasele tale de daruire care sunt indreptate catre daruire.

Mai mult de atat, vei observa ca El este bun doar catre aceia care sunt la fel de rai precum este EL, si rau fata de cei care sunt buni, in contrast cu EL. Asa iti va aparea tie.

Munca nostra este doar in a ne ridicar deasupra vaselor de receptie. Daca observi ca actiunile Creatorului nu se potrivesc daruirii, iti apar intentionat ca un obstacol pe drum, deasupra caruia trebuie sa te ridici.

Intrebare: Si ce descopar dupa aceasta ascensiune?

Raspuns:  Dorinta de a primi, vasul general al Malchut de Ein Sof, intr-o forma total goala: intuneric, disperare, ingrijorare, si spaima, infricosatoarele procese ale lui Iov, iar tu il umpli cu Lumina Hassadim si cu dragoste.

Intrebare: Asta inseamna ca dupa ce m-am corectat ma simt bine, indiferent cata bezna imi este revelata? Si acum privesc inspre trecut si ce vad? Am suferit sau nu?

Raspuns: Aceasta este deja urmatorul nivel pe care trebuie sa il determini. In Gmar Tikkun ( Sfarsitul Corectiei) desigur, nu vezi ca ai suferit.

Intrebare: Dar ce este suferinta pe care o simt acum?

Raspuns: Acum nu esti aceasi persoana care  va atinge Gmar Tikkun. Eventual nu te vei recunoaste in starea prezenta. Sentimentele care au fost lasate in urma nu sunt tu.

Intrebare: Atunci ce sunt acum?

Raspuns: Ceva virtual.

Intrebare: Pai si atunci pentru ce avem nevoie de toate starile prezente?

Raspuns: Le simti pentru a te pregati, cand faci tot ce iti sta in putere. Se spune: „ M-am straduit si am gasit.” Te pregatesti pana cand gasesti, pana cand te ridici deasupra Machsom-ului ( bariera), pana atunci, adevaratul „ tu” nu exista.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah 30/1/2012, „ Introducere la Studiul celor Zece Sefirot”

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Rugaciune - Niciun comentariu→

Intrebare: Ma pot obliga pe mine insumi sa ma schimb interior? Exista o asemenea actiune? De exemplu, daca ma gandesc si ma  ingrijorez constant pentru intentia prietenilor si imi setez o alarma ca sa imi amintesca sa fac asta, voi fi capabil sa masor rezultatul acestor eforturi?

Raspuns: Nu stiu rezultatul. Ma straduiesc si nu stiu ce voi afla.

Intrebare: Cum pot examina lucrurile astfel? Care e scopul unui asemenea studiu?

Raspuns: Incearca. Daca o faci, rezultatul va fi pozitiv. Toate celelalte intrebari si cereri vin de la ego, „ Ce obtin din asta? Am ceva de pierdut?”

Incearca sa te detasezi pe cat de mult poti: Exista o misiune si nu am nevoie de nimic altceva. Alarma ceasului suna si eu ma gandesc la prieteni. Apoi ei dispar pana la urmatoarea alarma. Asta e tot.

Putem reusi. Problema este slabiciunea interioara: Nu avem destula cutezanta. La urma urmei, indrazneala catre Cer deschide usile pentru tine. In momentul cand vezi lucrurile inteligent,  fara sa atragi atentia tu incerci sa intorci clanta tacut si sa te strecori inauntru. Dar nu, ar trebui sa bati la usa asa incat se va deschide clatinandu-se.

Intrebare:  Cum pot obtine aceasta cutezanta catre Cer?

Raspuns: Cutezanta nu este cand eu ma indoiesc de lucruri, indecis: „ Merita? Poate nu suntem meritosi inca? Poate mai intai ar trebui sa acumulam putere si cunoastere…” Cutezanta este cand eu pretind desi stiu ca nu merit. Stiu si cer ca si cum Creatorul mi-ar fi dator.

Iar asta e justificabil. Inteleg ca nu pot iesi din ego-ul meu, ca Creatorul m-a creat astfel ca eu sa nu ma pot conecta cu adevarat cu prietenii. Stiu ca stau in fata unui zid pentru ca am descoperit asta dupa eforturile pe care le-am depus. Am incercat deja multe lucruri si am atins deja anumite lucruri, dar toate dobandirile mele sunt zadarnice in fata acestui zid. De fiecare data inclinatia rea ma stapaneste si imi spune: „ Stai putin, tu inca trebuie sa termini ce nu ai avut sansa sa faci. Poate intr-o luna~doua, mai lustruieste putin Shamati, si acumuleaza putere..dar acum nu esti gata inca. Lasa-i pe alti sa incerce.”

Trebuie sa fie indrazneala aici, dar o indrazneala serioasa si adevarata: „ Merit si asta este.”  Asta nu este o tentativa absurda ci o calculare precisa. Aduc eforturile pe care le-am depus cu mine; Nu cer lucruri pur si simplu, si o fac impreuna cu prietenii. Nu face nici o diferenta daca aratam ca o gașca de criminali si nu ca un grup consolidat, noi pretidem decisiv, precum oamenii curajosi care nu renunta.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah 30/1/2012, „Introducere la Studiul celor Zece Sefirot”

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→