Întrebare: Ce trebuie să fac dacă „am făcut eforturi şi nu a găsit”?

Răspuns: Este imposibil pentru cineva sa „depună eforturi şi sa nu găseasca”. Dacă ai depus eforturi şi nu ai găsit în această zi, înseamnă că nu sunt depuse suficiente eforturi. Este imposibil altfel.

Dar totul este in fata ta! E ca şi cum ochii tai au fost orbiti şi ai fost plasat într-o cameră care are o masa cu diferite feluri de mancare rafinate. Si ti-e foame şi trebuie să le cauti!

Dar aceasta masa este aici! Poti merge în jurul acestei camere oricum iti place, nu e nimeni să-ti stea în cale, şi nimeni nu va lua masa cu mancare. Înseamna ca totul depinde de eforturile tale!

Prin urmare, este imposibil pentru tine să „depui eforturi şi să nu găsesti!” Acest lucru înseamnă că există încă locuri în camera în care nu ai ajuns. Şi probabil ca tu te roteşti în acelaşi loc, până când vei deveni în cele din urmă mai inteligent şi vei înţelege că trebuie să cauti sistematic şi să verifici în fiecare direcţie.

Apoi încerci să găsesti soluţia la această problemă, în orice mod. Dar nu e nici o îndoială că totul este deja în faţa ta.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 7/12/11, Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce poate face cineva când nu este în stare să se ridice deasupra atunci când sunt bârfe şi insinuări în grup?

Răspuns: Asta este o problemă. Dacă suntem conectaţi cel puțin cu o literă a înțelepciunii Cabala, atunci tot ceea ce se întâmplă cu noi de acum încolo este conectat la prieteni şi la obținerea Creatorului în grup. Nu este nicio altă cauză pentru evenimentele din viaţa noastră. Orice ni se întâmplă, toate lucrurile bune şi rele, merg în linie cu scopul. Aţi intrat pe autostrada spirituală.

Oamenii din întreaga lume sunt încă la nivelul când dorințele lor egoiste sunt în creștere. Acest lucru va continua până când vor ajunge la un punct în care problema li se va revela: fie o criză internaţională a interconexiuni integrate, fie punctul în inimă.

Totuşi, eşecurile noastre vin numai din neglijenţa muncii în grup. Şi încă odată, puteţi corecta toate problemele numai în grup, numai în conexiunea reciprocă cu prietenii. De ce asta? Pentru că în acest fel treziţi Lumina care face toată munca. Lumina este cea care organizează şi determină totul în viaţa noastră, de la sănătatea fizică la stare de bine spirituală. Totul depinde de prezenţa sau lipsa ei.

În acest fel, munca în grup este o metodă universală care vă permite să obţineţi succesul în tot.

Întrebare: Cum putem fi siguri că grupul este singurul teritoriu al muncii noastre? Cum rămânem pe acest drum?

Răspuns: Pentru ca fiecare persoană să îşi amintească şi să simtă importanţa, avem nevoie de o opinie comună şi de o garanţie reciprocă. Trebuie să fiu sigur că nu uit faptul că viaţa mea, la toate nivelurile ei şi în toate detaliile ei, depinde numai de starea de bine din grup, de perfecţiunea lui.

Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala 7/10/2011, “Matan Torah (Dăruirea Torei)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce revelez ura împotriva prietenilor în mine însumi? Pentru a nu mai primi plăcere în mod personal, individual, de la Creator?

Răspuns: Ceea ce simţi faţă de prieteni nu este atât ură cât respingere sau antagonism, din diferite motive. În mod sigur îl respingi, în aceaşi măsură, îl urăşti şi refuzi să îl accepţi pe Creator. Şi asta îţi acordă o oportunitate pentru corecţie. De fapt, tu descoperi un loc pentru muncă, propria ta zonă de construcţie. Este singura modalitate în care avansăm; nu avem altă zonă de muncă.

Asta este ceea ce diferenţiază ştiinţa Cabala de alte metode. Cineva ar crede că este vorba de lucruri elevate, sfere celeste, când de fapt nu este nimic altceva în Cabala decât munca în grup cu prietenii, o foarte simplă şi reală muncă.

Umanitatea ca întreg se apropie, de asemenea, de această nevoie. Toate naţiunile vor trebuie să devină un grup, altfel nu vor avea dreptul de a exista. Lumina superioară ne afectează în mod constant şi ne conduce către acest punct, iar astăzi ea iluminează dorinţă în aşa măsură încât trebuie să înţelegem: Nu vom supravieţui fără unitate. De acum încolo, viaţa nostră nu mai depinde de economie şi de piaţă, ca în ultimii 50 de ani. Depindem din ce în ce mai mult de interconexiunile umane; trebuie să ne unim sufletele.

În acest fel, Lumina afectează vasele, penetrându-le din ce în ce mai adânc şi iluminând această nevoie. Dacă vrem sau nu asta, este irelevant. Motorul generatorului prinde viteză, iluminatorul amplifică strălucirea proiectoarelor, iar arşiţa lor pătrunde în adâncimile dorinţelor noastre.

Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala 7/10/2011, “Matan Torah (Dăruirea Torei)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Atunci când Creatorul ne trimite suferinţă, este modalitatea în care El ne dă indici şi ne arată că suntem incapabili să primim plăcerea în mod direct. De fapt, scopul creaţiei este de a-l face pe om egal Creatorului, perfect ca El şi nu doar un simplu primitor!

Numai aceia care apartin nivelurilor mineral, vegetal şi animal primesc în mod simplu de la El, nimic mai mult decât ceea ce au nevoie pentru viaţă. Dar omul, Adam, înseamnă similar cu Creatorul (Dome). Deci, nivelele mineral, vegetal şi animal îşi trăiesc simplu viaţa lor, iar toate suferinţele pe care le experimentează câteodată reprezintă greşeala omului care nu îşi îndeplineşte scopul său.

Cât despre om, el suferă întotdeauna… Este incapabil să se satisfacă şi întreaga lui dezvoltare este o creştere constantă a dorinţei de a primi plăcere, care continuă să crească din ce în ce mai mult, forţându-l pe om să caute tot timpul noi modalităţi de împlinire.

Speră tot timpul că este pe cale să primească împlinirea, dar de fiecare dată este lăsat cu nimic. Iar în final devine complet dezamăgit şi, deodată, înţelege că nu mai este capabil să continue în acest fel! Încetează să mai creadă că este capabil să primească ceva în această viaţă dacă are o abordare egoistă şi caută încontinuu plăceri.

Iar toate acestea au fost aranjate dinainte, cu intenţia de a-l face pe om să se întoarcă şi, în loc să caute o modalitate de a-şi satisface dorinţele, să înceapă să caute o modalitate de a obţine forma Luminii, forma Gazdei, asta este, în loc să vrea să primească Lumina să vrea să obţină calităţile Ei – calităţile Creatorului.

Dar forma Gazdei, forma dăruitorului, trebuie să se îmbrace în dorinţa creaturii. Şi din acest motiv, aspiraţia către dăruire, această formă de dăruire care se îmbracă în dorinţa de a primi plăcere, se numeşte ecran şi Lumină Reflectată. Această este o abordare nou, non-egoistă, la care trebuie să ajungă omul după ce a devenit complet dezamăgit în încercarea sa de a se împlini în mod egoist.

Pentru asta, trebuie să îşi schimbe întreaga abordare a vieţii şi, în loc să caute plăcere să înceapă să caute imaginea Creatorului, care se va îmbrăca în el. În acest caz, dorinţa de a primi plăcere, care a restricţionat egoismul şi s-a înarmat cu un ecran şi cu Lumina Reflectată, va obţine aceaşi formă cu Creatorul, dorinţa de a dărui. Iar apoi Lumina superioară se va îmbrăca în dorinţa egoistă în forma dăruirii în partea omului, direcţionată înapoi la Creator.

Acolo, înăuntrul dorinţei de a primi plăcere, înăuntrul omului însuşi, întălnirea lor va avea loc – întâlnirea dintre om şi Creator. De aceea Creatorul este numit Boreh (vino şi vezi). De fapt, îl revelezi pe El în tine şi nicăieri altundeva.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 7/8/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiinţa umană este creată în asemnea condiţii încât i se pare că există alţi oameni în jurul ei şi o înconjoară o lume uriaşă. Dar toate acestea sunt dorinţele ei interioare, care nu sunt încă în stare să se alăture împreună şi să vadă că este doar ea singură, stând în faţa Creatorului.

Omul ar trebui să atribuie toate distorsiunile, deranjamentele, gândurile externe şi dorinţele şi incidentele aparent întămplătoare care i se întâmplă nu numeroaselor surse imaginare, care încă îi apar datorită imperfecţiunii muncii sale, ci numai Creatorului.

În asta constă munca internă. De fapt, tot ceea ce omul nu atribuie Creatorului, ci mai degrabă altor forţe, cum ar fi alţi oameni, tot felul de motive, credinţe şi chiar lui însuşi, toate acestea se numesc idoli (dumnezei străini). Astfel, reise faptul că el se consideră dependent de altceva decât de Creator, ca şi cum ar există o altă forţă care poate fi o sursă de influenţă asupra lui, fie bună sau rea.

Trebuie să realizăm principiul nu există nimeni în afară de El, deasupra tuturor obstacolelor care îndepărtează în mod intenţionat, astfel încât să învăţăm să ne îndreptăm către o singură forţă, o singură sursă. Această muncă constă din câteva etape:

–          clarificarea unicităţii Sursei, dacă există alte surse sau ea este unica;

–          clarficarea naturii Sursei, dacă este bună sau rea;

–          clarificarea relaţiei noastre cu Surs: este pentru noi înşine sau de dragul dăruirii.

O persoană face această muncă privitoare la Sursă cu vasul său propriu spiritual, cu dorinţa sa, prin unirea cu ceilalţi, iar apoi se simte ca singura creatură. Uneşte, de asemenea, toate forţele care acţionează asupra sa, toate sursele diferite, într-o singură Sursă. În alte cuvinte, sunt anumite tipare în această muncă, funcţie de cum aceştia doi, fiinţa umană şi Creatorul, se conectează.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/7/2011, Shamati 15

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spiritualitatea se bazează pe dăruire. Pentru a intra în lumea spirituală, pe ce bază ne construim munca când suntem în perioada de pregătire?

Răspuns: Există o instrucţiune: Israel, ascultă! Asta este, o persoană trebuie să se direcţioneze către „ Creatorul este singura forţă deasupra noastră, Creatorul este Unul” („Domnul este Dumnezeul nostru, Domnul este Unul”, cuvintele unei rugăciuni).

Să presupunem că îmi spun: Ascultă, Creatorul este forţa superioară de deasupra ta, El este unul. Aceasta îmi determină direcţia care mă va duce la Sursă, la revelaţie, adeziune şi unitate. Aceasta este fundaţia pe care este construită munca noastră, axa pe care trebuie să merg. Acum, trebuie să atasez acestei axe toate mijloacele disponibile pe care le am, pentru a realiza acest principiu.

Eu şi Creatorul suntem capetele opuse ale unei singure linii. Iar eu mă apropii de El prin mijloacele pe care le am la dispoziţie: conectez Israel, Tora şi Creatorul într-un singur întreg.

Tora este tot ceea ce poţi să îţi imaginezi; tot ceea ce există, cu excepţia dorinţei iniţiale a creaturii, aşa cum este spus: Am creat înclinaţia rea şi am creat Tora ca mirodenie. Iar eu trebuie să conectez toate acestea într-o singură direcţie.

Îmi lipseşte apropierea de Creator; scopul meu este adeziunea cu El. Nu ştiu ce înseamnă asta mai exact în termeni ai dorinţelor, gândurilor, deciziilor şi concluziei acestui întreg drum. Dar eu, precum şi scopul şi mijloacele folosite pentru a obţine acest scop, existăm, iar eu trebuie să organizez şi să folosesc toate acestea în mod corect. Iar în ceea ce priveşte destinaţia, rezultatul, este unul! Totul este inclus în acest concept al unui singur Întreg.

De-a lungul drumului, obţinem diferite forme ale minţii, diferite gânduri şi acţiuni –  absolut totul se schimbă într-o persoană. Lumina face o revoluţie în ea şi crează o nouă fiinţă umană.

Acum, nu ne putem imagina asta. Dar în fiecare stare, la fiecare etapa, ar trebuie să te străduieşti să faci ceea ce eşti capabil şi trebuie să faci acum, la acest nivel. Iar apoi, va reieşi că totul acţionează într-o singură direcţie. Asta include căutarea ta şi în special lupta ta cu obstacolele, atunci când încerci cu greu să le discerni şi să vezi cum lucrează egoismul tău, aruncându-te de pe drum, de la gândul că Nu există nimeni în afară de El.

Trebuie să verifici, cu atenţie, tot timpul: Sunt în pace şi în înţelegere cu forţa superioară în tot ceea ce fac? Este întregul univers împărţit acum, în gândurile şi sentimentele mele, în două sau chiar trei părţi, ca şi cum ar fi Creatorul, restul creaţiei împreună cu variate motive şi eu însumi?

Cineva mă deranjează, îmi pune tot felul de obstacole, îmi produce probleme – asta înseamnă că eu nu conectez această întreagă lume cu Creatorul şi că recunosc idoli, alţi dumnezei. Într-adevăr, cum ar putea exista alte motive pentru starea mea dacă nu există decât o singură forţă care acţionează în univers?

Trebuie să verific cum reacţionez la toate aceste motive, la fiecare persoană, duşman sau prieten şi la fiecare problemă: Le percep ca existând separat sau le combin şi văd în spatele lor pe Creator care face toate această şaradă, astfel încât prin conectarea lor împreună şi atribuirea lor Lui, să ajung la principiul că nu există nimeni în afară de El?

Este o muncă serioasă, iar dacă o persoană este sensibilă şi îşi analizează stările cu grijă, avansează corect şi rapid.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/7/2011, Shamati 15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Suferinta ne duce la intrebarea: Pentru ce traim? Eu nu vreau sa traiesc pentru a suferi in timp ce imi slujesc egoismul. Este de preferat moartea acestei vieti. In lume, multi oameni sunt gata sa moara, si in realitate multi se sinucid.

Deci cum pot schimba situatia astfel incat in loc sa -mi servesc dorinta, sa-mi serveasca ea mie? Acest lucru este posibil doar daca Lumina care Reformeaza actioneaza asupra mea. Am nevoie de aceasta forta ascunsa, chiar daca nu stiu de unde vine. Doar ea va schimba ordinea prioritatilor in mine, crescand importanta vietii spirituale, daruirea, indepartandu-ma de, si ridicandu-ma deasupra nelinistilor mele egoiste referitoare la existenta mea aici si acum.  

La un anumit stadiu, omul isi realizeaza situatia de scalvie si intelege sensul cuvintelor: “Am creat inclinatia rea.” Ego te impinge catre moarte- de aceea te referi la el ca la “rau”. Viata pare sa fie moarte pentru ca lucrezi pentru un stapan crud care nu te plateste si te lipseste de placere, pana cand eventual, mori. Nu exista scalvie mai rea. 

Dar, pentru moment, eu nu vad inclinatia ea rea; ea ma orbeste, pare ca sunt eu. Insa in realitate este ca si cum cineva m-a hipnotizat, m-a programat, si eu fac ce spune. Puterea sa este atat de mare incat ma controleaza intr-o maniera subtila si tiranica.

Ne nastem in transa (hipnotizati), si nu intelegem nici macar ca ne aflam sub influienta altei persoane. In viata se intampla sa cadem sub influienta cuiva, si apoi suntem surprinsi sa constatam asta. La fel se intampla si cu inclinatia rea. Problema este solutia: Ce ne va ajuta sa ne eliberam de aceasta asuprire? 

Raspunsul este suferinta. Suferinta este ca Faraon cel care i-a adus pe fiii lui Israel mai aproape de Creator. Acest inger al mortii va  forteaza in mod constant sa va agatati de el, si in final realizati ca suferiti datorita comenzilor sale si servitutii voastre. Atunci veti incepe sa cautati cauza suferintelor voastre si veti descoperi ca ele va ajuta de fapt sa respingeti raul. In acest fel Faraon, care i-a tinut cu forta la munca grea pe fiii lui Israel, i-a adus mai aproape de propria lor eliberare.   

Asa suntem si noi, impreuna cu intreaga lume, la inceputul aceluiasi proces. Sufletele pure, se trezesc primele, si isi pun intrebari referitoare la semnificatia celor intamplate: “Unde este ticalosul care imi ordona? Eu nu vreau sa sufar.”

La inceput cineva incearca sa isi explice suferinta sa in mod egoist. Apoi isi ridica ochii si incepe sa examineze situatia ca pe un intreg: “Ce se intampla de fapt aici?” In acest fel ne indreptam spre un alt scop- in esenta, catre o autoritate diferita. Noi trecem de la un inger la altul: de la Faraon la Creator. Exista doar doua optiuni, si nimic altceva. In final, voi alegeti cine va conduce.

Sufletele mai pure trec prin asta acum, si apoi ceilalti.

Din partea 4 Lectia Zilnica de Cabala 7/8/2011, “Libertate”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Zohar-ul, Capitolul “Truma(Donatie),”, Paragraful 487: Exista o alegorie despre un rege care a pregatit masa pentru servitorii sai. Atata vreme cat fac voia sa, ei mananca la masa cu regele si dau cainilor oasele sa le mestece. Atunci cand nu mai fac pe voia regelui, acesta da intreaga masa cainilor si oasele servitorilor.

Intrebare: Care este mancarea pe care o mananca toti la masa regelui?

Raspuns: “Mancare” inseamna ca tu primesti placere din daruire. Si trebuie sa primesti aceste placeri de dragul daruirii.

Asta inseamna sa vorbim despre atitudine, senzatie, actiuni in dorinte. “Cainii” din mine stau sub “masa” in interiorul meu unde simt “gusturile regelui”.

Care sunt “gusturile regelui”? Ce inseamna “masa regelui”? Acestea toate sunt placeri care devin revelate din daruire, pe care regele doreste sa le daruiasca. El se bucura daruind. Si el doreste ca voi sa va bucurati daruind si altora.

Atunci, daca daruiti si va bucurati, singura intrebare este: Ce va daruie placere? Va bucura faptul ca sunteti similari regelui? Va bucurati de asta pentru ca El primeste placere din echivalenta voatra cu El? Sau va bucurati pentru ca ati pus mana pe un anumit fel de placere? Daca este asa, atunci voi va transformati dintr-o persoana care sta la masa langa rege intr-un caine care roade oasele pe sub masa.

Din partea 2 Lectia Zilnica de Cabala 7/11/11, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce îl văd pe Creator ca fiind împărţit în aşa de multe şi diferite forţe? Este cumva pentru a-l asocia diferitelor mele calităţi şi dorinţe şi pentru a-L percepe?

Răspuns: Este corect. Atunci când ego-ul meu, dorinţa de a primi plăcere, se imaginează ca fiind deasupra Creatorului, începe să îşi imagineze idoli în loc de El. În principiu, îşi imaginează alte forţe, nu exact Creatorul.

Văd imaginea dorinţelor mele necorectate ca „alţi dumnezei”. Când nu sunt în stare de dăruire, privitor la o anumită dorinţă, când eşuez să acţionez în forma corectă, atunci forma în care dorinţa mea îl desenează pe Creator pentru mine se numeşte idol.

Asta este diferenţa dintre cele zece Sefirot impure (Klipa) şi cele zece Sefirot ale sfinţeniei (dăruirii). Atunci când eu, privind prin ele din Malchut coruptă îmi imagineaz Keter coruptă, asta se numeşte alţi dumnezei, idoli. Iar felul în care văd Keter atunci când mă uit din Malchut corectată, se numeşte Creator.

Creatorul corespunde cu gradul spiritual la care sunt capabil să mă conectez cu El şi să îl revelez. Dar este aceaşi forţă superioară, totuşi relativ la gradul meu. De aceea idolii sunt forme corupte în care eu îmi imaginez singura forţă superioară, aşa cum egoul meu îl desenează în defectele mele.

Din acest motiv, dacă o persoană se referă la forma aceştori idoli în mod corect, ei se vor transforma în semne pe drumul său. Va înţelege că nimic nu este creat în van şi va fi capabilă să avanseze chiar datorită acestor forme. Aşa cum este scris, Faraonul îl aduce mai aproape pe Creator.

Mă apropii de adevăr chiar prin mişcare de la un idol fals la altul! În ciuda a cât de neplăcut şi opozit faţă de starea adevărată este, putem lucra chiar cu aceste stări opuse. Asta pentru că încă nu avem o conexiune cu dăruirea, sanctitatea.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/7/2011, Shamati 15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Prin limitarea mea, in scopul de a avea grija de aproapele meu, nu voi face un secret din ingrijorarea referitoare la binele meu. Pur si simplu nu ma voi mai gandi la mine. Aceasta este corectia pe care o face Lumina in mine. Acesta este mijlocul prin care ma ridic deasupra dorintei, efectuand Prima Restrictie, si dobandind proprietatea de a darui. Toate acestea sunt rezultatul influientei Luminii.

Grija fata de aproapele meu nu este in nici un fel legata de detaliile materiale. Eu continui sa mananc, sa beau si sa imi fac rost ce cele necesare mie. Este vorba doar despre dorinta mea, atitudinea mea interioara catre actiune.

De exemplu, sa spunem ca vreau sa ajut o persoana bolnava, vreau sa o hranesc si sa ii dau sa bea, insa doctorul nu ii permite nimic altceva in afara de o bucatica de paine si o ceasca de ceai. Astfel, chiar daca vreau sa ii ofer un fel de mancare bogat si rafinat si am posibilitatea sa fac asta, nu am voie.

Rezulta ca este vorba doar despre intentie. Noi nu construim  relatii si garantie reciproca intre noi pe o baza falsa. Si de aceea ni se pare ca este imposibil sa dobandim daruirea si unitatea, ca este imposibil sa renuntam la grijile personale, sa nu ne ingrijoram nici macar pentru necesitatile vitale ale cuiva, si sa ne gandim la aproapele nostru. Ele imi sunt furnizate de altii asa ca va trebui sa mi le procur singur. Prin garantia lor, ei au grija de nevoile mele materiale, precum si, 100% de succesul meu spiritual  

Toate acestea trebuie sa fie corect construite. Cine sunt prietenii? Ei primesc dorinte care sunt corectate de Lumina care reformeaza. Aici nimic nu este facut prin propriile noastre eforturi. Eforturile trebuie facute in scopul atragerii Luminii, care va veni si ne va corecta. Este distractiv sa ne gandim ca vom actiona de dragul daruirii cu acordul nostru. Poate o persoana sa sara deasupra propriului sau cap?

Problema noastra este ca noi nu nazuim spre Lumina in toate actiunile noastre. Noi credem ca actiunea in sine va aduce rezultatul: ca ne vom imbratisa si ca vom incepe sa ne iubim aproapele. Insa asta nu se va intampla. Noi trebuie sa imbratisam cu intentia ca in virtutea acesteia, Lumina va veni si ne va uni intr-o imbratisare interioara. Totul are loc prin intermediul Luminii care reformeaza. Noi uitam cea mai importanta componenta, singura forta care actioneaza in realitate.

Noua ni se pare ca este foarte dificil si nerealist sa conectam urmatoarele: garantia reciproca, unitate, adeziune, aproapele, daruire, si necesitate vitala intr-un tot astfel incat sa devina un singur vas pentru revelarea daruirii absolute, adica revelarea Creatorului catre creatia sa. Si singurul motiv pentru asta este ca nu evocam Forta care va construi aceasta stare in noi. Din greseala noi ne asteptam sa o cream noi.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 7/11/11, Daruirea Torei

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→