Este scris ca „invidia, dependenta de savoare si ambitia” il conduc pe om afara din aceasta lume – deci trebuie folosite aceste proprietati pentru a ajunge in lumea spirituala. Problema insa este ca omul se risipeste si cauta toate aceste necesitati in lumea materiala.

Daca el ar folosi intreaga putere ca sa devina om, sa urce pe treapta spirituala umana, ar avea succes. In loc de aceasta el fuge dupa bani, faima si putere, si-i lipseste invidia pentru calitati spirituale, care l-ar inlesni sa devina om.

Trebuie sa facem o analiza a noastra pentru a ne introduce in mediul care ne formeaza in asa fel incat din toate necesitatile sa o scoatem in evedinta pe cea mai importanta: sa devenim om astfel incat nici puterea nici banii nici faima sa nu ne atraga mai mult decat necesar. Toate aceste calitati trebuie doar sa sustina efortul spre invidia corecta – trebuie sa-l invidiem pe Creator  si sa tindem de a deveni ca si El!

Si daca cad si incep sa-i invidiez pe altii pentru banii, puterea sau faima lor, atunci este clar ca nu mai sunt orientat in sus catre scop. Dar cum il pot invidia pe Creator daca nu-l vad si nu-l simt? De aceea ne este dat grupul, ca sa ne convinga de importanta calitatilor spirituale. Nu vei stii nici o data cine este Creatorul, pana nu vei atinge treapta Sa. Pe de alta parte, calitatiile lui sunt opuse tie  si te resping – de aceea aici ajuta mediul inconjurator prielnic, in care tu vei lucra. Doar el poate schimba sistemul tau valoric.

Problema insa este chiar daca omul a incheiat dezvoltarea sa pe treptele neanimate, vegetale si animale si a ajuns la Cabala, la inceputul treptei umane, la liberul arbitru, el se poate abate de la drum, si se poate afla in cautarea banilor, puterii sau faimei pentru mai multi ani. Si pana se intoarce, viata continua  si poate chiar se sfarseste…

Extras din lectia „Introducere la Panim Meirot”, 17.02.2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna Jugul/povara regatului cerului in munca spirituala?

Raspuns: Inseamna ca  iau responsabilitatea cerurilor, Bina,calitatea daruirii asupra mea astfel incat sa conduca peste Malchut,calitatea receptiei. Malchut este sparta.   S-a faramitat in miliarde de parti si munca mea consta in luarea fiecareai parti, una dupa alta si atasarea ei alaturi de celelalte.

Poate fi exprimat altfel: Eu sunt parte din Malchut si trebuie sa alipesc celelalte parti asupra mea. Cum facem asta? Pentru inceput noi conectam aceste parti in micul nostru  grup, parti, pe care trebuie sa le corectam in acord cu programul muncii spirituale. Iar de  acum  trebuie sa fiu cu prietenii precum un singur om cu un singur suflet; in acest fel sa corectez spargerea intr-un segment mic al Malchut-ului, in grup, in mediul meu.

Apoi trebuie sa daruiesc lumii, adica tuturor celorlalte parti ale Malchut, in asa fel incat si ei se vor uni cu grupul. In acest fel corectez intregul Malchut.

In esenta trebuie sa corectez intreaga lume, spunandu-mi mie insumi ca intreaga lume a fost creata pentru mine. In acest fel ma raportez eu la lume. Corectand partea mea, injectez ascensiunea mea, trezirea mea, Lumina mea in toate sufletele sparte si deconectate. Apoi ele sunt  de asemenea trezite si fiecare dintre ele aspira la unirea cu ceilalti.

Deci se dovedeste ca o persoana aduce viata  spirituala  celorlalti devenind dreapta sau  fundamentul lumii. Ea da tuturor forta Luminii.

Din prima parte a Lectiei de Cabala 2/20/11, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cartea Zohar vorbeste despre starile interioare ale sufletului meu. Dar nu inteleg: Ce stare trebuie sa imi imaginez?

Raspuns: Trebuie sa iti imaginezi starea de unificare graduala intre toti, unificarea tuturor impreuna. Acesta este sufletul tau. Este atunci cand tu incerci sa unesti pe toti intr-un singur intreg. Daca eu fac eforturi catre acest scop, acesta este sufletul meu. Daca un altul face asta, atunci este sufletul lui.

Fiecare dintre noi este ca o celula intr-un corp ce incearca sa-si ataseze ei intregul organism. Facand asta tu obti intreg corpul  sau dorinta si asta se numeste sufletul tau.

Daca momentan tu iei doar o parte din corp si te conectezi cu el doar intr-o anumita masura, atunci ai doar un suflet partial. Asta inseamna ca esti pe cale, pe scara gradelor.

Dar, cand ajungi la finalul caii si primesti capatul scarii, cel mai inalt grad, Malchut al Infinitului, acolo totul se unifica intr-unul singur, fara nici o granita si fara nici un sfarsit. Cu toate astea, fiecare dintre noi isi imagineaza aceelasi Malchut al Infinitului din punctul sau personal de vedere, pentru ca fiecare persoana isi are propria sa radacina a sufletului. Asadar, nici o persoana nu este anulata cand asta se intampla. Nici unul nu isi pierde independenta.

Singurul lucru pe care trebuie sa il intelegem cand citim Cartea Zohar sunt formele de conexiune dintre noi. Fiecare celula are doar o dorinta. Asta e toata intelepciunea Cabala – este conexiunea dintre dorinte, pentru ca asa ele creaza unificare, intreaga maretie a lui Malchut.

De exemplu, un computer nu contine nimic altceva decat un plus si un minus. Dar miliardele de conexiuni intre ele formeaza toata marea sa capacitate si abilitate. La fel, intreaga munca a creierului nostru se bazeaza pe nenumarate conexiuni intre un plus si un minus, vointa de a primi si vointa de daruire. Ele se pot uni intr-o masura mai mica sau mai mare, intr-un grad diferit, sau sa nu se uneasca deloc. Nu este nimic in afara de asta. Cu toate astea, din enorma acumulare a tuturor partilor posibile, constand in diferite variatii ale conexiunii, sau a lipsei ei, dintre un plus si un minus, tu primesti ca rezultat o imensa intelepciune si o maretie cu adevarat Divina.

Asadar, asta este exact ce discernem, formele de conexiune dintre aceste mici parti sau suflete.

Din partea a doua a Lectiei Zilnice de Cabala 20/2/2011, Zohar.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Noi lucram intr-o forma „binara” discreta prin impulsuri singulare: da sau nu, legatura sau fara legatura, ascensiune sau coborare, stinga sau dreapta. Prin acest mod, bucata cu bucata, facem un pas dupa celalalt si toate acestea se inbina la sfarsit ca un intreg integral.

Daca trebuie calculata suprafata unei forme complexe, atunci oamenii de stiinta folosesc ecuatii integrale. Ei umple suprafata complexa, cu patrate masurabile, pe care le fac tot mai mici, si la sfarsit, le aduna.

Pe deoparte este plasa de legatura care lucreaza intre sufletele noastre, in care actionam desinestatatori prin impulsuri si actiuni individuale. Dar la sfarsit, ca si rezultat al efortului nostru, cand reusim sa patrundem tot mai adanc, ea se transforma intr-o retea integrala. Prin alte cuvinte, exista acolo un numar enorm de legaturi si actiuni, care depind intratat de puternic una de alta, incat putem atinge infinitul.

Nu este doar suma particulelor unde se aduna toate calitatile si activitatile, ci aici actioneaza si o „componenta de rezumat” care are o calitate diferita, de pe o treapta spirituala mai inalta. Invers vazut, ne miscam de la o forma discreta la una integrata. „Forma integrata” suma formelor discrete este Creatorul – unul, dupa cum este scris: „El si numele Sau sunt unul”. Ne apropiem de aceasta forma integrala despartiti, dar pe parcurs adaugam cate o particica a micilor noastre „caramizi” unindu-ne cu acel Unu.

Noi insine, nu putem ajunge la acest Unu singuri. Noi facem tot posibilul pe treapta nostra actuala, adaugam cantitatea necesara de eforturi, si ajungem la treapta conform celor „zece sefiroti”. Si la sfarsit are loc saltul pe treapta urmatoare.

Dar nu pot sarii singur, forta superioara ma ia cu ea. Aceasta forta, este factorul cumulativ, acel Unu. Si atungi ating in loc de 10, 1 (Unul), ca si la un calculator, care arata urmatorul decimal daca tastezi de 10 ori.

De aceea continuam sa strangem corectarile, pana cand forta lui „Rav Paalim si Mekabziel” apare, si atinge Gmar Tikun (ultima corectare)!

Din partea a 4. A a lectiei zilnice de cabala din 14.02.2011, „Esenta Intelepciunii Cabala”.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Imaginea initiala ce ii apare unui incepator ce citeste Cartea Zohar este foarte dezordonata. El devine confuz, neintelegand exact ce fel de limbaj este folosit – limbajul Cabala, sau vorbeste in termeni de Lumini, Kelim, Partzufim, sau in limbaj alegoric.

De multe ori acelasi paragraf din Zohar foloseste un amestec de limbaje. De exemplu, pe de o parte se vorbeste de Adam, Eva, sarpele si asa mai departe. Pe de alta parte se vorbeste despre Malchut si Zeir Anpin si de cum se unesc, ajungand la ZAT sau GAR de Bina. Asta pentru ca acelasi pacat si corectia lui, ce sunt descrise in Torah, pot fi descrise in patru limbaje – cel al Tanach (biblic), Halachot (talmudic), Hagadot (legende) si Cabala. Cu toate astea omul nu le poate conecta inca pe toate acestea impreuna.

Totusi, in masura in care avanseaza, in interiorul Kli-ului sau dorintei sale mai corectate, el va incepe sa inteleaga cum sa traduca lucrurile dintr-un limbaj in altul. Va intelege cum sa foloseasca limbajul Tanach sau Halachot pentru a explica lucrurile scrise in limbajul Sefirot. Limbajul alegoric este mai profund si de aceea este mult mai dificil sa explici lucrurile prin el.

El va putea sa treaca de la un limbaj la altul, de la o expresie la alta. Asta pentru ca in esenta el isi exprima propriile senzatii interioare, sau cum gandurile si dorintele pe care le simtea ca opuse, acum sunt unificate in interiorul sau.

Acesta este singurul lucru pe care il exprimam. Nu am nevoie de un limbaj, litere, sau orice altceva! Am sentimentele (senzatii in dorinte) si mintea. Inainte ele erau conduse de ura, pe cand acum le transfer spre unitate si iubire. Noi nu avem nimic mai mult decat asta. Tot ce facem noi este sa revelam aceasta lipsa a unitatii si ruperea, iar prin corectarea lor vom ajunge la implementarea iubirii.

Cu toate acestea, este posibil sa vorbim despre asta folosind cuvintele celor patru limbaje, si pe langa asta, in loc sa explicam prin cuvinte, este deasemenea posibil pur si simplu sa simtim acestea in interior. Iata de ce persoanei care ajunge la spiritualitate nu ii pasa in ce limbaj a fost aceasta scrisa. El trece de la un limbaj la altul, pentru el toate acestea fiind unul si acelasi lucru.

Este la fel cum un muzician se uita la note si aude melodia pe care aceste note o canta in interiorul sau, sau cum un bucatar profesionist se uita la o reteta si deja simte gustul mancarii respective.

Din partea a doua a Lectiei Zilnice de Cabala 16/02/11

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Torah, Unitate, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Unde obţine o persoana energie pentru a face munca interioara din moment ce nu este corectată încă?

Răspuns: Chiar şi cel mai mic pas făcut în dorinţa, gândire, sau acţiune este posibil numai în virtutea importanţei scopului. Numai importanţa scopului ne dă energie.

Nu există nici o altă „sursă de energie”, care este capabila de a ne motiva pentru a ne face chiar şi cea mai mică mişcare, în acţiune, gând, sau dorinta. Numai importanţa o face. Nu este nimic în afară de ea.

Iniţial, am importanţa dorintei egoiste şi eu trebuie să dobândesc în permanenţă importanţa mai mare a scopului spiritual, Creatorul, făcându-L mai mare în ochii mei. Singura modalitate de a lucra la acest lucru este prin intermediul mediului. Cine e mai important- eu sau Creatorul? Mediul este construit în aşa fel încât, dacă  doresc, aceasta ma va ajuta sa-L pun pe Creator deasupra mea.

De ce este asta? Este deoarece mediul este capabil de a ma obliga să fac lucruri pe care n-as vrea niciodata sa le fac pe cont propriu. Deoarece am primit un punct în inimă, mediul poate face orice altceva, atâta timp cât contribui cu partea mea.

Prin urmare, intreaga noastra munca se rezuma doar la aceasta: Cine este mai important? Eu sau El? Eu trebuie să verific întotdeauna acest lucru si sa ma intorc catre grup, în scopul de a-L ridica Creator, adică calitatea daruirii si dragostei, mai presus de mine însumi, adica mai presus decat calitatea primirii şi respingerii fata de alţii. Dacă lucrez corect, atunci mediul este în măsură să-mi ofere treptat combustibil pentru avansare, astfel cel mai important lucru mi-ar deveni revelat ca fiind Creatorul, scopul, eforturile şi realizarea conectarii si adeziunii.

Doar grupul este capabil să facă acest lucru. Dacă o persoană se construieşte în mod corect, atunci ea are întotdeauna  combustibil şi nu are probleme sa avanseze. Dar se întâmplă doar cu condiţia că ea însaşi sa se controleze la fiecare secundă: Cine este mai important pentru ea?

Noi ar trebui să ne uitam la tot în viaţă din această perspectivă. Mai întâi de toate, aranjeaza priorităţile tale, astfel încât cel mai important lucru sa fie scopul,Creatorul, adeziunea şi daruirea. Apoi, poti sa te uiti la la orice altceva -la copiii tai, munca ta, familia ta, prietenii tai, lumea şi orice altceva. În acest caz, esti pe drumul cel bun pentru a atinge obiectivul prin ele.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/17/11, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebarea care pur si simplu nu va fi redusa la tăcere şi la care trebuie să se răspundă cu o „lovitură la maxilar” este întrebarea despre cine e mai important: eu sau Creatorul? Eu sau aproapele meu? Forţa daruirii sau forta primirii?

Dacă această întrebare stă în mod clar în faţa mea şi am înţeles că dacă voi progresa sau intra intr-un esec depinde de obţinerea unui răspuns clar, atunci nevoia pentru sprijinul constant al mediului devine evidenta pentru mine. Dar, pe de altă parte, ce este acest mediu? Şi ce fel de sprijin imi da? În esenţă, primesc propriul meu Kelim,dorintele, la gradul la care vreau să-i aduc mai aproape de mine. Pana la urma, toata realitatea sunt eu.

Prin munca cu mediul, il ridic în ochii mei şi în el gasesc importanta  Creatorului. În esenţă, mi-a fost data forţa spargerii in asa fel incat sa ma ajute pe mine în acest mod.
“Eu-l” meu,care include toata realitatea, se divide în două părţi:
1. partea pe care o experimentez ca sine
2. partea pe care o experimentez ca lumea, alţi oameni, şi tot ceea ce este în afara mea.
De ce m-a spart creatorul în două? Acesta a fost în scopul de a face mai uşor pentru mine sa corectez partea care se află în afara. Ii ridic importanţa în ochii mei prin trezirea importanţei prietenilor şi motivarea acestora să lucreze cu mine, ca si cum au libertatea de a alege sau mai multa independenţa decât le atribui.

Noi trebuie să înţelegem că forta spargerii este pentru binele nostru. Partea numită „aproapele”, adică tot ceea ce este în afara de mine, vor fi corectate de mine, dacă ii tratez exact ca aproape. Corectez aceste dorinte care par străine pentru mine, plasandu-ma  în faţa lor şi dorindu-mi să ma unesc cu ei.

“Sinele” meu este doar punctul din inimă, în timp ce „aproapele” este întregul meu Kli, întregul vas al sufletului. Dacă eu nu as fi fost împărţit în aceste două părţi, atunci nu aş avea ocazia de a corecta dorintele “externe”. Nu aş fi capabil de a le analiza, a le verifica şi a le sorta, sau de a cere forţa sa lucrez cu ele.
Cu toate acestea, eu ma situez în afara lor şi corectez atitudinea mea faţă de ei. Aceasta este iluzia ca eu primesc -ca si cum as corecta atitudinea mea faţă de aproapele meu prin principiul „iubeşte-ti aproapele ca pe tine însuţi.” Şi eu încă nu percep, nu înţeleg sau nu simt că, în esenţă, acesta este sufletul meu. Mi-a fost data forta ruperii, care descrie o imagine înşelătoare a „altora” în ochii mei. Dar exact in acest mod as putea începe corectarea Kelim-ului meu, lucrand împotriva forţei de respingere prin lovirea ei, lovitură cu lovitură.

Astfel, este posibil să ne imaginăm munca noastră în acest fel: o persoană primeste iniţial toate creaţia în capacitatea sufletului său şi înţelege că toate forţele de dezbinare sunt o fantezie destinata să-l deruteze. De fapt, realitatea nu este izolata de el deloc. Acesta este motivul pentru care o persoană loveste si „stirbeste dintii”  aceastei forţe de rupere, acestei iluzii. El ar trebui să vadă acest lucru ca fiind întreaga lucrare pe care el trebuie s-o efectueze.

Şi continuă până când face praf toti dintii, smulge toate buruienile, astfel încât  trandafirul sa creasca printre ele, aşa Malchut ar înflori în forma sa reală, in plina forta. Aceasta este Shechina, sufletul comun.

In această lumină trebuie sa vad mediul, prietenii şi pe Creator. Tot ceea ce pare extern pentru mine este o parte inseparabila din mine. Forţa care ma separa pe mine de singurul gând si dorinţa, de Singurul, este forţa de dezbinare pe care trebuie s-o zdrobesc.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/16/11, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Atingi probleme foarte mari atunci când vorbesti despre munca cu mediul.

Răspuns: Nu vorbesc despre toate marile probleme deloc. Eu vorbesc despre realizarea imediată, despre ceea ce trebuie să se întâmple între noi. Nu este mai presus de noi, ci la nivelul ochilor nostii, la nivelul inimilor noastre.

Întrebare: Dar nu lucrez cu mine insumi în mod artificial?

Răspuns: Desigur, în mod artificial. Noi recunoaştem şi admitem ipocrizia noastra. Da, ne jucam,“mintim” pe faţa.

De exemplu, chiar acum, nepotul meu este ocupat cu un camion de gunoi de jucărie. El caută gunoi în jurul casei ca să-l pună în camion. Este aceasta un joc? Dacă el ar fi capabil să-l explice pentru tine, ai intelege ca aceasta este viata. Cu toate acestea, voi, adulti, va jucati cu jucariile voastre. El vede în felul acesta; noi vedem in sens opus. Acestea sunt două niveluri, şi nu puteti face nimic in legatura cu asta.

Deci, ştiu că sunt scufundat în dorinţa egoista, că-l urăsc pe aproapele meu şi ca ma gandesc doar la mine insumi. Nimic altceva nu ma intereseaza, şi am venit la grup pentru a primi chiar mai mult pentru că nu mai primesc satisfacţie de la niciunul dintre lucrurile pe care le-am avut anterior.

Vecinii mei sunt mulţumiţi cu situaţia lor şi se uita la mine ca şi cum aş fi nebun: „Ce vrea de la viata?” Cu toate acestea, nu este suficient pentru mine şi de aceea mă aflu aici.

Zi după zi, continui sa descopar ura şi dispreţul pentru toată lumea. Nu am nevoie de nimeni şi nimeni nu conteaza pentru mine, decat dragul de mine. Sunt conştient de toate acestea, dar în acelaşi timp, ştiu că ridicandu-ma la un grad mai mare înseamnă să ies din mine, din dorinţa mea, din gândurile mele, spre ceva complet diferit. Vreau să ma nasc din nou.

Deci, ma joc la nivelul meu, în egoismul meu, ca şi cum aş fi deja la un grad mai mare. Desigur, toate acestea sunt un pretins joc. Totul este o minciună, dar este o minciună utila. Nu am altă posibilitate să ma dezvolt, dacă nu joc un joc despre ceva ce vreau să ating.

Aceasta este ceea ce fac copii, plantele si animalele. Aceasta este condiţia care opereaza in toata natura. Fiecare element care vrea să se dezvolte în consumul şi emisiile de oarecare materie se transformă într-o anumită imagine, un model a ceea ce aspiră. Acesta trebuie să depună eforturi pentru forma sa viitoare.

Apoi, Lumina superioara vine. Când dezvoltarea este cauzata de natura, se petrece în mod automat. Plantele şi animalele nu ştiu cum se dezvolta si totusi Lumina, de asemenea, opereaza pe nivelurile mineral, vegetativ şi animal.

Nu există nici o altă forţă, dar trebuie să evocam aceasta Lumina cu toata forta noastra, cu inteligenta noastră, cu analiza noastră, cu estimările noastre, cu înţelegerea noastră şi cu seriozitatea noastra. Nu numai că trebuie să fim prezenti în această creaţie, noi trebuie s-o controlam.

Acesta este cu adevărat un joc. Este scris că Creatorul se joacă cu leviatanul. El de fapt se joaca. Orice modificări care apar atunci când ceva sau cineva merge de la un grad la altul sunt un joc. La urma urmei, le evocam printr-un joc despre ceva ce încă nu am atins sau dobândit, ceva in care încă nu ne-am transformat. Acesta este un lucru foarte serios.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/15/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Sunt destul de convins despre ceea ce spune Baal Ha Sulam, despre faptul ca pentru noi nu exista nicio posibilitate sa intelegem spiritualitatea cu felul nostru fizic de a gandi, caci daca cineva ar vrea sa ma atraga in ea, mi-ar promite exact contrariul. Totusi inca este dureros sa recunosc ca sunt incapabil de a intelege ceva. De ce este asa?

Raspuns: Pentru că nu ai organe spirituale de perceptie, cunoastere sau simt. Imi aduc aminte de o intamplare remarcabila, atunci cand lucram la o prelucrare muzicala a melodiilor lui Baal Ha Sulam. Langa noi statea tot timpul intinsa o pisica grasa, care apartinea proprietarului casei. Noi plangeam si eram coplesiti de sentimente, in timp ce animalul de casa statea acolo nederanjat. Doar urechea ii tresarea ocazional, atunci cand muzica devenea prea galagioasa.

Amandoi traim in organisme corporale in aceeasi lume dar totusi pisica nu ma poate intelege. Ea este privata de calitatea de a simti. Cum sa-i explicam pisicii ce senzatii dorim sa exprimam prin muzica?

Dar crede-ma ca este mult mai simplu sa explici unei pisici intelesul unei simfonii, decat sa intelegem noi spiritualitatea. De fapt, animalul este pe aceeasi treapta in aceasta lume, pe cand noi avem nevoie de o influenta mult mai mare a luminii inalte, ca sa simtim lumea spirituala.

Si atunci, conform acestei perceptii, vei intelege imediat ce inseamna fiecare cuvant rostit de catre un cabalist. Unele cuvinte le vei percepe cu auzul exterior, totusi simturile intene vor incepe sa se dezvolte in interiorul tau.

Din a 4. A parte a lectiei zilnice de cabala din 13.02.2011- „Natura intelepciunii Cabala”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: M-am hotarat sa intru in grup, dar dupa un timp au aparut neintelegerile. Ce sa facem ca sa le oprim?

Răspuns: În primul rând, trebuie să fim conştienţi de problemele din grup. Noi nu trebuie să le acoperim sau sa pretindem că nu există. De exemplu, un grup are treizeci sau patruzeci de membri şi fiecare trage in alta parte sau formeaza factiuni.

Este esential sa se inteleaga ca ne aflam sub o guvernanta superioara care ne confrunta cu aceste neintelegeri si factiuni. De ce? Aceasta face ca noi sa ne ridicam deasupra problemelor pana le CEL care le-a adus la viata. El este Cel care provoaca toate problemele dintre noi. Chiar o admite, “Eu am creat toate relele”.

Dar de ce? Este pentru ca tu sa folosesti Tora ca pe o aroma, adica sa incepi sa iti doresti Lumina care Reformeaza si care este ascunsa in ea. Atunci cand ceri Lumina, te ridici deasupra problemelor, pana la Sursa din care provin binele si raul.

Continuarea întrebarii: Da, dar există mai multe probleme după aceea

Răspuns: Trebuie sa acumulezi forta necesara a dorintei precum si Lumina care Reformeaza, pentru a urca primul nivel spiriltual. De aici, tot mai multe si mai grele probleme vor fi.

Lasa-le in seama Creatorului; El stie ce sa faca. Iata de ce spune El ca a creat toate relele pentru tine, spre a te face sa intelegi ca totul provine de la Sursa. Din acestea trebuie sa-ti faci materialul de lucru. Nu avem altceva la indemana.

Cheia este de a adera la aceasta. Unii dintre prieteni ne pot deveni rivali, in timp ce altii vor ramane neutri. Lasa sa fie dezordine in cadrul grupului, priveste-o ca pe un colet pregatit de Creator. El a pus totul la cale, iar treaba mea este sa fiu permanent in rand pentru unitate, fie cu prietenii, fie in pofida lor si in toate felurile posibile.

Este ceea ce numim a fi “un singur om si o singura inima”. Altminteri, in ce fel de pamant ne vom uni noi? Fundamentele uniunii noastre nu sunt “copiii dragalasi” ci bivolii si cocosii. Ne luptam si uram, dar mai presus de toate ne unim ca un intreg. Iubirea de aproape se naste cu siguranta pe aceste considerente si acesta este momentul in care primesti Tora.

Fie ca esti de acord sau nu, acest principiu nu se va schimba. Atunci cand ne aflam in grup trebuie sa ne convingem ca nu mai exista o alta cale, nu se mai poate iesi, ca suntem de acord cu grupul, chiar si numai artificial. Incetam sa ne mai certam si incepem sa pretindem ca ne iubim unii pe altii. Studiem in speranta ca Lumina care Reformeaza ne va influenta si va stabili o conexiune intre noi. Fiecare se gandeste pe parcursul lectiei: “As vrea ca El sa ma fi ajutat catusi de putin”.

Altfel ne vom musca in continuare, incapabili sa punem in aplicare sarcinile pe care ni le-a incredintat Creatorul. El este cel care ne-a “ademenit” aici, unde ne-ar fi plasat ca intr-un joc de computer, intr-un poligon restrictionat de marginile ecranului. Ne aflam in acest poligon. Si acum ce o sa mai facem?

Acesta este locul in care trebuie sa stabilim noile relatii, cele la care dorim sa ajungem. Ce ne lipseste din acest teren de joaca, in care toti se urasc intre ei si suntem raspanditi ca punctele de pe ecran? Ce avem de facut?

Trebuie sa revelam Lumina care Reformeaza. Haideti sa invatam cum sa o facem sa apara. Este mai usor de zis decat de facut. Problema este ca trebuie sa asteptam pana cand un nou grad ni se reveleaza in toata maretia sa, iar aceasta cere timp. La urma urmei, primul grad spiritual este mai cu seama de inalt; nu poti sari pur si simplu in el. Comparativ cu primul, celelalte sunt deja mai usoare.

Din partea 1 Lecţia Zilnica de Kabbalah, 11/02/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→