Întrebare: Dacă nu am nicio întrebare, eu totuşi avansez?

Răspuns: O persoană trebuie să se examineze ea însăşi dacă avansează sau nu. Cum o poate face? Observând dacă în timpul studiului experimentează ascensiuni şi căderi în conexiunile cu ceilalţi, precum şi respingeri din acest motiv. Acum, trebuie doar să ştiu dacă sunt conectat cu ceilalţi şi să încerc să revelez imaginile pe care le studiem în Zohar, imaginile Creatorului, înăuntrul acestei conexiuni.

Aspir la asta? Da, aspir. Cât de puternică este aspiraţia mea? De câte ori în timpul lecţiei părăsesc şi revin la aceste gânduri? De câte ori, în timpul acestei munci, sunt preocupat ca şi ceilalţi să ţină această intenţie? Atunci, gândul lor colectiv va acţiona, de asemenea asupra mea, astfel încât chiar dacă aş părăsi aceste gânduri, mă voi întoarce imediat la ele. Este de fapt bine să avem cât mai multe dintre aceste ieşiri şi intrări scurte.

Din acest motiv, am nevoie de sprijinul grupului şi trebuie ca în mod constant să am în gând această conexiune. Asta este întreaga mea muncă. Aceste semne mă ajută să îmi evaluez progresul. Dacă încetez să mă gândesc la această conexiune şi nu mă întorc niciodată la aceste gânduri, nu avansez.

Deci, nu întreba ci, mai degrabă, examinează-te.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 1/5/2011, “Introducere la Cartea Zohar,” Articolul “Yitro (Jethro)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Căderile îmi arată că nu voi realiza niciodată importanţa Creatorului de unul singur; nu voi ieşi niciodată din egoismul meu şi nu voi găsi forţe înăuntrul meu. Totuşi, fiecare cădere mă învaţă în mod diferit, arătându-mi diferite slăbiciuni, calităţi şi faze din mine. Căderile sunt urmate de ascensiuni dar, la sfârşit, într-un fel sau altul, descopăr neputinţa mea.

La început, vreau să îmi satisfac egoismul, care este numit să cunoşti câţi îngeri sunt în cer. Apoi îmi comut atenţia către Creator, dorind să îl prind, să văd lumea spirituală. Mi se pare că uşa schimbărilor trebuie să se deschidă mai degrabă în faţa mea, decât în mine.

Şi, în final, încep să înţeleg faptul că schimbările trebuie să se întâmple înauntrul meu. Prind esenţa răspunsului la întrebarea mea: Mântuirea trebuie să vină din afară, pentru că în mod sigur nu sunt în stare să o fac eu însumi.

Această muncă este făcută cu ajutorul căderilor şi urcărilor, până când o persoană ajunge la pragul adevărului, înţelegând că totul depinde de ea, de schimbarea percepţiei sale. Lumina îţi dă forţa să o faci; nu o vei găsi înăuntrul tău.

Cererea cuiva este încă egoistă, dar el deja şi-a plecat capul înaintea Forţei Superioare pentru a fi schimbat. Apoi, gradual, este de acord cu faptul că totul vine de Sus.

În etapa următoare, o persoană înţelege că trebuie să obţină proprietatea de dăruire în loc de calitatea de primire. Cererea sa este egositeă, dar este deja un pas înainte.

După asta, ea lucrează cu mediul pentru a extrage Lumina care o va ridica la comoara spirituală. În timp ce învaţă despre noţiunea de grup, devine dependentă de acesta, sperând încă să obţină beneficii de la el.

După aceea, Lumina aduce cu adevărat persoana la Sursă. Asta pentru că ea a construit totul corect şi numai un singur parametru a rămas de schimbat: intenţia, rezultatul final – al cui beneficiu vrea să îl obţină?

În acest fel reducem drumul: Întorcându-ne către Creator prin grup, cu cererea corectă.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 1/5/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când cer vase de dăruire, pot vedea întotdeauna că încă nu le am. Unde este locul credinţei aici?

Răspuns: Să obţii credinţă este foarte dificil. De fapt, înseamnă trecerea Machsom (bariera care ne separă de spiritualitate). Credinţă este atributul dăruirii (Hafetz Hesed), proprietatea lui Bina, Lumina dăruirii, Hassadim (Milă). O credinţă completă este Lumina Hassadim cu iluminarea Hochma (Înţelepciune).

Vorbim aici despre grade exaltate. Pentru a le atinge, trebuie să ne ridicăm deasupra egoismului nostu, să ieşim din Egipt (Machsom), să ne eliberăm de Faraon (egoismul din noi) şi să obţinem forţa (proprietatea) Luminii sau dăruirii. Acesta este începutul credinţei.

Apoi urmează o perioadă de patruzeci de ani în deşert, când obţinem credinţa, atributul dăruirii, o construim deasupra egoismului nostru. Completând această perioadă, primesc credinţa care ridică toate dorinţele mele deasupra întregului Egipt. Acum pot intra în credinţă completă, pot primi Lumina Hassadim, Lumina Hochma, senzaţiile Lui, revelaţia.

Asta înseamnă intrarea în pământul lui Israel: Egoismul (Faraonul) corectat de către Lumină în măsura atributului dăruirii (Hefetz Hesed), lucrează acum pentru a primi de la Creator de dragul dăruirii. În alte cuvinte, dorinţa ta aspiră acum direct către Creator (Israel este Yashar (direct) – Kel (Creatorul)).

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/2/2011, “Deasupra raţiunii în serviciul divin”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce nu poate o persoană să adere la Cel de sus şi să vadă în El motivul pentru care se întâmplă toate acestea şi asftel să avanseze?

Răspuns: Asta se numeşte să fii prea inteligent pentru propriul tău bine. Există un blocaj în capul nostru care ne împiedică avansarea, prevenindu-ne să facem orice. Fiecare este sigur de faptul că înţelege şi că poate realiza totul cu mintea sa. Omul nu este capabil să anuleze motivul personal, eu-ul său.

Legea creşterii şi ascensiunii de la un nivel la altul necesită anularea nivelului anterior astfel încât să se poată obţină cel următor. Chiar şi plantele se dezvoltă la fel din sămânţă. Orice celulă care tranzitează de la o stare la alta, trece prin aceleaşi schimbări. Singura diferenţa este că noi avem nevoie să facem aceste schimbări în mod intenţionat, conştient, la cererea noastră!

În natură se întâmplă în mod automat, instinctiv. În acest fel creşte un embrion în pântec, ca şi un copil. Dacă vreau să obţin o profesie şi să învăţ ceva, ştiu că trebuie să îmi anulez mintea înaintea instructorului. Vreau ca el să îmi spună şi să îmi arate ce să fac şi eu repet după el.

Fac ceea ce face el, din nou şi din nou, până prind principiul, fundaţia interioară. Făcând acţiunea eu însumi de suficiente ori, înţeleg acum de ce merge aşa şi nu altfel. Atâta timp cât dorinţa mea egoistă sprijină asta, nu am nici o problemă să îmi anulez raţiunea pentru a învăţa.

Dar aici, dorinţa egoistă este împotriva anulării, de aceea nu pot învăţa nimic! Mă ţin de pământ la fel ca un măgar (Hamor – măgar este similar cu Homer – materie), refuzând să mă mişc, chiar şi sub ameninţarea morţii!

Şi ameninţări chiar sunt! Concluzionăm viaţa fără a obţine realizarea. Şi, într-adevăr, cu cât este o persoană mai deşteaptă, cu atât este mai problematic pentru ea.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 1/3/2011, “Înţelepciunea Cabala şi filozofia”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca nu pot revela locul spargerii, inseamna asta ca nu este nimic pentru mine de corectat?

Raspuns: O persoana nu are nimic de corectat cu exceptia spargerii dintre ea si celalti oameni care au aceleasi aspiratii fata de Creator. Totusi, de ce este valabil in particular cu oamenii care aspira catre Creator? Nu pot eu sa-mi corectez relatia cu ceilalti oameni cum ar fi cei de la munca, in familie sau la piata? Sint o multime de oameni in jur, si fiecare are nevoie sa atinga corectia completa.

Atunci de ce nu pot lucra cu acestia? Asta se datoreaza faptului ca dorintele lor nu sint indreptate catre unificarea sufletelor. Fiecare dintre ei doreste doar sa-si umple egoul cu ceva, si acesta este nivelul animat al egoismului, si nu nivelul fiintei umane. Nu revelez spargerea in acel loc.

Sfarimarea este la nivelul uman. Intre timp, nu am nimic de corectat la nivelul animat. Acolo, oamenii sint politicosi, draguti si amabili.

De aceea, corectia se refera la cei care aspira catre Creator. Am putea sa intrebam atunci: „De ce sufera intreaga omenire? De ce intram integral toti intr-o lume sparta, acum? ”

Aceasta se datoreaza faptului ca toti ceilalti oameni au deasemeni nevoie de corectie pina la punctul la care ei se pot alatura sau adera la cei care aspira catre Creator. Ei nu vor corecta conexiunile dintre ei la nivelul animat, din moment ce in acest caz, ei ar fi precum comunistii din Rusia. Totusi, in final, ei vor fi fortati sa se uneasca in timpul aderarii la noi si prin intermediul nostru, la Creator.

Noi corectam doar conexiunile dintre suflete la nivelul omului care este similar cu Creatorul. De aceea, aceasta corectie apartine doar grupului de cabalisti sau  acelora care li se alatura in variate forme, in masura in care sint capabili sa o faca.

De aceea, Baal HaSulam scrie in finalul “Introducerii la Cartea Zohar” ca totul depinde de Israel. „Israel” sint aceia care aspira la Creator, aceia care simt ura intre ei si au nevoie sa o corecteze. Intreaga corectie depinde de acestia.

Din a 2-a parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 1/2/2011, “Introducere la CarteaZohar,” Articolul “Yitro (Jethro)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pina cind nu ne clarificam dorinta de a ne bucura si de a revela intregul sistem al conexiunilor si al calitatilor din acesta, ni se pare ca este doar o simpla dorinta pentru noi si nimic special. Totusi, cind profunzimea ei este revelata, vedem cit de complicat este sistemul de fapt.

Acesta este modul in care in fizica quantica, fizicienii, oamenii de stiinta penetreaza materia din ce in ce mai adinc, revelind de fiecare data o intreaga lume in interiorul acesteia, constind din particule din ce in ce mai mici care pareau a fi de nesaparat inainte. In mod similar, noi penetram din ce in ce mai adinc dorinta de a primi placere.

Ce vedem in ea? Vedem cum Lumina Superioara care a creat dorinta de a ne bucura, a influentat-o si a creat in ea, cele patru faze ale Luminii directe. Cind Lumina a intrat in dorinta de a primi, pe parcursul celor patru faze, ea construieste in ea propria structura.

In dorinta de a  primi, nu este altceva inafara dorintei. Totusi, Lumina creaza diferente in ea, in concordanta cu cele cinci faze ale  Aviut (grosimea dorintei): Shoresh, Aleph, Bet, Gimel, Dalet (radacina, unu, doi, trei si patru) la fel ca si Sefirot, lumi, Partzufim, linii, si un infinit numar de tipuri de conexiuni si forme, fiecare avind propriile caracteristici. Este un numar infinit de diferente si ele vor veni de la Lumina.

De aceea, cu cit mai mult revelam dorinta de a primi, cu atit mai mult revelam Lumina, Creatorul si Natura Sa. Totusi, revelam Creatorul din corporal, din dorinta de a primi si asta se numeste „forma imbracata in materie”.

Nu Il revelam pe Insusi Creatorul. Revelam actiunile pe care El le face in materie, si din aceste actiuni, noi cunoastem Creatorul. Dupa cum este scris: „Din actiunile Tale, eu o sa Te cunosc”.

Noi patrundem in insasi materia. Creatorul s-a adus pe sine in materie si noi ne revelam in aceeasi materie, si acolo Il intilnim pe Creator. De aceea, Atzmuto (Esenta Lui) ramine de neatins.

Din a 2-a parte a  Daily Lectiei zilnice de Kabbalah 1/2/2011, “Introducere la Cartea Zohar,” Articolul “Yitro (Jethro)”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Vorbind despre actualitatea intelepciunii Kabbalah, ar trebui sa luam in consideratie faptul ca Gilgul, ciclul nostru actual de viata, este departe de primul. Am trecut prin multe cicluri, si nimeni nu stie cu siguranta cite au fost pentru fiecare dintre noi. O sa ne fie revelat pe parcursul drumului, dar, sincer, nu este prea folositor sa revedem incarnarile trecute, din moment ce toate au fost in nivelele de evolutie ale vointei de a se bucura, neanimat, vegetativ, sau animat.

Bazat pe asta, evolutia noastra a continuat. In primul rind, am existat la nivelul neanimat de dezvoltare, urmat de cel vegetativ in care am experimentat realitatea asa cum o fac plantele. Mai departe, fiecare dintre noi a evoluat la nivelul animat, percepind realitatea intr-un mod similar cu animalele.

De aceea, am parcurs mai multe vieti pina cind, asa cum este scris in Copacul Vietii a lui ARI si in Studiul celor Zece Sefirot, Partea 3, a lui Baal HaSulam, de la nivelul animat, prin intermediul maimutelor (un nivel intermediar intre bestie si om) am ajuns in final la nivelul uman in aceasta lume. Umanii sint deasemeni specii animate, dar mult mai avansate decit bestiile.

La nivelul vorbitor al acestei lumi, noi deasemeni a trebuit sa parcurgem multe vieti pina am ajuns in conditia actuala. Acum, in aceasta incarnare, facem un tip de munca speciala cu scopul de a urca la un grad complet nou si sa experimentam o noua realitate spirituala: realitatea Creatorului.

In timpul acestei tranzitii de la un grad la altul si de la un stadiu la altul, sint si etape intermediare. Dupa cum descrie ARI, intre nivelele neanimat si vegetativ, sint coralii care combina caracteristicile ambelor. Intre  nivelele vegetativ si animat, este o creatura intermediara, un mic animal numit „ciinele cimpiei” care traieste sub pamint si se hraneste cu pamint ca si plantele, dar al carui corp se comporta ca al unei bestii. Intre un animal si un uman, exista maimutele, un animal cu caracteristici umane rudimentare.

In prezent, ne aflam intr-o faza de tranzitie intre umanul acestei lumi, care traieste exact ca si celelalte sapte miliarde de oameni, si ceva spiritual. Nu stim inca ce inseamna acest „spiritual”, dar ne aflam intre etape.

Pentru prima oara, in aceste tranzitii pe care trebuie sa le parcurgem de la gradele neanimat la vegetativ, de la vegetativ la animat si de la animat la vorbitor (uman), nefiind constienti de ceea ce ni s-a intimplat si traind ca si oamenii acestei lumi, acum trebuie sa facem tranzitia in mod constient, participind din plin la asta. Noi sintem cei care decidem daca va avea sau nu loc, si in ce maniera. Este doar vointa naostra care poate sa faca asta sa aiba loc.

Aceasta evolutie depinde de noi. Aceasta tranzitie este extrem de unica si nu se aseamana cu celelalte, deoarece este cea care cultiva umanul in noi, un uman identic cu Creatorul.

De aceea, pentru prima oara in istoria noastra, in intreaga noastra evolutie, ne este revelata intelepciunea Kabbalah. Este destinata sa ne acompanieze ca un manual de instructiuni, ca o directiva principala, un cod de legi, o stiinta, cu ajutorul careia putem completa tranzitia. In final, daca nu clarificam asta pentru noi, daca nu dorim si nu studiem, atunci nu vom fi capabili sa o facem.

Acesta este motivul pentru care sintem numiti „Evrei” (“Ivrim,” de la cuvintul ebraic “Laavor,” a trece dincolo) din moment ce trecem dincolo de nivelul uman al acestei lumi, la un nivel uman spiritual, similar cu Adam HaRishon, sau imaginea Primului Om. Cu eoni in urma, se pare ca el s-a sfarimat in bucati, iar acum trebuie sa il reasamblam, unind partile masculine si feminine.

Toate acestea trebuie sa fie implementate, in munca noastra colectiva. Avem toate instrumentele necesare pentru asta, dar depinde de noi sa le clarificam pe toate, sa invatam ce ne lipseste pentru a deveni acest Uman, si sa-l actualizam.
Din Lectia 2, Conventia de la Desertul Arava 12/31/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate alege o persoană dăruirea în locul primirii?

Răspuns: Mai întâi, asta necesită pregătire din partea ei. Trebuie să îşi dorească ca asta să se întâmple. Chiar dacă o să fie scoasă de pe drum mai târziu, pentru că Creatorul îi va mări dorinţa egoistă şi gândurile străine, pregătirea pe care o face îşi va face treaba.

În al doilea rând, trebuie să îşi facă un timp pentru studiu şi lucruri legate de dăruire. Asta îi va da de asemenea forţă să revină la cale.

În al treilea rând, o persoană trebuie să motiveze mediul pentru a dărui şi a obţine garanţia reciprocă, astfel încât nici măcar unul dintre prieteni să nu înceteze să se gândească la asta şi să aspire întotdeauna să urce deasupra raţiunii şi egoismului. Gândul comun, constant, al grupului ese cea mai sigură garanţie care poate fi.

Este scris: Fă tot ce stă în puterea ta. La sfârşitul zilei, eforturile noastre comune vor trezi Lumina care Reformează. O persoană trebuie să înţeleagă că este necesar să îl oblige pe Creator să îi dăruiască Lumina. Creatorul îi măreşte constant dorinţa sa egoistă şi numai câteodată trezeşte o persoană cu dorinţa de dăruire, Lumina, pentru a aprinde scânteia interioară pe care trebuie să o aducă în grup. Totuşi, asta se poate întâmpla numai de câteva ori şi nu ar trebui să aşteptăm asta, pentru că acest timp de trezire este legat de un calcul foarte neplăcut.

Asta pentru că Creatorul nu poate să îţi dea o dorinţă de dăruire pe gratis. De aceea, dacă tu o aştepţi, trebuie să experimentezi suferinţa şi să plăteşti sprijinul în totalitate. Pe de altă parte, poţi cere asta înaintea timpului, conform principiului, Întoarce-te către Mine şi Eu îţi voi da. Poţi cere Creatorului aceste forţe de dăruire şi după aceea să le plăteşti.

Din partea întâi a  Lecţiei zilnice de Cabala 1/4/11, Scrieile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Contează pentru avansarea spirituală daca citesc Cartea Zohar în Ebraică sau o citesc tradusă în altă limbă?

Răspuns: Trebuie să spun că da, contează. Unicitatea limbii Ebraice vine din faptul că are rădăcini spirituale. De aceea, forma literelor ca şi secvenţa lor, reflectă combinaţia forţelor spirituale.

Ebraica nu este limba mea nativă şi, în special datorită faptului că nu sunt obişnuit cu ea, pot vedea în combinaţiile de litere şi formele lor o adevărată logică matematică. Sunt calcule şi semne care sunt exprimate în forma literelor. O literă este un semn.

Zoharul descrie literele, forma şi ordinea lor, atât de detaliat încât dacă îl citeşti în altă limbă este ca şi cum nu eşti în stare să o faci. Acelaşi lucru apare şi la ordinea cuvintelor şi secvenţa literelor.

Să spunem că Ebraica are foarte multe lucruri care nu par necesare: literele Shin şi Sin care se scriu la fel dar se pronunţă diferit, sau Tav şi Tet care se scriu diferit dar se pronunţă la fel, sau scrierea altor litere şi cuvinte.

Alte limbii s-au modificat pe parcursul istoriei; sunt elemente individuale ale limbilor antice în cea modernă, cum ar fi terminaţiile în limba Franceză, de exemplu. Cât despre Ebraică, nu s-a schimbat de-a lungul istoriei. Forţele care crează înţelesul cuvintelor în spiritualitate sunt aranjate într-o asemenea manieră încât în cursul mileniilor este imposibil să schimbi forma sau scrierea literelor sau a cuvintelor.

Această limbă va dispărea la sfârşitul corecţiei (Gmar Tikkun), atunci când vom ascede de la ZAT (cele şapte Sefirot inferioare) de Bina şi ZON la GAR (cele trei Sefirot superioare) de Bina, unde literele vor dispărea. Atunci şi întreaga materie se va dizolva.

De aceea, când sunt întrebat: Trebuie să învăţ Ebraica?, spun că este necesar, într-o anumită măsură. Dacă o persoană are oportunitatea şi timpul pentru asta, merită să facă un efort.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 12/30/10, „Introducere la Cartea Zohar, Articolule “Yitro (Jethro)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când cresc un copil, adulţii folosesc de obicei tandreţe în încercarea de a-l încuraja şi a-l sprijini pe copil, oricât de mult pot. De ce am sentimentul că Creatorul ne educă pe noi mai mult cu băţul decât cu un morcov?

Răspuns: Asta se numeşte: Fiecare persoană judecă conform propriilor defecte. Dar atunci când descoperi atitudinea Lui faţă de noi, vei vedea cu ce milă infinită acţioneză El. Uitându-ne cu ochii egoişti, nu putem vedea şi nu putem înţelege.

Chiar dacă azi primeşti o împlinire completă, de o sută de procente, în momentul următor, atunci când apar noi gene (Reshimot), vei simţii ca şi cum nu ai nimic şi vei întreba: Unde este Cel care m-a creat? De ce nu mă satisface?!

Din punct de vedere al egoului, este o plângere corectă. Dacă El a creat dorinţa de a primi plăcere, tot El ar trebui să o satisfacă, nu-i aşa? Doar că nu luăm în considerare faptul că El vrea să ne umple cu plăcere la un alt nivel, mult mai înalt şi, pentru a obţine asta, noi trebuie să devenim ca El. Fiind la nivelul nostru, este imposibil să justificăm acţiunile Creatorului. De aceea, stadiul celor drepţi începe de la Bina în sus.

Pentru că simţim în mod constant faptul că egoul nostru este bătut, avem abilitatea de a proceda prin credinţă deasupra raţiunii. Numai fiind imersaţi în problemele şi îndoielile care nu se mai termină, putem să reuşim să ieşim din egoul nostru. Dacă Creatorul m-ar fi satisfăcut tot timpul, aş fi fugit ca un hoţ în faţa mulţumii, ţipând mai tare decât ei: Opriţi-l pe hoţ!

După aceea, aş fi spus rugăciuni din zori până în amurg: Trăiască Creatorul, cel Bun şi Cel care Face bine! I-aş mulţumit Lui pentru generozitatea Sa faţă de egoismul meu.

Noi, totuşi, trebuie să ne ridicăm deasupra acestor dorinţe goale. Ele nu sunt doar goale, dar au un imens semn minus al unei mari suferinţe. Dacă o personă este capabilă să se ridice deasupra unei asemenea senzaţii şi începe să dăruiască, asta înseamnă că face o restricţie (Tzimtzum) şi un ecran deasupra egoului său.

Mai mult, dacă în plus la asta este capabilă să primească plăcere, dar nu pentru sine, fiind de acord să rămână goală înăuntru numai pentru a dăuri Creatorului, atunci se numeşte complet dreaptă.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/23/10, “Pacea în lume”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→