Lumea noastra e situata sub punctul central al intregului unviers, Malchut, direct sub capatul liniei Luminii extinsa din Infinit (Kav Ein Sof), care “atinge fara sa o atinga.” Cu alte cuvinte, transmite o scanteie a Luminii catre noi asa incat sa putem cumva sa ne imaginam Lumina si sa existam. Aceasta scanteie se numeste “o candela firava” (Ner Dakik).

Dar de fapt, in ce priveste lumea spirituala, intreaga lume pe care o simtim acum, nu exista! In imaginea universului, acest punct este mai degraba spiritual decat material, asa cum ni-l imaginam acum.

Mai mult, toate 125 gradele prin care urc in Lumea Infinitului dispar dupa ascensiunea mea. Oricum, ele nu sunt iluziile mele, ele doar unifica, rulandu-se ca un covor, si raman in mine, asemenea unei persoane a carei intreaga experienta a copilariei ramane in el cand devine adult. Isi poate aminti copilaria si intelege astfel copiii.

Cum altfel as putea sa-mi inteleg nepotul de  2 ani? Acest lucru e posibil doar pentru ca am fost candva si eu copil. Si chiar daca nu-mi amintesc de mine la 2 ani, starea de copil, intregul “Partzuf al celor de 2 ani” se afla in mine. Daca nu am asta, nu as sti cum sa abordez copilul de la inaltimea mea de 60 ani. L-as invita s studieze Zoharul si nu as sti ce ar avea nevoie in rest.

Oricum, noi suntem organizati astfel de Sus, ca un computer care detine toate aceste programe. Noi operam in baza datelor inerente si a imaginilor pe care le trezim si le alegem din arhivele noastre stocate.

Totusi realitatea care apare in fata ochilor nostri e o intreaga iluzie . In fond, e proiectata de dorinta noastra egoista, in timp ce dorinta egoista in sine e o iluzie si nu exista! Nu exista o dorinta de bucurie in sine, de dragul cuiva; a disparut in timpul Primei Restrictii (Tzimtzum Aleph)! Si chiar inainte de asta, intentia egoista nu era reala pentru ca de indata ce s-a trezit, a fost imediat restrictionata.

Pentru a face o transgresie, trebuie sa o repeti. Prima data, simti doar gustul placerii anterioare, necunoscute. Daca a doua oara insa alegi constient sa continui, atunci se numeste pacat.

Prin urmare, receptia anterioara lui Tzimtzum Aleph nu a fost considerata o transgresie, de indata ce creatura a simtit-o, a respins-o imediat. In Kabbalah, „pamantul” nostru ne indica dorinta de a te bucura in sine ((“Eretz”- pamant deriva din cuvantul „Ratzon”- dorinta). Deci, exista globul terestru sau nu? E dorinta mea care ilustreaza pamantul in acest fel pentru mine.

Nu exista, dar imaginea lui exista in dorinta mea. Si intrucit e o dorinta egoista, nu exista in lumea spirituala! Prin urmare, intreaga lume e imaginara. Mi-e data ca iluzie, ca sa pot incepe sa exist in spiritualitate pe cont propriu.

Creatorul vrea ca noi sa ne construim exact ca El. Unde incepem atunci? Incepem de la un zero complet, la fel cum Creatorul a inceput cu „absenta” (Yesh Mi Ain ). Cu alte cuvinte, incep de la o schita, pentru ca nu sunt in lumea psirituala.

Fiecare nou grad al meu ar trebui sa inceapa aici, in aeasta lume imaginara, dincolo de cea spirituala: primul, al doilea, al treilea si asa mai departe, pana la gradul 125. (Amintiti-va cum inainte ca Rabbi Simon sa se ridice la ultimul grad, s-a simtit ca Shimon de la piata.) Adica, de fiecare data cand ne redicam din „acest pamant”, aceasta dorinta.

Din poartea 3 a Lectiei zilnice de Kabbalah 12/5/10, Beit Shaar HaKavanor.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Creatorul lucreaza doar cu Lumina Lui. Lumina afecteaza dorintele (Kelim, vasele) care, in functie de starea lor, se simt mai bine sau mai rau in functie de echivalenta lor la Lumina. Aceasta constituie legea echivalentei de forma.

Cu cat ma potrivesc mai bine la Lumina, cu atat ma simt mai bine. Cu cat sunt mai putin similar ei, cu atat mai rau ma simt, pana in punctul in care simt o lovitura. Toate acestea sunt efecte ale Luminii Superioare. Chiar si intunericul pe care il traiesc reprezinta Lumina care lucreaza asupra mea si doar calitatile mele opuse Il reveleaza ca fiind intuneric pentru mine. In locul Luminii (Ohr), simt intunericul (Orta).

Oricum, Creatorul nu detine nici un intuneric. Pur si simplu, cand El adauga putina Lumina, noi ne simtim imediat rau. Si asta pentru in aceasta Lumina, descoperim o dorinta mai mare, si atunci e momentul in care apare intunericul.

Lumina se afla impotriva dorintei. Cu alte cuvinte, cu ajutorul Luminii, niste dorinte enorme se dezvaluie in mine. Undeva printre ele, intr-un loc ascuns mie, se afla placeri enorme, si totusi, eu sufar.

Se pot manifesta probleme de sanatate, lipsa sustinerii, proasta dispozitie, neliniste interioara, si chiar dorinta de a muri, insa toate acestea sunt efectul Luminii. Daca Lumina umple dorintele pregatite (Kelim, vasele), se resimte ca placere, intrucat le umple. Daca Kelim nu sunt pregatite,  este o lovitura.

Din Lectia zilnica de Kabbalah, 11/26/10, BaalHaSulam, litera 52, 1928.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Avem nevoie unii de altii pentru a ne depasi ego-ul si a fi cu adevarat capabili de a darui Creatorului. Aceasta o asteapta El de la noi. Totusi, vei putea sa-l incanti pe Creator doar cand te unesti cu prietenii.

Nu vei reusi daca esti singur pentru ca daca o faci singur, nu e daruire autentica. Nu va functiona. Cand esti singur, nu inseamna ca daruiesti, te inseli pe tine.

Intregul sistem e conceput asa incat sa fie un anume filtru in calea ta, si nu iti permite sa atingi acea daruire pentru ca nu e autentica.

Din lectia zilnica de Kabbalah 11./26/10, Baal HaSulam, litera 52, 1928.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum distingem insusirile spirituale de cele materiale, si cum devin distincte aceste diferente?

Raspuns: Din copilaria timpurie incolo, am dezvoltat insusirea receptarii, adica, aceea a absorbtiei. Simtim doar ce putem absorbi in noi si pentru noi.

Totusi, exista alt fenomen, alta metoda de perceptie,  efuziune, revarsare. Nu sunt familiarizati cu aceasta trasatura pentru ca nu e inoculata in noi din nastere. Dar avem unpunct de pornire, si chiar daca e simpla absorbtie, vectorul e a darui, mai degraba decat a primi.

Pentru a dezvolta aceasta insusir, primim intelepciunea cabalei, care ne spune despre partea ascunsa a realitatii. DE acolo, atragem abundenta, oferind partii din dorinta noastra o “orientare externa” similara.

Cu alte cuvinte, Lumina dezvolta punctul din inima, singura dorinta care ne va aduce la daruirea adevarata. Nu stim ce va creste din aceasta samanta, dar e incomparabil cu fructul absorbtiei.

Intentia de a darui e construita pe o baza diferita. O persoana incepe sa simta ceva care exista in afara lui, independent. Nu devine proprietatea ta ca in lumea noastra, ci mai degraba, e partea “nativa” din tine. E complet diferit de orice simtim azi.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Kabbalah 11/30/10, Zoharul. Introducere, articolul “TRandafirul”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pana cand ajungi la spiritualitate, nu ar trebui sa accepti povestile cabalistilor ca fapte care nu necesita dovezi, ci doar ca o conditie pentru propria ta dezvoltare spirituala. Nu poti folosi descrierile lor ca lege spirituala si sa actionezi conform ei, pentru ca nu esti al nivelul la care a fost scrisa.

Prin urmare, noi trebuie sa accept aceasta ca ipoteze, presupuneri, ca asemenea legi actioneaza cu adevarat in lumea spirituala. Totusi, ele nu sunt transpuse in lumea noastra materiala, adica starea ta si lumea ta.

Chiar si cuvintele inteleptilor sunt realizarile lor, lumea lor. Ei stiu cum sa munceasca acolo si sa nu faca greseli. Daca incepi sa aplici aceleasi principii in munca, vei folosi aceste afirmatii in forma egoista pe care o intelegi, adica, de dragul egoismului tau, mai degraba decat p[entru daruire, asa cum au facut-o ei. Pentru acest motiv, vei fi imbracat in cele mai egoiste forme pentru tine. Astfel, e interzis sa faci asta.

Fiecare persoana ar trebui sa aiba propriul “judecator” care ii pune limite si spune, “Tu poti actiona doar conform propriei corectari.” E interzis sa iesi din granita corectarii tale, chiar daca ai citit sau auzit de ea.

Totusi, cine citeste asta? Tu! Cine aude? Tu! A trecut deja prin tine si a patruns deja in perceptia ta egoista. Cum stii cat de corect intelegi totul? Mai degraba intelegi incorect, din moment ce fiecare “judeca conform propriului Kelim (vase)”, si tu percepi tot ce a fost zis de cabalisti in defectele tale.

Intelegi masura inc are studiul se face doar prin Lumina care reformeaza, chiar si pentru cabalisti si intelepti?  Daca nu atragi Lumina care reformeaza prin studiul care te schimba, oferindu-ti ocazia de a munci in conformitate cu aceste schimbari, atunci nu iti e permis sa asculti nici un sfat din Tora. In fond, daca o folosesti dincolo de corectarea ta, de nivelul tau, va fi in detrimentul tau.

Din partea 4 a Lectiei zilnice de Kabbalah 11/29/10, “Trup si suflet”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Singurul lucru care poate ajuta lumea împotriva tuturor dezastrelor şi problemelor, este o conexiune puternică, o cooperare, participare şi atenţie a fiecăruia. Astea este partea pe care lumea o poate împlinii. Iar oamenii din toată lumea care sunt asociaţi cu Isra-El (direct către Creator) trebuie să îşi adauge la asta intenţia lor. Munca noastră este în intenţie.

Conectând intenţia noastră, vom ridica toate aceste acţiuni, toate dorinţele comune, la nivelul dăruirii, înapoi la Creator. Şi atunci vom echilibra toate aceste forţe ale naturii care cad asupra noastră astăzi.

În realitate, aceste forţe sunt bune: Toate dezastrele, incendiile şi uraganele nu sunt altceva decât o Lumină puternică care vine asupra noastră. Dar noi nu o putem primi corect şi de asta ea duce la dezastre. Dacă Lumina Hochma (Înţelepciune), nu este primită înăuntrul Luminii Hassadim (Milă), ea se schimbă în patru plăgi. Lumina Hochma fără Lumina Hassadim se numeşte sabie (cuţit).

Creatorul revelează întotdeauna o Lumină imensă. El se descoperă conform unei formule speciale: El nu vrea şi nu poate să se oprească. El nu va purta încălţările noastre, deoarece El are deja un program complet de la începutul la sfârşitul creaţiei.

Prima stare (iniţială) şi cea de a treia stare (finală) sunt deja unite împreună şi de aceea programul funcţionează: Lumina se descoperă din ce în ce mai puternic, în fiecare moment. Şi, conform acestui lucru, dacă nu începem să lucrăm la o mai mare similaritate cu El tot timpul, dezastrele vor continua.

Ele se vor întâmpla la toate nivelele. Mai întâi, ele au început la acest nivel; acestea sunt loviturile pe care le vedem acum. Sunt ca prima plagă Egipteană, sângele. Şi apoi, doar aşteptaţi, toate celelalte plăgi vor veni: broaştele, lice şi aşa mai departe. Să sperăm că nu va trebuie să o avem şi pe ultima, cea mai îngrozitoare, moartea primului născut.

Întreaga lume trebuie să se conecteze şi să se ajute unul pe celălat, lăsând deoparte toate ostilităţile şi disputele copilăreşti. Iar aceia care au un punct în inimă şi sunt numiţi Israel, trebuie să adauge la asta ecranul lor şi Lumina Reflectată, adică intenţia de dăruire.

Şi apoi toată lumea se va uni împreună şi va obţine echivalenţa cu natura, revelându-l pe Creator pentru toţi! Fiecare individ, conform nivelului şi gradului său de participare, va descoperi lumea spirituală.

Din partea a patra Lecţia zilnică de Cabala12/3/10, Discurs special despre tragedia din nordul Israelului

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Suferinta - Niciun comentariu→

Întrebare: Chiar de la începutul lecţiei, simt că duc o bătălie cu mine însumi pentru a ţine intenţia, dar eşuez în mod constant. Cum pot spera să înving vreodată această bătălie?

Răspuns: Deoarece mă întrebi pe mine, îţi voi spune doar un singur lucru: Dacă o persoană nu se conectează la grup, învăţător şi studii, folosind orice mijloc posibil, nu va supravieţuii. Numai răbdarea şi perseverenţa poate ajuta… Se ţine de asta cu dinţii, o persoană trebuie să îşi determine locul şi să avanseze împotriva egoului său.

Dacă eşti aici şi eşti în mod constant nefericit, dorind să scapi în fiecare minut, dar totuşi rămâi, fi recunoscător măcar pentru asta. De fapt, asta este deja un fel de conexiune. Nu este important că eşti gol şi privat de toate, aşa cum este scris despre Regele David. Totuşi, ai o oarecare conexiune cu Tora.

Nimic nu poate fi făcut. Nu înţelegem în ce măsură trebuie să facem munca interioară. Nu putem vedea asta. O persoană se judecă constant. Uită că are de a face cu Creatorul.

De fapt, Creatorul îţi dă toate astea. El doreşte să ia din tine toată încăpăţânarea, toată mândria, prostia şi muţia din minte şi din inimă. El te trage în direcţii variate, nelăsându-te singur nici măcar un minut.

Permite-i Lui să lucreze asupra ta. Ce poţi face? Cât va dura? Cât cât poţi rezista mai mult, cu atât mai repede îşi va face El treaba. Totuşi, dacă eşti incapabil să rezişti şi în fiecare minut ţipi, Ah, nu! Numai asta nu! El îşi uşurează influenţa Sa, deoarece El merge alături de tine. Reiese că avansezi foarte încet.

Abilitatea de a îndura este totul. El îţi revelează cine eşti, în măsura în care tu ai răbdare atunci când nu vezi asta, dar eşti în stare să depui mult efort pentru a sorta toate aceste lucruri în mod corect. Pentru ce sunt? De ce? De unde? De la Cine? Ce să fac acum cu ele?

Dacă investeşti cu adevărat toată puterea în asta, atunci vei avansa. Dacă nu, vei continua să avansezi mai puţin. Totuşi, în orice caz, toată lumea care există în aceste graniţe avansează. Durează ani, dar asta este calea. Câteodata, durează de la 10 la 20 de ani, dar şi ce? Ce înseamnă asta în comparaţie cu Universul care există de 15 miliarde de ani?

Strămoşii tăi, acum o sută de mii de ani, vânau animale pentru a găsi hrană şi nu se gândeau la revelarea lumii spirituale, a Creatorului, pe toată durata vieţii lor de 20 sau 30 de ani. Doar uită-te prin câte reâncarnări ai trecut deja şi numai acum ai oportunitatea să le realizezi cu adevărat. Toatea reâncarnările anterioare îşi ating acum realizarea.

Din partea a doua a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/29/10, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

În timp ce citim Cartea Zohar, Introducere, ar trebui să fim mai interesaţi de intenţie, decât de înţelegerea textului. Principala noastră grijă trebuie să fie ca noi să fim acordaţi în mod corect. De ce citim Zoharul? Ce se întâmplă cu noi între timp? Ce ne afectează? Ce dorim să obţinem ca rezultat?

Numai atunci ne vom întoarce la textul însăşi, încercând să pătrundem în înţelesul lui. Numai prin curăţarea unui loc înăuntrul nostru, vom obţine efectul dorit. Altfel, pur şi simplu nu ar fi niciun loc pentru a fi revelat.

Întrebare: Cum ne pregătim acest loc?

Răspuns: Îl pregătim ridicându-ne deasupra obstacolelor. O persoană vine la o lecţie de Cabala, la o întâlnire cu Cartea Zohar, la o întâlnire cu prietenii, cu un întreg morman de probleme care i se par coincidenţe, dar nu există coincidenţe. Nu există nimeni în afară de Creator.

De aceea, trebuie să fac calculul corect: Nu înţeleg ce se întâmplă, de ce mi se întâmplă mie în particular sau nouă în general şi încă trebuie să mă ridic deasupra a tot, numai de dragul unificării cu prietenii. În acest fel ne pregătim fundaţia, creăm un loc pentru viitoarea ascensiune: o formăm pe Malchut. Despre asta este scris într-un articol diferit din Cartea Zohar, Introducere: Noaptea Miresei.

La lecţie, ni se dă o oportunitate care nu mai este prezentă nicăieri. Cât de important este pentru mine să îl revelez pe Creator, să îi dărui Lui plăcere? Cât de important este pentru mine să mă ridic deasupra egoimului meu şi să mă unesc cu ceilalţi, pentru a-l revela pe El? Îmi măsor constant scopurile, conform importanţei lor.

În acelaşi timp, văd de fiecare dată că îmi sunt date obstacole şi trebuie să calc pe gâtul egoismului meu pentru a continua calea, rămânând în unificare, la subiect şi în apropiere directă cu sursele spirituale primare. Este o muncă enormă şi asta se înţelege prin pregătirea unui loc pentru revelarea Creatorului.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 11/29/10, Zoharul, Introducere, “Trandafirul”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Pot înțelege cum dăruiesc oamenii în lumea materială (poți ajuta oamenii în mod voluntar), dar nu înțeleg cum poate cineva dărui în lumea spirituală?

Răspuns: Eu, din contra, nu înțeleg cum poți tu dărui în lumea materială. De fapt, motivul din spatele tuturor acțiunilor tale este faptul că tu vrei să te simți bine; asta nu este considerată dăruire.

În lumea spirituală, a dărui înseamnă a te ridica deasupra tuturor calculelor egoiste, deasupra propriului ego, propriilor dorințe. Atunci când se întâmplă, o persoană obține o nouă forță care îi lipsește. O asemenea forță face posibil să dărui fără nicio așteptare de la propria dorință.

Astăzi, toate acțiunile tale de dăruire sunt bazate pe calcule egoiste. Trebuie să păstrăm pacea și ecologia, să ajutăm oamenii  bolnavi pentru că te doare să le vezi suferința sau pentru că, Doamne ferește, dacă mâine te îmbolnăvești, atunci și tu ai nevoie de ajutor. Dar asta nu se numește dăruire; este un calcul egoist normal.

Natura ne-a făcut dintr-un material care are nevoie de combustibil, ca un motor. Dacă vrei ca eu să dărui sau să fac ceva, trebuie să mă umpli pentru că, altfel, nu pot să fac nicio mișcare.

În viața noastra, asemenea acțiuni caracterizează o persoană ca dăruitoare, un om bun cu o inimă bună. Dar un test spiritual arată că toți suntem egoiști. Tot ceea ce fac în această lume, cu dorința mea de a fi satisfăcut, este pur și simplu executarea de acțiuni de satisfacere personală. De aceea simt lumea și pe noi în ea, în aceeași manieră în care toți o simțim.

Totuși, în lumea spirituală descopăr cum pot dărui altora, asta este, să încep să simt dorințele altora ca ale mele. Lucrez să le umplu dorințele și simt tot ce este în afara mea. Acum, aici, în lumea materială, simt tot ce este în mine dar, în lumea spirituală, simt tot ce este în afara mea, în dorințele altor oameni. Asta este posibil numai atunci când Lumina Superioară crează în mine proprietaeta dăruirii!

De acee, legea iubește-ți aproapele ca pe tine însuți este o condiție sau o prescripție pentru a simți tot ce există în afară, adică pentru a avea senzații spirituale. Lumea materială și spirituală sunt doar două modalități de percepere a realității: fie prin absorbție fie ieșind în afară sinelui în dăruire.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum distingem insusirile spirituale de cele materiale, si cum devin distincte aceste diferente?

Raspuns: Din copilaria timpurie incolo, am dezvoltat insusirea receptarii, adica, aceea a absorbtiei. Simtim doar ce putem absorbi in noi si pentru noi.

Totusi, exista alt fenomen, alta metoda de perceptie,  efuziune, revarsare. Nu sunt familiarizati cu aceasta trasatura pentru ca nu e inoculata in noi din nastere. Dar avem unpunct de pornire, si chiar daca e simpla absorbtie, vectorul e a darui, mai degraba decat a primi.

Pentru a dezvolta aceasta insusir, primim intelepciunea cabalei, care ne spune despre partea ascunsa a realitatii. DE acolo, atragem abundenta, oferind partii din dorinta noastra o “orientare externa” similara.

Cu alte cuvinte, Lumina dezvolta punctul din inima, singura dorinta care ne va aduce la daruirea adevarata. Nu stim ce va creste din aceasta samanta, dar e incomparabil cu fructul absorbtiei.

Intentia de a darui e construita pe o baza diferita. O persoana incepe sa simta ceva care exista in afara lui, independent. Nu devine proprietatea ta ca in lumea noastra, ci mai degraba, e partea “nativa” din tine. E complet diferit de orice simtim azi.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Kabbalah 11/30/10, Zoharul. Introducere, articolul “TRandafirul”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→