Contactul cu învăţătorul şi grupul, furnizează de fiecare dată o oportunitate de a discerne relaţiile mele cu Creatorul. Cu grupul, tu lucrezi direct dar când vine vorba de învăţător, trebuie să creşti în ochii tăi importanţa cuvintelor şi mesjelor lui. Altfel, nu vei putea rămâne pe drum.Ceea ce contează nu este numai analiza teoretică şi şi realizarea practică care, până acum, a fost ţinută în spate cu încetinitorul.

Pe lângă asta, un student trebuie să fie atenţionat împotriva desconsiderării grupului şi a învăţătorului. De fapt, cu siguranţă acest lucru îl îndepărtează de oportunitatea de a avansa şi îl aruncă înapoi cu anii. Mă simt foarte trist când sunt martor la asemenea cazuri.

Să-i desconsideri pe ceilalţi este de fapt natural dar atunci când o persoană nu rezistă acestui sentiment, este o mare problemă. Aici se găseşte oportunitatea  pentru o auto-analiză, deoarece măsura dispreţului faţă de învăţător şi grup este măsură dispreţului faţă de Creator. Singura diferenţă este că, în cazul Creatorului, acesta este ascuns.

Dacă o persoană nu luptă cu atitudinea sa dispreţuitoare şi nu o depăşeşte, este indirect dat înapoi într-o asemenea măsură încât este trist să îl mai vezi aici. De fapt, ea crede că avansează, cu toate că, fără grup, va realiza curând că s-a îndepărtat de cale. Apoi, ea va fi capabilă să recunoască ce i se întâmplă şi să descopere sursa.

Dispreţul este lucrul cel mai rău care se întâmplă. Îmi pare rău pentru cei care se îndepărtează de drum datorită lui.

Suntem interconectaţi în asemenea fel încât toată abundenţa ajunge la voi prin mine. Aceasta este structura lumii spirituale: Eu primesc de la învăţător şi tu primeşti de la mine.

Nu trebuie să ne permitem să dispreţuim sursa. Din contra, trebuie să ne agăţăm de ea mai strâns, din tot sufletul şi inima noastră. Spun asta doar pentru că altfel nu vom atinge ceea ce ne dorim. Pentru asta, este nevoie de muncă reciprocă şi de o unitate crescută.

Asta va deveni din ce în ce mai evident. În anii trecuţi, nu eram atât de puternic legaţi împreuna şi nu am realizat că trebuie să ne legăm în suflete. Totuşi, condiţiile prezente ne forţează să facem mai mult. Aşa cum era de aşteptat, vor apărea probleme, răceala, aroganţa. Trebuie să lucrăm şi să ne ridicăm deasupra acestor lucruri.

Din lecţia zilnică de Cabala 11/19/10, “Toţi cei care suferă pentru public”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: După Convenţie, mă simt blocat; nu mă pot uni cu ceilalţi şi nu pot avansa. Aşa se manifestă revelaţia Creatorului şi, acest rău, este reversul Său?

Răspuns: Da, Faraonul este partea reversă a Creatorului, care este privit ca ajutor împotriva lui. Aceasta este modalitatea lui de a te ajuta şi tu nu trebuie să uiţi asta.

Atunci când te simţi somnoros, depresiv şi impasibil, trebuie să îţi aminteşti că toate problemele care apar sunt intenţionate şi destinate să te propulseze către scop. Trebuie doar să strângi din dinţi şi să mergi împotriva lor. Creatorul este cel care te însoţeşte. Este scris, Vino la Faraon pentru că i-am împietrit inima.

El însuşi i-a împietrit inima Faraonului şi, cu fiecare plagă, îl face şi mai plin de antipatie. Mergi la Faraon la fel ca Moise, ţinându-te de mâna Creatorului şi privind din afară cum ei se ceartă. Ce poţi face când aceşti doi giganţi, binele şi răul se ciocnesc, în timp ce tu eşti între cele două forţe ale naturii, lina stâgnă şi cea dreaptă?

Totuşi, la sfârşitul fiecări plăgi, Faraonul cedează şi este de acord să îţi dea drumul din robie (exil) în libertate. În acest fel, calea către lumea spirituală îţi este acum deschisă. Vrei să pleci dar eşti martor cum Faraonul pretinde iarăşi să te aibă în robie, opunând de această dată o mai mare rezistenţă în a-ţi da drumul şi provocându-ţi greutăţi care îţi fac munca mai grea şi mai dificilă.

În acest punct, noi uităm cum se desfăşoară acest proces. Nu merită să luptăm cu Faraonul şi să ne certăm cu prietenii. Întoarce-te către Creator. De fapt, El admite că El este cel care îngreunează inima Faraonului. El a creat iniţial egoismul şi Tora ca mirodenie, un mijloc pentru corecţie. Dacă doreşti să îl corectezi, întoarce-te către Creator şi El îţi va da o armă să te lupţi în această bătălie.

Până când nu îl învingi pe Faraon, nu poţi părăsi Egiptul şi asta este exact ceea ce multe grupuri uită, atunci când încep să se certe şi să se tocmească între ei. Astfel, Faraonul loveşte între noi, pentru ca astfel să ne ridicăm deasupra acestui egoism, descoperit în relaţiile dintre noi.

La început, când se formează grupul, totul pare minunat şi eşti pur şi simplu încântat, la fel cum eşti când priveşti un nou născut. Totuşi, copilul începe să crească şi să-şi arate propria voinţă.

Totuşi, noi trebuie să înţelegem că toate acestea sunt corecte. În acest fel ni se arată propria natură şi vor apărea probleme uriaşe împreună cu lovituri grele. Asta înseamnă revelarea Faraonului.

Totuşi, cu cât ne unim mai puternic pentru a sta împotriva lui, împotriva egoismului colectiv, cu atât mai mare va fi succesul nostru. Pentru asta, trebuie să folosim toate mijloacele pe care le avem: Creatorul, grupul şi studiile. Este singura cale pe care putem avansa.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 11/19/10, “Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nu încerca să o faci pe deşteptul sau să fi erou luptându-te cu egoismul, folosind propria ta putere. Nimic nu este mai prostesc decât asta! Cum poţi rezista naturii? Este posibil aşa ceva?

Munca noastră constă în a ne ridica deasupra egoului, ceea ce înseamnă să atragem forţa Luminii şi, cu ea, să ne ridicăm deasupra egoismului ca şi cum acesta nu ar exista.Nu înseamnă însă să suprimăm egoul şi să înaintăm liniştiţi în viaţă. Egoismul nostru rămâne şi noi realizăm că numai Creatorul este cel care ne dă o aşa rezervă uriaşă de dorinţe. Dar noi dorim să fim deasupra lor.

Nu îmi anihilez egoul, deoarece aceasta este cel pe care mă ridic deasupra. Dar, pe moment, nu îl iau în calcul în ceea ce priveşte releţiile mele cu prietenii, în ciuda a cât de îngrozitor de aroganţi, insolenţi, invidioşi sau conduşi de puterea onoarei îmi par, fiecare dintre aceştia. Nimic nu contează; tot ceea ce ştiu este că iubirea acoperă toate păcatele. Tu cu o puşcă şi eu cu un cuţit în mână, ne îmbrăţisăm unul pe celălalt şi luăm toate deciziile în bază iubirii.

Toată lumea crede că are dreptate, totuşi fiecare se anulează pe el însuşi. Iubirea înseamnă că eu accept deciziile celuilalt şi ei le acceptă pe ale mele şi, în acest fel, ajungem la o înţelegere comună care ne permite să luăm o decizie la un nivel mai înalt. Ne-am ridicat deasupra urii colective la iubirea comună.

Încearcă să faci asta în grup şi vei simţii cea de a treia componentă în el: Creatorul! Vei simţii fie că îţi lipseşte, fie că este deja prezent în tine.

Acesta este un tip practic de muncă, aşa cum este toată Cabala: Vine şi vezi (Bo-Reh); Vom face şi vom auzii sunt lucruri practice pe care trebuie să le implementăm chiar acum.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 11/19/10, “Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Sunt diferenţele dintre bărbaţi şi femei chiar aşa de enorme, încât aceştia sunt incapabili să se înţeleagă între ei?

Răspuns: Nu cred că există vreo altă ştiinţă în afară de Cabala care să explice cât de mult diferim. În spiritualitate, puterea dăruirii este forţa masculină, în timp ce puterea primirii este forţa feminină. Totuşi, în contrast cu lumea noastră, primirea în spiritualitate este pozitivă şi vitală.

Până când vom atinge sfârşitul corecţiei, aceste două părţi ale naturii sunt egale şi absolut opuse una faţă de cealaltă, în fiecare detaliu şi calitate. Chiar la stadiul corecţiei finale, natură rămâne intactă şi ambele părţi rămân opuse una faţă de alta.

Totuşi, ca rezultat al corecţiei care este făcută de fiecare parte (masculină şi feminină), ele sunt duse mai aproape, adunate, astfel încât devin ca un întreg. Nu înseamnă că diferenţele dintre ele dispar; diferenţele de bază rămân încă şi detaşarea care s-a creat la începutul creaţiei nu dispare complet. Dar procesul corecţiei le aduce egalitatea, unitatea şi chiar adeziunea.

Cu ajutorul metodei corecţiei numită înţelepciunea Cabala, atât partea masculină cât şi cea feminină se îmbunătăţesc şi noi suntem în stare să construim noi tipuri de relaţii familiale, să ne aranjăm viaţa într-o modalitate corectă, ca să nu mai vorbim de recompensa finală, pe care o simţim în revelaţia Creatorului între noi.

Din Cabala petnru începători, “Bărbaţi şi femei” 10/14/10

Filed under: Femeia, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot să continui să fiu vesel, în timp ce sunt în cădere?

Răspuns: Totul depinde de care este scopul tău. Imi amintesc că atunci când eram copil, iarna obişnuiam să mă urc pe un deal şi apoi să îmi dau drumul în jos pe o sanie. Nu eram fericit pe drumul care urca în vârf ci numai când coboram. De aceea, totul depinde de scop. Dacă ştii că o cădere îţi va revela noi materiale pe care le voi folosi pentru a construi nivelul următor, atunci de ce să nu fi fericit?

Atunci când zăpăceala şi confuzia ajung la mine, când totul devine înceţoşat înainte ochilor, sunt fericit. Sunt fericit pentru că am obţinut noi cunoştinţe, noi senzaţii, noi apropieri şi o nouă revelaţia după întuneric. Înăuntrul întunericului care cade asupra mea, înăuntrul norilor senzaţiilor, înăuntrul ceţii din conştiinţa mea, mă uit la mine din afară, detaşându-mă de confuzie şi tristeţe, folosindu-le pentru a evalua, aprecia, următoarea ascensiune.

În acest fel a înţeles Rabbi Shimon că stă în faţa ascensiuni către corecţia finală, când a simţit că este Shimon de la piaţă. Chiar dacă noi încă nu am atins asemenea nivele înalte, totuşi, atunci când suntem cuprinşi de slăbiciune, când soarele este acoperit, trebuie să vezi asta ca o pregătire. În acest fel, materialul pentru următorul nivel este revelat, atunci când încă nu este realizat, atunci când încă nu a luat forma necesară.

Când se întâmpla asta, nu trebuie să stai şi să aştepţi orice va urma; nu sta în acelaşi loc, strângându-ţi forţele ci, din contra, începe să munceşti. Încearcă să depăşeşti obstacolul şi scoate-te din întuneric, chiar dacă o faci foarte puţin. Aşa, toată materia care se alătură procesului va începe să participe mai rapid.

Ai oportunitatea să urmezi o pregătire sistematică, pe un program zilnic, cu ajutorul studiilor şi grupului. Rămâi conectat toată ziua şi nu da drumul firului spiritual, chiar dacă acesta vine prin căştile unui mp3. Şi lasă pe ceilalţi să-ţi amintească despre scop, pentru că tu eşti deconectat de el atunci când eşti în cădere.

Dacă stai constant sub influenţa mediului corect, chiar şi atunci când partea negativă devine mai puternică, vei fi în stare să vezi starea ta din afară şi să o analizezi. Asta îţi va permite să relaţionezi ceea ce ţi se întâmplă într-un mod diferit. Bucuria vine atunci când îţi construieşti următoarea stare.

Singurul lucru care te poate lipsi de abilitatea de a munci este o rupere totală de conexiune spirituală, datorată unei pregătiri insuficiente. Trebuie să te pregăteşti pentru orice moment al vieţii tale, într-un asemenea fel încât să nu ieşi niciodată din influenţa corectă. Dacă apreciezi cu adevărat grupul, atunci bucuria nu te va abandona niciodată.

Din lecţita din articolele lui Rabash 11/19/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum spune ştiinţa Cabala că ar trebui să privesc lucrurile care îmi ameninţă viaţa, cum ar fi războiul, atacul terorist, bombardamentele sau un atac criminal obişnuit?

Răspuns: Cât timp suntem încă necorectaţi, trebuie să trăim în această lume a noastră necorectată, tranzitorie, în timp ce ne corectăm şi altfel corectăm lumea. Între timp, fiecare persoană trebuie să se comporte conform cu ceea ce este acceptat în societate şi în lume.

În acelaşi timp, fiecare dintre noi trebuie să se corecteze el însuşi şi astfel să descopere Forţa Superioară, calitate dăruirii şi a iubirii din interiorul lui şi din lume. În măsura în care face această descoperire, inamicii noştri vor deveni prietenii noştrii şi toate lucrurile rele vor dispărea.

Totuşi, pentru moment trebuie să ne comportăm conform cu calităţile noastre necorectate. Toţi cei care mă urăsc şi inamicii sunt răul care este înăuntrul meu şi care devin revelaţi în afară în această manieră. Îi proiectez în afară şi de aceea ei există.

Totuşi, dacă în loc de ei îl văd pe Creator stând în spatele lor, atunci ei devin deodată parţi inseparabile din mine. De aceea, nu ar trebui să ne fie frică. Ceea ce trebuie să facem este corecţia.

Sunt sigur că nimic rău nu i se poate întâmpla unei persoane care este deja aţintită la nu este nimeni în afară de El.

Din Lecţia 7, Convenţia mondială de Cabala

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce trebuie să facem pentru a aspira către înalta starea de unitate care există în Zohar?
Răspuns: Aceasta vine din dezamăgire. Nu contează ce vă spun eu, nu va ajută decât atunci când dezvoltați o nevoie urgentă, o aspirație, o necesitate vitală. Numai atunci te vei întoarce către grup.

Când știi că ai o problemă mare, viața ta este pusă în primejdie sau ești bolnav, atunci tu alergi după ajutor. Dar atunci când nu te simți bolnav, nu vezi ca există o problemă sau nu crezi că ceva va ajuta, rămâi inert. De aceea avem nevoie de o deficiență. Fie ne dă Creatorul o deficiență când ne împinge de la spate cu suferință, sau facem noi o conexiune cu mediul fără să așteptăm suferința și încercăm să primim o reacție opusă de la ea.

Ajung la mediul meu fără să am o nevoie pentru el; urmez pur și simplu sfatul Cabaliștilor. Ei sunt înțelepți și îi ascult. Asta înseamnă că Creatorul a pus în mâna omului o soartă bună și a spus: Ia-o! Ia-o! De ce să suferi?

Apoi primim o dorință suplimentară pentru grup. Așa se întâmplă. Aceia care sunt norocoși vor auzi, se vor întoarce la grup, se vor aranja pentru acest amplificator al dorinței și vor veni la Creator prin grup.

În final, grupul trebuie să direcționeze o persoană către Creator. Conexiunea cu grupul și cu întreaga lume este pregătirea pentru dorință, Kli-ul. Și apoi vom ajunge la Creator.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 10/17/10, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul Convenției, am vrut cu adevărat să obținem scopul și, apoi, am descoperit că egoul nostru nu ne lasă să o facem. De ce nu a răspuns Creatorul rugăciunilor noastre și de ce nu ne-a lăsat să ne ridicăm deasupra acestui munte de egoism? De ce suntem incapabili să facem asta?

Răspuns: Creatorul este forța generală a dăruirii. El a creat forța noastră a primirii. Aceste două forțe stau opuse una față de alta, ca grinzile longitudinale ale unei scări cu trepte între ele.

Cum corespunzi unei trepte mai înalte, avansezi la ea, la un nou nivel, treaptă după treaptă. Totul este în mâinile tale. Ai dat o cheie naturii pentru a-ți schimba natura și a te face similar cu cea a Celui Superior.

Avansezi de îndată ce devii similar cu ea, dar atunci când ești diferit de ea, atunci rămâi în același loc. Nu depinde de Creator, dorința Lui este constantă; El este Bun și face bine. Creatorul nu se schimbă, această forță este absolută și invariabilă.

Dar pentru a te lăsa să avansezi, Creatorul a împărțit întreaga cale în pași sau etape. De fiecare dată în care ești la fel ca nivelul Superior, avansezi la el și cu cât devii mai mul la fel ca el, continui să urci mai sus. Între fiecare pas, trebuie să te pregătești pentru următorul pas și în acest fel continui să urci de fiecare dată.

Nu ai pe nimeni la care să te rogi, nimeni pe care să-l întrebi. De aceea nu pioți obiecta: De ce nu mă ajută Creatorul? Unde este El? Unde a plecat? Ce se întâmplă? Ce altceva mai vrea de la mine? Atunci când te rogi și ceri, tu te judeci pe tine în comparație cu Lumina Superioară care strălucește pentru toată lumea într-o manieră egală, constantă și de neschimbat. Fiecare poate lua cât de mult vrea de la ea.

Este scris despre Creator: Eu nu îmi schimb HaVaYaH,  Nu este nimeni în afară de El, Cel bun care face bine. El nu se schimbă. Atunci când corelezi proprietățile tale cu ale Lui, daca El s-ar gândi sau ar recționa la strigătele tale, atunci tu ai face totul. De-a lungul istoriei, oamenii au atribuit caracteristici umane forțelor naturii: vântul, ploaia, luna ca și Creatourl. Dar asta nu există!

Lucrăm împotriva naturii. Cabaliștii ne explică faptul că Natura în care existăm are propriile legi. În ebraică, valoarea numerică (Gematria) a naturii și Creatorului sunt la fel. Putem folosi aceste legi și putem continua să urcăm nivele ei timp după timp până când vom obține Natura universală, cunoscută nouă ca nivelul Bina, Creatorul (Elokim).

De asta îmi este clar că dacă încă nu am primit-o, atunci problema este în mine. Nu am de cine să-mi fie frică și nimănui cui să-i cer.

Este corect să spunem că Creatorul ne conduce. Nu natura ne conduce? Ba da, o face.

Tsunami, uragane și alte dezastre naturale se petrec și este sigur faptul că natura ne conduce!

În natură, există două forțe opuse, care se ciocnesc și se bat constant: forța dăruirii și ce a primirii. Totul se petrece conform programului care ne conduce către scopul creației. La început, aceste forțe erau complet opuse dar, gradual, au devenit mai apropiate pâna s-au unit. Acesta este procesul dezvoltării în natură.

De aceea nu ai cu cine altcineva să lucrezi decât cu grupul. Poți să te schimbi prin grup și poți să-ți faci proprietățile similare cu cele ale naturii. Grupul este un adaptor între dorința ta, pe care nu o poți controla și Creatorul, pe care, de asemenea, nu-l poți controla.

Deci, în loc să avansăm inconștienți conform cu programul naturii care conduce întreaga creație către unitatea cu Creatorul, eu vreau să schimb ceva: dacă vreau să avansez către El pe cont propriu și nu prin forțele crude ale naturii, atunci am numai o șansă: să lucrez cu mediul meu.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala10/17/10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Există vreo metodă în Cabala care permite unei persoane să comute de la calea suferinței în această viață către calea blândă și bună?

Răspuns: Da, această metodă există. Prin grup, mediu, prieteni și garanția reciprocă, poți să-ți organizezi condiții specifice, unde mediul și nu suferința, te trage către scop într-o manieră grijulie, minunată și iubitoare. Vei înlocui loviturile pe care le primești din spate, care îți sunt trimise constant de către Creator, în timp ce El te împinge, ca pe un măgar, cu un băț ascuțit.

În loc de conducătorul măgarului, îngerul special de Sus care împunge dorința ta de primire a plăcerii, măgarul tău (Hamor în Ebraică, care vine de la cuvântul Homer sau materie), forțându-te să avansezi, primești un înger bun, care te împinge înainte și îți arată calea.

Acest înger se numește forța grupului și tu ești cel care îl construiește. Singura modalitate de a avansa pe calea bună fără probleme, suferințe, boli și războaie, este printr-un puternic mediu care te trage înainte, ca un adult care îl trage pe copil de mână, fie că vrea sau nu.

O persoană știe că nu are nicio șansă și că trebuie să fugă pentru a se salva de la tsunami sau de armata Faraonului care îl urmărește. Grupul te va trage împotriva dorinței tale, pentru că, natural, tu nu vrei. De aceea ai nevoie de grup, pentru a munci în acest fel cu tine.

Pentru asta, trebuie să te conectezi cu mediul și să le ceri să facă tot ceea ce vor cu tine, atâta timp cât te iau cu ei. Sunt gata pentru orice, îi las să îmi lege brațele și picioarele, voi plăti pentru asta. Voi face totul pentru grup! Nimeni nu mă poate duce către scop, sau să mă tragă acolo, decât ei.

Dacă nu ar fi ei, loviturile în creștere m-ar prinde din urmă, deoarece Creatorul nu își abondonează planul. Asta este singura modalitate prin care te poți salva de lovituri. Natura nu face compromisuri.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 10/17/10, “Esența și scopul Religie”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Omul se dezvoltă ca un măr care se coace într-un copac, până când ajunge la starea finală dorită. Omul, pe drumul său, trece cu siguranță prin stări foarte opuse. El se simte ca un măr vâscos, acru, necopt. Totuși, cu toate aceastea, poate el să urmeze calea Luminii în loc de calea suferinței și să simtă faptul că se apropie în mod constant de bine?

Atunci când urmăm calea suferinței, dorințele noastre de a primi plăcere, primesc constant lovituri, în timp ce cresc fără a primi împlinire. Totuși, atunci când urmăm calea Luminii, ea ne duce prin aceleași stări în mod conștient și, în loc să trăim în dorințele noastre, trăim în intențiile care ne permit să revelăm lumea opusă; lumea dăruirii.

În ea, primesc plăcere din dăruirea către Creator. Kli-ul egoist (vasul) este dorința și Kli-ul altruist este Lumina Reflectată, intenția de a dărui, Ohr Hochma (Lumina Înțelepciunii).

Nu doar accelerez dezvoltarea mea cu ajutorul Luminii ci, de asemenea, percep această cale ca plăcere, pentru că mă îndrept către scopul dorit. Sunt de acord cu planul Lui și fiecare moment mă aduce mai aproape de el.

Totuși, cu cât sunt mai aproape de scop, cu atât mai puternic simt cât de opus sunt față de el. Simt asta pentru că, în mod constant, noi ne creștem sensibilitatea față de diferența dintre noi și Creator, așa cum este scris, The Creator is critical of the righteous to the thickness of one hair Creatorul este decisiv asupra drepților în măsura grosimii unui fir de păr.

La primul nivel, am simțit faptul că diferența noastră nu este așa de majoră: Mare lucru, eu primesc și El dăruiește. Apoi, de la primul nivel mă ridic la al doilea și, chiar dacă devin mai mult ca El, de fapt chiar datorită acestui lucru, simt că diferența dintre noi nu mai este minus 10 ci minus 100. M-am ridicat (în alte cuvinte, am obținut o corecție) și ea a funcționat ca o lupă unde am văzut defectele mele de 100 de ori mai puternice decât înainte.

Chiar dacă am devenit cu un grad mai apropiat de Creator, am devenit de asemenea de 100 de ori mai sensibil. Înainte, nu mă deranja o diferență de mărimea unui colac de cabluri, acum mă supără chiar și un fir de păr.

Singurul element care se poate schimba în cei patru factori ai dezvoltării (fundația, felul de dezvoltarea al fundației, mediul și modurile de dezvoltarea ale mediului) care influențează un măr care crește sau o persoană, gena sa spirituală, este influența mediului. Numai mediul determină dacă mărul are condiții propice de creștere: soare suficient și umezeală.

Le fel se întâmplă și cu sufletul.  Atunci când primim condiții bune pentru  creștere, nu vom avea nevoie de războaie și suferințe. Dacă dorim ca mărul (sufletul) nostru să crească, trebuie să fie în echililbru cu mediul.

Pentru a face asta, este necesar să stabilim o conexiune cu acest mediu și să obținem Forța Superioară prin el, pe Creator care se schimbă în mediu și îl corectează, astfel încât eu, mediul și Creatorul să ne unim într-un singur întreg.

Din partea a patra a lecției zilnice de Cabala 10/17/10, “Esența și scopul religiei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→