Ce înseamnă să ating Infinitul? Atunci când intru în Infinit, devin Malchut al Lumii Infinitului, ceea ce înseamnă că eu conțin pe toată lumea în mine. De fapt, iubește-ți aproapele ca pe tine însuți înseamnă că toți cei pe care îi văd și simt acum ca în afara mea, devin componente esențiale ale sufletului meu. Sufletul meu primește înapoi toate părțile sale, împrăștiate și distanțate și devine un suflet complet, întreg.

Tot ceea ce pare să existe în afara mea, cum ar fi obiectele nemișcate (imaginează-ți că înghiți toate stelele!), sunt corespunzătoare nivelului mineral al dorințelor egoiste, toate plantele sunt asociate nivelului vegetal și toate animalele nivelului animal. Toate acestea sunt o amprentă a dorinței tale egoiste, care îți arată toate aceste lucruri ca fiind localizate în afara ta.

Totuși, de îndată ce începi să îți crești un organ, atributul dăruririi, începi să le vezi ca existând în tine. Sunt toate părți din tine și simți ca asta este adevărat. Totuși, pentru moment, este foarte dificil pentru tine să înțelegi, deoarece tu trăiești înăuntrul egoului tău și numai înăuntrul lui.

Fizicieni pretind că, chiar atunci când privești un anumit obiect de la distanță, actul observării afectează ceea ce este observat. Deci, nu îl vezi așa cum este de fapt, ci ca ceva mediat din atributele tale și din realitatea adevărată. De fapt, tot ceea ce vezi, percepi în funcție de propriile calități. Totul depinde de organele tale senzoriale și de cum decodezi ceea ce vezi.

Totuși, într-o zi, după lungi examinări, întrebări și discernăminte, începi deodată să simți că de fapt totul este diferit. Vei vedea totul dintr-un unghi diferit și apoi vei înțelege că această nouă viziune este adevărată. Este ca și cum îți pui o nouă pereche de ochelari.

Din Lecția 6, Convenția mondială de Cabala 2010, 11/10/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Ați revelat răul care nu vă lasă să intrați în lumea spirituală, ca un zid care stă în fața voastră. De asemenea, nu îl puteți sparge singuri, numai împreună.

Pentru a face asta, trebuie să vă uniți într-un grup, care este singura acțiune liberă pe care sunteți capabili să o faceți. Fiind adunați împreună, trebuie să atragem puterea Creatorului și să spargem cu aceasta zidul!

Acum, eu stau în fața aceluiași zid egoist, dar nu mai sunt singur; stau ca multe puncte în inimă conectate împreună și numite un grup Cabalist. Este o forță imensă care poate cu ușurință să spargă zidul. Îl revelăm pe Creator înăuntrul conexiunii dintre noi, pentru că fără Creator suntem incapabili să ne conectăm.

Îi cer Creatorului și el mă conectează cu ceilalți. Ceilalți îi cer Creatorului același lucru și sunt și ei, de asemenea, conectați. Prin asta, introducem forța Creatorului între noi. El ne unește și cu aceași forță spargem zidul. Și asta pentru că zidul nu este în afara noastră, este între noi. Lucrând la conexiunea cu ceilalți, tu te pregătești de fapt pentru străpungere.

Ce înseamnă că poporul Israel a ieșit din Egipt? Ei s-au unit cu o asemenea forță, încât zidul s-a prăbușit; ei s-au ridicat deasupra egoismului lor. Asta înseamnă fuga din Egipt.

Nu există ziduri în afară. Zidul ne este revelat pentru a ne arăta faptul că nu vrem să ne conectăm unul cu celălalt; este revelația zidului dintre noi. Acum, aduceți-l pe Creator să îl spargă. Asta este, nimic altceva nu este necesar!

Ar trebui să continuăm fără să fim prea deștepți. Munca noastră principală este făcută în ascundere, inconștient; este perioada de pregătire. Astfel, este important să urmați metotdologia, chiar dacă nu o înțelegeți complet, la fel cum un copil nu înțelege cum crește. Zidul este între noi și singura noastră acțiune liberă este direcționată împotriva lui.

Cineva poate lucra la această conexiune chiar dacă urmărește lecțiile acasa la TV (sau Internet) pentru că această conexiune nu este fizică; nu ne conectăm unul cu celălalt prin cătușe sau lanțuri de oțel, ci numai prin dorința interioară. De aceea, chiar dacă sunt departe de centru, mă pot alătura ca și cum aș fi chiar în centru. Distanța nu contează; contează numai dorința și devotamentul către scop.

Același zid pe care îl simțim acum între noi, se va schimba în cleiul care ne va lega împreună la sfârșit. Același Faraon care stă între noi, va deveni Creatorul. Asta înseamnă că noi fugim de Faraon și ajungem la revelația Creatorului.

Nu ne mișcăm nicăieri; totul este făcut înăuntrul grupului dar, în loc să simțim spargerea și respingerea, revelăm cleiul și conexiunea. Este doar o problemă psihologică pe care o vom depăși și, deodată, dificultățile se vor schimba în puterea conexiunii, îngerul morții în îngerul sfințeniei și mormântul în pântecul mamei.

Din partea a patra a lecției zilnice de Cabala 10/16/10, “Esența și scopul religiei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate cineva să ceară ca punctul în inimă să se trezească în cel drag?

Răspuns: Dezvoltarea noastră este similară cu cea a unui embrion în pântecul mamei. Fiecare parte se dezvoltă conform unei anumite viteze și într-o anumită ordine. Nu înțelegem de ce se întâmplă asta, dar în timp ce studiem Sefirot și cele trei linii – KaHaB, HaGaT și NHY – această dezvoltare ne devine mai clară (este explicată în detaliu în Studiul celor zece Sefirot, partea 11 și 12).

Nu pot vorbi despre începutul individual al dezvoltării pentru că asta depinde de rădăcină sufletului individual. În timp ce copiii sau nepoții mei este posibil să nu aibă ce face cu Cabala și pot fi indiferenți față de spiritualitate, o persoană se trezește undeva în Alaska și nu poate trăi fără asta.

Asta depinde dacă sufletul și-a atins dezvoltarea. De asta nu ar trebui să mă rog Creatorului să schimbe ordinea normală de dezvoltare a embrionului. Trebuie doar să lucrez în grup cât mai mult posibil. Principalul nostru obiectiv este de a obține unitatea între noi!

Prin asta, vom turna un flux de sânge proaspăt, rapid și puternic în  acest fetus în dezvoltare. Vom accelera dezvoltarea normală și toată lumea se va dezvolta mai repede în timp ce își mențin hotărârile corespunzătoare. De aceea trebuie să ne accelerăm dezvoltarea și prin aceasta să accelerăm dezvoltarea generală.

Din lecția 8 Convenția Mondială de Cabala 2010, 11/11/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Zoharul, Introducere la Zohar, BeLaila De Kala (Noaptea miresei), paragraful 128: …Zeir Anpin se unește cu Malchut și ea își vede soțul… Pentru că ea nu va fi în stare să-și vadă soțul până când nu sunt împreună. Și depind unul de celălalt.

Malchut încorporează toate sufletele. Fără ele, ea este doar un punct în Lumea Atzilut, un punct de Keter care nu are nimic al ei.

Sufletele sparte, în alte cuvinte eu și grupul, se găsesc dedesubt, în lumile BYA. Vreau să mă unesc cu prietenii mei și dorințele mele se ridică către Malchut. De acolo, ea le ridică către Zeir Anpin și de acolo chiar mai sus, către Infinit (Ein Sof). Apoi, ca răspuns de la ea, eu primesc puterea de a urca. În acest fel, singurul lucru care merge la Malchut este dorința mea de a deveni parte din grup, atunci când eu mă strădui pentru asta.

O vreau chiar mai puternic și numai acest tip de presiune se ridică deasupra și devine încorporată în Malchut de Atzilut. Numai ea constituie MAN, cererea adevărată pentru corecție.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 10/15/10, “Hakdama, Laila de Kale (Noaptea miresei)”

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune, Zohar - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, Introducere, Capitolul BeShalach (Când Faraonul a trimis), paragraful 470: … așa cum este scris, Pentru că sigur voi șterge de tot memoria lui Amalek. Șterge de tot este sus, Voi șterge de tot, jos. Memorei înseamnă memoria de sus și de jos.

Sus și jos nu vorbesc despre lumea noastră, deoarece nu aceasta este subiectul corecției: nu există nimic de corectat în ea. Această lume în care trăim, în corpurile noastre (exact ca alți oameni),  înainte ca punctul din inimă să se trezească în noi și să găsim un grup prin care ne conectăm cu spiritualitatea, nu are nimic de a face cu corecția și/sau cu spiritualitatea.

Vorbim despre dorințe care au originea în punctul din inimă și, mai târziu, sunt încorporate în grup (adică în ansamblul celorlalte puncte în inimă cu care trebuie să ne reconectăm împreună). Zoharul vorbește numai despre acest proces. Restul realității pe care o observăm în jurul nostru nu are nicio legătură cu corecția sau spiritualitatea.

Vedem o imensă lume materială în jurul nostru, dar ea nu există în spiritualitate. Ne este dată doar pentru a ne servi ca baza din care pornim viețile spirituale. Relativ la lumea spirituală, lumea noastră nu există. Este o realitate imaginară, din care putem intra în spiritualitate în mod independent, de unii singuri.

Creatorul ne-a doar un punct în inimă care ne permite să avansăm. Dacă trecem starea noastră interioară printr-un filtru care separă lumea spirituală (autentică) de ce nereală, numai punctele în inimă ar trece prin acest filtru. Restul acestui tărâm ar fi oprit de filtru și ar dispărea, pentru că pur și simplu nu există.

În alte cuvinte, realitatea noastră imaginară are numai un singur scop: să permită punctelor în inimă să intre în spiritualitate. Trebuie să continuăm să trăim în această realitate până când reușim să conectăm toate punctele în inimă într-un singur tărăm spiritual și astfel să ajungem la o corectarea completă (Gmar Tikkun). După aceea, această lume imaginară va dispărea.

Până atunci, lumea noastră nu dispare. În fiecare acțiune a corectării (de la prima la ultimă), trebuie să stăm în această imagine nereală a lumii noastre materiale pentru că aici începem de fiecare dată o nouă rundă a corecției.

Este scris despre Rabbi Shimon (atutorul Cărții Zohar), faptul că înainte de ultima sa corecție, s-a identificat ca Shimon de la  piață, adică a căzut în această lume și a simțit numai această dimensiune a vieții. Din această lume, a reușit să obțină cel mai înalt nivel al corecției.

Acesta este motivul pentru care realitatea imaginară pe care o numim lumea noastră este așa importantă: ea ne furnizează o senzație a separării de spiritualitate. Pentru că simțim separarea, noi reușim în mod independent să ne corectăm fiecare parte a dorințelor necorectate. O facem cât timp stăm în această lume, din absență, în care tărâmul spiritual este total absent.

De aceea este această lume este așa de importantă. Fiecare trebuie să ducă o viață normală: să aibă o slujbă bună și o familie, să studieze și să completeze ceea ce această lume ne cere. Fără această lume nu vom deveni similari cu lumea spirituală; nu ne vom corecta sau nu vom intra în spiritualitate.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 11/15/10, Zoharul

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Starile de bine si rau nu sunt definite in functie de placerea pe care o simtim de la ele. Starile pot fi bune sau rele in functie de senzatiile sau din perspectivele adevarului si falsului. Fiecare om care incepe sa-si dezvolte genele spirituale (scanteia, Reşimo) percepe fiecare stare in amandoua felurile.

In functie de dorinta lui, omul percepe starea fie ca “dulce” fie ca “amara” fiindca dorinta este un  “animal”, materie simpla. Insa, in functie de scanteia spirituala, el percepe starea ca fiind adevar sau fals.

Mai departe, totul depinde de cat de important ne este adevarul sau amarul, ceea ce este mai important pentru unul, e mai putin important pentru altul. Avansarea noastra depinde de   abilitatea noastra de a tolera amarul de dragul adevarului.

Hai sa spunem ca astazi, pot sa iau zece kilograme de amar, si inca sa pot sa tin adevarul. Asta inseamna ca sunt gata sa merg mai departe. Maine, voi fi gata sa iau chiar cincisprezece kilograme de amar. Amar inseamna ca este impotriva naturii mele, a dorintei de a primi placere, cum s-a intamplat in timpul ultimei Conventii cand am incercat sa ne conectam si ne-am speriat, “Totul in afara de asta!”

Dar, cand noi stim ca adevarul este in aceasta conectare si noi stam sa ne ridicam peste amarul nostru, atunci, data viitoare, vom fi in stare sa o facem. Vom fi in stare sa facem calculul in functie de adevar si fals.

Chiar daca nu sunt gata sa ma conectez, si ma doare si ma sperie sa-mi inving ego-ul si sa ma ridic peste el, inca vad ca e fals, si urasc asta. Nu mai pot sa raman in el.

Pana acum noi nu am avut aceasta ura, dar o sa vina. Atunci vom sparge scutul impur, Klipa, si vom continua. Avem nevoie doar de timp ca sa facem asta.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 10/17/10. “Esenta religiei si scopul ei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca eu ma angajez in munca interioara si cer ajutor, cum recunosc raspunsul?
Raspuns: Pentru a ni se da un raspuns clar, si in general, pentru a vorbi cu noi si pentru a mentine o comunicare constanta care poate fi verificata, identificata si simtita, Creatorul ne-a dat un grup si un loc in el. Daca te unesti cu grupul o sa-L gasesti acolo. Cand o sa-L intalnesti intr-o zi vei vedea ca el poate fi gasit numai adanc, in inima legaturilor din grup.

Creatorul se ascunde in spatele lor, al tuturor si pare sa-ti spuna: „bine, acum te-ai unit cu fiecare si asta inseamna ca te-ai unit cu Mine”. El a spart Kli-ul (vasul) asa ca prin reunirea pieselor, in sfarsit, noi Îl vom gasi. Prin repunerea impreuna a bucatilor de vas spart, il reconstruim si compunem imaginea Creatorului in fata noastra.

Din Lectia zilnica de Cabala. 11/12/10. Şamati#26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Tu spui ca informatia care ne vine prin ochi este proiectata pe un “ecran” localizat in partea posterioara a creierului, corect?

Raspuns: Nu, nu este. Nimic nu vine in ochiul nostru. Nu este niciun ochi fiindca nu este nicio “parte posterioara a creierului”.

Nu este nimic decat o dorinta egoista de autoumplere cu placere, care imi proiecteaza ca sunt „construit” in acest fel, adica am ochi, cap, brate si picioare. Deci, in acest fel dorinta de placere picteaza asta pentru mine. Si in plus, ea picteaza si alte obiecte care par sa existe in afara corpului meu.

Intrebare: Atunci, asta inseamna ca eu il percep pe Creator ca ascuns? In acest fel este realitatea  noastra?

Raspuns: Ceea ce vedem, sau mai degraba, simtim (spunem „vedem” fiindca este organul nostru senzorial cel mai puternic) este diferenta dintre noi si Creator. Este umbra dorintei noastre egoiste exprimata in Lumina Superioara, ecranul alb.

De aceea, eu vad numai dorinte individuale, diferite insusiri continute in dorinta mea egoista de primire. Cu alte cuvinte, natura minerala, plantele, animalele si omul sunt cele patru nivele ale dorintei mele de a primi placere, Şoreş (radacina), Alef (primul) Bet (al doilea), Ghimel (al treilea) si Dalet (al patrulea), care imi sunt prezentate in aceasta maniera ca fundal al Luminii albe.

Eu simt numai dorinta mea de a ma umple cu placere. Cum e cu Lumina? Lumina este fundalul pe care imi vad dorinta de primire. Cand aceasta dorinta devine ca Lumina nu-mi va mai bloca aceasta Lumina si eu voi simti din plin pe Creator.

Intre timp, in loc de El, eu percep numai dorinta mea egoista. Cu alte cuvinte, tot ceea ce ma inconjoara sunt parti ale ego-ului meu.

Din Lectia 6 Conventia internationala de Cabala 2010 11/10/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Ce inseamna sfarsitul corectiei? Hai sa zicem ca am nevoie sa-mi repar masina undeva. Ma duc la garaj si un mecanic mi-o repara. Deindata ce masina este reparata, inseamna ca are corectia completa. Acum, cu masina reparata, (sau daca suntem noi cei corectati, atunci cu sufletul comun corectat) incepem excursia noastra in Sus.

In orice caz, noi nu vorbim despre asta. Noi vorbim numai despre modul in care obtinem corectia. Cabalistii nu spun ce se intampla cu sufletul corectat .ei dau numai indicii despre lucrurile care ne asteapta acolo, dar aceasta este o realitatea si mai inalta, peste toate lumile, peste Lumea Infinita.

Din Lectia 8 Congresul international de Cabala 2010. 11/11/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca eu ma angajez in munca interioara si cer ajutor, cum recunosc raspunsul?

Raspuns: Pentru a ni se da un raspuns clar, si in general, pentru a vorbi cu noi si pentru a mentine o comunicare constanta care poate fi verificata, identificata si simtita, Creatorul ne-a dat un grup si un loc in el. Daca te unesti cu grupul o sa-L gasesti acolo. Cand o sa-L intalnesti intr-o zi vei vedea ca el poate fi gasit numai adanc, in inima legaturilor din grup.

Creatorul se ascunde in spatele lor, al tuturor si pare sa-ti spuna: „bine, acum te-ai unit cu fiecare si asta inseamna ca te-ai unit cu Mine”. El a spart Kli-ul (vasul) asa ca prin reunirea pieselor, in sfarsit, noi Îl vom gasi. Prin repunerea impreuna a bucatilor de vas spart, il reconstruim si compunem imaginea Creatorului in fata noastra.

Din Lectia zilnica de Cabala. 11/12/10. Şamati#26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→