Articolul lui Rabash Toata lume a ajutat pe prietenul sau,” 1984 (textul in bold).

Sunt incapabil sa avansez fara ajutorul celorlalti, deoarece numai prin unitatea cu ei pot descoperi faptul ca lumea spirituala este revelata in conectarea dintre noi. In lumea nostra, am nevoie cateodata de sprijinul cuiva care este puternic, bogat, bland sau inteligent. La fel, am nevoie de un prieten egal sau similar cu mine, in ceea ce priveste scopul vietii.

Trebuie sa intelegem cum poate cineva sa-si ajute prietenul. Este acolo unde sunt bogati sau saraci, destepti sau prosti, slabi sau puternici?

In lumea noastra, este nevoie de ajutor acolo unde exista diferente  intre oameni; doar acolo descoperim oportunitate de a ajuta. Daca totusi, oamenii sunt egali, atunci nu este nevoie de asistenta. In lumea noastra, ajutorul se extinde de la o persoana care are tot la una careia ii lipseste ceva.

Cand toti sunt bogati, destepti sau puternici, etc.? Cum poate ajuta cineva pe altul?

La drept vorbind insa, nu suntem asa de incantati cand trebuie sa cerem ajutor cuiva Simtim rusine, mandrie sau invidie.  Nu vrem sa admintem ca avem nevoie de ceva, sau ca depindem de cineva, si tindem spre separare.

Vedem ca este un singur lucru care este comun tuturor: dispozitia. Este spus: Daca cineva are o grija in inima sa, las-l sa vorbeasca despre ea cu altii. Asta pentru ca, sa te simti bine dispus, nu este nevoie nici de bogatie nici de eruditie.

O dispozitie buna este rezultatul increderii in viitorul binevoitor. Dar daca o persoana stie ca trebuie se se salveze ea insasi si nu o poate face singura, cade in depresie.

Mai degraba, exista o alta persoana care poate sa ajute pe celalalt, observand ca prietenul acestuia este intr-o stare joasa. Este scris: Cineva nu se poate elibera singur din inchisoare.

Daca inchisoarea este lumea noastra, atunci numai un prieten care are acelasi scop ma poate elibera din aceasta inchisoare si ma poate ajuta sa intru in Lumea Superioara.

Mai degraba, este prietenul sau cel care ii poate ridica starea de spirit (adica sa-i dea incredere in atingerea scopului). Asta inseamna ca prietenul cuiva il ridica din starea sa intr-o stare de existenta. Apoi, acesta incepe sa obtina incredere si bogatie inca o data in viata, si incepe ca si cum scopul sau este acum langa el.

Sunt disperat pentru ca nu pot obtine scopul spiritual fara un ajutor extern. Nu pot forta pe nimeni, dar gasesc un prieten care este dispus sa ma ajute. Si el va fi in stare sa ma ajute, nu prin cunostintele sau bogatia lui, ci prin dorinta de a obtine scopul comun.

Reiese faptul ca fiecare trebuie sa dea atentie si sa se gandeasca cum sa-si ajute prietenul, sa-i ridice moralul, pentru ca in ceea ce priveste moralul cuiva, oricine poate gasi o nevoie in prietenul sau, care  poate fi implinita.

Nu conteaza daca trebuie sa iti distrezi prietenul. Trebuie sa evocam in fiecare prieten, sentimentul ca scopul poate fi atins. Atunci el va fi umplut cu entuziasmul vietii si se va ridica deasupra vietii corporale, deasupra acestei lumi, care ii pare o inchisoare. Cand o persoana are un asemnea prieten, ea simte cu siguranta ca este in stare sa iasa din aceasta inchisoare.

Din partea 1 Lectia zilnica de Cabala 26.09.10, Toata lumea a ajutat pe prietenul sau

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi nu ne putem imagina ce este liberul arbitru. Ne simtim liberi, intr-o oarecare masura, dar de fapt suntem complet guvernati si asta include si gandurile noastre despre libertate. De aceea, nu intelegem ce este lumea spirituala.

Atunci cand suntem in fata Creatorului, Il percepem ca fiind o Forta vitala,definitorie si utila. In acelasi timp, avem un anumit punct de pregatire, in care putem sa ne detasam de El. Atunci se descopera liberul arbitru; dupa acest punct, repetam restrictia si incepem sa ne formam libertatea.

Pana atunci, suntem similari cu un fetus in pantecul mamei. Este el in vreun fel independent? Nu, este cel care este in curs de dezvoltare. Realitatea sa este o amintire a viitorului; libertatea sa este inca inaintea lui.

In lumea noastra, o persoana reprezinta o colectie de calitati prestabilite. Nu exista conditii pentru libera alegere ci doar iluzia ei, in materia de proteine. Conditia initiala pentru libertate este aceea de a deveni similar cu Creatorul, de la inceput fara indicii. Daca ceva se trezeste in voi in avans, asta nu este libertate.

De aceea, un punct special al Creatorului se trezeste in noi. Il dezvoltam, in opozitie cu natura noastra egoista. Un punct al dorintei, impotriva unui punct al Luminii, amandoua se contopesc ca urmare a spargerii. Corectand conexiunea dintre ele, noi obtinem in mod independent similaritatea cu Creatorul. Fara acest instrument, nu am exista si nu am fi capabili sa devenim egali cu Creatorul.

GE (Galgalta ve Eynaim), sanctitatea, este sus. AHP (Awzen, Hotem, Peh), rautatea, este jos, iar Tifferet, treimea din mijloc, este in mijloc. Este o stare speciala, numita Kilpat Noga. Deasupra este proprietatea Creatorului, jos este proprietatea fiintei create, iar in mijloc este teritoriul meu neutru.

Acolo are loc o lupta egala intre sanctitate si pacatosenie. Eu sunt cel care definesc realizarea luptei dintre ele. Este locul in care pot controla in mod corect aceste doua forte pe care Creatorul le-a facut intentionat, astfel incat eu sa-mi construiesc libertatea si independenta.

Din partea 1 Lectia zilnica de Cabala 24.09.10, Shamati 97

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Celebrarea Sukkot (Sarbatoarea Corturilor), asemeni altor sarbatori, reprezinta stari spirituale pe care fiecare persoana din lume trebuie sa le sufere in timpul ascensiunii de la  calitatile sale din lumea noastra in Lumea Infinitului. Ascensiunea este definita ca intarirea conexiunilor dintre noi si, prin ea, o mai mare similaritate cu Creatorul.  Poate fi descrisa mai degraba ca apropierea noastra de Creator, decat urcare.

Nu este o ascensiune mecanica, ci una calitativa prin simturi si impotriva naturii noastre egoiste. Aceasta natura poate fi depasita numai prin forta Luminii.

Aici se afla dificultatea. Problema nu consta in definirea egoismului si nu in lupta noastra cu  lenea  naturala; facem asta in viata corporala. Provocarea caii spirituale se afla in faptul ca nu este realizata prin propriul nostru efort. Natura mea nu poate fi  schimbata prin propriul efort ci numai de o forta ascunsa, careia trebuie sa ii cer sa indeplineasca aceasta actiune. Aici este problema.

De fapt, daca am muncit singur impotriva egoismului meu, ma voi simtii ca un erou. Multi oameni se simt  in acest fel si chiar egoismul nostru ne obliga sa il stabilim daca scopul merita. Suntem dispusi sa mergem impotriva egoismului nostru si impotriva dorintei lui de odihna, deoarece anticipam o recompensa pentru invidia, ravna si ambitia noastra. Totusi, pe calea spirituala, este necesar sa ne anulam si sa cerem ceva care este opus mie sau unei persoane pe care nu o cunosc, sa vina si sa-mi anuleze natura.

Cand este necesar sa ne unesc pentru a birui pe cineva, o facem si ne intoarcem ca eroi. Totusi, este o mare problema sa ne unim pentru a-L convinge pe Creator sa ne corecteze sau sa ne uneasca,. Aceasta problema consta in faptul ca, Creatorul este ascuns si ca noi nu putem stabili daca ceea ce facem este, pentru sau impotriva.

Deci, multi oameni incep munca spirituala si renunta. Ei nu pot depasi aceasta ascundere si se impaca cu acea parte a muncii noastre care nu depinde de noi. O persoana are probleme in a accepta faptul ca pentru a se corecta trebuie sa ceara asta unei forte invizibile. De aceea, intreaga nostra problema nu sta in lenevia noastra ci in ascunderea Creatorului.

Din partea 3  Lectia zilnica de Cabala 24.09.10, Extrase selectate din Sukkot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Suntem obisnuiti sa lucram in acord cu o minte si inima egoista, care impreuna sunt privite ca intentia rea (Yetzer HaRa). Este rea pentru ca atunci cand descopar cum actioneaza, realizez cat de opuse sunt iubirii, eternitatii si perfectiunii ,mintea si inima mea,. De aceea imi numesc natura rea, pentru ca ma impiedica sa obtin binele.

Natura noastra egoista este definita prin straduinta noastra de a primi pentru sine, de a ne implini pe noi. Totusi, dorinta sau inclinatia buna (Yetzer HaTov) este iubire si daruire. Aceste doua forte opuse, a primirii si daruirii, imi sunt revelate de catre Lumina pe care o atrag prin studiul Cabalei si unirea cu prietenii.

Ne putem ridica de la natura noastra la cea superioara doar prin schimbarea importantei de la primire la daruire. Ce este lipsit de importanta este privit ca pierdere si ce este important ca subzistenta. Conform acestui principiu, construim Sukkah (coliba). Starea mea de existenta este privita ca o casa sau ca o locuinta solida si sigura pentru egoism. Daruirea este privita ca o locuinta temporara, sau ca Sukkah. Deci, aleg in ce proprietatea sunt dispus sa exist: casa egoista sau adapostul altruist.

Exista implinire in ambele. In prima sunt implinit prin primire iar in cea de a doua prin actiunea daruirii. Deci, cheia este ceea ce vad ca subzistenta si ceea ce consider pierdere. Imi construiesc casa din ce consider mai valoros.

Acest mod de discernamant poate fi obtinut numai prin metoda de studiu a Cabalei si prin grup. Deci, este scris ca acoperisul de la Sukkah este construit din pierderea din hambar si crama. Vinul reprezinta Lumina Hochma (Intelepciune) iar hambarul (painea) reprezinta Lumina Hassadim (Mila). Pierderea hambarului si cramei nu sunt importante pentru noi. Dar daca imi doresc sa daruiesc pentru a deveni similar cu Creatorul , atunci ele devin mai importante pentru mine decat painea si vinul.

Trebuie sa construim noua noastra stare de existenta din ele, astfel incat ele sa devina capul, acoperisul si busola care de ne stabilesc directia. Apoi, vom obtine spiritualitatea. Orice altceva isi pierde importanta pentru noi. Asta reprezinta Sukkah pentru noi.

Din partea 3 Lectia zilnica de Cabala 24.09.10, Extrase selectate din Sukkot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Zoharul, Capitolul VeYechi (Si Iacob a trait), paragraful 442: La sfarsitul corectei, atunci cand intreaga Malchut este corectata, Zivug al GAR de GAR se va intoarce, adica (Creatorul va intra) Ierusalimul de sus si asta explica:, Am jurat lui David, servitorul Meu, juramantul pe care l-a facut Creatorul ca nu va intra in Ierusalimul de sus pana cand Israel nu va intra in Ierusalimul de jos.

Aici este vorba de corectia in trei linii. Primim doua lini sau forte de Sus. Dar abilitatea de a taia linia stanga si de a atrage linia dreapta si apoi sa combinam cele doua linii in mod corect in linia mijlocie – toate aceastea au loc prin modelul sau formula pe care o descoperim intre noi.

Nu stiu ce este linia mijlocie. Nimeni nu mi-o da de-a gata si nu vine la mine de Sus, pentru ca altfel nu as avea un loc in care sa am posibilitatea sa ma recreez, sa cercetez, sa fac eforturi, si sa descopar calea.

Linia mijlocie este foarte neclara. Iti sunt date doua forte care iti sunt la dispozitie. Totusi, poti distruge lumea folosind fie numai una. Cum putem atunci atinge starea in care sa gasim combinatia corecta a celor doua linii – in ecranul de Hirik, de jos in sus? Cum putem incepe sa conectam aceste doua linii opuse?

Aceasta este munca facuta intre suflete, pentru ca ea poate fi actualizata doar in conexiunea dintre ele. Liniile dreapta si stanga exista in forma fortelor naturale, in timp ce linia mijlocie poate fi creata doar in conexiunea dintre suflete.

Asta se poate numi psihologia grupului. Aici, prin cautarea dintre noi, trebuie sa gasim cum sa cream starea eterna, combinatia corecta a acestor doua linii, prin conexiunea dintre noi.

Modaliatea de a ne verifica munca este prin revelarea intentiei corecte intre noi, de dragul Creatorului. Apoi revelatia are loc, obtinem linia mijlocie si dobandim oportunitatea de a folosi aceste doua linii in mod corect.

Din partea 2 Lectia zilnica de Cabala 27.09.10, Zoharul

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Este scris ca trebuie sa fim bucurosi de Sukkot. Ce inseamna asta?

Raspuns: Bucuria este un efect al obtinerii unificarii; este bucuria faptului ca aducem multumire Creatorului. Este Lumea Infinitului, vasul Creatorului, care este gol. Eu umplu Creatorul prin grup si acest act al implinirii Lui ma face pe mine sa simt bucurie.

La inceput, ma simteam gol si ceream implinire de la Creator. Totusi, multumita studiului cu grupul, am realizat ca implinirea vine numai de la implinirea Creatorului. Sunt implinit cu daruire catre Creator,  in acelasi fel in care o mama este plina de fericire atunci cand copilul ei este satisfacut.

La final, nu mai conteaza daca eu dau sau primesc. Scopul este de a fi implinit si il pot obtine numai prin implinindu-l pe El. Atunci cand Il implinesc, ma implinesc pe mine. Totusi, daca il implinesc pe El de dragul meu, este egoism (Klipa, coaja); este similar cu a munci pentru o recompensa.

Totusi, daca eu ma implinesc pentru a-l satisface pe El, este daruire (sfintenie). Daca il implinesc pe El pentru a ma implini eu, este primire (impuritate).

In oricare situatie, suntem amandoi impliniti. Totusi, totul este determinat de intentie: Pentru cine execut eu aceste actiuni? Daca este iubire intre noi, cu cat sunt mai implinit cu atat il implinesc pe El. In lumea noastra, nu exista exemple pentru asta, decat o mama si copilul ei.

Din partea 1  Lectia zilnica de Cabala  22.09.10, Agenda Adunarii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

In timp ce o persoana urca pe scara spirituala, ea coboara simultan in egoul ei. Sa presupunem ca am gasit si corectat numai stratul de suprafata al dorintei mele. La acest nivel, m-am conectat cu grupul, am realizat importanta scopului si am atras Lumina care Reformeaza asupra mea. Totusi, pentru a ascede la primul grad spiritual (unul din 125), trebuie sa trec prin inca doua etape.

Cel de al doilea strat al dorintei imi este revelat si aici sunt mult mai rau sau „aspru”. Aici condamn, ignor, contest si dispretuiesc. In comparatie cu aceasta stare, anterior eram ca un copil mic; acum, sunt respins mult mai puternic. Pentru ce? Pentru a-mi furniza mie oportunitatea de a atinge o mai mare unitate si de a atrage mai puternic Lumina Superioara.

.

In acest fel avansez clipa dupa clipa, dezvaluind un egoism din ce in ce mai mare. Nu conteaza cat de sus se poate ridica o persoana, inclinatia rea il precede intotdeauna. Este pregatita pentru ea, desigur. Totusi, in timpul unei caderi, nimic nu ajuta si ea cade in minus Infinit.

De fapt, o cadere nu este chiar o cadere, ci o stare de ascensiune pentru care nu esti inca pregatit. Este ca si cum ai fi transferat in echipa campioana, pentru ca antrenorul stie ca ai capacitatea sa te alaturi de jucatorii de top. Conditiile necesare iti sunt furnizate. Acum, tu trebuie doar sa depui cel mai bun efort si sa iei loc in echipa ca un egal cu ei.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 22.09.10, Agenda adunarii

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intebare: Poate o persoana care tocmai a ajuns la Cabala si vine la Conventie pentru prima data, sa se conecteze?

Raspuns: Nu conteaza la ce nivel este o persoana, ea intra in campul colectiv si simte ca este bine. Ea simte ca ii aduce caldura, incredere si protectie. Probabil va primi un raspuns pentru cateva intrebari ale vietii si il va ajuta sa rezolve problemele din interiorul sau si de acasa.

Lumina Superioara este revelata in conectare cu oamenii, umple toate cavitatile si curge.  Deci, oricine poate simti ca este util sa participe la unificare. In masura in care cineva prticipa, va putea sa se conecteze la Lumina, la intelepciunea Cabalei si isi va imbunatati viata.

Intelepciunea Cabalei, contrar religiei nu pretinde ca persoana trebuie sa sufere. Din potriva, ar trebui sa se conecteze  la mediul potrivit (si nici macar nu trebuie sa depuna mult efort sa faca asta),  apoi va incepe sa urce pe o raza de lumina.

Toate problemele sunt doar din cauza lipsei Luminii in viata noastra! Si daca o atragem singuri, nu vom simti nici o lipsa sau problema serioasa: incurcaturi, ghinioane, durere si razboaie. Totul depinde doar de impactul Luminii in lumea noastra.

Este nevoie doar de cateva minute pentru o persoana ca sa simta in ce loc special a intrat. Sa presupunem ca vine la intrunire, un program cultural: oamenii canta, danseaza si el ar putea participa. Deci nu cred ca cineva nu ar putea sa i se alature.

Oamenilor le place aceasta atmosfera, chiar daca au ajuns aici intamplator, fara sa caute spiritualitatea. De fapt, viata in general nu ne rasfata cu astfel de momente bune si oamenilor chiar le lipseste asta.

Din partea a 4a  Lectia zilnica de Cabala 10/18/10, “Invatarea Cabalei si a esentei ei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pe calea spirituala, exista doua obstacole extreme de serioase, ridicate chiar de Faraon:
1. „Cine este acest Creator pe care ar trebui sa il ascult”? Cu alte cuvinte, ce este atat de important de este ascuns  in proprietatea daruirii incat ar trebui sa ma aplec in fata lui?

De fapt, aceasta rebeliune a naturii noastre ne ajuta pentru ca, depasind-o, putem pastra importanta daruirii peste primire in ochii nostrii. Egoismul crescator continua sa nege imortanta daruirii si trebuie sa pastram o stransa legatura cu grupul, astfel incat, sub influenta lui, sa incepem sa aspiram din nou la prorpietatea daruirii in interiorul nostru din nou.

2. “ Ce primesti pentru munca asta?” Egoismul ne arata ca suntem slabi si incapabili sa primim ce dorim. „Ce poti sa faci cu asta ? Scopul tau poate fi frumos, dar cine esti tu sa atingi ?„

Cand suntem depasiti de aceste doua slabiciuni, ar trebui inteles ca o persoana nu se poate elibera din nchisoare singura. Singura sansa sa o faca este ca prietenii sa vina sa o ajute. O sa gasesc puterea sa avansez doar in grup, in conectarea dintre noi. Acolo, imi dezvalui natura mea si realizez ca ii lipseste daruirea.

Apoi, experimentez problema dintre cei doi poli: Pe de o parte, acolo este importanta daruirii iar pe de alta parte, neputinta mea. Castig acesti doi factori datorita mediului.

Acum totul este organizat corect. Eu sunt jos, scopul este exaltat si profund, iar eu am mijoacele sa il ating. In acest punct, acolo vine un sentiment de siguranta pe care  il numim Arvut (garantia reciproca). De fapt, stiu ca prin grup voi primi toata forta necesara.

Cum stiu asta? De fapt, mediul corect este o structura creata de Creator si plina de atributele Sale. Mai departe, daca venim mai aproape de ceilalti prin legaturile dragostei, atunci daruirea incepe sa conduca prin noi.

Reiese ca in realitate, eu nu folosesc puterea grupului, ci proprietatea daruirii care este ascunsa in interconectivitatea noastra. Nu apartine nici unuia individual pentru ca este forta Creatorului, care devine revelata intre noi. In special aceasta forta este aceea care face toata munca.

Deci inima Faraonului sta in mainile Creatorului. Faraonul este forta primirii create de Creator pentru noi ca sa construim forma daruirii exact deasupra ei.

Din prima parte a Lectia zilnica de Cabala 10/19/20, “Cel care isi intareste inima”

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Mai sunt mai puţin de două săptămâni pana la Convenţie. Cum putem folosi acest timp cât mai eficient?

Răspuns: Trebuie să folosim zilele care au rămas pentru pregătire: vezi şi ascultă mai mult, inclusiv muzică şi cântece, lucrează cu rezumatele articolelor care vorbesc despre unitate sufletelor (Matan Tora, Garanţie Reciprocă, Pacea, 600.000 de suflete, O singura lege, etc.). Cel mai important, trebuie să simţim că ne îndreptăm către unitate.

Suntem pe cale să dăm un atac la unitate şi, daca obţinem o presiune puterinică, interioară şi exterioară, pentru a simţii cum ne adunăm, vom trezi astfel Lumina Interioară în noi înşine. Atunci nu vom rămâne du dorinţa externă care este operată de către Lumina Înconjurătoare, ci vom depune toate eforturile noastre astfel încât Lumina Înconjurătoare va transforma vasele noastre sau dorinţele, din în afara în înăuntru şi, apoi, Lumina va deveni revelată înăuntrul lor ca Lumina Interioară!

Diferenţa dintre aceste două Lumini este vastă, pentru că Lumina Înconjurătoarea influenţează dorinţele externe care nu sunt încă conectate şi care sunt în afara ecranului care ne conectează. Ecranul este o forţă care ne permite să fim deasupra dorinţei egoiste, astfel încât să pot să dăruiesc aproapelui şi să mă conectez cu el (dăruire de dragul dăruirii sau primire de dragul dăruirii).

Dacă obţin un ecran peste voinţa mea de a primi plăcere, dorinţa de unire cu toata lumea într-un singur suflet, atunci eu transform vasul interior al sufletului într-unul extern. În loc să primesc o trezire de la Lumina Înconjurătoarea, voi simţii Lumina Interioară în interiorul meu! Asta se numeşte primul meu nivel spiritual! Aceasta este starea pe care o aştept şi plănuiesc să o primesc la Convenţie!

Evident, în ultimele zile dinaintea Convenţiei, sunt multe perturbaţii care ne aşteaptă: Deodată, vom pierde dorinţa sau oportunitatea de a fi prezent şi apoi acestea vor va reveni; dintr-odata nu vei mai avea energie să te scoli la lecţii, vei experimenta probleme acasă sau la muncă, stări proaste şi orice altceva. Totuşi, trebuie să înţelegem că aceasta îngreuiere a inimii este necesară! Este ca trecerea Mării Roşii, ca fuga de Faraon, venirea la Muntele Sinai unde descoperim ura (Sina) şi separarea dintre noi.

Toate astea ne sunt de fapt necesare. Trebuie să binecuvântăm aceste stări şi să le acceptăm cu dragoste şi înţelegere! Sper ca prieteneii noştri din toată lumea să înţeleagă asta şi să le accepte în acest mod. De fapt, noi urcăm datorită corectării acestei separări şi îngreunării (Aviut) dorinţei.

Dacă nu avem aceste obstacole, atunci nu avem nimic de corectat! Atunci cum vom urca şi peste ce vom trece?

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 10/26/10, “600,000 de suflete”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→