Suntem sub 125 de grade sau lumi, sau ascunderi. Aceasta ascundere ne este benefica, deoarece ne impiedica pe sa vedem cat de insignifianti suntem, comparativ cu perfecta stare a Infinitului. Contrar acesteia, noi putem observa doar inabilitatea noastra de a deveni similari cu un grad spiritual mai inalt.

Totusi, pentru a avansa in a ne corecta, trebuie sa simtim nefericirea. Daca suferim corectii cand suntem in grup, atunci ne dezvaluim suferintele ca un copil care se joaca un joc. Copilul vrea sa realizeze ceva, nu are succes, dar el oricum fae tot ce poate si continua sa incerce sa stapaneasca o jucarie care il provoaca.

Prin eforturile tale, durere si incapacitatea de a actiona, descoperi opozitia ta fata de Lumina, cate un grad pe rand. Trebuie sa lucrezi impotriva Luminii, deoarece, altfel, nu vei simti nicio diferenta intre tine si Lumina, nu il vei simti pe Creator, datorita sumei totale a acestor disimilaritati.

Sa presupunem ca esti in palatul regelui dar nu stii nimic despre el si, de aceea, nu il apreciezi. Apoi incepi sa experimentezi si sa cercetezi. Trebuie sa observi toate obiectele si starile din jur si sa inveti intreaga gama de conexiuni si contradictii dintre ele. Facand asta, obtii o stare in care stapanesti lumea, ca un rege.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 3.09.10, Shamati, Articolul 50

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Creatorul a conceput crearea unei fiinte care trebuie sa atinga nivelul si statusul Lui, sa inteleaga tot ceea ce Creatorul a facut, si sa simta tot ceea ce Creatorul simte. Cu alte cuvinte, aceasta fiinta sa devina exact ca si Creatorul!

Dar pentru a deveni echivalent cu Creatorul si a ramane o fiinta creata fara a se dizolva in El, creatura trebuie sa impace doua forte opuse din ea: primirea si daruirea. De altfel, cum poate cineva sa inteleaga ceva, fara a compara cu opusul lui? Daca sunt creat in astfel incat exist in armonie completa cu mediul inconjurator, si in adeziune totala si unicitate cu toti, atunci nu sunt constient, nici nu simt asta.

O senzatie vine numai ca rezultat al unei anumite forte opuse, cand sunt deranjat sau imi lipseste ceva.  Acest conflict il simt. Nu imi aduc aminte ca am un cap, pana nu ma doare. Daca urechile incep sa ma chinuie, simt ca am urechi. Este la fel si in ceea ce priveste sentimentele mele in relatie cu lumea din jurul meu. Atat timp cat totul este bine, nu ne gandim la ea pentru ca nu simtim ce este in jurul nostru.

De aceea, daca o fiinta creata trebuie sa descopere realitatea (atat cea spirituala cat si cea corporala) trebuie sa fie in conflict cu ea. In toate aceste senzatii, atribute, ganduri, dorinte si scopuri, creatura trebuie sa fie opusa Creatorului. Si in acest fel suntem facuti, exact asa cum a vrut Creatorul sa fim.

El este Lumina Superioara, si noi suntem punctul negru al dorintei, complet opus Lui. Totusi, este imposibil sa evoluam singuri, de la intunericul care este opus Luminii. A creat durerea insuportabila care nu permite avansarea. Astfel, Creatorul a creat o realitate specifica. Malchut a Lumii Infinitului si intregul sistem al ascunderii (lumile). Aceasta este facut pentru ca noi sa ne deplasam treptat din acest Infinit, unde totul exista in adeziune si in interiorul Luminii, si apoi coboara in starea noastra curenta de existenta.

Aceasta intreaga calatorie a fost facuta pentru noi; nu trebuie sa suferim si sa simtim, deoarece a fost creat in avans (inainte de a intra noi in tablou) un sistem de guvernare: lumile ABYA (Atzilut, Beria, Yetzira, si Assiya). Cat despre noi, am aparut in stadiul final al acestui sistem si experimentam cum venim in aceasta lume si traim in ea. Si nu ne simtim opusi la ceva si ca avand nevoie de a afla ce este.

Dar gradual, prin tulburari minore si mii de ani ai dezvoltarii noastre, Creatorul evoca in noi dorinta pentru El. Completandu-ne evolutia noastra corporala, am ajuns la punctul de start al celei spirituale: aparitia intrebarii despre scopul vietii. Din acest moment, incepem ascensiunea catre lumea spirituala.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 3.09.10, Shamati , Articolul 50

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Sistemul stimulatorului spiritual lucreaza cu oameni care pot realiza pricipiul credinta deasupra ratiunii. Totusi, cea mai mare parte a umanitatii nu poate actiona in concordanta cu acest principiu, si doar lovituri puternice ii pot forta sa faca asta.

Raspuns: Ei vor incepe sa participe la acesta, deoarece nu exista alta posibilitate. Trebuie sa ne ridicam cumva desupra vietilor noastre, deasupra destinului, si a fortelor naturii care ne forteaza sa facem ceva cu noi insine. Trebuie sa actionam si sa cautam anumite forte conducatoare externe binevoitoare care sa ne protejeze si sa aiba grija de noi.

Cred ca foarte curand oamenii vor vedea ca acesta poate fi un refugiu. Vor simti asta cu al saselea simt. Este scris foarte clar in Cabala ca nu avem alta solutie. Fie gasim o cale de a ne uni ca un tot si sa ajungem la stadiul la care sa devenim o societate in completa interdependenta, ajutor reciproc, si, in consecinta, chiar in iubire reciproca – realizand acestea pe cont propriu si prin intermediul Luminii, fie vom fi impinsi sa facem asta datorita naturii care ne inconjoara, si a suferintei pe care o simtim in noi.

Dezvoltarea acestui sistem si diseminarea lui, punerea lui in aplicare in educarea copiilor si rezolvarea problemelor sociale, familiale, si a altor feluri de probleme va atrage din ce in ce mai multi oameni care acum sunt distanti fata de scopul Cabalei. Insa, atat sistemul cat si Cabala vor deveni importante si acceptate in societate ca o forta buna si comuna pentru toti.

Va fi un sistem social alternativ, paralel care nu va veni in contradictie cu sistemele sociale existente. Totusi, oamenii vor veni aici, datorita faptului ca intreaga umanitate incepe sa inteleaga ca acest sistem poate fi o sursa de ajutor, suport, important pentru un comportament corect, echilibrat, sigur, si asa mai departe. Treptat, va deveni din ce in ce mai cerut si necesar pentru umanitate.

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna a dezvalui Zohar-ul, in senzatia noastra comuna?

Raspuns: Nimic nu este redezvaluit intr-o persoana individual, ci numai in conexiunea sa corecta cu prietenii din grup. Primele mele zece Sfirot, primul meu vas spiritual (Kli), este aspiratia mea de a iesi din mine si de a ma uni cu ceilalti (grupul). Starea mea spirituala este determinata de cat de mult voi incerca sa creez aceasta unificare.

Esti tu si cu mine. Intre noi, sunt cinci lumi: Assiya, Yetzira, Beria, Atzilut, si Adam Kadmon. Cand ma trag mai aproape de tine, pana cand distanta intre noi dispare, starea mea este numita Lumea Infinitului. Dar nu si a ta. Lumea Infinitului este cand tu si eu, de partea mea, devenim ca un intreg. De aceea, masura in care sunt capabil sa vin mai aproape de tine, determina gradul spiritual in care sunt, deoarece 125 de grade sunt intre noi.

Putem cuceri distanta dintre noi, impreuna. Este mult mai de efect pentru ca, ceea ce conteaza este unificarea dintre noi, mai degraba, decat tu si eu. Nu trebuie sa te accept, sa primesc placere de la tine sau sa ma unesc cu tine. Trebuie sa ne unim impreuna. Aceasta unificare este de fapt Creatorul, a treia componenta, asa cum este scris: Israel, Tora si Creatorul sunt Una.

Din partea a doua a  Lectiei zilnice de Cabala, 1.09.10, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca ganduri straine imi vin in minte in timp ce citesc Zohar-ul, inseamna ca fac o gaura in barca?

Raspuns: Aceste ganduri straine nu sunt ale tale, dar vin la tine de undeva. Nu depind de tine; Creatorul le trimite. Deci, relaxeaza-te. Nu faci o gaura in barca noastra comuna, doar cu gandurile care apar in tine.
Este important, totusi, ce faci cu aceste ganduri straine, adica, daca continui sa ramai cu ele si sa te gandesti la ele. Daca da, atunci vei face cu adevarat o gaura in barca. Sau poate vei rezista acestor ganduri si le vei arunca departe de tine, de fiecare data, in timp ce iti doresti sa stai impreuna cu prietenii, care folosesc toata puterea lor, ca sa duca aceasta barca la scop? Asta depinde numai de tine.

Acesta este cazul intotdeauna in Cabala: Lucram la ce ne trimite Creatorul, deasupra circumstantelor (Reshimot) care apar. Nu le alegem si nu suntem judecati conform lor. Numai reactia noastra la ele depinde de noi, si trebuie sa fim judecati pe baza ei.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 31.08.10, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYechi (Si Jacob a trait), paragraful 152: In mijlocul a toate acestea, Rabi Elazar a vazut ingerul mortii plecand, si a spus, Nicio afirmatie (propozitie) nu arata unde este Rabi Shimon. Rabi Shimon ii spune lui Rabi Elazar, Vino aici si tine-l pe Rabi Itzhak, pentru ca vad ca ii este frica. Rabi Elazar a venit si l-a tinut, iar Rabi Shimon si-a intors fata si s-a angajat in Tora.

Intrebare: De ce ii este frica unui suflet sa urce la urmatorul nivel spiritual? Daca el vede deja starea sa corectata, de ce ii este groaza sa o traiasca pe cea curenta?

Raspuns: Nu sunt pregatit pentru el si de aceea imi este frica. Intelepciunea Cabala vorbeste deseori despre veneratia in fata Creatorului. Starea de evlavie, teama este un vas spiritual (Kli, dorinta). Este la fel si in cazul nostru. Imi este teama ca nu sunt gata sa exist la nivelul daruirii in starea prezenta, pe care o impart cu prietenii si invatatorul, Rabi Shimon, care devine relevat ca mentor si ghid pe calea noastra.

Sa presupunem ca un invatator imi spune intr-o zi ca trebuie sa sar dintr-un avion. Dar eu sunt ingrozit pentru ca nu cred ca o pot face. Acesta este un exemplu pamantesc a felului in care ma simt in calitatile egoiste.

In spiritualitate, totusi, vorbim despre proprietatea de daruire, unde frica este si mai mare. Descopar ca acum sunt in daruire si nu am nicio putere proprie pentru ea. Sunt incapabil sa ma adun (asa cum as fi in lumea materiala) si sa fac urmatorul pas. Nu este la fel in spiritualitate, iar acolo este intotdeauna intreabarea: Voi primi puterea sau, mai degraba, voi fi in stare sa o cer? Aceasta teama, veneratie este o stare foarte problematica.

Teama, veneratia in fata Creatorului este prima porunca. O folosesc ca fundatie pe care eu construiesc restul. Asta pentru ca depind de Creator, de Lumina Superioara Inconjuratoare pe care o primesc. Pozitia mea la un anumit nivel spiritual depinde de cantitatea de putere pe care Lumina o furnizeaza pentru mine. Si daca nu imi aduce aceasta putere, nu o voi avea.

Cum pot participa la asta? Cat de aproape sunt capabil sa vin cu altii? Cat de mare este capacitatea mea de a face asta? Aceasta moarte (pentru egoismul meu) trebuie sa vina la mine pas cu pas. Trebuie sa fie acceptata de mine si schimbata in viata, in mine, asa cum este scris: Ingerul mortii devine ingerul vietii.

Actiunile spirituale (de daruire) pe care o persoana este gata sa le comita par o enorma piatra de incercare. Cand te gandesti la implinire, aceasta este dorita (in egoismul nostru). Dar cand te gandesti la dorinta corectata (Kli) – unde este relevata – apare respingerea si frica: Sunt bun pentru asta?

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 1.09.10, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

In realitate, nu exista nicio diferenta intre Creator si grup; exista numai in egoul nostru. Numai un element este ascuns de mine: sursa placerii. De aceea vad grupul, in loc sa-L vad pe Creator.

Asta este facut, totusi, pentru salvarea mea proprie, astfel incat sa dezvolt o relatie altruista cu ei si sa nu fiu corupt de placerea pe care ei mi-ar furniza-o! Deci, placerea si satisfactia care exista in grup  este ascunsa de mine, si eu sunt capabil sa construiesc relatiile cu ei prin actiunea mea libera si independenta.

Daca Creatorul se reveleaza pe Sine, si iubirea Lui pentru mine, atunci ma va obliga in totul si va anihila posibilitatea de-ami folosi liberul arbitru. Dar in ascunderea Creatorului, eu ramant total independent: Daca ma simt ca fiind apropiat de grup, ma misc mai aproape, daca nu – ma indepartez, nu pot gandi la fel ce anume vreau de la ei. Ascunderea este o mare favoare din partea Creatorului; El face aste pentru propriul nostru bine, pentru a ne permite sa ne construim.

Ascunderea ma face sa raman neutru si aduna caracterul meu individual si valorile. Mi se pare doar, ca sunt inconjurat de un grup de straini. De fapt este propriul meu suflet, Kli-ul meu spiritual.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 1.09.10, Ce este Zi si Noapte, in munca?

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Starea 1 (starea noastra prezenta) este daruire catre sine, care este compusa din placere si implinirea dorita. Starea 2 (starea pe care vrem sa o obtinem) este daruirea catre Creator, care va constitui placere pentru noi. SI aici se afla contradictia.

In daruire catre sine, actiunea insasi, munca si recompensa sunt toate intr-o singura directie, intr-o singura linie. De aceea este numita Lumina Directa si totul este clar pentru noi acolo. Inceputul, sfarsitul si dobandirea acestui scop final sunt indreptate catre o singura directie: catre mine.

Dar daca doresc sa ma delectez in daruire catre Creator, atunci apare o problema cu privire la intentia opusa si rezultat. Trebuie sa corectez intentia, si asta este impotriva dorintei mele! Daruirea catre Creator ar trebui sa se intoarca in primire si placere pentru mine. Si trebuie sa ma bucur, deoarece acesta este planul creatiei. Totusi placerea trebuie sa vina din daruire si asta imi este complet opus!

Scopul creatiei este placere si corectarea creatiei este daruire. Totusi, aceste doua conditii se contrazic una pe alta. Acesta este principalul obstacol si dificultate in perceptia noastra, care ne blocheaza constant calea, indepartandu-ne de la oportunitatea de a realiza ce a fost planuit.

Trebuie sa depunem un mare efort si sa facem o munca enorma, pe de o parte, si totusi, pe de alta parte, rezultatul nu depinde de noi; este dat de Sus. Intre timp doar dezvaluim dorintele noastre prin munca. Nu obtinem scopul ci, mai degraba, obtinem Kli-ul, vasul care il poate tine.

Prin urmare, aceste doua stari opuse (daruire catre Creator si placerea derivata din asta) se vor uni numai din adeziunea cu EL. Si numai Lumina Superioara, care ne schimba natura, ne poate aduce la aceasta adeziune.

Trebuie sa ne schimbam din starea in care inima controleaza persoana (si din acest motiv Cabala considera o asemenea persoana pacatoasa) la o stare unde fiinta umana din noi guverneaza asupra inimii si astfel omul este numit drept. Si este numai o singura solutie pentru a dobandi asta: grupul cabalist, care este un model, un exemplu si contextul in care noi ne putem verifica si vedea in ce masura corespundem sau nu acestui scop.

Grupul este capabil sa ma convinga de faptul ca nu am nimic mai valoros decat daruirea catre Creator! Pe de alta parte, totusi, ajung la concluzia ca nu sunt capabil de nimic si numai Creatorul ma poate ajuta. In aceasta maniera obtin dorinta de care am nevoie, o rugaciune.

Totusi, acum ne lipsesc aceste doua stari total opuse: Keter si Malchut, Lumina Directa si Lumina Reflectata, corespondenta inversa la Lumina si dorinta. Toate acestea sunt continute numai in Kli-ul corectat care are o intentie impotriva contextului dorintei.

Trebuie sa construim pentru prima data acest model al primelor 10 Sfirot, in sinele nostru. Apoi vom avea structura interioara, ca prima celula a unui nou organism, din care se va dezvolta embrionul sufletului.

Din prima partea a Lectiei zilnice de Cabala, 31.08.10, Care sunt cele doua actiuni in timpul coborarii

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cine este de vina pentru prabusirea mea la analiza finala: eu sau Creatorul? Este rezultatul eforturilor mele sau a lipsei acestora?

Raspuns: Se spune despre Creator, Eu sunt inceputul si sfarsitul. Eu sunt inceputul inseamna ca fiecare stare initiala nu depinde de o persoana. De obicei, nu are nimic de a face cu ce s-a intamplat anterior.

Nu vorbesc despre oamenii obisnuiti in care genele (Reshimot, ordinele de Sus) se desfac mecanic si secvential si intrebarea pentru scopul vietii si dobandirea liberului arbitru nu apare. Mai degraba, ma refer la o persoana care a primit deja un gol de umplut si simte ca apare la suprafata intrebarea despre scopul vietii. O asemenea persoana se poate implini prin intrarea intr-un grup (sistemul colectiv al sufletelor) si analizarea coborarilor si urcarilor, deoarece acesta stare initiaza calatoria spirituala.

Totul este evalut in raport cu libera alegere, nu cu starea insasi. Conditia mea nu conteaza; poate fi buna sau rea. Ceea ce conteaza este cum o folosesc chiar acum. Cu alte cuvinte, numai derivatul este evaluat.

Nu pot schimba lumea, nici sa o corectez. Corectez participarea mea in ea.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 31.08.10, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

In articolul Cand o persoana stie ce inseamna frica de Dumnezeu, Rabash scrie ca un pacat are loc chiar in timpul unei ascensiuni, cand o persoana merita iubirea Creatorului si decide sa o foloseasca drept fundatie pentru munca sa, aruncand in afara credinta. O persoana crede ca nu va cobori din nou, deoarece va avansa conform simtului comun. Totusi, el coboara din nou in iubirea pentru sine, in pedeapsa pentru faptul ca a pierdut credinta.

Si aceasta pedeapsa este corectia care il ajuta sa se intoarca la calea directa a ascensiunii pe scara spirituala.

Exact in acest mod trebuie sa ne interpretam starile. O stare in care noua ni se pare ca suntem intr-o coborare si ca am primit o pedeapsa ne este data de fapt, pentru corectarea noastra.  Cand cineva isi simte pacatul inseamna ca nu mai pacatuieste. Un pacat este ceea ce am facut anterior! Si simtirea unui pacat comis este deja corectare.

Din partea intai a Lecţiei  zilnice de Cabala, 30.08.10, Cand o persoana stie ce inseamna frica de Dumnezeu

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→