Intrebare: In afara de dorinta de a intelege Zohar-ul, eu vreau, de asemenea, sa memorez definitiile cuvintelor pentru a le conecta una cu celalalta. Ce trebuie sa fac daca le uit constant?

Raspuns: Trebuie sa ceri sa simti! Este foarte bine ca uiti. Cabalistii se roaga sa uite tot ce au invatat in fiecare minut. Exista intotdeauna o pauza intre grade, atunci cand tot ce ai obtinut in gradul anterior este uitat si sters din senzatii si memorie.

Dobandim in senzatii in dorintele corectate. Toate numele si titlurile despre care citim in Zohar (HaVaYaH si Elokim in toate variantele de combinatii si manifestari) sunt relevate in dorinta corectata.  Cand sunt relevate una dupa alta in dorinta mea, incep sa lucrez cu sentimentele mele, la fel ca in lumea noastra.

Unei persoane i se pare ca sentimentele sunt mai putin importante decat mintea. Totusi, sentimentele vin si se unesc cu mintea pentru a o ajuta sau a o servi. Daca invatam toate partile din Studiul celor Zece Sfirot, este doar pentru a ne ridica sa folosi aceasta cunoastere ca o baza pentru a cere senzatiile. De fapt, invatare inseamna unitate, iar cunoasterea este unificare sau adeziune (Zivug).

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 11.08.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Ai spus ca pentru a intelege Zohar-ul trebuie sa facem o deschidere in inima. Cine face aceasta deschidere?

Raspuns: Lumina! Eu insumi sunt incapabil sa fac asta. Numai Lumina poate. Ca printr-o lupa care mareste, razele Luminii sunt concetrate si devin atat de puternice incat ard prin dorinta ta de a simti placere, de aceea creeaza o deschidere.

Intrebare: De ce nu putem face noi aceasta deschidere?

Raspuns: Nu este treaba noastra sa facem aceasta deschidere. Cand doua inimi se unesc prin dorintele lor, aceasta se numeste deschidere in zidurile inimilor lor. Un zid in inima inseamna o inima intreaga, dar noi avem nevoie de inimi sparte. Daca inimile nostre, a ta si a mea, au brese, si noi conectam aceste brese, munca este facuta. Eu vreau ce vrei tu si tu doresti ce doresc eu. Suntem legati deja. Daca doi sunt uniti si conectati in calitatea daruirii, acolo are loc revelatia.

Cat de puternica va fi aceasta reveletie va fi bazat pe tot ceea ce ai tu si cu mine in inimile noastre, in afara de spargere si aceste brese conectate impreuna. Sunt mii de obstacole in inima ta, tot felul de ganduri si griji; Le am si eu, de asemenea.

In masura in care suntem capabili sa depasim aceste obstacole si sa stam conectati, sa ne ingropam in ele si sa ne tinem impreuna deasupra lor pentru a ramane in senzatia comuna a calitatii de daruire (deoarece numai prin parteneriat putem sta in ea), in aceasta masura suntem capabili sa obtinem proprietatea Creatorului in conexiunea dintre noi. De aceea, incercam si discernem gustul daruirii.

Continuarea intrebarii: Cum conectam bresele din inimile noastre?

Raspuns: Asta o face Lumina. Munca noastra este numai sa ne dorim sa se intample. Nu este necesara nicio alta actiune! In timp ce citim Cartea Zohar doresti ca aceste cuvinte ale ei sa sape si sa deschida o fereastra in tine.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 11.08.10, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Inainte de Rosh Hashanah (Anul Nou) este un obicei de a te cai de pacate si de a cere iertare.

Din articolul lui Rabash Cerere pentru iertare: Daca o persoana cere Creatorului sa-l ierte, inseamna ca realizeaza adevarata cauza a pacatelor sale. Daca ii lipseste credinta completa, atunci se roaga Creatorului sa-i dea putere pentru obtinerea credintei in inima sa.

Aici se gaseste diferenta dintre cineva care a obtinut deja credinta (proprietatea daruirii) si astfel este numit Israel (aspirand catre Creator) si cineva care nu a obtinut credinta si astfel este numit Ne-evreu, ne-yehudi (strain, adica cineva cu un set diferit de dorinte, deoarece dorinta (Ratzon) vine de la cuvantul Aretz (pamant) si de aceea, Ne-evreu este cineva care nu aspira catre Creator).

Aceia care dobandesc credinta permanenta sunt capabili sa spuna diferenta dintre cele doua nivele ale dezvoltarii si sa-l binecuvanteze pe Creator pentru ca sunt capabili sa urce de la nivelul numit Ne-evreu la cel numit Israel: Multumesc, Domnul meu, pentru ca nu m-ai facut Ne-evreu.

O persoana straina este o persoana care actioneza de dragul ei. Israel sau Yehudi (intim legat) este cineva care vrea sa se uneasca cu Creatorul pentru a-I darui. Ambele parti sunt prezente in fiecare persoana: partea necorectata (unde conduce egoismul) si cea corectata (unde guverneaza proprietatea daruirii).

Acestea sunt diferentele intre un strain si Israel si este un indicator al tuturor pacatelor noastre. Trebuie intotdeauna sa ne pastram la mijloc. Acest tip de auto-analiza inseamna inceputul Rosh HaShana-Anului Nou (o noua schimbare).

Fiecare trebuie sa se simta ca un Babilonian care este pus in fata alegerii unde sa mearga: sa-l urmeze pe Abraham si sa devina Israel (cel care il cauta pe Creator, calitatea daruirii) sau sa urmeze calea restului lumii, calea egoismului.

Este evident ca o persoana pacatuieste nu pentru ca are dorinte egoiste, deoarece a fost creata in acest fel. Totusi, daca ea alege sa stea in egoismul ei, atunci se numeste pacat. Prima data cand se intampla nu se numeste pacat (asa cum se spune despre pacatul lui Adam HaRishon): este numai prima clarificare a actiunii, este cauza si consecinta. Dar cand deja descopar pacatul meu (egoul) si sunt de acord ca acesta sa ma guverneze, atunci inseama ca am pacatuit. Acesta este un test care arata pentru ce ma zbat cu adevarat.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 9.08.10, Pregatire pentru pocainta

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nu-l invinovati pe Creator daca progresul tau spiritual este foarte incet si nesemnificativ. Trebuie, in primul rand sa descoperim dorintele din noi. Fara ele nu am fi in stare sa simtim o schimbare in starile noastre.

Daca nu simt lumea spirituala, inseamna ca inca nu vreau asta! Este aici, chiar langa mine, dar daca nu vreau sa o vad, nu o revelez. Nu exista cadouri de Sus. Felul in care descopar lumea spirituala depinde numai de mine si de dorinta mea. De indata ce dorinta mea creste si atinge nivelul urmator, lumea spirituala mai inalta, eu imediat o descopar. Dar daca nu simt o nevoie pentru asta, atunci nu o pot revela.

Totul depinde de persoana. Singura noastra sarcina este de a ne influenta unii pe altii pentru a discerne corect dorinta noastra. Putem tipa si arde in dorinta, dar poate fi o dorinta pentru un lucru gresit, atat in cantitate cat si in calitate.

Ce ne trebuie este un o dorinta clara, in care cel mai important lucru este calitatea dorintei: Ce imi doresc cu adevarat, mai degraba decat cat de mult mi-o doresc. In spiritualitate cantitatea nu este importanta, numai calitatea este. Calitatea dorintei spirituale o numim forta. Forta dorintei in spiritualitate este definita  de ascutimea si precizia cu care este directionata. Asta necesita o grija permanenta pentru a fi siguri ca dorinta are directia corecta.

Daca intrebi oamenii cum isi imagineaza spiritualitatea si ce isi doresc ei, vei primi un raspuns diferit, de la fiecare persoana. Asta poate fi constatat lucrand in grup si folosind ajutorul Luminii, pe care toti o vom atrage impreuna, in timpul studiului, pentru ca intelegem ca pentru moment nu avem dorinta corecta pentru daruire si incredere.  De aceea, vrem sa vina Lumina si sa ne explice, sa ne arate exemple si sa creeze dorinta in noi! Asta se numeste o necesitate fara o necesitate, rugaciunea dinaintea rugaciunii.

Totusi, o data ce o persoana este adusa la grup, din acel moment totul depinde de ea.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala, 11.08.10, Trebuie intotdeauna sa discerni intre Tora si munca

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ce este credinta deasupra ratiunii? Credinta este daruire, iar deasupra ratiunii inseamna ca este mai importanta decat primirea. In starea noastra, aceasta proprietate se manifesta numai prin atitudinea mea fata de grup, pentru ca numai intr-un grup pot vedea clar ca prefer binele grupului decat pe al meu, in actiunile si gandurile mele.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 8.08.10, Importanta credintei care are loc intotdeauna

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Sa primim placere in dorintele noastre de daruire este complet diferit decat sa primim in mod egoist. Mai intai avem nevoie sa dobandim un ecran anti-egoist, apoi sa atragem placere, sa o rejectam de dragul Gazdei si, in final, sa castigam capacitatea de a primi placere pentru a-L delecta pe El. In acest fel primim dublu. Primim senzatia placerii in noi si, cel mai important, senzatia maretiei Gazdei. Maretia Sa este infinita si depinde numai de masura valorizarii ei, in ochii nostri.

Raportul dintre placerea primita din implinirea directa si placerea primita din cunoasterea valorii Daruitorului este aceea cu care noi suntem de acord sa o primim de la El, in mod simbolic; este doar o mica samanta, o picatura care abia defineste un punct de contact. Totusi, maretia Lui este in ochii nostri, adica noi marim acest punct la o valoare infinita.

De aceea, pacatosii pierd dublu si cei drepti castiga dublu primind intreaga Lume a Infinitului, numai pentru ca ei poseda un ecran. Daca avem o sursa de energie, asta presupunand doua forte opuse plus si minus, atunci putem pune in miscare un dispozitiv care functioneaza in mod folositor. Dar daca incercam sa conectam aceste doua forte opuse, fara acest dispozitiv, se va intampla un scurtcircuit intre ele.

Daca dorim implinire, atunci trebuie sa gasim calea corecta de a ne conecta cu Creatorul, ceea ce se numeste un ecran, dispozitivul care aduce beneficii altora. In acest caz, toata Lumina va trece prin noi in jos, la ceilalti, si noi ne vom simti ca si sursa, ca si Creatorul.

Daca folosim vasul daruirii, vom simti urmatoarele: 1) placere in noi insine, 2) placere in El si 3) placere venind de la El, adica noi, simultan vom fi in trecut, prezent si viitor, inveliti in toata placerea existenta, toata Lumina Lumii Infinitului. Aceasta va sterge senzatia de timp, miscare si spatiu.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 6.08.10, Invatatura Cabalei si Esenta ei

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce vrea sa spuna Zohar-ul prin, Cand o persoana sta adormita si sufletul o paraseste si depune marturie pentru acea persoana (Capitolul Lech Lecha (Mergi inainte), paragraful 359)?

Raspuns: Sufletul este Lumina in dorinta (Kli). Nu ne putem corecta dorintele noastre de a primi, numai in Sfirot Keter, Hochma si Bina, in timp ce corectia in Sfirot Zeir Anpin si Malchut este numai partiala. Din acest motiv, cea mai mare Lumina care se manifesta in noi pana acum este Lumina Neshama, in timp ce Lumina Haia si Iechida servesc numai ca mici iluminari suplimentare, de jos in sus.

De aceea, dorinta noastra colectiva este numita suflet (Neshama), dupa numele celei mai mari Lumini, pe care sufletul o poate contine in el, pana la sfarsitul corectiei. Daca dorinta exista in starea in care este capabila sa dobandeasca Lumina Neshama, se numeste suflet (Neshama). Asta, pentru ca numim dorintele dupa numele luminii cu care sunt umplute. Totusi, daca dorintele nu pot contine aceste lumini si sunt umplute cu ele in timpul lipsei ecranului, atunci nu este niciun suflet. Asta pentru ca senzatia este ecranul si Lumina Reflectata – propritatea daruirii.

Sufletul nu este primirea de catre mine a Luminii de Sus. Sufletul (Neshama), la fel ca toata Lumina Interioara din dorinta, este format de mine, atunci cand dau aceasta Lumina altcuiva, trecand-o prin mine si astfel fiind umplut de ea. Asta se numeste Lumina mea, Lumina pe care o primesc. Primesc oportunitatea de a darui si asta este ceea ce ma umple.

De aceea noaptea , cand inca nu sunt capabil sa corectez dorintele mele si sa castig controlul asupra lor – cu ajutorul ecranului (proprietatea daruirii) – primesc o impresie negativa in dorinta mea, numita intuneric. Dar ce este intunericul? Intunericul este starea in care nu pot darui si aceasta stare se simte ca noapte, adica lipsa daruirii din partea mea. Simt regret si ma pregatesc sa corectez dorintele mele.

Merit ziua prin munca mea in noapte. Ma trezesc in zori pentru a ma uita la lectiile de Cabala si pentru a ma uni cu prietenii; Fac corectii variate si obtin noi dorinte si ecrane. In toate aceste ecrane si dorinte realizez o noua forma de daruire, care ma umple. Asta inseamna ziua a trecut.

Deci, noaptea este, de asemenea, o stare spirituala, pentru ca este pregatirea dorintelor. Si daca o persoana nu are o dorinta de a castiga daruire, chiar si noaptea nu exista pentru ea, pentru ca noi definim notiunea de zi si cea de noapte, conform starilor spirituale.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 5.08.10, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Nu este o mai mare bucurie decat atunci cand rezolvi indoielile. Indoielile rasar din diferentele dintre primire si daruire, Lumina si dorinta. Daca elimin aceste diferente si le aduc la unitate, la unificare, atunci nu este o placere mai mare decat adeziunea lor. Cele doua lucruri aparent opuse se unesc, deodata. Ele cad la intelegere si pace si asta ne duce pe noi la o explozie de bucurie. Sunt creat in asa fel, incat simt placere din asta.

Placerea este un rezultat al descoperirii Luminii in vasul spiritual sau dorinta. Lumina poate fi revelata numai in masura in care dorinta ii corespunde. Deci, ce percep eu? Este dorinta mea proprie? Nu, nu este. Sau poate este Lumina? Nu, nu este nici Lumina. Percep rezultatul interactiunii lor, fie ca suferinta, fie ca placere.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 6.08.10, Invatatura Cabalei si Esenta ei

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Articolul lui Baal HaSulam Invatatura Cabalei si Esenta ei, sectiunea Expresii Spirituale: Spiritualul nu are nicio imagine, deci nu are nicio litera pe care sa o conteplam. Chiar daca declaram, in general, ca este Lumina Simpla, care coboara si se extinde cautatorului, pana cand acesta se imbraca in ea si o dobandeste intr-o cantitate suficienta pentru relevarea Lui, aceasta, de asemenea, este o expresie de imprumut. Asta, deorece tot ce este numit Lumina in lumea spirituala nu este ca lumina soarelului sau a lumanarii.

Pentru o persoana care nu percepe inca spiritualitatea, conceptele spirituale sunt o gramada de cuvinte abstracte. Este ca un copil care nu intelege intelesul cuvintelor si le repeta, pur si simplu, dupa adulti. Si atunci cand ii reprosam, Ce ai facut?, el ne raspunde bucuros, Ce ai facut!

Cu alte cuvinte, nu intelegem fenomenele spirituale pe care cuvintele le reflecta si, ca un copil, repetam cuvintele dupa Cabalisti. Totusi, gradual, trebuie sa le abordam in adevaratul lor inteles si sa simtim ceea ce este ascuns in spatele acestor cuvinte.

Toate conceptele spirituale exprima o dorinta si o senzatie in interiorul dorintei, deoarece nimic altceva nu exista in intreaga realitate. Exista o dorinta (vasul spiritual) si ceva care intra in ea. Impresia dintr-o dorinta se numeste Lumina.

Dorinta este impartita in cinci nivele: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin, si Malchut. In concordanta, descoperim in dorinte cinci tipuri de Lumina: Nefesh, Ruach, Neshama, Haia, si Iechida. Suma acestor cinci Lumini si cinci dorinte defineste numele Creator, adica cineva care ma influenteaza. Creatorul este Cel care a creat dorinta in mine si mi-a dat ecrane pentru ea. El este Cel care a aranjat totul, maniera in care simt impactul Lui, felul in care o fac. El a facut totul. Tot ce fac eu este sa simt consecintele actiunilor lui.

De aceea, tot ceea ce percep se numeste munca pentru Creator. Il chem dupa numele care este format de suma dorintelor mele si Luminile pe care le simt in ele, asta este, din impresia pe care o primesc. Asa sunt formate cuvintele in spiritualitate.

Trebuie doar sa ne intelegem pe noi insine si apoi il vom descoperi pe Creator in noi. De aceea il numim Bo-reh (Vino si Vezi). Numele Creatorului sunt eu simtind proprietatea Lui de daruire care apare in mine. La inceput, noi, ca si copiii, repetam cuvinte vagi dupa Cabalisti: Keter, Hochma, Bina, AB, SAG si asa mai departe. Eventual, totusi, va trebui sa dobandim intelesul lor si sa incepem sa le simtim.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 6.08.10, Invatatura Cabalei si Esenta ei

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Moartea lui ARI inseamna moartea lui Mashiach ben Joseph (Mesia Fiul lui Iosif)?

Raspuns: Vorbim despre suflete! Ce are de a face moartea corpului fizic cu asta? Sufletul poate opera in sistemul comun fara sa se descopere in aceasta lume. Sunt multe suflete in aceasta stare. Corpul din lume noastra este o consecinta externa a sufletului care ajuta alte suflete.

Conexiunea dintre suflete este singura noastra realitate. Vedem si intelegem anumite conexiuni intre suflete  in timp ce lucram impreuna si impartim cunoastere si sentimente unul altuia. Totusi, exista un alt tip de conexiune unde sufletele sunt incapabile sa simta adevarata lor stare si deci percep conexiunea lor ca imagine a acestei lumi.

Care este diferenta dintre aceasta lume si cea spirituala? In lumea spirituala, conexiunile interioare intre suflete imi sunt relevate. Invers, cand nu sunt capabil sa descopar aceasta conexiune interioara, o vad in forma exterioara ca aceasta lume, care mi se manifesta intr-o maniera foarte neclara, nesigura si estompata.

Lume (Olam) este un grad al ascunderii (Alama). Eu exist in sistemul comun de suflete, dar ascunderea ma afecteaza si imi prezinta acest sistem in forma inselatoare a acestei lumi. Totusi, este acelasi sistem. Nimic altceva nu exista decat structura singulara Adam HaRishon, sistemul sufletelor conectate. Suntem toti parte din el. Totusi, in loc sa percepem toate sufletele si reteaua care le conecteaza, noi percepem aceasta lume.

De aceea, aceasta lume este numita ultimul grad, adica este complet taiata din actuala noastra perceptie. Este similar cu ceea ce se intampla in timpul pierderii cunostintei ,cand o persoana sta intinsa cu ochii inchisi si are halucinatii. Totusi, eu exist in acelasi sistem. Sunt doar incapabil sa-l percep si deci, il vad intr-o forma distorsionata, asa cum este scris, Fiecare persoana judeca in functie de priile-i defecte.

Dar odata ce imaginea corecta imi devine revelata, voi fi socat sa vad cum totul este diferit de felul cum imi aparea initial. Nu exista lumi separate una de alta; este o singura structura pe care o descoperim pe masura ce ne corectam dorintele. Sunt 5 nivele ale corectiei si, conform cu aceastea, descoperim cinci stari ale realitatii: cele cinci lumi si 125 grade.

Aceasta este ceea ce traim, pentru ca Creatorul, niciodat nu a creat o alta lume. Unele parti ale sufletului comun sunt deja corectate si functioneaza activ, in timp ce restul sunt inca sparte si nu percep conexiunea normala intre suflete. De asta trebuie sa intelegem obligatia noastra pentru a executa aceasta corectie, datoria noastra fata de altii, noi insine si sistemul comun care ii sprijina si pe care il numim Creator.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 5.08.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→