Avem nevoie de conexiune, dar totusi nu de conexiunea dintre noi, ci mai degraba cu Creatorul. De aceea, pentru a atinge conexiunea cu Creatorul, pentru a-L descoperi, depinde de noi sa construim o relatie corespunzatoare intre noi, in concordanta cu principiul „sfarsitul actiunii sta in gandul preliminar”.

Conexiunea dintre noi trebuie sa treaca dincolo de ego si sa provoace daruire mutuala.

Aceasta conexiune trebuie sa fie egala pentru toti, la fel de distanta sau apropiata. Depinde de noi ca sa ne preocupam de toti prietenii nostri din toata lumea, din moment ce acest lucru ne da posibilitatea sa simtim daca ne aflam in daruire sau nu.

Aceasta deoarece nu simt nici o apropiere cu prietenii mei care sunt departati. Ne aflam intr-o conexiune interioara cu oameni ale caror figuri ne sunt familiare si este diferit in ceea ce priveste prietenii care nu sunt inclusi in acest cerc. Ei imi furnizeaza sentimentul corect: Ma aflu oare in daruire, sau nu?

Acest lucru este foarte important: Mentin eu oare adevarata orientare? Sunt eu preocupat de toti prietenii asa cum sunt ei, precum o mama care isi aduce copiii „sub aripile ei”? Acesta este un semn pentru mine ca tanjesc dupa daruire.

Acesta este modul in care cineva se autoexamineaza, modul in care e preocupat de ceilalti si modul in care ii intareste. Iar impreuna tintim sa pastram conexiunea cu Creatorul, pentru implinirea similaritatii cu proprietatile Lui. Pentru asta este atat de important sa descoperim Creatorul in concordanta cu tanjirea noastra pentru El, pentru daruire. Si realizam aceasta daruire intre noi, in interiorul grupului si deasemenea intre prietenii din toata lumea.

Aceasta deoarece nu exista indepartat si apropiat in spiritualitate. Daruirea este daruire. Dar problema este ca eu nu cuprind tot sistemul, ci doar o parte din el. Iar aceasta parte este deasemenea integrala. Nu poate fi mai putin de asta si nici mai mult, deoarece nu exista „partial” in spiritualitate. Sistemul imi poate fi revelat pana la un nivel sau altul, dar nu exista masura pentru integralitate, deoarece fiecare parte este revelata in proportie de suta la suta.

De aceea depinde de noi ca sa aspiram sa simtim un grup omogen, complet in totalitate. Nu exista mare si mic, nu exista departe si aproape. Ma raportez la tot, in mod egal. Acesta este un test foarte important cu ajutorul caruia eu pot corecta, „slefui” si „calibra” calitatea de daruire din interiorul meu, astfel incat sa fie din ce in ce mai corect totul.

Si in interiorul proprietatii de daruire, vin mai aproape pentru a-L simti pe Creator. Si in acest mod imi corectez Kli-ul, vasul, dorinta; ajung din ce in ce mai aproape de a descoperi puterea superioara. Este bine si benefic pentru ceea ce este rau si bun, pentru aproape si departe, pentru tot fara exceptie. De aceea in acest mod, avansez si eu.

In acest caz, prin intermediul eforturilor mele, trezesc Lumina care Reformeaza si aceasta ma aduce la echivalenta cu ea. Si astfel, intrebarea este, cum sa ne orientam catre puterea de daruire, catre Creator, cu ajutorul unei relatii de egalitate intre aproape si departe?

Din a 4-a parte a  Lectiei zilnice de Kabbalah 1/28/14, Scrierile lui Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate o persoană să îşi deschidă dorinţele sale în faţa prietenilor, atât la nivel fizic cât şi la nivel spiritual?

Răspuns: Fiecare ar trebui să simtă că se află în propria familie, indiferent ce se va întâmpla, sunt cu toţii ai tăi. Toate problemele, toate  izbucnirile, neînţelegerile cu copiii, cu soţia, soţul, sunt toate ale tale şi trebuie să le rezolvi indiferent cât de greu este. Deci încercaţi să vă trataţi prietenii aşa; verificaţi-vă inima şi vedeţi dacă este dispusă să reacţioneze în felul acesta.

Trebuie să dezvoltăm conexiunea dintre noi până când vom ajunge la nivelul de garanţie reciprocă. Garanţia reciprocă este atunci când sunt gata să reacţionez în felul acesta la orice s-ar întâmpla, ca şi o mamă cu copiii săi. Este gata să fie responsabilă şi să le asigure tot ce au nevoie. Este natural şi toată lumea înţelege asta în viaţa de zi cu zi. De aceea trăim în lumea materială, fizică. Mai târziu această lume va dispărea şi vom vedea forţe în loc de corpuri fizice. Această lume este numită iluzie deoarece în loc de forţe şi calităţi, simţim corpul fizic ca mineral, vegetal, animal şi oameni; adică materie. Mai târziu vom vedea că acestea sunt forţe ale primirii şi ale dăruirii.

Această lume ne este dată pentru a putea să ne ridicăm din acest punct cel mai de jos fără a fi forţaţi şi presaţi de Sus. Dacă am putea să vedem lumea spirituală, ne-am pierde liberul arbitru. Am vrea să facem totul în funcţie de ceea ce vedem. Aşadar ascunderile ne ajută să fim liberi, într-o stare în care putem creşte liber.

Adulţii se îndepărtează de copii pentru a-i lăsa să facă lucruri independenţi. Este la fel  şi aici, Creatorul se ascunde pe El într-o anumită măsură şi ne ajută “din spatele scenei.” Ne dă indicii prin care ne arată exact ce este greşit şi ce trebuie corectat. Munca noastră constă în a ne aminti că ne este arătat constant ce deficienţe avem într-un mod negativ, şi să transformăm acest negativ în pozitiv.

Atunci vom fi recunoscători Creatorului pentru că ne tratează în felul acesta, arătându-ne imaginea atributelor noastre din partea opusă, în foma lor negativă. Vrem să conectăm această imagine negativă cu dorinţele, gândurile, atributele noastre şi să le transformam în pozitive. De aceea suntem într-o continuă căutare.

Asta se numeşte munca Creatorului, care este făcută deasupra a tot ceea ce ne înconjoară. Dacă privim toate acestea din punct de vedere spiritual, va fi aşa şi va deveni lumea noastră spirituală. Se spune: “Creatorul nu şi-a schimbat acţiunea iniţială de creaţie.”

Extras din Pregătire pentru Lecţia Zilnică de Cabala 1/24/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce, uneori, suntem scuturaţi în măsura în care noi nu mai putem tolera condiţia noastră? Ne trezim dimineaţa şi totul este împotriva noastră…

Răspuns: Aceste “zguduituri” nu sunt împotriva voastră, ci ele vă dau, mai degrabă, o şansă de a vă trezi. Vreţi să escaladaţi o pantă abruptă dacă v-aţi trezit dimineaţa şi aţi văzut păsările cântând, soarele strălucind, totul înflorind, iarba verde în jurul vostru şi mângâierea valurilor la ţărmul mării?

Cum putem avansa fără rezistenţă? Trebuie să înţelegeţi că avem nevoie, cu adevărat, de linia stângă! Niciodată nu ar trebui să o respingem sau să o anulăm, ci mai degrabă, să muncim cu ea şi să o legăm de noi, aşa cum este scris în creierul nostru ca în piatră: ”Nimic nu este în plus în această lume”. Ar trebui să fim recunoscători să trecem chiar prin cele mai rele lucruri şi să întâlnim duşmani teribili. Cei care ne împiedică să diseminăm Cabala, care ne vorbesc de rău sunt extrem de importanţi pentru noi. Fără ei, nu vom fi în măsură să ne stabilizăm în mod corect.

Este imposibil să ne formăm fără forţele distructive care apasă asupra noastră. Graţie lor, putem să ne formatăm, să ne creăm, să ne construim. Nu putem să avansăm fără a doua forţă alternativă, fiind numai sub influenţa unei singure forţe, forţa bunăvoinţei. Am deveni nebuni dacă singura forţă pe care o întâlnim ar fi o forţă bună şi binevoitoare care nu are limite.

Noi acţionăm, mereu, în anumite limite. Dincolo de limite ar însemna să poziţionăm întreaga linie din stânga împotriva celei din dreapta. De aici, nu facem decât să începem această muncă şi de aceea, ar trebui să considerăm asta într-o manieră foarte simplă: ”Prin urmare, trebuie să ţin cont că viaţa mea este împletirea a două forţe opuse; este extrem de important să acceptăm că cele două compun viaţa mea”. Nu ar trebui să aşteptăm ca forţele care nu ne plac să dispară brusc. Asta nu se va întâmpla.

Priviţi cum funcţionează corpul nostru. Viaţa nu este posibilă decât acolo unde există interacţiune, conexiune, digestie şi metabolism.

Comentariu: Pot să înţeleg asta cu mintea mea, dar când Lumina începe să pună presiune pe mine un pic mai dur, nu mai pot să suport.

Răspuns: Există o singură reţetă: să mă agăţ de centrul grupului. Acum, vedeţi deja că aveţi nevoie de “scut”, altfel niciodată nu veţi fi sigur de ceea ce vi se va întâmpla în clipa următoare sau vă veţi teme teribil în loc să vă jucaţi cu jucăriile care vă sunt date în acest moment.

Eliberarea se găseşte numai în centrul grupului. Dacă vă agăţaţi de el, veţi fi salvaţi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013, Shamati 72, “Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

“Israel” înseamnă “Yaşar ke’El” (direct către Creator). Aceasta este o persoană care reacţionează la influenţa Creatorului asupra sa şi este gata să reacţioneze în funcţie de El. Creatorul ne trimite ceea ce numim “îngreunarea inimii” şi depinde de noi să trecem peste asta. La gradul la care trecem peste “îngreunarea inimii” intrăm într-o conexiune care este deasupra tuturor tulburărilor, deasupra tuturor dorinţelor egoiste, deasupra tuturor gândurilor care ne apăsă şi care nu ne direcţionează către echivalenţa de formă cu Creatorul.

Când ne ridicăm deasupra tuturor tulburărilor pe care Creatorul ni le trimite ne numim Israel. Şi dacă ne afundăm în aceste tulburări şi tânjim să îmbunătăţim condiţia în care ne aflăm pentru a deveni confortabili în fiecare moment, atunci rămânem la nivelul existenţei materiale.

Eventual, după multe încercări şi dezamăgiri, “ban cu ban se va aduna o sumă mare,” la un nivel mai înalt. Şi atunci vom fi de acord că viaţa nu mai are cum să continue aşa. Va fi clar că această dezvoltare nu poate fi decât pe calea Luminii care ne va duce în starea de Israel, “Direct către El.”

Stările prin care trecem se acumulează. Trebuie să trecem printr-o multitudine de acţiuni, care prin ego-ul nostru nu le agreăm şi nu le îndurăm cu răbdare. Pentru ego-ul nostru vrem totul rapid şi plăcut; dar conform relaţiei dintre Lumini şi Vase nu se întâmplă aşa. Şi se va întâmpla aşa până când dorinţa de a primi decide să se schimbe în intenţia numită “de dragul de a dărui.”

Am putea face o analogie cu un pendul care se duce din ce în ce mai sus în două direcţii până când în final se transformă în cel mai înalt punct. Ajunge astfel la intenţia “de dragul de a dărui.” Şi atunci toate mişcările de du-te vino, în faţă în spate, în jos în sus, în toate direcţiile şi toate formele, toate acestea intră în noul Vas care primeşte intenţia “de dragul de a dărui.”

De aceea se spune “Am muncit şi am găsit.” Trebuie să investim efortul maxim până când atingem acest ”am găsit.” “Am găsit” vine de Sus. Chiar şi cu un moment înainte de a crede că e imposibil. Este interzis a se revela acest secret şi de a vorbi despre el pentru a nu îndulci această perioadă prin care o persoană trebuie să treacă şi anume de a-şi înăbuşi ego-ul.

Baal HaSulam râdea când studenţii se plângeau şi spunea: “Sunt fericit de răul care este descoperit.” Îmi aduc aminte când studiam cu Rabash. Eram nervos şi ceream un răspuns, iar în schimb primeam un răspuns foarte sec, care nu mi se părea în regulă, mai ales de la o persoană care mă iubea. Credeam că mă urăşte pentru că era atâta de fericit că aveam dificultăţi. Ei bine aşa mi se părea mie totul când am început să studiez în prima jumătate de an. Îmi râdea în faţă ca răspuns la plângerile mele.

Eram cu adevărat furios pentru că investisem atâta de mult efort; am făcut tot ce mi-a cerut iar el nu era deloc iertător cu mine. Dar el făcea toate astea pentru a nu-mi îndulci senzaţia de amărăciune şi disperare. De ce? Pentru că dacă îndulcim această perioadă este lungită. Nu e nimic de făcut; trebuie să plecăm capul şi să adăugăm din ce în ce mai mult victoriei noastre.

Este adevărat că putem “să obţinem lumea într-o oră.” Eforturile noastre se pot aduna foarte rapid şi putem atinge revelaţia brusc. Şi cu adevărat sunt semne că  am fi aproape de revelaţie. Dar ultimul efort are o calitate unică. Calitatea depinde de conexiunea dintre noi. Pentru asta trebuie să ne deschidem la maximum încât să nu avem nici un gând şi nici o dorinţă că nu se va revela pentru toată lumea. Aşa trebuie să se examineze fiecare, bărbat sau femeie.

Munca femeii este diferită de cea a bărbatului, este mai mult pământeană această muncă, în schimb a bărbatului este mai spirituală. Bărbaţii sunt mai conectaţi la Creator. Femeile trebuie să depăşească refuzul. Asta implică mult efort.

Merită să dăm atenţie acestui fapt, deoarece credem că spiritualitatea este detaşată de viaţă, că este deasupra acestei lumi. Uităm că vasul spiritual, acolo unde Creatorul este descoperit, reprezintă legătura dintre prieteni. Dacă legătura dintre noi va fi corespunzătoare, atunci El va fi revelat, iar dacă nu va fi corespunzătoare El nu va fi revelat.Punct!

Extras din Pregătirea pentru Lecţia Zilnică de Cabala 1/24/14

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Primul articol al lui Rabash despre grup începe aşa: “Ne-am adunat aici să stabilim o societate…” pentru că fără aceasta omul nu poate ajunge la scop. Doar prin societate se poate pune pe sine în aplicare şi astfel să crească.

Creşterea spirituală nu are nimic în comun cu dezvoltarea materială, ci are loc într-un grup prin unitatea şi conexiunea între prieteni până la nivelul dispariţiei mele în grup, a dizolvării mele în grup.

Odată ce înţelegem că dezvoltarea noastră spirituală se bazează doar pe asta putem să considerăm că suntem pe drumul cel bun.

Înainte de a fi aşa, suntem ca “o sămânţă neplantată”: este depozitată undeva, dar nu poate creşte nimic din ea şi nimeni nu ştie dacă vreodată va creşte ceva din ea. De aceea există o metodă de evaluare a unei persoane care vine şi studiază la Centrul pentru Educaţie în Cabala, Academia de Cabala sau oricare curs de Cabala.

Cineva poate sta cu noi pentru o perioadă lungă de timp, dar doar când se va vedea ca o sămânţă plantată în grup ca şi când ar fi plantată în pământ, doar atunci pregătirea spirituală va începe.

Seriozitatea şi eficacitatea pregătirii noastre depinde de abilitatea noastră de a absorbi oameni noi şi de ai dizolva în grup. Un loc unde fiecare se integrează fizic, moral, material şi spiritual.

Trebuie să ne poziţionăm în grup ca o sămânţă care dispare în pământ în timp ce creşte şi se transformă în “nimeni şi nimic”. Ar trebuie să ne considerăm un material care formează o entitate nouă de o calitate mai bună: Grupul.

Trebuie să ne măsurăm şi să ne evaluăm în funcţie de creşterea spirituală în grup. De aceea urcările şi coborârile, tot felul de schimbări în stările noastre, în senzaţiile şi înţelegerile noastre nu trebuie simţite individual ci colectiv.

Nu contează câtă cunoaştere are cineva dacă simte sau nu spiritualitatea sau cât de mult cunoaşte cineva materialele de studiu. Acestea nu sunt unităţi de măsură, ci doar idei false despre ceea ce înseamnă dezvoltarea spirituală. Creşterea spirituală este măsurată doar prin abilitatea de a te conecta cu ceilalţi.

De aceea, primul nivel la care trebuie să ajungem este nivelul zero, ca o sămânţă plantată în pământ care devine nimic.

În alte cuvinte tot egoismul nostru, toată viaţa noastră, tot ceea ce s-a întâmplat înainte nu trebuie luat în considerare. În mod natural noi trebuie să avem grijă de viaţa noastră materială. La nivel material trebuie să continuăm să fim ceea ce am fost anterior. Dar lucrul cel mai important este să ne transformăm într-o sămânţă care iniţiază viaţa spirituală. Aşa ar trebui să ne vedem pe noi.

Atunci când simţi că ai ajuns la starea aceasta, când continui să aspiri la ea şi te evaluezi doar prin prisma aceasta, când scopul tău este doar această stare şi tot ceea ce faci este în direcţia aceasta, doar atunci ajungi pe drumul cel bun. Restul de realizări nu sunt importante pentru nimeni. Reevaluarea este foarte importantă, mai importantă decât orice, pentru că astfel te întorci la începutul scării spirituale.

Atunci când te transformi în zero, când are loc prima restricţie (Tzimtzum Aleph), se trage o linie şi din acest moment aprecierile pentru grup şi mediu încep să crească. Se clarifică dacă eşti doar poziţionat înăuntrul grupului sau eşti o parte total activă. Ca parte activă absorbi dorinţele, speranţele şi scopurile întregului grup şi lucrezi ca o mamă pentru copiii săi, îi serveşti şi faci orice pentru avansarea lor.

Extras din  Convenţia din St. Petersburg 7/12/13  –  Lecţia 4

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Studiul celor zece Sefirot, partea a 3-a, capitolul 1, articolul 6: Astfel, Masach (ecranul) care atinge superiorul ca urmare a încorporării celui inferior în el, se numeşte fereastră, deoarece nu există Dinim în asta, ci numai un motiv de iluminare, ca o fereastră.

Inferiorul penetrează în superior şi îl trezeşte şi cere să primească Lumina de la cel de mai sus, creând astfel o fereastră în superior. Cer superiorului să-mi transmită această Lumină şi este ca şi cum aş face o gaură.

Nivelul superior funcţionează ca un amplificator electric cu o mare rezistenţă la intrare. Este foarte important că eu nu influenţez amplificatorul şi nu mă aduc în el, ci îl operez numai prin acţiunea mea. Eu nu conectez sistemul meu la sistemul său, ci dau semnalul meu la semnalul lui.

Astfel, amplificatorul trebuie să aibă o înaltă impedanţă la intrare. În trecut, amplificatoarele erau construite din lămpi cu diode cu rezistenţă puternică şi nu din tranzistori. Atunci, puteţi fi siguri că nu afectaţi sistemul în nici un fel, nici nu efectuaţi schimbări în sistem, decât doar pentru a-l opera.

În acest mod sunt făcute nivelurile spirituale. Totuşi, trebuie să depăşim această mare rezistenţă. Munca noastră este de a depăşi în acest mod dorinţa de primire, pentru a anula rezistenţa şi de a înscrie doar dăruirea mea în ea. Tehnologia ne permite să facem asta, conectând semiconductori. În munca spirituală, am nevoie de Lumina Hassadim pentru a anula rezistenţa.

Lumina Hassadim simbolizează dorinţa mea de dăruire pură, fără a conecta întregul sistem la sistemul superior. Vreau doar să inserez dăruirea mea pură în superior, deci anulez imediat toate limitele şi fac o “fereastră” în ea prin care ating superiorul.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 20.01.2014, Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pentru a deveni integraţi în ceilalţi şi pentru a sparge imensa rezistenţă de la intrare trebuie obligatoriu să ne anulăm. După asta putem să ne furişăm în sistem ca un virus. Este foarte greu să te aperi de un virus pentru că viruşii ştiu cum să devină invizibili sistemului defensiv al corpului.

Fiecare dintre noi va simţi şi va reprezenta grupul ca un zero complet. Va trebui să ne anulăm la maximum . Aşa ar trebui să concurăm unii cu alţii. Cine se poate anula mai mult. Fiecare ar trebui să se străduiască în munca asta şi să trezească şi pe alţii.

Gupul va deveni din ce în ce mai conectat cu cât fiecare dintre noi se va anula mai mult. Când această includere mutuală va ajunge la nivelul cel mai de jos, ne vom transforma într-un întreg şi imediat vom simţi prima conectare cu Creatorul. Atâta timp cât ne-am anulat forma noastră egoistă şi suntem gata să fim lut în mâinile Maestrului, forma Creatorului va fi manifestată în noi.

După care mai mult egoism va fi adăugat şi din nou va trebui să ne anulăm. Aşadar muncim până când ne transformăm într-un întreg fără formă şi suntem pregătiţi pentru orice, asta reprezintă să devenim lut în mâinile Maestrului. Şi din nou vom obţine forma Creatorului, mai exactă, mai precisă şi ÎL vom cunoaşte şi mai mult.

Creatorul va începe să ne domine şi ne va umple cu proprietăţile Sale. Va îmbrăca toate gândurile şi dorinţele noastre şi va da forma Lui acestora. Când vom atinge prima oară această stare, doar formă Superioară va fi prezentă în materia noastră.

În drum către această stare, unele părţi vor fi de acord cu asta, în timp ce alţii nu vor fi de acord. În acest fel progresul nostru se desfăşoară: De bază este includerea mutuală, care se realizează doar prin anularea de sine în faţa celor cu care vrei să te incluzi.

Din Pregătirea pentru Lecţia Zilnică de Cabala 1/21/14

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere la Cartea Zohar, Articolul 28: … la început același corp este adus la viață, ceea ce reprezintă dorința excesivă de a primi, fără nicio constrângere, doar cum a crescut din hrana lumilor impure…

Și apoi ne angajăm la un nou tip de muncă – să aducem toată această dorință exagerată de a primi la forma de dăruire. Atunci este vindecată pentru că acum a obținut echivalența de formă.

O iluminare unică revitalizează dorința de a primi cu scopul de a primi ca și  inima de piatră, și totul din dorința de a primi există ca materie numai pentru că Lumina o ține. Yesh mi Yesh (existență din existență) păstrează și vitalizează Yesh mi Ayin (existență din absență). Nu ne putem descurca fără acest aparat intravenos. Până la urmă, dacă l-aș fi închis, aș fi pierdut doința și nu aș fi fost capabil să o corectez. Și, în schimb, acest lucru m-ar fi împiedicat să ader la Creator cu totul.

Întrebare: Deci, cum corectăm dorința?

Răspuns: Pentru asta nu avem nevoie de nicio acțiune cu partea materială. Nu suntem în stare să o ucidem sau să o readucem la viață, deși folosim acești termeni pentru a descrie ceea ce se întâmplă. Dorința, așa cum a fost și rămâne, se află în mâinile Creatorului care dă viață la tot: răul și binele.

De-a lungul întregului proces, nu facem acțiuni reale în creație. Mai degrabă, numai în ceea mă privește, aleg părțile care se revelază în fața mea. Nu intrăm în creația însăși. Este imposibil să oprim influența Luminii asupra dorinței, așa cum este imposibil să oprim Pământul. Aceste informații coboară la mine de la un nivel superior, și la nivelul meu trebuie să le accept, să învăț de la ele, să le aleg și să analizez relația mea cu privire la ele. Anume prin asta, mă contruiesc pe mine însumi. Nu avem nevoie de mai mult de atât.

Există o alegere și o varietate largă de posibilități în fața mea, tot felul de dorințe diferite pentru a primi și pentru a dărui, care nu sunt noi. Totuși, se descoperă și se dezvoltă din ce în ce mai mult, și asta este așa pentru ca eu să determin relația mea în raport cu tot ceea ce se dezvoltă pe calea corectă. Cu asta, înțeleg și simt mai mult, și astfel îl construiesc pe Adam din mine însumi.

Creatorul nu schimbă acțiunea originală, și nici noi nu acționăm asupra a ceva. Totul este revelat numai cu privire la persoana care percepe. Creația este neschimbată. Există Infinitate, și tot timpul perdeaua este, câte puțin, dată la o parte sau lăsată la loc, în drumul spre Ea. Totuși, prin asta ajungem la nivelul Creatorului. Acest joc este de ajuns pentru ca noi să creștem la înălțimea Superiorului, să fim conștienți și să-L înțelegem și să fim cu adevărat asemănători Lui.

Apare întrebarea: Există altceva pe lângă ceea ce văd și schimbările interioare? Asta nu ne este cunoscut nouă.

Fără să schimbăm nimic în creație, creștem, îmbunătățindu-ne ustensilele de percepție, exersând, și corectându-ne numai și numai pe noi înșine. Până acum, ni s-a permis să credem că noi schimbăm lumea. Totuși, această abordare nu mai funcționează. De la acest stadiu încolo, un singur lucru funcționează: asemănarea noastră cu ceea ce se descoperă. Și aceasta este o metodă nouă.

Din partea a patra a Lecției Zilnice de Cabala, 15.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

În vasul întreg, totul este conectat împreună: lipsuri, lacune, ameliorări şi realizări. Totul este conectat într-un întreg şi inclus într-un întreg: primire şi dăruire, sentimentul de adâncime a vasului şi înălţimea Luminii. Dar, când vasul este spart şi separat în părţi mai mici, atunci fiecare parte primeşte o caracteristică unică ce îi este tipică. Deci, toată lumea simte propriile dificultăţi şi suferă datorită spargerii, dar fiecare în felul său.

Trebuie să încercăm să vedem în fiecare prieten că suferinţele pe care le trăieşte sunt cele pe care le suportă pentru toată lumea. Fiecare primeşte o parte a vasului, povara colectivă: cineva primeşte un lucru şi al doilea primeşte altceva şi aşa mai departe. Şi fiecare poartă ceea ce primeşte pentru toţi, un purtător al unui anumit tip de deficienţă. Astfel spargerea ne separă unii de alţii.

Prin urmare, nu trebuie să vedem problemele fiecăruia ca probleme şi dificultăţi personale, ci ca probleme şi dificultăţi comune. El doar le poartă în spate, adică, a primit instrucţiuni de sus să poarte această povară. Iar un altul a fost ales să poarte o povară şi al treilea o alta şi aşa mai departe. De aici, trebuie să schimbăm atitudinea noastră cu privire la prieteni şi să apreciem munca lor în clarificarea şi corectarea problemelor colective. În final, trebuie să realizăm o stare în care să vedem fiecare persoană, bărbat sau femeie, ca un purtător al unei deficienţe specifice a lumii întregi.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 20.01.2014, Atelier

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Ar trebui să încercaţi să vă imaginaţi şi să simţiţi că dispăreţi în integrarea generală, în interiorul celorlalţi. Adică suntem toţi uniţi în această noţiune de unul; unul înseamnă că nu există nimeni în mod personal. Unul nu este suma noastră totală, nu este “noi”, ci un tot care nu poate fi divizat în părţi distincte. Rezultă că, aparent, eu dispar. “Eul” meu dispare, dar în locul acestuia, simt un întreg. Deci, descopăr două extreme.

Înainte mă simţeam existent separat, o personalitate limitată, dar cu sfera sa de individualitate. Acum, după ce am anulat autoritatea mea egoistă, pe de o parte, am anulat individualitatea mea şi am pierdut “eul” meu. Dar, pe de altă parte, cu asta am dobândit totul!

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 20.01.2014, Atelier

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→