Fiecare problemă poate fi rezolvată prin conexiunea dintre noi. Acest lucru va fi înţeles prin clarificarea spargerii. La urma urmei, înainte de spargere, exista o dorinţă sub un ecran. Dar, din moment ce dorea să primească mai mult decât era posibil în scopul de a dărui, sufletul colectiv nu putea să deţină imensa Lumină şi s-a spart.

El a fost separat în mici fragmente de dorinţe individuale: bani, putere, cunoaştere şi tot soiul de lucruri care sunt în fiecare persoană. Toate aceste dorinţe au pierdut ecranul anti-egoist datorită căruia, satisfacţia specifică a fiecărei dorinţe particulare nu era importantă pentru noi, important este pentru cine lucrăm.

Această intenţie era un ecran comun care cuprindea toate dorinţele, caracteristicile şi înclinaţiile unite într-un singur întreg. Dar, după dispariţia ecranului, fiecare dorinţă, fiecare înclinaţie, fiecare caracteristică a luat o viaţă proprie chiar în persoană, dar mai ales între persoane. Prin urmare, noi simţim separarea între noi.

Rezultă că nici unul dintre noi nu este rău datorită lui însuşi! Tot răul este între noi, chiar dacă el se manifestă ca şi cum eu sau ceilalţi sunt răi. Dar așa este descoperită respingerea între noi. Şi, în persoana însăşi, nu există rău. Mai degrabă răul este forţa de respingere reciprocă care este activă între noi.

Trebuie să încercăm să vedem că răul nu este ascuns în prieteni şi nu în mine, ci doar între noi. Dacă ne ridicăm deasupra şi ne conectăm, vom corecta toată această stare. Este sarcina mea: de a traduce  răul pe care-l văd în mine sau în întreaga lume ca o problemă a conexiunii noastre necorectate.

Prin urmare, trebuie să înţelegem problemele noastre personale şi cunoaşterea noastră a răului ca o descoperire a răului nostru colectiv. Tocmai de aici suntem în măsură să construim şi să stabilizăm rugăciunea colectivă, “rugăciunea celor mulţi” şi să primim un răspuns de sus; adică a corecta vasul nostru colectiv şi a restabili integritatea sa.

Creatorul ne dezvăluie răul într-un mod care ne luminează un pic mai mult de sus, în raport cu ceilalţi. Dar, fiecare dintre noi simte iluminarea într-un mod personal şi, prin urmare  jos, trebuie să ne conectăm pentru a-I răspunde Lui ca unul, ca şi cum ar fi vorba despre o conversaţie în doi.

Prin urmare, toate lipsurile şi problemele personale trebuie să fie acceptate ca răul nostru comun. Este prima etapă spre corectarea vasului nostru.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 19.01.2014, Atelier

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar” Articolul 24: Esenta corpului fizic este dorinta de a primi pentru sine si toate manifestarile si posesiunile sale sunt impliniri ale acelei corupte dorinte de a primi, care a fost creata doar pentru a fi eradicata din lume pentru a atinge o a treia stare la sfarsitul corectiei. Din acest motiv este supus mortii, este tranzitoriu impreuna cu toate posesiunile sale, ca o umbra care nu lasa nimic in urma sa.

Nimic nu se intampla dorintei, ea doar se dezvaluie din ce in ce mai mult in timp ce trece prin cele 125 de trepte, intentiile egoiste ridicandu-se impreuna cu dorintele. Sunt doua lucruri diferite: dorinta de a primi si intentia pentru a primi.

Nu ar trebui sa anulam niciodata dorinta. Nu planuim sa ne transformam in pustnici, ci  mai degraba ne straduim sa schimbam intentia, din egoista in altruista.Cea care trebuie “eradicata din lume” este intentia cu scopul de a primi.

Percepem imaginea lumii prin intentiile noastre, prin noi si mediul nostru. Aceasta imagine va dispare daca ne vom redirectiona intentiile din dorinta de a primi spre dorinta de a darui. Tot ce vedem in ziua de azi, intreaga lume cu particularitatile si fenomenele sale, viata si moartea, totul se desfasoara in dorinta de a primi care are o intentie egoista. Daca schimbam intentiile, incepem sa vedem o lume inversata, o lume numita lumea superioara, primul grad spiritual. De acolo, incepem sa vedem cu totul altceva.

In timp ce simtim materia, avem o sansa sa o convertim cu ajutorul fortei superioare, al unui grup, folosind alte metode. Noi suntem cei care au inceput “revolutia”, pentru ca prima oara cand ceva este revelat vedem ca fiind corupt ca si cand ar fi reflectat intr-o oglinda deformata a intentiei noastre egoiste.

Pana acum, intentiile noastre egoiste ”au pus seaua” pe micile dorinte ale lumii acesteia, de aceea arata asa acest taram. Dupa care, sa spunem la al treisprezecelea pas apare o dorinta de un miliard de ori mai mare, desi este venita tot din dorinta de a primi. Ar fi ingrozitor, ca si cand am fi printre ”dinozauri”, intr-o jungla imensa a dorintelor egoiste.

Oamenii ar arata ca niste monstrii ”prieteni” pentru noi; ar arata ca niste criminali, mincinosi, hoti, ceva care inca nu ne putem imagina. In esenta am vedea fortele raului care apartin acestei trepte. Vom incepe sa vedem lectiile ca o stupiditate incredibila, un nonsens. Chiar si grupul apare intr-o forma atata de teribila incat nu putem tolera compania prietenilor, ce sa mai spunem de a respira acelasi aer cu ei.

Daca reusim sa depasim situatia aceasta si sa o schimbam, descoperim ca totul este minunat. De fapt, nimic nu se schimba ci doar dintr-o data vom vedea lumea umpluta cu Lumina, in care toata lumea primeste binevointa de la Creator, nimeni nu sufera niciodata, nimeni nu moare de foame sau omoara pe altcineva. Prietenii nostrii arata ca si cand ar fi cei mai mari oameni de pe fata pamantului si nu exista nimeni mai inalt decat ei. Baal HaSulam scrie despre aceasta stare in articolul “Ascunderea si revelarea fetei Creatorului”.

Toti trecem prin starile acestea, pendulul se misca mai puternic de fiecare data si totul depinde de schimbarea intentiilor noastre, intorcandu-le pe dos, din egoism in altruism. Dorintele raman neschimbate, doar intentiile se schimba.

Intr-un fel sau altul, Creatorul nu ne va aduce niciodata la daruire, caci ar fura sansa noastra de a-L cunoaste. El ne conduce doar prin dezastrele din dorintele noastre de primire pentru a recunoaste nevoia de a darui.

La incepu,t incercam sa scapam de probleme, sa dam vina pe El. Dupa care, cu ajutorul grupului, a lectiilor, a diseminarii, plecand capul in fata prietenilor nostrii si a profesorului, ne intoarcem la Creator si ii cerem ajutorul.

Intrebare: Nu este acesta un lung drum al suferintei?

Raspuns: Secretul este cum acceptam suferinta. Fara suferinta este imposibil sa ne trezim. Fiecare stare incepe prin suferinte: “Si a fost seara si a fost dimineata, o zi”

Drumul nostru nu este lung din cauza problemelor ci din cauza felului incorect in care reactionam la ele.

De aceea avem nevoie de pregatire si de o atitudine corecta.Nu exista dubiu ca starile noastre nu se vor schimba curand, si vom simti goliciune. Mai mult putem sa ne uram prietenii asa cum discipolii lui Rabbi Shimon au facut si tot vom avansa deoarece este un scop in tot ceea ce ni se intampla, acela de a ne ghida inainte.

Din partea a 4-a a lectiei zilnice de Cabala 1/13/14, scrierile lui Baal HaSulam.

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam spune in Scrisoarea 5 ca este fericit de răul care este revelat. Sunt forţele create pentru a ajuta, prezente sub forma aceasta deoarece nu sunt corectate . Este vorba despre dorinţele care nu pot fi revelate decat in acest fel.

Luminile si vasele sunt revelate prin acordul dintre acestea. Dorintele, revelate ca bine  sau rau, sunt componentele vasului nou. Nu conteaza cum le vad eu, atata timp cat ele sunt revelate. Acum trebuie sa muncesc cu ele.

Nu trebuie sa le  ignoram, sa le negam sau sa le anulam. Nu pot inchide ochii ca un copil si sa ma prefac ca nu exista. Nu ma pot detasa de ele, nu pot scapa de ele, nu pot adormi, nu pot sa iau droguri sau sa ma imbat. Trebuie sa ma confrunt cu ele si  am la dispozitie ajutorul necesar si anume grupul, studiul, etc.

Nu ignor niciun obstacol. Nu trebuie sa ma gandesc ca ar fi mai bine daca nu ar fi obstacole, deoarece ele construiesc noul vas, o noua caramida in structura vasului. Daca nu ar fi defecte in mine, atunci nu as descoperi nimic. Daca ceva este revelat inseamna ca trebuie sa corectez acea parte a vasului si sa o pun la locul potrivit.

De aceea sunt bucuros. Ma indepartez un pic de probleme, ma uit la ele dintr-o parte, obiectiv, dupa care vad inaltimea la care am ajuns! Se pare ca pot sa o corectez si pe asta!

E greu de inteles, dar la nivel fizic, in corp, ceea ce vine la nivelul acestei lumi este doar ceea ce este trimis noua de la nivelul Superior, cu scopul de a aduce creatura la perfectiune. Pe de alta parte se intampla toate astea deoarece nu putem avansa catre corectare.

Deci de ce sufera cei drepti? Deoarece lumea este rotunda si unita. Depind de ea si nu pot sa o traga dupa ei, chiar daca simt problemele la nivel fizic. Face parte din corectia generala.

Atunci ce pot sa fac cand raul este revelat? Daca pot vedea din exterior cauza pentru care se intampla, atunci ma ridic deasupra corpului si deasupra a ceea ce simte el. Privesc totul din exterior si ma bucur ca trec prin toate aceste corectii. Nu iau corpul in calcul ci doar sufletul pentru ca doar el exista cu adevarat. Deja vad o alta imagine.

Solutia este simpla, facem un efort pentru a avea intentia corecta pentru a darui grupului, detasati de corpul fizic, detasati de aceasta viata. In lumea fizica continui sa fac tot ceea ce este necesar: ma ingrijorez de familie, ma duc la doctor cand este necesar, etc. Dar in acelasi timp sunt detasat de acest nivel. Fac totul doar pentru a urca.

Astfel ma identific cu Creatorul care imi trimite obstacolele. Inteleg ca “pachetele” Lui au avut scopul de a ma ajuta sa stabilesc perspectiva corecta spre toate starile, bune sau rele si de a ma tine in legatura cu El. Acum vad aceasta viata din aceasta perspectiva.

Cartea Zohar descrie cum Rabbi Chiya s-a vazut pe el in Adunarea Superioara in timp ce toata lumea il asculta. A fost lasat sa vada aceasta stare. Si eu ma uit la mine de sus din alta stare in timp ce ader la Creator. Nu este o dubla personalitate ci este imaginea reala a lucrurilor.

Din partea a patra a lectiei zilnice de Cabala 1/16/14, scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare persoană are propriul ei scop și nimic nu este redundant în această lume.

Când citesc despre cât de mulți oameni sunt uciși zilnic în diferite dezastre, accidente sau accidente de mașină nu pot să nu mă minunez cât de impasibilă este societatea noastră.

Odată existau miliții care păstrau ordinea pe străzile din fostul Leningrad, iar noi eram obligați să facem parte din aceste miliții. Acolo am auzit pentru prima dată anunțul următor: A avut loc o crimă pe strada x, mergeți acolo imediat. Nu se scria nimic despre asta și nimeni nu vorbea despre asta. Eram șocați: O crimă?

Astăzi auzim despre astfel de lucruri tot timpul. De exemplu, o mie de oameni au fost uciși în Liban și o altă mie în Siria, etc., dar asta abia deranjează pe cineva. Poate să treacă câteva săptămâni de revolte și să fie multe pierderi până când Națiunile Unite încep încet să denunțe asemenea acțiuni de vandalism. Toate acestea sunt reminiscențe ale mâniei sovieticilor.

Totuși nimic nu este redundant în lumea aceasta și fiecare își împlinește oricum scopul. Atunci când providența de sus îi îndepărtează pe acești oameni prin diferite metode sângeroase, înseamnă că nu trăim această viață în mod corect și astfel ne este luată, corectând astfel lucrurile prin teribile pierderi de vieți omenești.

Dar umanitatea se reportează la asta atât de pasiv încât chiar și media abia menționează faptul că unele organizații internaționale protestează împotriva uciderii, cerând maselor să fie calme.

În mod surprinzător, nimeni nu cere să facă nimic. Toată lumea este calmă. Dacă guvernele nu ar trebuie să reacționeze față de astfel de evenimente în anumite cadre diplomatice internaționale, media nu le-ar menționa deloc.

În trecut, viața oamenilor era mult mai plină de sens. Sclavii valorau mulți bani și puteau să plătească pentru ei înșiși. Trebuia să fie hrăniți și îmbrăcați, dar în schimb munceau de dimineața până seara, și astfel erau bine îngrijiți și prețuiți.

Acest lucru este menționat în multe cărți și mai ales în Talmud, unde se spune anume cum se avea grijă de sclavi. Până la urmă, putea să-i aducă beneficii unui proprietar mai mult decât un animal. Cu alte cuvinte, un devotat, un servitor loial, costă mulți bani. De aceea, niciun prizonier nu era ucis ci transformat în sclav.

Viața era de asemenea valoroasă pentru că în acele vremuri nu era niciun sprijin social așa cum avem azi. Dacă cel care înreținea o familie era ucis, soția și copiii lui mureau de foame pentru că nu era niciun sistem de ajutor social care să-i sprijine. Astfel societatea era interesată de păstrarea vieții oamenilor.

De pe Kab TV, Secretele Cărții Eterne, 19.08.2013

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie să încerc să-mi deschid inima prietenilor şi să fac astfel ca toate dorinţele lor, gândurile şi aşteptările pentru spiritualitate, să intre direct în inima mea fără nici o opoziţie şi critică din partea mea.

Pentru intenţia corectă, avem nevoie tot timpul de Creator în centrul grupului şi trebuie să acceptăm această stare cu inima deschisă. Fiecare dintre noi trebuie să se concentreze în jurul acestui punct şi să focalizeze toate eforturile sale asupra lui. Doar în acesta se găseşte alegerea noastră liberă pe care trebuie să o realizăm. Această poziţie în jurul Creatorului care se situează în grup este asemănătoare poziţiei din jurul Muntelui Sinai.

Exact ca acolo, se cere de la noi Arvut (garanţia reciprocă) şi susţinerea reciprocă: prin ele, putem realiza o intenţie constantă.

În spiritualitate, nimic nu este măsurat în funcţie de cantitatea de energie, ci mai degrabă în calitate. O intenţie puternică este o intenţie care nu se opreşte niciodată. O intenţie slabă poate fi oprită. Dar o intenţie puternică nu poate fi oprită dacă ea este constantă, şi se spune despre ea că este crescută. Desigur, tot soiul de perturbări vor veni, atât generale cât şi particulare, dar în faţa tuturor tulburărilor trebuie să fim preocupaţi de un singur lucru: o intenţie atât de puternică, încât nu se opreşte niciodată. Tocmai cu aceasta trebuie să ne consolidăm reciproc şi este garanţia mutuală care se realizează.

De la o intenţie mică şi slabă, trebuie să ajungem la o intenţie mare şi puternică, adică, plecând de la pauze regulate, de la o pierdere a dorinţei spirituale arzătoare, trebuie să trecem la o singură inimă, la centrul grupului în care Creatorul este dezvăluit, astfel încât ne vom conecta împreună cu El aici, într-o singură îmbrăţişare. Trebuie să ne ajutăm unii pe alţii cu garanţia reciprocă, astfel ca intenţia să nu se oprească în niciunul dintre noi. Dacă se întâmpla asta, ar apărea o gaură în coca bărcii noastre comune, în inima noastră comună. Dacă ne apropiem de congres cu astfel de eforturi, atunci succesul ne este asigurat.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 15.01.2014, Atelier

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot atinge cât mai repede posibil rugăciunea corectă?

Răspuns: Efortul nostru, ca toate discernămintele spirituale, nu este măsurat în funcţie de numărul acţiunilor, ci în funcţie de calitatea lor. Uneori, putem vedea o persoană care încearcă din greu şi face multe lucruri învârtindu-se ca o giruetă. Toată lumea poate admira energia sa, dar beneficiul acestor acţiuni poate fi minim. Cum este spus: “puţin cu bună intenţie este mai bine”.

Lumea spirituală este creată din calităţi: fie pentru primire, fie pentru dăruire. Totul depinde de asta, de cât cântăreşte fiecare şi nu de numărul real al acţiunilor. Prin urmare, este spus: “O persoană poate atinge lumea sa într-o oră!” Dar, cum este posibil dacă trec o mie de ore sau un milion de ore? Întreaga omenire risipeşte miliarde de ore şi nu atinge obiectivul şi există oameni care ating lumea lor într-o oră şi ating revelaţia. Este corect?

Este posibil datorită calităţii care este mai importantă decât cantitatea. Deci, dacă doriţi să atingeţi rugăciunea corectă cât mai repede posibil, ar trebui să faceţi un efort în calitate şi în cantitate cu privire la acţiuni şi intenţii. Calitatea ar trebui să vină prima.

Un efort calitativ înseamnă a clarifica în permanenţă ce înseamnă primirea şi dăruirea, una cu privire la cealaltă. Este ceea ce ar trebui să căutăm în toate aspectele vieţii, în toate relaţiile noastre cu ceilalţi.

Efortul calitativ este măsurat prin cât de mult este implicată inima mea. Inima ar trebui să fie criteriul şi nu mintea. Există oameni foarte inteligenţi şi îi invidiam în trecut când vedeam cu ce viteză puteau înţelege materialul, puteau să înţeleagă lucrurile şi să intre în detalii. În cele din urmă, am descoperit că „nu este înţelept cine învaţă”. Puteţi înţelege doar prin sentimentele voastre şi nu aş considera asta prea grav, mai degrabă ca ceva frivol, nişte sentimente feminine.

Credeam că puterea era în minte, dar nu este adevărat. În primul rând, totul trebuie să treacă prin sentimente şi abia apoi o persoană înţelege. Mintea citeşte şi percepe doar ceea ce trece prin inimă. Deci, trebuie să încercăm să creştem sentimentele noastre cât mai mult posibil, în direcţia corectă, desigur. Sentimentele nu se dezvoltă decât prin Lumina care Reformează.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 12.01.2014, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă trebuie să revelăm ce este ascuns, cum ar trebui să o facem?

Răspuns: Este o întrebare bună, deoarece sentimentul de invizibilitate vine la om atunci când caută această forţă ascunsă. Această forţă ascunsă este numită dăruire. Dacă o persoană o caută, simte cât de departe este şi cum îi scapă şi rămâne ascunsă. Apoi, ea începe să muncească pentru a o realiza.

Dacă această forţă ascunsă devine pentru ea lucrul cel mai mare, cel mai respectat şi cel mai important asta înseamnă că a dobândit deja măreţia Creatorului. Apoi, o persoană începe să simtă că nu are nevoie să i se dezvăluie Creatorul şi că nici nu se aşteaptă ca ceea ce este ascuns să se reveleze. Ea vrea doar să dăruiască înapoi, în scopul de a bucura ceea ce este ascuns.

Chiar dacă nu ştie că aceasta dăruieşte, deşi nu ştie că ea dăruieşte şi, ceea ce este ascuns nu ştie că ea dăruieşte, îi este suficient. Astfel, o persoană devine, de asemenea, ascunsă de ea însăşi, precum forţa care vrea să se dezvăluie.

Apoi, ea atinge o echivalenţă de formă cu această forţă şi se obişnuieşte în interior cu forţa numită ascunsă. Aceasta nu este dezvăluită, dar persoana o ştie deoarece ea a realizat aceeaşi stare. Asta înseamnă “prin acţiunile Tale, noi Te vom cunoaşte”.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pe de o parte, trebuie să ajungem la o puternică intenţie permanentă. Pe de altă parte, este scris: ”căci Tora va ieşi din Sion”, reprezintă exact “ieşirile” din spiritualitate şi revenirile. Cum este posibil să combinăm cele două contrarii?

Răspuns: Mereu trebuie să continuăm spre o intenţie permanentă, astfel încât Creatorul se va dezvălui în centrul grupului, în inimile noastre conectate, fără separare între ele. Această imagine trebuie să fie mereu în faţa mea. Eu trebuie să fiu preocupat de faptul că prietenii se îndreaptă spre acest lucru şi nu abandonează această intenţie.

Astfel, mă asigur automat că rămân în această intenţie. Prin asta, chem asupra mea Lumina care Reformează care mă întăreşte în direcţia corectă.

Dar, împreună cu asta, noi dorinţe sunt descoperite şi se trezesc în mine tot timpul deoarece, între timp, kli-ul meu nu este pe deplin corectat. Prin urmare, mă găsesc în ieşiri tot timpul. Densitatea suplimentară este descoperită şi mă aruncă şi trebuie, din nou şi din nou, să revin în centrul grupului. Dar, aceste ieşiri trebuie să vină de sus. Eu nu slăbesc în intenţia mea dar este ca şi cum mi-am pierdut conştientizarea. Fiecare nouă dorinţă egoistă mă aruncă la extremele în care trebuie să cresc.

Este spus că, Tora apare în mod special din aceste “ieşiri”. La urma urmei, trebuie să le depăşesc şi exact deasupra lor voi construi noul meu eu.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 15.01.2014, Atelier

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Torah - Niciun comentariu→

Este spus: ”Un bărbat şi o femeie, divinitatea între ei”. Cine sunt acest bărbat şi această femeie? În lumea spirituală totul depinde de rolul specific: o dată dau, altă dată primesc. De fapt, pentru a dărui trebuie, de asemenea, să primesc şi, în scopul de a primi, trebuie să dăruiesc.

Se pare că fiecare dintre noi dă o dată şi primeşte o dată, adică, efectuează rolul masculin sau feminin. Astfel, este realizat:” Un om şi o femeie, Divinitatea între ei”. Dacă suntem în această conexiune reciprocă, Creatorul se dezvăluie între noi. În aceste canale de transmisie de primire şi recepţie vom construi imaginea Creatorului (Bore), care înseamnă “vino şi vezi”, (Bo-re).

Dacă vom construi relaţia corectă dintre noi conform legii echivalenţei de formă, acest canal de conexiune va fi relansat, va dobândi vitalitate. Este nevoie doar să facem un efort pentru a ajunge la acesta şi astfel, vom descoperi că este viu.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 16.01.2014, Atelier

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Pot să-mi imaginez o mare responsabilitate faţă de prieteni într-un submarin în pericol. Cum pot să simt această anxietate şi această tensiune în timpul atelierelor, unde o astfel de dramă nu se întâmplă în jurul nostru?

Răspuns: De fapt, nimeni nu vă cereţi să faceţi vreun truc precum un magician şi să scoateţi un iepure din pălărie. Nu este necesar să faceţi trucuri ci, pur şi simplu, să încercaţi să ataşaţi cererea voastră, lipsa voastră la forţa superioară şi asta-i tot. Încercaţi să cereţi, cereţi ceva. Din momentul în care vă lipseşte ceva pentru avansarea voastră spirituală, vă întoarceţi spre Creator imediat, cu întreaga cerere pe care o aveţi.

Dacă reuşiţi să vă legaţi în mod corect la Creator, nu veţi avea probleme.

Munca voastră constă în a fi legătura, adaptorul între lipsuri şi sursă. Nimeni nu vă cere să fiţi sursă de energie şi nici chiar să fiţi utilizatorul acesteia, ceea ce înseamnă să faceţi ceva prin voi înşivă.

Munca ta este pasivă: este suficient să insişti şi să continui să ceri ceea ce vrei, Creatorului.

Totuşi, ar trebui să ceri cu înţelepciune. Trebuie să stabileşti cu exactitate ce vrei şi apoi să ceri. Trebuie să înţelegi că, Creatorul îţi aranjează dificultăţi tocmai pentru ca să poţi să insişti şi prin asta să înveţi de la El şi deci, să avansezi.

Problema este că voi abandonaţi Creatorul. Baal HaSulam spune că, cel mai mare păcat pe care o persoană îl poate comite în această lume, este de a-L uita pe Creator şi a se detaşa de El. Deci, nu te detaşa de El şi insistă cu cererile tale. Este singurul lucru pe care trebuie să-l faci.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 07.01.2014, Lecţie pe tema: Pregătire pentru Congres

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→