Sufletul este singurul şi unicul vas (Kli) în care ne simţim ca un tot unic. În lumea spirituală, nimeni nu se simte separat deoarece noi toţi resimţim unitatea, simţim rezultatul sumei conexiunilor.

În acesta, noi ne pierdem în mod individual, fiecare din noi se găseşte exact în unitatea totală şi este un sentiment indescriptibil. Nu trebuie să vă temeţi că vă pierdeţi, deoarece aici noi dobândim o existenţă eternă şi perfectă şi nu o existenţă mizerabilă egoistă, temporală şi pierdută.

Mai mult, din lumea eternă, glorioasă şi infinită, vom vedea coconul nostru şi pe cei care există încă, în interior, ca într-un vis, tinzând ca orbii să exploateze pe toată lumea în propriul detriment şi fără a înţelege asta. Fiecare vrea să tragă pătura pe sine şi crede că prin asta va obţine ceva bun dar, la finalul încercărilor, nu va câştiga decât suferinţă.

Deci, cum este posibil să ieşim din acest cocon? O facem numai prin intermediul grupului. În ce măsură este posibil să începem a face ceva? Pentru asta, ne este dată o stare foarte interesantă, existenţa în corp. Prin urmare, sentimentul nostru interior poate fi o dată în cocon, în corpul nostru egoist şi în exteriorul coconului, în exteriorul corpului nostru, într-o stare altruistă.

Oamenii care există deja, cu sentimente în afara coconului egoist, pot încă să trăiască fizic în lumea noastră, deoarece corpul nostru nu are nici o legătură cu lumea spirituală. Este vorba, pur şi simplu, de o entitate fiziologică, o componentă imaginară care ne este desenată ca existentă dar, în esenţă, această entitate este total imaginară şi nu există. Fizicienii au vorbit, de asemenea, despre asta şi nu doar cabaliştii, ştiinţa se apropie treptat de acest lucru.

Cu alte cuvinte, cabaliştii pot exista simultan în lumea superioară, într-o formă spirituală şi în lumea materială, în corpul fizic, aducând imaginea materială care apare în lumea noastră, ca să ne lase impresiile lor, pentru a învăţa senzaţiile lor, percepţiile şi experienţa pe care ei au primit-o ieşind din lumea noastră spre lumea superioară. Ei ne spun cum au muncit într-un grup, împreună cu el, au învăţat principiile fundamentale ale stărilor grupului şi, cu ajutorul lui, treptat, au trecut în lumea superioară.

Trebuie să folosim sfaturile lor, recomandările lor şi instrucţiunile de urmat, aşa cum urmăm ghiziii care arată calea. Deci, noi îi numim revoluţionari, pionieri şi îi urmăm. Dacă ei nu aveau asta, nu am fi ştiut cum să organizăm un grup, într-o formă precisă, în lumea noastră. Dar, chiar dacă grupul este organizat în forma corectă, nu este întotdeauna suficient.

În plus, trebuie să fim implicaţi în studiul lumii superioare şi a legilor cooperării reciproce de iubire şi de dăruire care există, cu dăruire deasupra primirii, cu depăşirea constantă a înclinaţiei noastre rele. Pe de altă parte, trebuie, de asemenea să fim implicaţi în diseminarea externă astfel ca, celelalte părţi ale sufletului unic colectiv, să ne urmeze, până ce vom realiza adeziunea completă, ne vom uni, ne vom conecta, până ce vom atinge o astfel de stare, care va fi similară Creatorului, în toate caracteristicile.

Din Congresul virtual de la Moscova, “Unitate fără frontiere”, a doua zi, 14.12.2013, Lecţia 4

Filed under: Diseminare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce Lumina Înconjurătoare este atrasă atunci când dau un cadou prietenilor?

Răspuns: Deoarece eu dau un cadou prietenului nu pentru că vreau să-l însel, să-l seduc, să obţin anumite avantaje simple, pământeşti de la el, ci doar pentru binele obiectivului spiritual.

Punctul din inimă este important pentru mine şi eu lucrez plecând de la dorinţa sa de primire pentru a satisface dorinţa sa de a primi, adică, îi dau un cadou. Dar, o fac deoarece este important pentru mine să ajung la Creator, El este cauza a tot (1). Pentru asta folosesc ego-ul meu (2) şi ofer un cadou ego-ului prietenului meu (3).

Pot influenţa ego-ul său cu un cadou, dar influenţez punctul său din inimă prin Lumina care Reformează (4). Nu pot să influenţez punctul său din inimă, este o scânteie de sus, o parte a divinităţii de sus. Dar, Lumina Înconjurătoare nu influenţează deoarece, începând prima mea acţiune, fac acest calcul, că atingerea Creatorului este mai importantă pentru mine decât satisfacerea propriului meu egoism. De aceea fac toate aceste etape, chiar dacă aş prefera să rămân pe canapeaua mea şi să nu fac nimic.

Prietenul meu începe să se întrebe: De ce fac asta pentru el? Dacă studiem împreună, aş putea să-I spun direct că, intenţia de a dărui este pentru avansarea noastră spirituală, deoarece eu îi aduc un cadou pentru a cumpăra un prieten şi cu ajutorul său, să revelez Creatorul. Şi, când prietenul este trezit de cuvintele mele, cadourile mele şi Lumina Înconjurătoare, va face, de asemenea, un calcul, că este mai important să atingă Creatorul (5).

După multe daruri (unul nu este suficient), “cumpăr” prietenul. În viaţa obişnuită, fără a adăuga importanţa Creatorului, noi “seducem” o persoană şi egoismul său, oferindu-i un cadou. Prin urmare, ea începe, de asemenea, să-mi arate avantaje, pentru a mă ajuta, ca de obicei: “Tu îmi dai, eu îţi dau”. Sau avem interese comune şi ne ajutăm reciproc, realizând dorinţele noastre egoiste: mergem la pescuit sau jucăm fotbal împreună.

Totuşi, acest sistem este foarte special pentru mine, deoarece Creatorul, începe să influenţeze prietenul, punctul său din inimă. De acolo, punctul său din inimă se trezeşte şi el este obligat să facă aceleaşi acţiuni faţă de mine. El trebuie să le facă! De la punctul său din inimă, egoismul său este influenţat (6) şi cu el, îmi oferă cadouri (7). Se pare că, el efectuează acelaşi ciclu de acţiuni faţă de mine.

Deoarece noi muncim în aceste “cicluri”, facem ca punctele noastre din inimă să se apropie. Ele încep să lucreze pe aceeaşi lungime de undă, atât de aproape, încât sunt ca sub o pătură (8). Şi apoi, datorită Luminii Înconjurătoare, “pătura” se transformă într-un ecran  (Masach) (9). Este o lege inexorabilă. Un om poate plânge mii de ani, dar, până ce nu a completat legile, acesta nu va funcţiona. Dacă cerinţele legii sunt îndeplinite, atunci succesul este garantat. Este numit:” Legea este fixă şi nu poate fi încălcată”.

Trebuie să înţelegem că, existăm în natură în sistemul său de legi. Trebuie doar să învăţăm aceste legi în întregime şi să ştim unde am realizat omisiuni, până ce obţinem rezultatul dorit.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 11.12.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum să nu cădem în mândrie, atunci când m-am anulat în fața unui prieten? Şi cum să mă port atunci când prietenii mă felicită, astfel încât lauda să nu întrerupă munca spirituală?

Răspuns: Este posibil, într-adevăr, să distrugi un prieten prin laudă. De cele mai multe ori, eu vorbesc studenţilor cu puţină tachinare, ironie şi uneori, nepoliticos. Uneori, resping anumite persoane, ţinându-le un pic la distanţă, nu îmi permit să mă apropii de ei şi ei de mine. De asemenea, există oameni care se comportă în acest fel faţă de mine sau faţă de alţi prieteni.

Întreaga idee este în intenţie: pentru ce o facem.

În cazul în care, în acest fel, prietenii încep să fie aroganţi, atunci trebuie să rezolvaţi această problemă între voi, discutând în cercurile atelierului. Recomand să vă comportaţi numai în acest mod. Tot ceea ce se acumulează în voi, ce nu puteţi rezolva personal, trebuie să fie introdus în ateliere.

Organizaţi o discuţie fără a vă referi la un prieten în mod special, dar puneţi întrebarea într-o astfel de formă, încât problema va fi clară pentru toată lumea. Dacă, după aceasta, comportamentul prietenului nu se schimbă, aduceţi subiectul într-un atelier în câteva săptămâni şi, puţin câte puţin, persoana va înţelege ce se întâmplă cu ea.

Nu văd alt mod de a influenţa o persoană şi a-i explica ce este imposibil de explicat în mod direct. Nu avem dreptul să facem acest lucru, numai prin atelier. Este o ocazie incredibilă care ne este dată într-un grup. De aceea, noi existăm în această lume în care suntem toţi, încă, într-o stare egoistă “de dragul meu”, putem negocia o interacţiune altruistă şi astfel, să avansăm

Din Congresul virtual de la Moscova, “Unitate fără frontiere”, prima zi, 13.12.2013, Lecţia 1

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

“Fiţi puternici, aveţi o inimă curajoasă, voi toţi care nădăjduiţi în Domnul” (Psalmul 31:25)

Cu cât mai mult avansăm spre lumea spirituală şi dobândim experienţă, cu atât ne simţim mai slabi.  Descoperim că nu suntem capabili de nimic. De ce este spus că aveţi nevoie de “fiţi puternici şi aveţi o inimă curajoasă, voi toţi care speraţi în Domnul?”

Cum este posibil dacă, dimpotrivă, o persoană îşi dezvăluie neputinţa? Ea vede că nu este capabilă în orice acţiune să facă faţă, nu poate să depăşească toate perturbările. Dacă ea avansează cu adevărat, atunci, ca rezultat, ea relevă că este în întregime, făcută din egoism şi nu-şi face calcule decât pe această bază, în fiecare moment ea alege ceva mai avantajos. Dar, niciodată nu a făcut calcule “în exterior” bazându-se pe Creator, de dragul dăruirii. Ea este incapabilă.

În final, începem să realizăm că este imposibil să facem schimbări, aceasta este doar prin mediu. Avem libertatea de alegere în alegerea unui mediu mai puternic de fiecare dată, acela care ne va afecta mai puternic, mai precis, ne va influenţa într-un mod mai concentrat şi ne va împinge, ne va trage şi ne va organiza mai corect, orientându-ne spre obiectiv. Puterea cu care mediul ne împinge înainte este în creştere, la fel ca şi precizia direcţiei. Adică, mediul se îmbunătăţeşte atât cantitativ, cât şi calitativ.

Baal HaSulam, Shamati 225 “A se ridica” : Nu se poate ridica deasupra cercului său. Prin urmare, trebuie să ia de la mediul său. Şi nu este alt sfat, doar prin multă muncă şi Tora, adică, a atrage Lumina care Reformează, care va permite corectarea înclinaţiei rea. Aceasta se realizează doar prin intermediul mediului.

Prin urmare, condiţia pentru primirea Torei este voinţa persoanei pentru unitate. Adică, ea a realizat, deja, acest rău şi a înţeles că nu va fi în măsură să facă ceva, fără conexiune. Toată speranţa ei, viitorul, viaţa, sunt în acest cerc pe care ea îl construieşte în jurul ei.

De aceea, trebuie să înţelegem că, datorită diseminării, conectăm un enorm cerc, puternic, masiv în jurul nostru. Puteţi fi un erou în calitate şi în cantitate. Forţa grupului nostru este în calitatea sa şi de aceea, putem stabili o conexiune cu Creatorul prin aceasta, prin vârful piramidei. Ne specializăm în acest domeniu, spre deosebire de toţi ceilalţi, pentru care acest subiect este obscur şi nu va fi niciodată clar.

Dar, dacă ne conectăm la Creator, “bazându-ne pe El” din micul nostru cerc, atunci “aveţi o inimă curajoasă” datorită marilor cercuri. Asta necesită, în egală măsură, “un erou în cantitate”, care este diseminarea largă ce ne face să avansăm.

Noi nu suntem în măsură să avansăm prin noi înşine, ci doar în funcţie de un mare cerc care ne înconjoară, care ne va permite să ne extindem tot mai mult. În mod similar, o persoană trebuie să fie în interiorul acestui cerc, mediul, grupul, grupul este într-un cerc mai larg. Este mediul pe care trebuie să-l construim prin noi înşine: cerc după cerc. În măsura în care noi ne ocupăm de public, el ne va împinge precum copiii pe care-i obligă părinţii să avanseze în viaţă, să o organizeze. Astfel, cercurile pe care le formăm în funcţie de diseminarea noastră largă a educaţiei integrale, ne vor face să avansăm.

Astfel, eroul în calitate şi eroul în cantitate se unesc. Suntem îndreptaţi spre Creator, “voi toţi care nădăjduiţi în Domnul”. Şi, “fiţi puternici şi aveţi o inimă curajoasă”, cu ajutorul cercului larg extern. Să sperăm că vom fi în măsură să realizăm aceste două condiţii – doi “eroi”.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 17.12.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Drumul spiritual trece doar prin punctele de fricţiune în care sunt în dezacord cu profesorul şi grupul. Cum pot să accept, dacă văd că te înşeli?

Răspuns: Desigur, veţi vedea că profesorul a greşit. De asemenea, credeţi că, Creatorul este rău, pentru că a organizat această viaţă dură în această lume. Nu ar putea să o facă calmă, plăcută şi liniştită?

Acest drum spiritual este împotriva ego-ului vostru, adică împotriva dorinţei voastre şi minţii voastre. Constant, trebuie să vă ridicaţi deasupra punctelor de fricţiune care sunt împotriva sentimentelor voastre şi minţii voastre, unul câte unul, din nou şi din nou. Sunt punctele care fac drumul spiritual şi care devin “o uşă, o deschidere şi o intrare”, la adeziunea cu Creatorul şi creaţia Sa: “El este Unul şi numele Său este Unul”. Această etapă este mereu deasupra raţiunii voastre, unde se găseşte etapa viitoare. Tot restul în ceea ce vă angajaţi – mese plăcute împreună, prieteni, călătorii interesante – nu au nimic cu spiritualitatea! Nu sunt decât factori în plus, care sunt destinaţi să scoată în evidenţă punctele de fricţiune care sunt cele mai importante.

Pe de o parte, există viaţa obişnuită în lume şi, pe de altă parte, există viaţa în grup. Totul funcţionează bine pe toate laturile. Dar, sunteţi blocat la mijloc, nu puteţi fi de acord asupra unor puncte şi gândiţi: Ei bine, nu are nici un sens, ce poate fi dacă nu sunt de acord! Eu sunt de acord cu tot restul.

În viaţa cotidiană, vă căsătoriţi, întemeiaţi o familie, munca şi faceţi totul, şi trăiţi în grup, munciţi cu prietenii voştri, plătiţi Maaser şi participaţi la toate evenimentele. Dar, în anumite stări, sunteţi blocat dintr-o dată şi nu puteţi accepta, nici nu puteţi sări deasupra lor. În acelaşi timp, totuşi, alegeţi partea dreaptă sau partea stângă fără problemă. Desigur, nu aveţi o problemă, deoarece ego-ul vostru este de acord cu tot ce se întâmplă acolo.

Trebuie doar să identifici locul unde poate exista o uşă, o deschidere şi o intrare. Este acolo unde doare cel mai mult! Nu vrei să trezeşti aceste puncte deoarece acolo simţi adevărata fricţiune, ca o injecţie dureroasă.

Eşti cu toată lumea în sentimentele tale şi în mintea ta! Îţi place să studiezi, să discuţi probleme spirituale, îţi place să petreci timpul cu prietenii, le dăruieşti cadouri, „cumperi prietenii”, îi inviţi. Dar uneori, pare că atunci când este vorba de anumite probleme, grupul ia decizii greşite. Nu ai obiecţii, ci aştepţi liniştit  până ce prietenii vor creşte în cele din urmă şi vor înţelege erorile şi le corectează, adică vor fi de acord cu tine. Tu înţelegi că nu există alternativă şi unde să mergi, deoarece admiţi că este un grup inteligent, minunat şi că nimic nu se compară cu el.

Este o atitudine foarte comună, specifică anumitor studenţi, dar, puţin câte puţin, după mulţi ani de studiu, începi să simţi şi să vezi aceste puncte de fricţiune în care eşti blocat. Acolo, în aceste puncte, unde intrarea este pe punctul de a se deschide. Nu este o uşă, este un zid, dar, muncind în credinţă deasupra raţiunii, vei vedea o uşă în zid, care imediat se deschide şi devine o deschidere şi o intrare.

Intrarea nu poate fi decât în aceste puncte de fricţiune şi ele sunt ceea ce ar trebui să căutaţi şi să diferenţiaţi de tot restul! Tot restul este sub controlul ego-ului vostru. Numai aceste puncte de fricţiune pot fi deschiderea într-o altă dimensiune prin puterea credinţei.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că o mie intră într-o cameră şi că unul singur este onorat cu descoperirea Creatorului. Prin urmare, sunt mort de spaimă, am potenţialul de a descoperi Reshimot?

Pe de o parte, înţeleg că munca spirituală este un mare avantaj şi, în acelaşi timp, nu pot să mă eliberez de teamă. Cum trebuie să muncesc cu asta?

Răspuns: Noi ştim că sute de milioane de oameni vor să fie bogaţi, celebri şi să controleze. Câţi dintre ei ating acest scop?

Scopul spiritual este obligatoriu pentru toţi. Expresia că o  mie intră într-o cameră şi unul singur ajunge la scop aparţine cabaliştilor generaţiilor precedente. Atunci, nu era necesar ca toată lumea să atingă lumile spirituale, iar persoanele care o meritau acţionau conform legilor foarte complexe. Ei trebuiau să menţină condiţii foarte rigide şi dificile pentru a intra în lumea superioară.

Astăzi, fiecare gospodină, fiecare persoană obişnuită, în America de Sud, Siberia, Israel, Statele Unite şi alte regiuni, poate ajunge la aceasta fără nici o pregătire, dorinţa se aprinde pur şi simplu în ea şi asta-i tot. Noi intrăm într-o stare ca aceasta, în care toată lumea, fără excepţie, trebuie să avanseze spre scop.

Noi ne adresăm chiar şi celor care nu au aceeaşi dorinţă, pentru a se trezi în ei şi a preveni avansarea sub influenţa suferinţei, deoarece lumea este, deja, într-o stare periculoasă, vedem unde duce totul. Prin urmare, condiţia în care “o mie intră şi unul iese” nu este pertinentă pentru noi. Astăzi, toată lumea trebuie să meargă în lumea spirituală, chiar şi cei care încă nu au intrat, fără a vorbi de cei care sunt ca noi.

Astăzi, această condiţie nu mai funcţionează, uitaţi-o. Cabaliştii ne-au reamintit, pur şi simplu, pentru a ne incita puţin, deoarece, în ciuda acestui lucru, trebuie să se refere la acest lucru foarte serios. Este în puterea noastră.

Cabaliştii ne spun, aparent: acţionaţi în aceste cadre în care puteţi şi veţi reuşi. Înseamnă că, trebuie să dedicaţi timpul vostru liber pentru munca interioară. Cel puţin, este necesar să încercăm să conducem intenţia noastră spre asta, tot timpul.

Din Congresul virtual din Moscova, “Unitate fără frontiere”, prima zi, 13.12.2013, Lecţia 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noi am atins o stare în care Lumina Înconjurătoare începe, deja, să atingă întreaga omenire. Acum totul depinde de persoană. Am finalizat prima fază a evoluţiei noastre, care a fost determinată doar de Lumină.

Este vorba despre faza în care, ne-am dezvolta pe nivelurile mineral, vegetal şi animal. A fost perioada care a durat până în timpul lui Ari, atunci când nu am avut de ales: a trebuit să cădem, până ce am fost amestecaţi cu dorinţele lor.

Dar, de la perioada lui Ari a început ascensiunea, o perioadă de corectare, până în timpul lui Baal HaSulam, care prevede, deja, că trebuie să începem această muncă de corectare şi să înţelegem că, toate pregătirile de Sus, sunt terminate. Asta înseamnă că s-a încheiat coborârea vaselor şi încorporarea vaselor sub influenţa Luminii Înconjurătoare. Acum, putem folosi Lumina Înconjurătoare, pentru a ne ridica mai sus, graţie muncii noastre şi să determinăm timpul prin noi înşine.

Totul este pregătit pentru corectarea noastră! Astfel, nu este necesar să calculăm dacă Mitzva (porunca) este uşoară sau severă, care sunt momentele bune sau care sunt momentele rele: totul depinde de noi acum, de modul în care ne organizăm munca noastră. Apoi, ne vom ridica peste noţiunile de timp, de mişcare sau de loc, deasupra a ceea ce trăim, dacă vom determina destinul prin noi înşine, graţie forţei conexiunii noastre, din ce în ce mai mare.

Este scris: Fiţi prudenţi cu o Mitzva uşoară, ca şi cu una severă. Asta înseamnă că, trebuie să ne ridicăm deasupra stărilor noastre: nu ştim prin ce suntem recompensaţi. Pentru a atinge recompensa, trebuie pur şi simplu să ne conectăm, şi astfel, vom determina urcările şi coborârile noastre, ritmul progresului nostru şi fiecare stare prin noi înşine. Vom începe să percepem şi să simţim toate stările, mai eficient şi mai benefic şi vom justifica fiecare stare, până ce vom justifica, în cele din urmă, totul!

Astfel, vom atinge o stare care este o zi completă, o stare de Lumină eternă, care străluceşte tot drumul până la lumea Ein Sof (Infinit). Vom descoperi că am fost mereu acolo şi că, nu trebuia decât să schimbăm percepţia noastră, atitudinea noastră, să corectăm vasele noastre pentru a vedea asta.

Niciodată nu trebuie să uităm că, fiecare corectare este doar în conexiunea dintre noi care creşte în forţă constant, în calitate şi în cantitate.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 04.12.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Învăţătura Cabala şi esenţa ei”: Deoarece, în primul discerământ  fiecare primeşte în mod egal, fără adaos, nici scădere, ca Adam, în înţelegerea realităţii acestei lumi. Văzând aceasta, toţi sunt egali, dar nu este aşa în înţelegerea sa – unii evoluează din generaţie în generaţie, alţii regresează.

Întrebare: Care este diferenţa dintre o coborâre şi un regres?

Răspuns: Noi putem descrie avansarea noastră ca o electrocardiogramă (ECG) cu multe coborâri şi urcări. Nu este grav dacă sunt sus sau jos cât timp avansez.

Coborârile fac parte din drumul nostru, deoarece ele vizează, în mod egal, obiectivul. Inima mea bate şi desenează această linie curbă şi este normal. Este viaţa noastră, o continuitate de urcări şi coborâri, în care unele nu pot exista fără altele. În timp ce eu mă agăţ de intenţia de a progresa, urcările şi coborârile sunt, împreună, într-un flux general care avansează.

Este ca o roată, în care fiecare parte atinge o înălţime maximă, apoi începe să coboare. Mai mult, la un moment dat, pare să se deplaseze înapoi, în loc să avanseze spre scop. În momentul în care o persoană descoperă asta, ea strigă după ajutor. Ea vede că se deplasează înapoi şi că nu avansează şi deci, are nevoie de mai multă susţinere din partea grupului.

În general, mişcarea grupului este înainte şi, prin urmare, eu sunt în partea din spate a cercului şi prietenii mei progresează înainte. Deci, atunci când sunt conectat la ei, în inima mea şi sufletul meu, simt că fac parte din întregul care continuă şi avansează drept înainte.

 Dar, dacă sunt deconectat de prieteni, nu sunt partea inferioară a roţii generale şi nu sunt într-o stare de coborâre, cu sunt, cu adevărat, în exterior, în regresie. Nu mai fac parte din procesul general de avansare înainte.

Asta înseamnă că, lucrul principal este de a adera la prieteni. Atunci, noi avansăm toţi şi înţeleg că şi coborârile sunt benefice şi că ele sunt în scopul de a urca. Atunci când cobor, ceilalţi urcă şi astfel, noi constant vom schimba locurile.

Noi suntem ca o supapă, un piston şi toate aceste mişcări se schimbă alternativ. Nu poate exista o schimbare, dacă nu există două mişcări, înainte şi înapoi, înainte şi înapoi. Nu poate fi doar o mişcare înainte, trebuie să fie un contrast şi este doar o problemă de amplitudine.

De aceea, conexiunea mea cu mediul este atât de importantă. Dacă sunt încorporat în toată lumea, atunci vectorul comun este clar pentru mine.

Întrebare: Este spus că nu există lipsă în spiritualitate şi că nimic nu dispare. Dar, într-o stare de regresie, tot ce ai avut este îndepărtat de la tine…

Răspuns: Nu este adevărat. Starea de regresie se referă la dezvăluirea unui nou nivel de spargere. Noi nu regresăm, ci mai degrabă descoperim un nou vas care nu este corectat pentru moment.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot aprecia eforturile prietenului?

Răspuns: Singurul mod în care pot înţelege prietenul este în credinţă deasupra raţiunii. Deoarece eu nu văd prietenul în faţa mea, ci pe mine şi atributele mele. Este scris: “Judecăm prin propriile defecte”. Nu văd decât ceea ce vreau să văd în ego-ul meu, văd mereu că el este mai prost decât mine şi că altul este leneş, un altul este distrat şi un altul este preocupat de propriile gânduri şi nu ştie ce se întâmplă, etc.

Atunci când privesc prietenii, eu văd starea mea interioară. Noi nu vedem lumea, ci replica noastră interioară care se reflectă în ea. Deci, trebuie să accept faptul că, eu sunt în lumea de Ein Sof (Infinit), că totul este corectat şi că toată lumea este la finalul corectării (Gmar Tikkun). Toate corecţiile care rămân sunt cele pe care trebuie să le traversez, aşa cum este spus: “Şi, voi mânca ceea ce este vechi” şi voi vedea că lumea este în curs de schimbare, pentru că eu sunt, cu adevărat, în curs de schimbare.

Este acelaşi lucru atunci când este vorba despre prieteni şi grup. Nu este faptul că ei trebuie să se schimbe, ci eu. Este dificil să percepi acest lucru, dar este adevărul. Astfel, pentru a explica simplu, cabaliştii nu ne spun asta ca şi cum se întâmplă în interiorul unei persoane, ci că lumea obişnuieşte să spună, că lumea este în curs de schimbare, că este în criză şi că trece prin diferite stări şi procese.

Cabaliştii explică acest lucru artificial, chiar dacă nu se simt în largul lor făcând asta. Un cabalist preferă să vadă lucrurile aşa cum le vede în interior. El vede lumea Infinitului, pe el şi coruperea între ei. Este ceea ce numim ajutor împotriva lui, că ego-ul său este între el şi lume şi cauzat de el. El vede lumea Infinitului în forma acestei lumi sau sub forma unui anumit nivel spiritual temporar, care este unul din cele 125 de niveluri, unde este acum.

Dar, un cabalist nu poate să le explice astfel, altora, deoarece asta ar însemna că, ar vorbi constant despre el, despre coruperile sale şi ar discuta despre coruperi, în sistemele sale interne. Ar vorbi pe partea coruperii şi nu pe partea corectării şi nu face asta. Este preferabil să explice lucrurile aşa cum sunt acceptate în această lume, vorbind de faptul că lumea este coruptă şi că noi trebuie să ne conectăm pentru a ne corecta pe noi şi lumea. Este un stil special de a transmite un mesaj în care se mişcă de la interioritate, la exterioritate.

Nu este altă alegere. Altfel, explicaţiile nu vor fi înţelese. Dar, de fapt, când o persoană se gândeşte la asta, trebuie să se vadă în lumina Infinitului care umple întreaga realitate şi că, doar datorită vaselor sale corupte şi a atributelor sale vede nivelul ascunderii şi nivelul dezvăluirii şi aceasta este ceea ce determină înălţimea nivelului său.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.12.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem merge mai departe, astfel încât consumul de combustibil să fie optim?

Răspuns: Cu alte cuvinte, cum putem scurta timpul? Cum putem maximiza efectul efortului nostru, astfel încât vom face acest lucru în cel mai bun mod şi în locul corect?

Această abordare este foarte bună şi corectă, dar problema este doar lenea. Dar, este întotdeauna un lucru bun, deoarece, într-un mod sau altul, vom începe munca noastră de la dorinţa de primire.

Atunci când ne vom forma şi vom dobândi noi cunoştinţe în lumea noastră, vom învăţa să păstrăm eforturile noastre raţionale, astfel încât noi vom utiliza cantitatea exactă de energie şi nici un gram în plus, în locul unde este necesară şi nu un milimetru mai departe.

Este exact ceea ce ne spun cabaliştii. Ei ne spun că, trebuie să muncim în centrul grupului şi să fim ca un om într-o singură inimă în garanţie reciprocă. Dacă veţi ajunge aici, Creatorul se dezvăluie.

În momentul în care ajungeţi aici, nivelul actual va dispărea şi locul Muntelui Sinai va reapărea, adică muntele urii dintre voi. Apoi, trebuie să încercaţi să vă conectaţi din nou în jurul lui, astfel că, punctul din inimă al fiecăruia să fie unit cu punctele din inimă ale celorlalţi şi apoi, să se ridice deasupra muntelui de ură în conexiune şi dăruire reciprocă. Atunci când eforturile voastre reuşesc, vă ridicaţi la acelaşi nivel şi aşa mai departe.

Astfel, vi se dă locul exact pentru a face un efort concentrat în timpul muncii voastre, în timpul studiului, la adunarea de prieteni, peste tot. Constant, trebuie să vizaţi acest gen de unitate în gândurile voastre.

Cum? Prin sprijinirea mediului. Altfel nu vă puteţi gândi la asta. Ar trebui să se simtă preocuparea generală aici: ar trebui să vă pierdeţi şi să trăiţi în ea şi ea ar trebui să vă afecteze atât de puternic, încât să începeţi să tremuraţi de grijă.

Imaginaţi-vă o situaţie în viaţă, când aveţi probleme cu poliţia, un  proces, atunci când sunteţi ameninţaţi sau sunteţi umiliţi. O persoană care trece prin asta se simte mizerabil. Deci, este exact acelaşi nivel de preocupare pe care ar trebui să-l simţiţi, fiind axat în centrul grupului. În acest mod, veţi economisi timp şi energie.

Dacă nu vă faceţi griji cu privire la asta, atunci ar trebui să vă faceţi griji cu privire la motivul pentru care nu vă faceţi griji. Este ceea ce numim “o rugăciune înainte de rugăciune”.

Dorinţa din inimă este imediat simţită la nivelul superior. Voi nu o ştiţi încă, dar inima voastră este, deja, la nivelul superior. Din momentul în care inima voastră corespunde nivelului superior, vor fi conectaţi ca o fişă şi o priză şi veţi începe să-l revelaţi.

Deci, trebuie să fiţi foarte atenţi la ceea ce simţiţi în inima voastră. Dacă inima voastră se agită, atunci ar trebui să regretaţi. Dar, nu ar trebui să fie un fals regret. Dimpotrivă, trebuie să vă aşezaţi în mediu, pentru ca el să vă influenţeze şi să vă simţiţi cu adevărat, rău. Numai mediul poate schimba valorile voastre şi standardele voastre.

Din partea a patra a Lecţiti zilnice de Cabala, 06.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→