Există multă abundenţă în lume, dar nu reuşim să o gestionăm pentru a organiza viaţa; ca o familie care prosperă material, dar există o relaţie imperfectă între ei – este imposibil să trăiască împreună. Apoi, nu există alegere şi oamenii divorţează sau, ca în cazul nostru, singurul lucru pe care am putea să-l facem este să ne conectăm. Nu ne putem îndepărta unul de altul, nici divorţa, deoarece natura ne obligă, încă, să ajungem la conexiune reciprocă.

Aici, războiul împotriva grecilor a izbucnit, războiul privind modul de a continua: fie în raţiune, fie deasupra raţiunii, adică folosind forţele de primire, sau forţele de dăruire. Vedem că este imposibil de a trăi funcţionând cu forţele de primire. Dar, dacă nimic nu lipseşte în lume, viaţa noastră devine insuportabilă, datorită relaţiilor teribile dintre noi. Chiar dacă creăm condţii minunate, există mereu problema urii şi repulsiei între noi, şi,  nimic nu ne ajută şi ruinăm vieţile noastre până când asta devine de nesuportat.

Astfel, am ajuns la recunoaşterea răului în natura umană şi înţelegem că trebuie să ne corectăm ura cu iubire. Altfel, nu este nicio şansă de a exista. Cu cât mai repede identificăm această singură opţiune, cu atât mai bine va merge. În loc de suferinţe şi probleme care alterează existenţa marii noastre familii, întregii omeniri, putem realiza o viaţă minunată corectată.

Aici războiul izbucneşte, fiecare pentru sine şi toată lumea pentru toată lumea, într-o încercare de a ajuta pe fiecare să părăsească ura şi să ajungă la iubire. Noi credem că nu este în puterea noastră şi avem nevoie de un alt partener aici, care este numit forţa superioară.

Mai mult, în acest proces începem să înţelegem că totul este predeterminat. Problema nu este că trebuie să facem, pur şi simplu, pace între noi şi să uităm ura pe care am simţit-o înainte. Totul este, de fapt, în acest scop, în acest fel, astfel că nu vom fi în măsură să fugim de separare, ego, ura pe care o simţim, spre conexiune, iubire şi dăruire prin noi înşine. Apoi, vom avea nevoie de ajutorul forţei superioare şi de a ne conecta astfel încât să fim în ea. Astfel, vom descoperi forţa superioară, singura forţă care operează în realitate.

Acest proces nu este posibil decât prin apropiere de forţa superioară, care conduce întreaga realitate, care apare în minţile noastre şi modifică realitatea, dacă ne vom întoarce spre ea cu această cerere. Apropiaţi-vă şi deveniţi din ce în ce mai dependenţi de ea. Astfel, suntem incluşi în rădăcina noastră.

Toate aceste lupte sunt divizate în două mari războaie: războiul împotriva vaselor de dăruire şi războiul împotriva vaselor de primire în scopul de a dărui. Primul război este numit războiul Macabeilor. Este în scopul de a scăpa de percepţia actuală a realităţii şi de a trece la adevărata percepţie a realităţii  care ne permite să vedem lumea spirituală. Prin urmare, noi suntem autorizaţi să vedem doar lumina lumânărilor de Hanukkah şi să nu le folosim. După victoria Macabeilor, un al doilea război izbucneşte, în scopul de a satisface dorinţele de primire pentru dăruire.

Deci, Hanukkah simbolizează sfârşitul primei părţi a muncii noastre. Adevărul este că, aceasta este jumătatea cea mai dificilă. Prin urmare, această sărbătoare nu este menţionată direct nicăieri în Biblie, ci numai evocată prin sugestii, deoarece este sărbătoarea Luminii, a dăruirii.

Este imposibil de a exprima corect aceasta în limbajul nostru corporal şi de a descrie acest război în mod clar.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.12.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este posibil să evaluăm pertinenţa integralităţii noastre, pentru a realiza că suntem pregătiţi să mergem spre mase?

Răspuns: După ce aţi lucrat cu publicul, aţi simţit impulsul de a vă conecta? Credeţi că, fără conexiunea dintre voi, nu aveţi forţa de a munci cu publicul? Simţiţi cât de mult aveţi nevoie de sprijinul prietenilor, în timpul lecţiilor pentru cercurile largi ale populaţiei? Dacă aveţi un sentiment de acest gen, atunci munciţi corect. Dacă nu este un astfel de sentiment, atunci există o problemă, atunci nu sunteţi implicaţi în educaţie şi educaţia integrală, ci pur şi simplu, vă păcăliţi singuri. Trebuie să simţiţi grupul în voi tot timpul, centrul său, ajutorul său, Creatorul, trebuie să simţiţi că doriţi să-L descoperiţi. Doar astfel veţi deveni un conductor al Luminii şi veţi fi în măsură să influenţaţi publicul care va fi de acord cu voi şi vă va urma.

Dar, trebuie să simţiţi importanţa legăturii cu grupul, cu centrul său, cu Creatorul, în acest centru, precum şi faptul că munciţi, în mod special, la această conexiune.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 24.11.2013

Filed under: Diseminare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Există două stări în realitatea noastră: o stare este la nivelul la care sunt acum, simt această lume, eu însumi şi totul în jurul meu. Este realitatea mea, viaţa mea, tot ceea ce resimt.

Totuşi, înţelepciunea Cabala ne spune că, există un alt nivel care este deasupra mea şi care este diferit de mine în atributele sale. Atributul meu este dorinţa de primire şi atributul nivelului superior, dimensiunea superioară, este o dorinţă de dăruire.

Dacă privesc cele două niveluri, de la nivelul vieţii mele, avansez spre scopul creaţiei. Iau mereu în considerare existenţa unei stări superioare deasupra mea, pe care trebuie să o realizez şi astfel, viaţa mea este centrată şi dedicată scopului superior.

Totuşi, simt că sentimentele mele, percepţia mea, înţelegerea mea şi determinarea stării mele sunt partajate. Trebuie să accept totul fie conform a ceea ce simt – în funcţie de dorinţele mele şi atributele mele, mintea mea şi sentimentele mele – şi deci, evaluez starea mea interioară ca toată lumea, fie pot să mă văd la un nivel superior şi să evaluez modul în care mă văd de acolo, de la direcţia din care Creatorul mă priveşte.

Nivelul superior domină şi determină tot ceea ce mi se întâmplă acum, deci, cum pot să mă imaginez la următorul nivel superior? Trebuie să-mi imaginez că am atins atributele nivelului superior care sunt total concentrate pe dăruire şi simt iubirea pentru ceilalţi, iubirea prietenilor şi iubirea atributului de dăruire în sine care este numit iubirea Creatorului.  Îmi imaginez că opresc ura şi atributul iubirii şi dăruirii mă umple complet şi că îl simt ca o mare plăcere.

În acest caz, văd deja o realitate din perspectiva superiorului, a Creatorului. Asta înseamnă că, percepţia mea este partajată. Dacă plonjez în starea mea şi determin toate atributele, sentimentele şi calculez conform principiului „un judecător are doar ceea ce ochii lui văd”, aceasta este numit adevăr, eu, conform stării mele reale şi ceea ce resimt. Pe de altă parte, văd lucrurile stării superioare la care m-am ridicat în aparenţă şi cum aş putea să văd, să simt şi să judec ceea ce se întâmplă dacă aş avea atributul de dăruire şi iubire pentru ceilalţi, deoarece ego-ul meu este limitat.

Această stare este numită credinţă, ceea ce înseamnă că există două niveluri aici: adevăr şi credinţă. La nivelul actual al adevărului, simt lipsuri, disconfort, nelinişte ca toată lumea şi încă mai rău, deoarece doresc să mă ridic deasupra. În starea credinţei, este plenitudinea şi nimic nu lipseşte şi există pace şi confort total. Eu sunt în adeziune cu forţa superioară şi văd de la un capăt la celălalt al lumii, umplut cu recunoştinţă faţă de Creator.

Trebuie să fiu în aceste două stări împreună! Apoi, determin sensul de la o stare la alta. Pare că este mai uşor să ne imaginăm  lucrurile în acest mod şi că este posibil să rămân în această dublă percepţie şi, de fiecare dată, încerc să aduc viitorul aproape, astfel că, atributul de iubire şi dăruire prin grup mă va conduce, cu adevărat, la un nivel mai ridicat.

În acelaşi timp, există problema recunoaşterii răului, incapacitatea de a urca şi o rugăciune a celor mulţi se naşte. Trebuie să colectăm şi să acumulăm eforturile noastre în eforturile mele, prin urcare şi coborâre din nou şi din nou, a pierde totul şi a umple astfel marea de Sitra Akhra (cealaltă parte). Această mare înghite toate eforturile noastre atunci când o persoană cade dar, mai târziu, ea va reveni la starea „ El a înghiţit toate bogăţiile şi le-a vomitat din nou”. Apoi, vom fi recompensaţi pentru a urca la un nivel superior.

Trebuie să ne obişnuim cu această muncă. Totuşi, se pare că este posibil a fi sub două niveluri în acelaşi timp: adevăr şi credinţă.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 29.11.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot vedea în jurul meu atributele, Sefirot şi nu oameni?

Răspuns: De ce vedeţi oameni în sens material al cuvântului? Pentru ce aveţi nevoie de chipuri? Corpul vă spune ceva? Nu spune nimic unei persoane.

De fapt, în curând, nu ne vom mai comporta faţă de ceilalţi în funcţie de trăsăturile de caracter. O persoană le primeşte la naştere sau le dobândeşte de la mediu. Nu este ea.

Părinţii i-au dat naştere, ea a făcut studiile în aceste instituţii sau altele pe care nu le-a ales şi toată viaţa sa, se găseşte într-un anumit mediu. Ca urmare, vedem în ea o formă particulară, modelată conform  unor anumiți parametrii. Iată cum ei au „construit-o” şi astfel trăieşte toată viaţa, de la început la sfârşit.

Nu este ea cu adevărat. Nu-i atribuiţi nimic. Ea nu are nici măcar un grăunte original din partea sa, nici caracteristicile corpului ei, nici în trăsăturile de caracter. Totul este rezultatul a ceea ce a primit, aparent, de la ceilalţi.

Omul (Adam) în mine începe de la ceea ce primesc de sus. Dacă intru într-un grup şi investesc un efort în el, atunci ei sunt, de asemenea, rezultatul unei anumite educaţii. Dacă încep să primesc o iluminare de sus, graţie noilor caracteristici care se nasc în mine, care sunt opuse caracteristicilor precedente, acesta este începutul unei noi creaturi care nu este legat de corpul meu sau caracterul meu. Prin urmare, sufletul este numit „o parte divină a lui Dumnezeu de sus”.

Deci, rezultă că aspectul exterior al persoanei şi comportamentul său nu au sens. Ceea ce contează este investiţia într-un grup şi eforturile sale. Pentru asta, ea poate să primească un răspuns de sus şi să dobândească ceea ce numim om.

Până atunci, ea nu este om. Nu este nimic adevărat în sine. Dacă în timpul vieţii sale, nu corectează nici una din dorinţele sale cu ajutorul Luminii care Reformează, este ca şi cum nu este în viaţă. Vezi tu, contul său spiritual este gol şi participă la procesul evoluţiei istorice ca toată lumea. Nu are nimic aici pentru a măsura, a evalua şi a cântări pe scările spirituale.

Există un avertisment suplimentar: chiar dacă persoana nu se corectează, nu trăieşte în zadar dacă ea contribuie la corectarea altora, dacă ea îi apropie de adevăr. Oricum, este interesant să munceşti la asta cât mai mult. Aşa cum scrie Baal HaSulam în „Ultima generaţie”, scopul vieţii este de a merita adeziunea la Creator, de a menține strict regula generală de a acţiona doar spre binele Lui sau a ajuta mai multe persoane pentru a ajunge la adeziunea cu El.

Din partea a patra  Lecţiei zilnice de Cabala, 26.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Ideea este modul în care ne trezim. Principalul lucru este conectarea în diferite circumstanțe, adăugirile constante ale venirii împreună în diferite stări și în special în timpul căderilor.  Aceste stări sunt o adevarata comoară în potențial.

În timpul ascensiunii, când mă simt impresionat, acţionez prin combustibilul care mi-a fost dat . Lumina care vine de Sus străluceşte asupra mea și mă sui pe acest val și mă plimb pentru un timp . Dar în timpul coborârii, chiar și un efort mic valorează mult .

Pe ansamblu, ar trebui să încerci să vezi că te dezvolţi și avansezi încontinuu. Este ca şi piesele de fier ce se țin pe roțile locomotivelor vechi, care se mișcă mereu înainte și înapoi, din nou şi din nou . Aşa este şi lucrarea spirituală a unei persoane, chiar și atunci când cade, ea încă avansează.

Deci, dacă ne putem consolida forțele în timpul unei coborâri, ne va ajuta să vedem lucrurile mai clar decât în ​​timpul unei ascensiuni . Motivul este că în întuneric iluminez natura corporală în care m-am cufundat în prezent, și din acest Aviut (grosime), ajung la o revelație. Este extrem de util. Chiar şi dacă văd că abia pot reuși și chiar cu o scădere o clipă mai târziu, încă obţin mare lucru .

Din a 4-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 03/12/13, Scrierile lui Rabash

Filed under: Fara categorie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Este scris:” O mie vin să studieze, dar unul singur iese la Lumină”. De ce doar unul este recompensat cu Lumina? În plus, acest raport exista în trecut, dar acum totul s-a schimbat. Şi totuşi, vedem că oamenii nu mai au răbdare. Ei nu pot să accepte că întreaga lor viaţă este dată în unicul scop de a veni la Lumină şi a intra într-o dimensiune Superioară. Altfel, nu există niciun motiv de a trăi pe acest pământ.

Suntem, toţi, în linie pentru a ne ridica la nivelul de om, la un grad spiritual. Dar noi nu suntem de acord cu asta, credem că există alte activităţi importante în afară de acest lucru şi astfel părăsim acest drum. Totul depinde de importanţa obiectivului şi este măsurat de numeroase „căderi”, adică de „intrări şi ieşiri”, aşa cum este pus:” Şi de la Sion, Tora va ieşi”. Este atunci când o persoană „iese”, iar spiritualitate, dorinţa pentru ea, este trezită.

Datorită dorinței,dezvoltată în aceste intrări şi ieşiri şi în special în ieşiri, o persoană atrage Lumina care Reformează. Puţin câte puţin, inima este de acord să accepte aceste schimbări. Eforturile sunt acumulate, adăugate în cont, până ce ele formează o mare sumă, adică, plata primei corecţii de care are nevoie o persoană.

Acelaşi proces se repetă la toate gradele, dar persoana are experienţă şi ştie cum să acţioneze: cum să depăşească prin credinţa deasupra raţiunii, sub ce formă munceşte. Ea crede în sfaturile înţelepţilor, înţelege că, progresul nu este posibil decât prin garanţie reciprocă, conexiune şi unitate. Astfel, ea se concentrează corect asupra eforturilor sale şi poate ajunge, mai devreme, la valoarea necesară în contul său spiritual.

Este spus că „oate porţile sunt blocate, mai puţin poarta lacrimilor”. „Lacrimile” (Dmaot) indică necesitatea „plăţii” (Danim) adică, eforturile şi durerea, o mare dorinţă pe care Lumina Superioară să o poată influența și corecta: să-i dea o intenție pură de dăruire, la care o persoană nu poate ajunge singură.

Şi doar exemplul prietenilor ajută în acest sens.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 27.11.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este înțelesul centrului grupului? Este o componentă internă pe care o persoană o are, inclusiv impresiile noastre de la acțiunile colective și de la ateliere?

Răpuns: Centrul grupului este ceea ce în mod permanent analizăm și clarificăm, explorându-l în atributele noastre, în viziunea noastră: Unde este, cum este caracterizat, după ce trebuie să tânjesc? Trebuie să simt în interior ceea ce este  centrul grupului.

Este foarte neclar, ca și cum te uiți la o țintă care se mișcă în permanenșă și pe care nu o pot focusa. Totuși, dacă o determin clar, înseamnă că am venit în contact cu atributul iubirii și dăruirii.

Întrebare: Prin ce acțiuni concrete găsesc conexiunea cu centrul grupului?

Răspuns: O asemenea conexiune este determinată de nevoia de ea a unei persoane pentru a se conecta cu Creatorul și pentru a aduce lumii revelarea Lui. În articolul Shofarul lui Mesia dar și în alte articole, se spune că Israelul, cei care tânjesc direct după Creator, nu vor lăsa exilul și nu vor ajunge la o conexiune cu Creatorul decât dacă aduc întreaga lume la această conexiune.

Acum, a venit vremea în sfârșit pentru ca noi să încorporăm egoul exterior al maselor, și trebuie să-I cerem Creatorului să-l umple. În același timp noi nu putem fi decât dirijorii, punctul de adeziune dintre Creator și restul lumii; revelarea Creatorului în lume este misiunea noastră.

Întrebare: Cum pot determina dacă diseminez din centrul grupului sau nu?

Răspuns: Trebuie să simți asta tu însuți. Dacă diseminezi și în același timp te temi permanent să nu părăsești centrul grupului, atunci totul este în regulă.

Din Discuție despre grup și diseminare, 22.10.2013 

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Noi ne schimbăm în acelaşi mod în care lumea se mişcă?

Răspuns: Lumea evoluează în funcţie de schimbările noastre. Tot ceea ce vedem este o proiecţie a proprietăţilor noastre. Să presupunem că văd şapte miliarde de persoane în faţa mea, dar, ca urmare a dezvoltării mele spirituale progresive, le voi vedea ca părţi ale mele. În loc de volume externe, organisme şi feţe, voi începe să simt structura lor internă, caracteristicile interne, esenţa spirituală internă. Noi, ca mici picături de rouă, vom începe să ne conectăm într-o singură mare picătură şi, în conexiunea noastră şi unificarea noastră vom deveni un singur corp spiritual numit Adam, similar cu Creatorul.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 22.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Tot ceea ce avem în această lume este necesar pentru corectarea noastră. Nu este nimic extra, nimic nu poate fi adăugat sau scăzut. Totul este ajustat precis, deoarece provine din vasul perfect complet umplut cu Lumină, de la forma care conţine obiectivul final, starea ideală. Doar participarea nostră lipseşte, acordul nostru la acest tablou perfect, stare perfectă, creată de Creator.

Dar, noi trebuie să fim de acord din întuneric, din starea opusă, din îndoieli şi clarificări, gândind toate argumentele, „pro”şi „contra”. Numai atunci când cineva a verificat şi măsurat totul, devine conştient că Dumnezeu este bun şi face numai bine; Creatorul este deasupra creaţiei, El este primul, El este ultimul şi “nu există nimeni în afară de El”. Atunci, el dă Creatorului toate numele sacre în semn de recunoştinţă pentru fiecare din acţiunile Sale şi forma de control care a fost dezvăluită.

La început, trebuie să studiem această imagine dezasamblată: să înţelegem şi să convenim că ea este spartă şi că sarcina noastră este de a o aduna, muncind împreună la conexiunie. Spargerea s-a petrecut în relaţiile noastre, chiar dacă noi credem că această lume este spartă.

Problemele par a fi în afara noastră: în economie, ecologie, relaţiile umane obişnuite, muncă, în familie, între soţi, părinţi şi copii, la toate nivelurile naturii mineral, vegetal şi animal. Există în jur dezordine şi confuzie.  Ceea ce trebuie este să ne imaginăm sistemul legat complet de conexiunea dintre oameni. Numai prin ameliorarea relaţiilor noastre putem schimba sistemul la toate nivelurile: mineral, vegetal, animal şi, de asemenea, la nivelul uman, în sistemele sociale în care fiinţa umană se ridică deasupra lumii animale.

Odată ce a apărut fiinţa umană dintr-o maimuţă, a început să dezvolte relaţii publice, tehnologie, comerţ şi industrie. Dar, toate sunt bazate numai pe relaţiile dintre oameni. Este singurul loc în care putem influenţa şi schimba. Când vom ameliora relaţiile noastre apropiindu-ne de adevăr, adică conexiune, unitate şi garanţie reciprocă, toate celelalte niveluri ale acestei lumi se vor conecta corect, vor ocupa locurile lor şi întreaga lume se va calma şi va ajunge la prosperitate.

Pentru aceasta, nu este suficient a arată ca un “drept”, care aparent, nu cere nimic pentru sine. Nu putem face nimic, suntem născuţi şi am crescut în egoism. Nu există nici o ruşine în asta, trebuie doar să recunoaştem răul şi să-l corectăm: pentru a face un calcul onest cu noi înşine, indiferent de motiv, trebuie să ne schimbăm.

Toată lumea este angajată în corectarea interioară la gradul său, aşa cum este scris: “educă copilul în funcţie de capacitatea lui”, disponibilitatea lui. Dar, orice persoană trebuie, cumva, să corecteze natura sa. De aceea, trebuie să muncim în trei linii. Linia din stânga este răul în noi, care se dezvăluie tot mai mult. Linia din dreapta este corectarea acestui egoism prin forţa dăruirii pe care o atragem de sus,  în funcţie de conexiunea noastră.

Noi construim a treia linie din aceste două linii. Dorinţa de a primi plăcere, adică linia stângă, care este corectată de Lumina care Reformează, se transformă într-un vas spiritual, numit suflet. Şi în el, conform echivalenţei de formă, noul sistem integral, o nouă împlinire se revelează. Asta înseamnă că, Creatorul se dezvăluie în interiorul fiinţelor create, în cadrul sufletelor. Shochen domneşte în Schechina (Divinitate). Aceasta este munca în linia din mijloc.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 24.11.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot să fiu sigur că, în cele din urmă, voi reuşi? Există garanţii?

Răspuns: Este ceea ce numim „credinţă în cei înţelepţi”. Dar, singurul lucru în care puteţi, cu adevărat, să aveţi încredere este Lumina încrederii care străluceşte pentru o persoană în măsura în care ea atinge atributul de a dărui. Ea nu o are încă, deoarece singura modalitate de a ajunge la asta este prin încorporarea în mediu.

Eu am doar mediul, pot face parte dintr-un mediu care preferă valorile corporale şi pot face parte dintr-un mediu care preferă dezvoltarea spirituală, prin dăruire. Există două alternative: drumul primirii sau drumul dăruirii. Există două forţe care operează în natură şi o preferăm pe una sau alta: fie să dăruiesc în scopul de a primi, fie să primesc în scopul de a dărui. Acesta este modul în care funcţionează lumea. Totul este foarte simplu şi este determinat de mediul pe care-l alegem.

Dar, dacă deja am ales un mediu, care este un profesor şi prietenii, o cale şi un scop, am senzaţia că este ceea ce vreau. Nu ar trebui să mă forţez. Dacă am un punct în inimă şi simt că acest drum este pentru mine, mă alătur mediului. Dar, după ce m-am alăturat, trebuie să mă încorporez în el cu inima şi sufletul meu. Nu pot să fiu într-un mediu care este în totalitate plus (+ ), în timp ce eu sunt, de fapt minus (- ). Voi fi respins. Lumina care Reformează mă influenţează şi voi ieşi după un an, doi ani sau chiar cinci, nu este nici o diferenţă. Vom vedea că asta se va întâmpla. Apoi, o persoană începe să ne urască pentru că ea nu este integrată în mediu, în grup.

Dar, aşa cum sunteţi influenţaţi de media în lumea noastră, chiar dacă vă place sau nu, aici de asemenea, când este vorba de dezvoltarea noastră spirituală, trebuie să fiţi sub influenţa mediului. Acolo ne-a fost dat liberul arbitru şi trebuie, deci, să facem eforturi constante. Nu are nici o legătură cu caracterul unei persoane, ci cu dulceaţa sufletului. Dacă o persoană are şansă, ea rămâne şi, dacă nu are, nu rămâne şi este exclusă…

Sunteţi incluşi în grup şi vi se spune:” Aţi ales să fiţi cu noi ? Bine aţi venit, dar trebuie să ştiţi că există anumite condiţii pe care trebuie să le îndepliniţi. Dacă sunteţi de acord, puteţi rămâne şi, dacă nu o faceţi, atunci plecaţi”. Există multe astfel de grupuri, partide, mişcări; alegeţi ceea ce doriţi, acestea sunt condiţiile noastre. Noi ne bazăm pe scrierile cabaliştilor şi ceea ce spun ei. Nu ne facem griji de ceea ce alţii au ales şi care sunt valorile pe care le preferă şi le acceptă. Noi acceptăm şi urmăm sfaturile cabaliştilor care ne-au atins printr-un lanţ de cabalişti de-a lungul veacurilor, de la Avraam până azi.

Ei au pus aceste condiţii şi au atins realizarea spirituală. Conform cărţilor lor, vom realiza că au ajuns la esenţa interioară a naturii, dimensiunea superioară. Noi dorim să ajungem la aceleaşi lucruri, deci ascultăm sfaturile lor.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 15.11.2013, Shamati 64, „De la Lo Lishma la Lishma”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→