Creatorul este binele absolut, scrie Baal HaSulam în articolul “Esenţa religiei şi scopul său”. Într-adevăr, Creatorul este primordial; El nu primeşte de la nimeni, El este dăruire. Dacă El dă, El dă bunătate. A fi primordial înseamnă că El nu are nimic rău. Acest lucru rezultă atât din realizarea adevărată, cât şi din concluziile noastre intelectuale.

Dar, în acest caz, de ce vedem atât de multe lucruri teribile în lumea noastră? Desigur, “Nu e nimeni în afară de El”, ceea ce înseamnă că acţionează o singură forţă. Prin urmare, totul vine de la Creator. Cum poate fi astfel atunci când simţim stările noastre ca fiind atât de rele?

Baal HaSulam explică faptul că, guvernarea Creatorului este axată pe scop. În scopul de a ne învăţa, a ne conduce la vârful de conştiinţă şi înţelegere, Creatorul trebuie să ne treacă prin tot felul de stări destul de neplăcute. Graţie lor, începem să discernem ce este bun şi ce este rău, nu în ochii dorinţei noastre egoiste, ca la început, ci în funcţie de dorinţa de a dărui.

Această scară este atât de opusă celei care este construită în noi de la naştere, încât nu înţelegem nici măcar esenţa opoziţie sale. Trebuie totuşi să o descoperim şi modul în care ne va fi prezentată în multe reprize, sub o altă stare, sub o altă formă, ceea ce necesită o abordare diferită. De fapt, fiecare grad este opus celui adiacent, atât inferior, cât şi superior.

Astfel, o persoană nu poate fi sigură niciodată de nimic, cu privire la ceea ce simte. Nu are decât “ancora”, lumea noastră. Aici, suntem detaşaţi de spiritualitate şi fiecare stare revine la această separare deoarece, la fiecare pas trebuie să cădem la gradul inferior, cel puţin pentru un moment scurt.

Ne simţim ca şi cum totul spiritual ar dispărea complet şi apoi ne ridicăm la un nou grad.

Starea de “această lume” este specială deoarece aici, putem exista, într-un fel, fără nici o intenţie, detaşaţi de spiritualitate. Aceasta poate fi o lume imaginară şi totuşi trăim în ea, ca să spunem aşa. Mai târziu, vom vedea şi vom înţelege că nu este existenţa, faptul de a fi, ci un fel de “fluctuaţie”. Totuşi, nu putem urca scara corecţiilor decât dacă suntem în această lume, trăim diverse fenomene în ea, consolidăm grupul şi încercăm să facem acţiunile necesare în interior.

Aici, suntem implicaţi în diseminare; aici dorim să vedem corecţia. Deoarece noi nu suntem, încă, în lumea spirituală, această lume materială imaginară devine pentru noi „fundamentul”, solid şi de neclintit. Aceasta înseamnă că, specificitatea grupului nostru este, de asemenea, din afara acestei lumi.

Astfel, gestionarea axată pe scopul Creatorului ne duce prin stări oribile în procesul creşterii, fruct sublim şi dulce. Se spune că avantajul Luminii se cunoaşte în întuneric. Dacă procesul este întârziat, se arată, de asemenea, înălţimea şi unicitatea unei creaturi speciale. La urma urmei, cu cât sufletul este mai complex, cu atât mai multe etape de creştere sunt necesare.

Totuşi,  acest lucru nu este direct legat de ritmul său. Noi accelerăm momentul în care dorim schimbări în fiecare moment. Dacă am fost “în afaceri” douăzeci de ani şi am venit de nicăieri, nu ar trebui să mă liniştească faptul că am un suflet puternic, care are nevoie de mult timp pentru “a urca”. Nu, eu trebuie să judec dezvoltarea mea nu prin rezultate, ci prin rapiditatea schimbărilor interne. Asta este ceea ce determină dacă treci prin Lumină sau prin întuneric, prin calea Torei sau prin calea suferinţei.

Şi aici, totul depinde de pregătirea din partea mea: dacă mă pregătesc pentru schimbări, accelerez timpul şi schimb drumul nedorit, într-un drum dorit. De fapt, nu există un drum “nedorit”. O persoană nu poate admite plângând că, Creatorul l-a condus la scopul creaţiei. Noi nu suntem o ceată de sclavi mergând, în mod penibil, spre binele absolut, forţaţi de un bici. Este pur şi simplu, imposibil. Nu, la fiecare etapă şi în fiecare moment, am posibilitatea de a alege între calea Torei şi calea suferinţei. Diferenţa dintre ele este determinată de pregătirea mea: dacă vreau să expun starea mea în avans şi să văd în ce măsură este spre scopul creaţiei.

Şi, obiectivul este adeziunea mea cu Creatorul, adică o completă echivalenţă de formă cu El. Cum este posibil? Este dorinţa de a dărui şi eu sunt dorinţa de a primi. Suntem doi poli opuşi.

De fapt, Creatorul îmi trimite Lumina care Reformează, deci dorinţa mea este “acoperită” de dăruire. Este, de asemenea, numită “ecran şi Lumină Reflectată”. Astfel, eu devin ca El.

Dar, pot să mă asigur că avansez în direcţia corectă? Pentru a face acest lucru, am un grup în care trebuie să muncesc. Dacă eu caut cu adevărat, aştept ca, Creatorul să efectueze acţiunile necesare asupra mea, să organizeze “exerciţii” pentru mine. Sunt gata pentru ele, le vreau şi accept totul de bunăvoie, cu bucurie şi recunoştinţă, binecuvântare pentru rău, precum şi pentru bine.

Dar cum pot verifica asta? Criteriul este următorul: dacă îngreunarea inimii vine, eu sunt bucuros, fericit că primesc un loc de muncă, că Creatorul nu m-a uitat şi îmi arată înălţimea gradului următor. Acum, îmi lipseşte doar Lumina pentru a mă ridica la acesta, în intenţia altruistă.

Astfel, îngreunarea inimii arată că acum pot să mă ridic la proprietatea de dăruire. Este diferenţa dintre drumul Torei şi drumul suferinţei.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 07.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Esenţa religiei şi scopul său”: Cu cât o persoană este mai dezvoltată, cu atât va recunoaşte o mai mare cantitate de rău în ea şi îl va separa, cu cât o persoană este mai puţin dezvoltată, cu atât mai puţin identifică răul în ea şi deci, ea nu va respinge decât o mai mică cantitate şi va lăsa în ea răul pe care nu-l va recunoaşte.

Este imaginea fidelă cea mai elevată a realităţii: binele şi răul în ochii Creatorului. Eu sunt jos şi trebuie să schimb ideea mea coruptă a binelui şi a răului, în funcţie de modul în care El le vede. Aici, toată lumea are propria lui scară, propriile sale criterii. Fiecare judecă ceea ce este bun şi ceea ce este rău în funcţie de criteriul egoismului său. Asta se aplică comportamentului nostru cu ceilalţi, în diverse activităţi, obiceiuri, etc. Pot separa totul în viaţă conform categoriilor bine şi rău. Prin urmare, aştept o recompensă de la bine în această lume sau în cea viitoare şi invers, răul îmi promite o pedeapsă aici sau acolo.

Prin urmare, sunt atras de anumite lucruri şi încerc să rămân departe de altele. Fiecare are propria sa “listă“ (“Shulchan Aruch” este codul legilor şi regulamentelor), fiecare decide pentru sine de ce se poate apropia şi de ce trebuie să se îndepărteze, în funcţie de evaluarea sa privind recompensa şi pedeapsa. În Cabala, noi adăugăm o “suprastructură” la aceasta; criteriile lucrurilor bune şi lucrurilor rele în ochii Creatorului, prin care El recompensează sau pedepseşte, în scopul de a aduce o persoană mai aproape de El.

Deci, mi s-a cerut să aduc “lista” mea, analiza mea, definiţiile mele şi evaluările mele de la propriul meu domeniu spre cel al Creatorului. Eu vreau să judec, să văd, să recunosc şi să fiu în relaţie cu lumea aşa cum El o face. Este spus: “Faceţi din dorinţa voastră, voinţa Lui”.

Întreaga metodă a corecţiei este, în esenţă, un sistem sau o maşină, un dispozitiv prin care eu schimb în mine conştiinţa răului şi binelui, trecând de la înclinaţia mea rea, la criteriile Creatorului, înclinaţia bună. Noi vorbim de schimbări de atitudini, sentimente şi principii de analiză şi soluţii, toate acestea umplu “vasul meu”. Un program de bază se transformă în mine, proiectat pentru testare şi luare de decizii, un sistem expert. Din nou şi din nou, Lumina vine şi schimbă toate înclinaţiile mele.

Cu aceasta, “hard disk-ul” sistemului rămâne în mine: conexiunea mea funcţionează ca înainte; “celulele” mele răspund încă la impulsuri. Dar Lumina, progresiv “reprogramează”, mă conectează într-o manieră nouă şi creează noi algoritmi.

În acest mod, se realizează actualizarea mea spirituală, o actualizare a versiunii originale a dorinţei mele, în versiunea finală, a dorinţei Creatorului. Metoda de corectare se dezvoltă, zi după zi şi creşte sentimentul de realizare a răului în mine, mă ajută să transform imaginea mea asupra lumii, gusturile mele şi mentalitatea mea. Totul în mine este înlocuit, progresiv, cu piese noi şi asta, cu acordul meu şi din propria mea dorinţă.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 07.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam a scris că, scopul nostru principal este de “a distruge zidul de fier” care separă înţelepciunea Cabala de omenirea întreagă, deoarece, dacă nu o facem, omenirea va continua să se deterioreze.

Cu mulţi ani în urmă, am scris că, criza a sosit şi că trebuia făcut ceva, dar nimeni nu a fost de acord cu mine. Apoi, criza s-a revelat cu toată forţa şi am continuat să scriu că ea se va prelungi mulţi ani, decenii, până ce umanitatea se va schimba. Dar, oamenii au crezut că, condiţiile se vor ameliora, criza a ajuns la final şi totul era deja bine.

Omenirea nu a înţeles în ce stare extremă de disperare se găseşte. Ea nu are nici un mijloc să schimbe ceva. Ea se deplasează de-a lungul drumului predeterminat, care este controlat de două forţe: pozitivă şi negativă.

 Cu certitudine, oamenii vor să rezolve acest mister, dar nu pot şi nu ştiu cum. La urma urmei, lumea noastră este sub “barieră” (Machsom), sub limita care separă lumile superioară şi lumea noastră; acum nu există forţa care ar putea permite unei persoane să corecteze societatea, familia, politica, economia şi mediul, nimic. Dimpotrivă, totul se deteriorează. Prin urmare, noi care avem o foarte mică cantitate de cunoştinţe despre acest proces şi care avem capacitatea de corectare, trebuie să  aducem acest lucru lumii.

Singurul lucru care ne obligă este iubirea pentru celălalt, care este legea esenţială a creaţiei. Nu este pentru mica şi îngusta noastră lume artificială în care existăm, ci pentru tot restul lumii exterioare. Este motivul pentru care noi facem asta.

Din congresul din Bulgaria, “Zorii unei lumi noi”, prima zi, Lecţia 2, 01.11.2013

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ne poate ajuta să nu fim dependenţi de rezultatul muncii noastre?

Răspuns: Trebuie să trecem de la un rezultat corporal la un rezultat spiritual. Un rezultat spiritual este de a mulţumi Creatorul. Imaginaţi-vă că doriţi să încântaţi pe cineva, pentru a-l mulţumi şi a-l face fericit şi acest cineva este Creatorul.

În scopul de a imagina Creatorul, cu mai multă precizie şi mai puţină greşeală, trebuie să vă imaginaţi că vreţi ca întreaga realitate să fie fericită: întreaga natură minerală, vegetală şi oamenii vreţi să se simtă bine, să vă dizolvaţi şi să dispăreţi în ei, să vă consacraţi lor în orice mod posibil, acum şi pentru totdeauna, în orice timp, mişcare şi loc, în tot ceea ce faceţi. Pentru a fi mai concret, imaginaţi-vă că sunteţi într-un grup şi că, doriţi şi încercaţi să acţionaţi în acest mod, în ceea ce priveşte prietenii. Doriţi să vă consacraţi în întregime lor, să fiţi în ei şi să dispăreţi şi să fiţi integraţi în ei, dar trebuie să fie în practică, adică ar trebui să fiţi gata să faceţi orice, pentru a dispărea în ei. Asta înseamnă că totul dispare: cauzele, acţiunile, rezultatele, totul este destinat prietenilor.

Gândiţi-vă şi imaginaţi această situaţie şi verificaţi concluziile voastre şi clarificarile voastre în practică, prin acţiunile voastre. Trebuie să clarificăm dacă ceea ce spunem nu sunt doar cuvinte goale şi dacă intră în inima noastră. Acest lucru nu este examinat decât prin acţiunile voastre. Dacă o astfel de intenţie vă premite să acţionaţi, înseamnă că acţiunea voastră este corectă. Dar dacă trebuie să schimbaţi intenţia voastră în scopul de a acţiona şi pentru a începe să faceţi ceva, atunci intenţia voastră nu este suficient de serioasă, cum se spune “fără acoperire”.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 07.11.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noi credem că nu vom obţine un răspuns imediat la cererile şi rugăciunile noastre, dar nu este adevărat, obţineţi un răspuns imediat. Sunteţi într-un sistem integral care este conectat intern prin miliarde de legături. Deci, nu există niciun mijloc prin care să faceţi o anumită acţiune fie în gândurile voastre, în cuvinte, fie în acţiuni, care nu afectează sistemul. Fiecare mică schimbare pe care o trăiţi în interior, zguduie întregul sistem. El răspunde la fiecare detaliu.

Este ca un organism care răspunde la fiecare dintre celulele sale, la fiecare dorinţă. Sunteţi conectat la toată lumea şi nu puteţi să efectuaţi o singură acţiune fără să clătinaţi sistemul. Toată lumea începe să se deplaseze mulţumită vouă şi voi schimbaţi constant sistemul. Acţiunile mecanice au o influenţă minimă asupra sistemului şi cuvântul are, de asemenea, un efect minim. Dar intenţia voastră antrenează enorme schimbări în intregul sistem, chiar în acest moment în care intenţia voastră nu este tocmai corectă, dar încercaţi, încă, să ajungeţi la asta. Sunteţi ca un copil ce încearcă să avanseze.

Nu vedem un astfel de efect în lumea corporală, dar în lumea spirituală, oamenii care sunt la început în munca lor spirituală, generează un răspuns real şi puternic a întregului sistem, prin acţiunile lor.

Conform progresului vostru, treceţi, treptat, de la o persoană care execută acţiuni, la o persoană care serveşte celor care efectuează acţiuni, atunci când vă veţi ridica la nivelul Bina, Hafetz Hessed, sau chiar mai mult decât atât. Voi serviţi celor mici ajutându-i, dar ei sunt, de fapt, cei care aduc cele mai mari schimbări în sistem şi, cu certitudine, datorită vouă.

Starea de superior, fie că este mic sau mare, depinde de inferior, de MAN, de rugăciune, pe care ei o ridică. Dar sunt ei, cei mai mici, care ridică MAN (o rugăciune) şi, ca răspuns la ea, întreg sistemul este zdruncinat pentru a răspunde eforturilor lor de a se integra în sistem în înţelegerea şi sentimentul lor.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 07.11.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

De mii de ani, mii de oameni au încercat să iasă din această închisoare, sentimentul unei mici lumi înguste, dar nu au reuşit să o facă. Şi asta nu se va schimba niciodată! Dorinţa de primire nu se va extinde niciodată voluntar în afara propriei dorinţe şi nu mă va elibera niciodată, deci nu pot să privesc realitatea prin ea şi să văd lumea reală.

Asta nu se va întâmpla! Dimpotrivă, din zi în zi, voi descoperi că dorinţa mea de primire a crescut, dar posibilitatea de descoperire de noi fenomene în ea sunt reduse. Asta mă trimite la sentimentul de exil, care mă obligă să caut şi să găsesc metoda înţelepciunii Cabala. Cabala explică faptul că, o persoană nu poate să vadă nimic mai mult în dorinţa sa egoistă. Trebuie să mă împac cu faptul că ego-ul nu-mi permite să simt altceva decât această lume. Dacă vreau ceva deasupra acesteia, atunci trebuie să schimb atitudinea mea cu privire la dorinţa mea de primire. Acum, văd realitatea într-un mod  selectiv, văzând numai ceea ce interesează ego-ul meu.

Dar, dacă vreau să văd o imagine mai largă, mai adevărată sau, cel puţin, o imagine mai aproape de adevăr, atunci depinde de mine să mă ridic deasupra dorinţei de primire, să merg dincolo de dorinţa mea egoistă.

De exemplu, pot să părăsesc dorinţa mea de primire şi să trec în dorinţa unui prieten sau a mai multor prieteni. Graţie acestui lucru, deja am extins percepţia mea şi voi simţi lumea care există în afara mea. Trebuie să mă conectez la dorinţa unui prieten. Dacă sunt capabil să simt realitatea în acest fel, atunci va fi deja complet diferit în raport cu ceea ce simt în ego-ul meu. Astfel, mă voi trezi din acest vis şi mă voi ridica deasupra mea. Cel puţin, voi fi în măsură să ies din cutia mea, din închisoarea mea.

Regula generală “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” derivă din această situaţie. Este mijlocul practic care permite unei persoane să iasă din micul său cocon, ceea ce ne apare ca această lume prin prisma interesului său personal, pentru a se ridica deasupra sa şi pentru a găsi un punct de vedere diferit.

Totuşi, pentru ca mintea mea să fie, cu adevărat, independentă de dorinţa mea de primire, nu ar trebui numai să vadă un prieten sau mai mulţi, ci mai degrabă, să mă conectez la o multitudine de alte dorinţe de primire individuale. Doar prin ele, de fiecare dată dintr-o altă perspectivă, voi vedea adevărata realitate.

La final, toate punctele de vedere, perspectivele individuale se vor conecta într-un singur punct de vedere colectiv, într-o vastă cercetare. Această observaţie se va extinde nelimitat, până ce voi fi complet liber de dorinţa mea de primire şi, prin dorinţele altora, voi primi libertatea. Percepţia mea asupra realităţii nu va fi supusă nici unei condiţii şi va fi obiectivă.

Un lucru minunat este că, adevărata percepţie este încă simţită în dorinţa mea de primire, dar trebuie să creez ochelari care corectează toate defectele, le neutralizează şi îmi dau posibilitatea de a vedea şi a simţi realitatea superioară.

Deci, spunem că munca spirituală se traduce prin necesitatea de “a iubi aproapele tău”, “de a se ridica la înălţimea Creatorului” şi aşa mai departe. Pentru noi, “Tora este explicată în limbaj uman” (Mishna); asta este ceea ce suntem pregătiţi să înţelegem şi să simţim. Totuşi, în realitate, este vorba aici de o schimbare în percepţia realităţii.

Dar, avem nevoie să desfăşurăm activităţi simple şi exerciţii pentru a atinge această schimbare de percepţie: fie prin dorinţa noastră egoistă primitivă, fie prin dorinţa de primire care este îndreptată spre dăruire. La final, ating o stare în care, eforturile mele pentru a schimba percepţia mea se transformă în plăcere, deoarece eu simt că sunt, deja, aproape de libertate.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala, 24.10.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

O Mitzva (poruncă) este corectarea dorinţelor noastre în scopul de a le conecta în una singură, într-o direcţie şi o intenţie. Putem împărţi dorinţele noastre în 613 de părţi, 620 de părţi sau 10 părţi şi în alte forme de divizare. Totuşi, Tora şi Mitzvot sunt, de fapt, o corectare pe care o numim corectarea dorinţei sparte de primire, de la scopul de a primi, la cel de a dărui.

Graţie aceste corecţii, toate dorinţele se conectează la o intenţie generală, la o singură sursă. Fiecare parte nu se preocupă de propria dorinţă, ci doar de a încânta Creatorul. Astfel, toate părţile se conectează aşa cum este scris:”Căci în El inima noastră se va bucura”. Noi ne conectăm graţie dorinţei noastre pentru El.

Unitatea nu este posibilă decât prin conexiune, ca “Israel, Tora şi Creatorul sunt una”, ceea ce înseamnă că noi dorim să aducem plăcere Creatorului. Nu ne putem conecta reciproc, dacă nu este direcţionat spre Creator, deoarece dorinţele de primire nu se pot conecta prin ele însele. Ele se pot conecta numai prin scopul lor. Dacă fiecare dintre noi vrea să încânte Creatorul, ne vom conecta în El!

Este acelaşi lucru atunci când este vorba despre părţile particulare din interiorul unei persoane. O persoană este o lume mică care este formată din 620 de părţi. Fiecare din cele 620 de părţi egoiste ale sufletului meu vor să profite de hrană, fie dulce sau amară, să asculte muzică, să se relaxeze sau să ia aer proaspăt. Dacă doresc fiecare din aceste plăceri separat, simt ceea ce-mi place şi fiecare plăcere este diferită de cealaltă.

Totuşi, dacă vreau să simt toate aceste plăceri în scopul de a dărui, în Creator, toate aceste multiple mici plăceri particulare se transformă într-o mare plăcere pentru mine. Este ceea ce numim o simplă Lumină de Ein Sof (Infinit) care nu este divizată în Lumini distincte de NRNHY.

Întreaga noastră unitate este împlinită doar în Creator. Nu poate exista conexiune între noi în afara Creatorului, deoarece fiecare parte este învelită în coaja ego-ului său şi nu poate comunica cu ceilalţi. Suntem ca un sac de nuci care nu pot să se conecteze unele cu altele. În cazul în care ne anulăm şi dorim sacul pentru a aduna şi a uni pe toată lumea şi să fie singurul lucru care-i uneşte, fiecare anulează coaja sa şi toată lumea este încorporată într-un singur sac.

Astfel, “Israel, Tora şi Creatorul sunt una” nu este doar o vorbă. Nu poate fi Israel (o persoană care aspiră la Yashar El, direct la Creator) şi Tora dacă nu sunt completate în Creator. Este un principiu foarte important.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 28.10.2013, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Mulţi dintre studenţii tăi fac sport, au titluri şi premii. Şi, am auzit că dumneavoastră continuaţi să faceţi sport. Cum reacţionaţi la sport şi care sunt rădăcinile acestuia în lumea spirituală, în special a artelor marţiale?

Răspuns: În general, sportul este benefic într-o anumită măsură. Vreau să vă spun ce gândesc despre artele marţiale. Un luptător adevărat care stăpâneşte abilităţile sale, depăşeşte teama naturală care este prezentă în interiorul fiecărei persoane, deoarece fiecare dintre noi este un egoist. Prin dobândirea artei de a lupta corp la corp, o persoană simte că nu are teamă de nimic şi deci, ea este pregătită să se deschidă, să îşi seschidă inima , să fie amabilă, prietenoasă şi simpatică cu ceilalţi, deoarece nu are teamă de nimic. Se protejează, îşi protejează ego-ul. Prin artele marţiale, dobândeşte un scut, nu are nevoie de sabie. Această condiţie este numită “putere bunătăţii”.

Deci, dacă sunt utilizate corect, toate artele marţiale sunt nobile. Dacă natura noastră nu era egoistă, nu era nevoie să calmeze ego-ul, nu era nevoie de artele marţiale. Dar, în ciuda acestui fapt, ego-ul nostru este singura noastră natură şi nu avem nimic altceva. Deci, făcând un ecran asupra “ego-ului” nostru, calmându-l cu ajutorul artelor marţiale, putem să fim deschişi pentru ceilalţi, şi deci, oricât de ciudat ar părea, controlul şi demnitatea artelor marţiale conduc la bunătate şi unitate.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Uneori o persoană stă cu o expresie, ca şi cum viaţa ar fi terminată şi şi-a pierdut orice valoare, această lume nu valorează nimic, şi a trăi o viaţă vidă este mai rău decât moartea. Ea se întreabă de ce mai este în viaţă în această lume şi regretă că simte toată această realitate. Ea gândeşte:”Aş dori să nu mă fi născut şi trăit”.

De unde primeşte, brusc, această stare de spirit? Este Creatorul care-i trimite un astfel de sentiment.

Uneori este contrar, ea simte, brusc, o energie neobişnuită, râsete şi bucurie, entuziasm, este gata să îmbrăţişeze pe toată lumea, să sară şi să danseze. De unde vine această stare de spirit? De asemenea, de la providenţa divină. Ce faceţi cu aceste stări opuse? Nu este bine să fii într-o extremă sau alta. Atunci, eşti ca o giruetă rotindu-se constant în sensul în care suflă vântul…

Dar, dacă o persoană înţelege asta şi nu le poate suporta şi nu acceptă să fie o marionetă a Creatorului, care El singur controlează, ea spune: “Nu! Trebuie să decid eu” şi cere Creatorului să lase un loc pentru ea. Şi apoi, ea descoperă că are, cu adevărat, un loc gol! Creatorul este deja în ascundere de la început şi i-a dat acest domeniu de activitate numit “această lume”.

Nu există alt loc în care Însuşi Creatorul se ascunde, în mod intenţionat, de la început şi vă dă posibilitatea să faceţi tot ce vreţi. Şi acum, cu ajutorul mediului, puteţi să construiţi o relaţie cu realitatea pentru a neutraliza prezenţa Creatorului şi a umple acest loc vid de unul singur, exact sub forma pe care Creatorul ar umple-o dacă El s-ar fi dezvăluit.

De ce Creatorul nu se relevă în acest loc numit “această lume”? Deoarece el nu are “haine”, deoarece El este ascuns. O persoană construieşte această “haină” şi, în măsura în care o face, ea descoperă Creatorul.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 25.20.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce mod trebuie să se exprime conexiunea cu tine pentru cei care sunt în spatele ecranului?

Răspuns: Relaţia cu mine trebuie să fie exprimată prin ceea ce voi îmi scrieţi, întrebări serioase specifice cu privire la lecţii, nu elaborate, ci cu intenţie. Eu voi răspunde prin scris sau verbal.

De fapt, comunicarea se produce când noi facem ceva împreună. Porţia de cunoştinţe pe care o primiţi de la mine în fiecare zi nu este considerată conexiune. Conexiunea este atunci când noi facem, realizăm ceva nou, împreună. Dacă eu predau înţelepciunea Cabala sau educaţia integrală şi voi studiaţi acest lucru, atunci există o legătură între noi.

Conexiunea este posibilă atunci când voi sunteţi similari cu mine. Noi ştim că uniunea dintre două obiecte nu se produce decât în măsura similitudinii proprietăţilor lor. Şi ce similitudine poate exista între noi, dacă eu sunt profesor şi voi sunteţi elevii mei? Ce similitudine poate exista între creatură şi Creator, dacă Creatorul dăruieşte şi fiinţa creată nu face decât să primească? Ce puteţi da voi în schimb? Unitatea cu mine. Şi cum este posibil? Dacă acţionaţi în acelaşi mod cu mine. Doar aşa! Şi cum puteţi să acţionaţi? Să mă învăţaţi aşa cum vă învaţ eu? Nu, să învăţaţi pe alţii, aşa cum v-am învaţat pe voi.

Prin urmare, nu poate exista o stare mai eficientă decât aceea a diseminării, altfel, nu procesaţi materialul. În lumea spirituală, cel care nu trece informaţia prin sine, se închide şi nu percepe nimic. Nu vă puteţi imagina ce parte infimă percepeţi din ceea ce eu vă dau, tocmai pentru că nu o transmiteţi, indiferent în ce formă.

Acei oameni care sunt implicaţi în traducerea sau prelucrarea lecţiilor sunt oamenii cei mai fericiţi pentru că ceea ce aud sau procesează ajunge, în cele din urmă, la cineva. Iar cei care nu fac asta, nu au altă cale de a ieşi din sine, ei sunt într-un impas.

Din discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→