Întrebare: Când este considerat cineva,  un student al profesorului său?

Răspuns: Un student este numit cineva care aderă la profesorul său (adică în mod interior) şi încearcă să “tragă” totul de la el. Ca un bebeluş care suge lapte de la mama lui, un student încearcă să aspire de la profesorul său tot ceea ce are şi să crească, adică să dezvolte tot ceea ce a primit. Nu este capabil să primească toate cunoştinţele, realizările şi sentimentele imediat, dar el poate obţine instrumentele pentru a dezvolta totul în el însuşi. La urma urmei, un copil care primeşte lapte de la mama sa, nu-l digeră în interiorul lui, ci îl transformă în carne, muşchi şi os. El construieşte organismul său şi se dezvoltă. Acelaşi lucru se întâmplă aici.

Trebuie să înţelegem că primim de la un profesor ceea ce dorim să primim şi doar în forma şi în măsura în care facem eforturi. Noi nu auzim ce spune profesorul, auzim numai ceea ce dorim să auzim. Munca unui student este de a anula obstacolele sale psihologice şi de a începe să asculte profesorul. Cu alte cuvinte, munca unui student este anularea ego-ului său.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 20.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Voi simţi mai puţină durere fizică dacă sunt pe calea “voi grăbi”?

Răspuns: O persoană încearcă să nu se gândească dacă va fi rănită personal sau nu, pe calea “eu voi grăbi”. Ea gândeşte în ce punct poate dărui. Totuşi, drumul “eu voi grăbi” este mai bun şi mult mai confortabil decât drumul “în timpul său” şi noi ar trebui să-l urmăm, deşi gândurile de profit nu pot fi considerate ca fiind pe calea “eu voi grăbi”.

Este ca şi cum m-aţi întreba: În ce bancă pot obţine un mai mare profit pentru investiţia mea? În banca egoistă sau în banca altruistă? În banca altruistă faceţi un miliard de dolari pentru fiecare dolar pe care-l investiţi dar, dacă doriţi să promiţi 100 miliarde de dolari după un an, vi se spune: Îmi pare rău, este o bancă altruistă! Toţi banii pe care i-aţi investit au trecut la noua construcţie, pentru a ajuta săracii, pentru clasele copiilor, pentru a repara casele celor care au nevoie.

 Începeţi să strigaţi: Dar, am investit ultimul meu dolar! Este adevărat, dar aţi investit într-o bancă altruistă, ce aşteptaţi ? Este adevărat că banca a avut un mare profit pentru voi şi aţi câştigat miliarde de dolari, dar primiţi totul ca un beneficiu altruist.

Dacă nu sunteţi mulţumit că dolarul vostru a dus la 100 miliarde de dolari după un an şi că toată suma a fost transferată la întreaga umanitate, atunci este problema voastră că nu vă simţiţi fericiţi. Dacă aţi percepe întreaga umanitate ca pe copiii voştri, imaginaţi-vă cât aţi fi de fericiţi că aţi reuşit să dăruiţi copiiilor voştri o enormă sumă de bani.

Întrebare: Dar, dacă mai avem de suferit, de ce ar trebui să studiem Cabala?

Răspuns: De ce suferim? Dacă avansez, toate obstacolele de-a lungul drumului nu sunt considerate ca un obstacol, ci sunt o rampă de lansare. Ca şi cum era în faţa mea şi, folosind-o, sar ca pe o rampă de lansare, pentru a merge foarte departe.

 Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 28.10.2013, Shamati 70, “Cu o mână puternică şi o furie mare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Pentru ca omul să simtă că “şase sute de mii de iubitori credincioşi sunt gata să-i dea totul”, trebuie să fie, teoretic, pregătit să le ofere în acelaşi mod.

Una nu poate exista fără cealaltă. În garanţia reciprocă, folosim forţa Creatorului, forţa Luminii. Această forţă se manifestă conform conexiunii noastre în dăruirea reciprocă. Atunci când nu sunt pregătit să îţi dăruiesc şi când tu nu eşti pregătit să îmi dăruieşti mie, există un decalaj între noi. O conexiune se formează atunci când noi doi suntem pregătiţi pentru asta şi suntem în măsură să dăruim unul altuia, deoarece există un al treilea participant, Lumina, Creatorul.

El stabileşte o conexiune între noi indiferent de proprietăţile noastre opuse şi oferă fiecăruia lucrurile care-i lipsesc. Lumina ne dăruieşte şi, de aceea putem să ne conectăm şi să ne completăm reciproc, cu Lumina!

Dar, dacă aştept ca “şase sute de mii de iubitori credincioşi” să vină la mine, atunci nu-i voi vedea niciodată. Este scris că asta se cere de la toată lumea în acelaşi timp, deoarece garanţia reciprocă vine din conexiunea tuturor, de asemenea, cu Creatorul. El este garantul întregii noastre conexiuni.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 15.10.2010, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce putem face dacă toată lumea din grup este de acord cu importanţa diseminării, dar nimeni nu face nimic?

Răspuns: Diseminarea este necesară nu doar celor cărora le diseminaţi, ci şi pentru că vă dă un Kli suplimentar, un vas, suferinţe suplimentare şi o ocazie suplimentară de a vă uni. Dacă începeţi să diseminaţi, veţi începe să simţiţi durerea oamenilor la care mergeţi, starea lor teribilă, chiar dacă ei trăiesc în spatele unei uşi metalice, într-un frumos apartament cu toate facilităţile şi există o maşină în faţa casei lor.

În final, când le vorbiţi, simţiţi golul lor. Şi, dacă săpaţi mai adânc, veţi vedea că ei o simt, chiar dacă ei se ascund, nimic nu este bine pentru ei, lumea întreagă nu este frumoasă. Trebuie să empatizaţi cu suferinţele lor în absenţa hranei, familiei, vieţii normale, adăpost, loc de muncă şi interacţiunea cu alte persoane, un pic de căldură, sănătate şi educaţie adecvată copiilor: tot ceea ce le lipseşte oamenilor într-o viaţă umană normală.

Dacă simţi asta şi eşti sigur că simţi asta, indiferent de cât de egoist eşti, va începe să te afecteze şi vă va obliga să vă uniţi, unii cu alţii. Şi, când le promiteţi că puteţi să-i faceţi să iasă din starea asta, prin participarea comună la ateliere, la întâlniri, activităţi comune şi încep să le organizeze în practică,  veţi începe, cu adevărat, să puneţi în practică ceea ce spune Cabala, pentru voi şi pentru ei.

Altfel, cum veţi fi în măsură să revelaţi Creatorul, dacă nu aţi organizat o instruire practică? Toţi cei care au studiat în colegiu, universitate, ştiu că instruirea practică este crucială. Care este scopul vostru ascultând conferinţe tot timpul? Asta nu face decât să vă dezorienteze, să vă blocheze şi nu mergeţi nicăieri, nici în sentimente, nici în gânduri, care au devenit, deja, ale voastre. Dacă nu ieşiţi spre mase, veţi pieri.

Mereu, luare de sânge a fost considerat cel mai eficient tratament, nu perfuziile, ci luare de sânge. Asta declanşează munca întregului corp. Trebuie să ieşiţi! Trebuie să diseminaţi!

Lasă teoria să curgă, ca şi cum ţi-ai lua sânge, te angajezi în aceste resurse ascunse care nu funcţionează, încă, în tine. Acum, eşti plin de teorie, dar nu este nimic în mâinile tale. Este păcat.

Discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dorinţa noastră este creată de un sigiliu inversat de Lumină şi acesta este motivul pentru care nu se simte decât pe sine, ceea ce este un sentiment oribil, un sentiment de vid vacant, un abis. Pur şi simplu nu pot să mă simt decât pe mine, deoarece nu pot trăi fără a fi umplut! Aceasta se numeşte Nukva de la “Nekev” (o gaură), o dorinţă vidă de primire, care trebuie să fie umplută.

Creatorul este perfecţiunea şi nu are nevoie de nimeni. Este în repaus complet şi în inacţiune. Este absolut imuabil, nu are nevoie să se deplaseze şi să acţioneze. Dar, biata creatură (dorinţa de a primi plăcere, dorinţa, nevoia de Lumină) se simte în întregime mizerabil şi nu poate să găsească odihna până ce nu primeşte senzaţia de perfecţiune. Ea există în teamă şi îndoială constantă şi este în căutare de a umple ceea ce-i lipseşte.

La urma urmei, Lumina (perfecţiunea, Creatorul) s-a pecetluit pe sine în materie (dorinţa) sub o formă inversată, ca un sigiliu şi forma sa, producând, astfel, în dorinţa de primire necesitatea Luminii. Forma noastră este opusă Creatorului şi de aceea, natura fiinţei create este atât de mizerabilă; numai dacă nu trebuia să se simtă pe sine şi toate dorinţele sale, aspiraţiile şi gândurile, care sunt toate, preocupate de umplere.

Suntem mereu gata să alergăm după Creator, Lumina. Dar, când o dorinţă se dezvăluie în noi, la nivelul său infim, cel mai jos, noi, în loc de Lumină, proiectăm realizarea materială prin avere, putere, glorie, sex, hrană şi familie. Şi, dacă o mai mare dorinţă se trezeşte în noi, la un nivel superior, noi aspirăm la cunoaştere şi evoluţie. Şi, când o şi mai mare dorinţă se dezvăluie în interior, încep să simt că îmi lipseşte spiritualitatea.

Noi acţionăm, mereu, în dorinţa de primire, de la dorinţele lumii noastre la echivalenţa cu Creatorul.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 08.10.2010, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Noi construim intenţia şi încercăm să ne unim în timpul lecţiei. De fapt, noi ridicăm MAN, o cerere de corectare ?

Răspuns: Asta depinde de dorinţa noastră, de nevoie (Hissaron). O persoană nu poate ridica MAN decât pentru o dorinţă primită de la grup, de la aspiraţiile prietenilor cu care ea vrea să se unească.

Ea simte că există un zid care-i desparte. Acesta trebuie să fie depăşit, indiferent  cum, dar vede că este incapabilă să o facă. Dar ea trebuie să o facă.

Apoi, strigătul său se intensifică până ajunge la “Poarta lacrimilor”. Un puternic impuls spre unitate, cu o înţelegere clară a incapacităţilor sale şi a neputinţei, de a genera o dorinţă, care este numită MAN. O persoană nu se întoarce spre Creator decât atunci când toate celelalte posibilităţi sunt epuizate şi  când nu există altcineva pentru a cere.

Nu putem atinge astfel de cerere de la prima încercare. Trebuie să continuăm să încercăm, din nou şi din nou. Un exemplu dur, dar adevărat, este cel al reproducerii. Zohar compară mişcarea de du-te -vino cu atacuri spirituale, când omul caută calea spre Zivug spiritual. Baal HaSulam a scris despre acest subiect în „Scrisoarea 19”: „Unitatea dintre Creator şi Shechina Sa care evocă omul, umplând paharul său cu nostalgie şi tristeţe, este similară cu o cuplare corporală (Zivug inferior), care duce la naşterea unui corp fizic, care vine în mod necesar de la o cauză preliminară, care este presiunea, cu alte cuvinte, un grad cunoscut de nostalgie şi tristeţe numit duritate în limbajul corpului, atunci când, chiar şi sămânţa lui va fi benefică, deoarece ea este ca o săgeată…”

El trebuie să încerce, să treacă prin dorinţele sale, să vadă tot ceea ce-i lipseşte, să devină inspirat cu dorinţele prietenilor. Toate acestea duc la presiunea necesară (Kishuy) – omul simte o povară şi o fermitate (Koshi), ascunse în aceasta. În spiritualitate, aceste lucruri nu sunt la fel de simple, ca în lumea materială.

La final, omul dobândeşte un punct de coeziune şi unitate. O multitudine de încercări au fost făcute şi nicio încercare zadarnică. Deci, munca este într-o varietate de forme şi totul este păstrat pentru viitor.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 05.12.2010, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem realiza, în final, ceea ce ne spuneţi ?

Răspuns: Este necesar să realizăm ceea ce Baal HaSulam şi Rabash ne-au spus. Vă cer să îndepliniţi sfaturile lor şi nu mai mult decât atât. Lăsaţi-mă pe mine, eu v-am învăţat să citiţi în mod corect ceea ce ei au scris. Realizaţi scrierile lor şi uitaţi-mă. Lucrul principal este ca ar trebui să rămânem la ei.

Întrebare: Dar eu nu pot să vă uit. În plus, a citi singur textele şi a aştepta un remediu şi ca Lumina să mă întoarcă la pocăinţă este un lucru, dar să vă aud explicând textele este ceva total diferit.

Răspuns: Foarte bine, noi “deschidem” textele împreună şi începem nu doar să le înţelegem, dar, lucrul principal, să le îndeplinim. Asta-i munca mea: să ajut la realizarea lor şi la punerea lor în aplicare.

Întrebare: Dar trebuie să facem ceva între noi în scopul de a obţine de la tine metoda şi de a o realiza în viaţă.

Răspuns: Da, trebuie să stabiliţi măreţia lui Rav în ochii voştri. Dar, asta nu înseamnă că trebuie să-mi săruţi mâna. Vreţi să-mi faceţi un cadou, atunci aduceţi-mi cadoul conexiunii voastre pentru a primi un cadou din cer.

Întrebare: Noi facem multe eforturi, dar pare că lipseşte ceva…

Răspuns: Ceea ce vă lipseşte este a fi conectaţi mai jos. Când sunteţi în picioare, vă ţineţi de mâini şi ridicaţi capul sus, aşa cum arată coperta uneia din cărţile noastre, Arvut. Dacă ajungeţi la o astfel de stare, atunci răspunsul va veni. Pentru asta, trebuie să fiţi ca un “copil”, un elev care este gata să audă şi să asculte profesorii..

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Fiecare dintre noi descoperă că există într-o stare foarte specială, pe care o numim această lume şi pe care o împărţim în ceea ce se găseşte în noi şi ceea ce se găseşte în exteriorul nostru.  Mă simt şi mă înţeleg şi ceea ce este în jurul meu, într-o anumită măsură. Dezvoltarea înţelegerii mele şi a sentimentului meu se numeşte viaţa mea.  Simt că sunt în schimbare şi că totul în jurul meu se schimbă, lumea întreagă se schimbă.

Apoi, descopăr că percepţia mea asupra lumii depinde numai de mine şi că ea s-a creat în sentimentele mele şi în înţelegerea mea. Atunci când încep să examinez mai profund factorii care determină percepţia mea, descopăr că totul începe de la dorinţa egoistă de a primi plăcere. Asta înseamnă că percep realitatea interioară şi exterioară şi că le evaluez numai cu privire la propriul interes, fie că e bine pentru mine sau nu.

Nu pot percepe realitatea în mod obiectiv, în adevărata sa formă, ci doar în raport cu mine. Dacă ceva nu mă afectează în mod direct, nu o simt deloc. Eu chiar percep, uneori, că lumea este mare şi largă, alteori este îngustă şi sufocantă, ca şi cum aş schimba cu totul mintea mea.

Aceasta se schimbă în funcţie de ceea ce mă interesează şi aşa văd un lucru şi nu acord atenţie unui alt lucru. Sunt ca o pisică, care nu vede decât şoarecele în cameră, dar nu acordă atenţie la frumuseţea camerei şi nici la imaginile care se găsesc pe pereţi. Dacă o persoană intră în cameră, imediat acordă atenţie imaginilor şi nu mai vede şoarecele. Fiecare vede lumea în funcţie de dorinţa lui. Lumea nu există de la sine.  Ea este descrisă în dorinţa mea…

Când devin conştient de limitele percepţiei mele, care filtrează totul numai în raport cu ceea ce mă interesează, încep să vreau să văd ceva în afara acestei viziuni limitate. Mă simt ca şi cum eram în închisoare, ca şi cum eram în interiorul unei temniţe, în interiorul unui mormânt, incapabil să ies.

Încep să mă simt claustrofob, temându-mă de locuri închise ce mă sufocă şi mă împing din toate părţile. Trebuie să ştiu şi să simt mai mult! Aici, încep să simt că dorinţa de primire, care ia totul pentru sine, nu mă lasă să văd lumea reală, ci numai ceea ce interesează dorinţa egoistă pe care o am acum.

Percep întreaga realitate doar prin ego-ul meu. Deşi realitatea poate fi enormă şi practic infinită, eu nu pot să o văd. Acest lucru mă nelinişteşte şi îmi otrăveşte viaţa . Încep să reclam starea mea, dominaţia dorinţei mele de primire, sclavia şi exilul. Deoarece ea mă forţează să văd numai ceea ce interesează dorinţa primitivă îngustă, caut tot ceea ce este legat de un interes sau ceea ce este dăunător şi nu văd nimic dincolo de frontierele sale. Încep să caut un mijloc de a o dezvolta şi, prin urmare, ajung la înţelepciunea Cabala.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 24.10.2013

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Există două tipuri de rugăciuni: Prima rugăciune (MAN) este pentru a se încorpora în AHP al superiorului, care este grupul, care este conectat într-un întreg. GE al inferiorului sunt încorporate în partea superioară atunci când intru în grup, ca într-un uter şi funcţionează asupra mea şi îmi dă toată grija de care am nevoie, mă face să simt că nimic nu-mi lipseşte.

Există sisteme care au grijă de mine în interiorul acestui uter. Nu am nevoie să mă gândesc la nimic, doar să ştiu cum să fiu absorbit în interiorul acestei matrice. Cele trei zile de concepţie sunt cel mai important lucru.

Prin dorinţa mea de a fi integrat în superior, îl evoc şi îl forţez pentru a atinge măreţia. Mă adresez întregului grup şi înţeleg că nu există niciun mijloc ca să pot reuşi de unul singur. Deci, evoc grupul şi îi solicit: să primim Lumina, forţa, corecţiile de la Creator, care se va revela în noi. Dar, El se va revela pentru a stabili conexiunea între noi şi a dezvolta această conexiune. Ca şi cum am opera incubatorul nostru şi am cere pentru el, împreună cu toţi ceilalţi.

Primul MAN este rugăciunea individuală prin care sunt încorporat în grup. Al doilea MAN (rugăciune) este MAN general, când ne întoarcem spre Creator ca un grup şi Creatorul începe deja să se reveleze. Răspunsul pentru al doilea MAN este imediat – MAD.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.10.2013, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Corecţia rupturii nu poate fi decât atunci când noi ne conectăm. Înainte de ruptură, exista un suflet general, un vas general şi o Lumină care umplea acest vas. Totuşi, sufletul (vasul, dorinţa de dăruire), nu putea suporta această plăcere şi a început să primească pentru a primi, în loc de a dărui şi apoi, ruptura a avut loc.

Din acest suflet, acest vas general, îşi schimbă forma, Lumina îl părăseşte conform legii echivalenţei de formă, adică datorită incompatibilităţii atributelor. Datorită acestei incompatibilităţi, Lumina s-a îndepărtat cu mai multe Parsa de suflet. Acum, trebuie să efectuăm mai multe acţiuni care vor atrage Lumina pentru a ne apropia din nou.

Am fost aruncaţi într-un abis de la înălţimea la care eram în partea de jos a scării şi chiar mai puţin decât asta. Acum, trebuie să încercăm să facem ce putem cu instrumentele care ne-au fost date, pentru a corecta acest vas spart şi a ne conecta. Făcând acest lucru, vom atrage Lumina care Reformează, care ne va ajuta să ne conectăm astfel că vom fi demni de Lumina care se va îmbrăca în vasul nostru comun şi se va revela în el.

Când Lumina se dezvăluie în noi, simţim că încântăm sursa Luminii, Creatorul. Este, de fapt, corecţia rupturii pe care trebuie să o facem. În final, trebuie să revenim la aceeaşi stare în care nu exista decât un singur suflet, un singur vas şi toate părţile vor fi unite pe deplin şi integral. Lumina va fi revelată în vas în consecinţă şi sursa, Creatorul, se va revela în el. Vom profita de faptul că îi aducem Lui mulţumire, ca un oaspete şi o gazdă care se iubesc.

Corecţia se face prin iubirea de prieteni, prin unitatea lor şi prin apropierea de drepţii generaţiei, adică cabaliştii şi sfaturile care ne-au fost date pentru a face munca noastră. Uneori, cineva are gânduri care îl pot izola şi atinge intenţia de “în scopul de a dărui” şi învaţă să se menţină curat, atât interior, cât şi exterior, pentru a fi sfânt. O persoană nu înţelege de ce ar trebui să se amestece cu alţii pentru executarea unor acţiuni corporale. Ea crede că este de preferat a se îngropa în munca interioară “spirituală” şi a adera la Creator prin ea însăşi.

Totuşi, a fi izolat şi a efectua o muncă internă individual nu duce la niciun rezultat. Nu este cel mai bun mijloc pentru a se corecta, decât conexiunea între prieteni. Noi atragem Lumina care ne influenţează şi ne apropie de adevăr prin diferite acţiuni pe care le facem împreună.

Am auzit multe plângeri ca acestea de la oameni: că o persoană vrea să facă acest lucru de una singură. Totuşi, este o mare eroare. O persoană nu va corecta nimic prin ea însăşi. Dimpotrivă, ea va rata trenul şi nu va avea timp să se conecteze la grupul care avansează deja pe acest drum. Deci, îi va fi foarte dificil să se alăture acestui tren în mers şi îi va lipsi această viaţă actuală. Deci, ea trebuie să asculte sfaturile marilor cabalişti şi să se angajeze numai în iubirea pentru prieteni.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 15.10.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→