Întrebare: Prin ce trebuie să treacă o persoană pentru ca să-şi dorească să intre în lumea spirituală?

Răspuns: Este foarte simplu, ea trebuie să simtă o mare tristeţe spirituală, deoarece este în exil în Egipt. Nu din întâmplare Avraam a cerut Creatorului: “Cum voi şti că-l voi moşteni?”  Cu alte cuvinte,  cum vom primi o dorinţă spirituală? La urma urmei, “pământul” înseamnă dorinţa şi “pământul Israel”, referitor la ceea ce Avraam cerea, este o dorinţă spirituală, care este în totalitate  în intenţia de a dărui.

Deci, cum putem avansa spre ea? Nu am nici o dorinţă pentru ea, nici mijloace interne, nici externe. Răspunsul Creatorului la această problemă este: Mergi şi caută oameni ca tine. Începeţi să vă conectaţi, faceţi eforturi, învăţaţi cum să trăiţi împreună, într-un singur cort. Şi când veţi fi, cu adevărat, conectaţi, atunci veţi simţi că legătura dintre voi este motivul pentru toate necazurile voastre.

Dar nu abandonaţi, continuaţi să vă conectaţi şi mai mult. Veţi simţi că este teribil, că este Egiptul, unde ego-ul, adică Faraonul, domină conexiunea voastră. Veţi petrece şapte ani de saţietate şi şapte ani de foamete. La început totul va fi bine, dar apoi, iubirea de voi înşivă vă va apuca de gât şi vă va strânge, nu veţi fi în măsură să continuaţi, nici în interior, nici în exterior. Vă veţi simţi sufocaţi şi vă veţi apuca de gât: “Patru sute de ani! Cum ne menţinem în această stare?”

Deci, am pregătit ego-ul pentru voi, astfel încât vă va forţa să ieşiţi din Egipt. Dacă veţi face ce este mai bine pentru a vă conecta mai puternic, vă voi ajuta, cu siguranţă.

Încercând să vă conectaţi, aşa veţi putea profunzimea interioară a ego-ului vostru,  în aşa măsură încât „copiii lui Israel strigă din cauza muncii”, datorită faptului că nu puteţi să vă conectaţi. Cu cât veţi încerca mai mult, cu atât veţi avea probleme interne şi externe. Nu veţi fi în măsură să le suportaţi până când strigaţi pentru un singur lucru: să ieşiţi, să părăsiţi natura voastră. „Mai bine moartea decât o astfel de viaţă”.

Atunci când doriţi o nouă viaţă, care este în totală opoziţie cu natura voastră, atunci o descoperiţi şi nu înainte. Deoarece vasul vostru, dorinţa voastră, trebuie să fie întreagă. Indiciul pentru asta este atunci când sunteţi gata „să săriţi în mare”.

În plus, veţi fi gata pentru garanţia reciprocă, ceea ce este chiar mai rău pentru ego. Garanţia reciprocă înseamnă să daţi sufletul vostru altora. Moartea este închiderea contului, în timp ce garanţia reciprocă înseamnă că mă vând la toată lumea în sentimentele mele şi mintea mea, tuturor celor pe care nu-i pot îndura.

Astfel, vom scăpa din Egipt, căci descoperim cât de mult ne urâm. Această descoperire maximă a răului nu ne lasă altă alegere. Avraam a înţeles toate acestea din marea lui experienţă. A înţeles răspunsul Creatorului, “ştiu că tu vei fi o sămânţă străină într-o ţară care nu este a ta”, adică noi trebuie să simţim exilul. Nu credeţi că trecerea spre spiritualitate este imediată. Nu, trebuie să fiţi echipaţi cu o dorinţă foarte puternică, astfel că această dorinţă vă va deschide poarta de răscumpărare.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 10.02.2013, “moştenirea pământului”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Principala dificultate pe drum este că noi nu simţim nici o lipsă pentru scopul creaţiei. Lipsa noastră este ceva opus, deoarece eu, în mod natural, gândesc numai la starea mea interioară, cum să satisfac ceea ce-mi lipseşte, cum să obţin. Şi, dacă aş avea totul, nu m-aş gândi la nimic.

Dar nu sunt gata să reflectez la cum să satisfac ceea ce-i lipseşte întregului univers, înţelegând nivelurile mineral, vegetal, animal şi uman sau cum să îl satisfac pe Creator prin ele. Îi lipseşte Lui ceva? Eu nu simt lipsurile Lui, pot simţi nevoile altora, dar nu dorinţa Creatorului. Cum aş putea să ştiu cum să-I dau Lui satisfacţie ? Eu nu am lipsa corectă în mine, nici măcar începutul unei astfel de lipse.

Dar starea finală corectată, care există deja în natură, mă atinge, în ciuda lipsei dorinţei, eu sunt încă atras de ea, dacă nu din inima mea, măcar din curiozitate. Pot obţine o lipsă de la mediu, de la grup. Ei continuă să spună cât este de important, deci încep să acord atenţie şi să muncesc asupra nevoilor altora. Şi, în acest caz, starea finală de perfecţiune acţionează asupra mea şi încep să trezesc în mine schimbări.

Pe măsură ce anii trec, încă nu am nimic, deci încep să reflectez la ceea ce pot face. Nu sunt preocupat de importanţa obiectivului, ci la anii pe care i-am pierdut. Eu văd că ţine de mine să fac ceva!

Trebuie să începem să muncim cu mediul pentru a obţine lipsa şi în răspuns, “Lumina Înconjurătoare” soseşte şi începe să mă schimbe din ce în ce mai mult.

Lucrul principal este să mă aducă la o lipsă, un Kli şi nu la realizare. Îmi imaginez că stau în faţa “Luminii Înconjurătoare” tot timpul şi ţine doar de mine să cer! Ca şi cum aş veni să cumpăr un bilet la casa de bilete, aş arunca o privire şi aş cere un bilet. Depinde numai de mine să cer şi ei îmi vor da un bilet de fiecare dată când aleg.

Trebuie să simt că vreau să obţin biletul, cu condiţia să ştiu încotro vreau să merg şi unde este viitoarea staţie. Dar cum aş putea să ştiu unde este viitoarea staţie? Pentru a face asta, trebuie să fiu inclus în grup, să investesc în el, să dispar în el, să absorb lipsă de la el. Dacă vin la casa de bilete pentru a cumpăra un bilet pentru această lipsă, atunci, fără îndoială că nu vreau să-l pierd, voi lua biletul pentru trenul corect, pentru staţia următoare.

Astfel avansez de la o staţie la alta. Şi totul devine mai clar, de fiecare dată, că staţia spre destinaţia finală este de a aduce mulţumire Creatorului. Este exprimată ca o deficienţă. Pentru că încep să aduc satisfacţie creaturilor, primesc o mică parte din dorinţa de a dărui plăcere Emanatorului, Creatorului, tot timpul. Astfel această dorinţă se descrie din ce în ce mai clar.

Chiar dacă cererea mea este foarte simplă şi nu înţeleg exact ceea ce cer, primesc totuşi lumină în răspuns, un întreg complet de zece Sefirot. Acesta include, de asemenea, lumina corespunzătoare inimii de piatră şi încep să înţeleg că este imposibil să o folosesc. Aceasta include, de asemenea lumina corespunzătoare  Sefirot de Keter, care aparţine unui nivel ce-mi este superior.  În Keter al inferiorului, se simte deja Malchut al superiorului.

Astfel încep să conectez în mine numeroase stări din trecut, prezent şi viitor. Înţeleg deja cum depinde de mine să mă construiesc sub o formă tot mai avansată şi asta tot timpul. Încep să simt ciclicitatea, rotaţia roţilor care se întorc uneori în faţă, alteori în spate, dar care propulsează mereu trenul. Roţile se întorc în direcţii diferite şi opuse, dar trenul se apropie, progresiv, de obiectiv.

În toată complexitatea stărilor, lucrul cel mai important pentru mine este să mă gândesc la o reală rugăciune, care trebuie să fie o rugăciune pentru dorinţa de dăruire. Lucrul principal – este dorinţa de a căuta şi nu dorinţa de a dărui, care este Kli, rugăciunea dinaintea rugăciunii, lipsa lipsei de dăruire. De aceasta avem nevoie.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 03.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

A explica publicului exterior că o viaţă bună nu este posibilă decât dacă legea garanţiei mutuale este respectată, nu se poate limita doar la apeluri.

Acest lucru va lăsa oamenii aşa cum sunt, la fel ca instrucţiunile unui învăţător de şcoală, căruia elevii nu-i acordă atenţie.  Pentru a avea, cu adevărat, o influenţă asupra oamenilor, trebuie să acţionăm nu prin puterile noastre, ci trebuie să atragem Lumina. După ce le-am adus cunoaşterea a ceea ce nu există în natura noastră, ei au nevoie să creadă în tine şi să simtă că există, cu adevărat, în cuvintele tale,  posibilitatea de realizare a ceea ce a fost spus.

Prin ce forţă poate fi realizat acest lucru? Oamenii nu ne cred şi ne consideră visători naivi. Cum putem explica metoda educaţiei integrale în câteva cuvinte pentru ca ei să simtă forţa reală din spatele ei şi să nu ne considere membrii unui kibbutz sau comunişti?

Altfel, ar fi doar lecţii despre faptul că noi trebuie să ne iubim unii pe alţii şi ei vor întreba: Ce? Ai picat din lună? Nu vezi lumea asta în care trăim? Voi singuri nu vă faceţi griji în legătură cu ceilalţi, aşa cum spuneţi. Vorbiţi de lucruri complet nerealiste, pe care nimeni nu le va accepta, cu excepţia câtorva mii de persoane ca tine.

Creatorul trezeşte aceste câteva mii de persoane speciale din lumea întreagă şi le dă forţa de a se uni. Dar nu ai niciun merit pentru asta; totul se face de către forţa superioară care ne ţine. Şi, cum putem explica altora, cum să avem o viaţă mai bună?

Suntem conştienţi că, Creatorul se dezvăluie doar în această lume, în dorinţele acesteia, în acest spaţiu, în niciun alt loc al revelării. Relaţiile noastre trebuie să se îmbunătăţească şi vom avea sentimentul că puterea iubirii se dezvoltă între noi. Este Creatorul. Îl vom dezvălui, dar Îl vom dezvălui aici, aşa cum este transmis în înţelepciunea Cabala, metoda pentru dezvăluirea Creatorului fiinţelor create, în această lume! De fapt, toate lumile spirituale sunt conexiuni mai sofisticate care sunt dezvăluite între noi. Ele nu sunt separate, doar aici.

Astfel, noi putem merge spre publicul exterior numai dacă avem forţa care poate schimba o persoană. Când am explicat oamenilor care înţelegeau ce făceam,  au spus imediat: “Deci, vrei să schimbi natura ? Ei bine, încearcă!“ Oamenii inteligenţi, savanţi, biologi, politicieni şi sociologi, obişnuiţi cu natura umană a acestei lumi, au înţeles că este imposibil, este ca şi cum ai dori să înlocuieşti un minus cu un plus, să anulezi forţa gravitaţiei. Şi, dacă asta nu este posibil, despre ce am putea vorbi?

Deci, în primul rând, trebuie să fiţi siguri că aveţi puterea de a realiza ceea ce a fost spus. Şi atunci când vorbiţi cuiva, veţi fi în măsură să-i daţi sentimentul că vorbiţi de lucruri reale, posibile. Fără asta, nu veţi obţine explicaţii, ci vise dulci. Trebuie să dăm celeilalte părţi sentimentul că suntem în garanţie reciprocă, că există o unitate între noi, o conexiune reciprocă, ceva dincolo de natura noastră.

O persoană nu înţelege ce este natura sa, dar simte că este abordată de un superman, ce posedă noi competenţe, noi perspective, o percepţie, o putere extraordinară, cu instrumentele necesare pentru a aplica cuvintele sale. Şi asta este posibil numai cu condiţia ca voi să fiţi înarmaţi cu garanţia reciprocă, altfel Lumina Superioară nu va veni la voi, nu va acţiona prin voi. Lumina este dezvăluită prin vasul de garanţie reciprocă şi apoi începe să lucreze.

Şi, fără garanţie reciprocă, numai motivele egoiste acţionează în voi. Prin urmare, dacă o persoană nu simte o putere specială în voi, va râde. Cu alte cuvinte, vă va face să înţelegeţi, prin calea suferinţei, că trebuie să vă schimbaţi. Ea trebuie să vadă în voi pe Moise coborând de pe Muntele Sinai, cu tablele legământului în mână, înconjurat de raze de lumină, cu o privire radioasă!

Ea trebuie să vadă în voi această forţă interioară, superioară celei pământeşti. La urma urmei, îi arătaţi un exemplu de comportament social la un nivel ce este deasupra acestei lumi. Şi apoi, persoana va fi de acord, va dori şi ea să devină aşa şi va accepta oferta voastră.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 10.01.2013, Shamati 38 “Teama de Dumnezeu este comoara sa”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Ne lipsesc impulsul, dorinţa, intenţia, stimularea şi necesitatea. Ni se pare că dorim spiritualitatea, ascultăm şi studiem dar nu suntem gata să ardem, în asemenea măsură încât aceasta să devină o obsesie, o teamă existenţială. Ce putem să facem dacă nu avem o astfel de dorinţă arzătoare?

Se pare că nu putem ajunge la a simţi în mod corect teama, în scopul de a atrage Lumina care Reformează. Nu suntem suficient de puternici pentru asta. Nu putem să fim destul de apropiaţi unii cu ceilalţi, astfel încât să simţim că avem nevoie, cu adevărat, de acest lucru, astfel că toate rugăciunile noastre, speranţele şi dorinţele se vor conecta şi se vor amesteca, astfel încât, fiecare să piardă senzaţia de sine. Noi nu simţim nevoia, nu avem această dorinţă!

Se va întâmpla doar atunci când obţinem o nouă deficienţă din exterior, de la persoanele din exterior care ne cer ajutorul şi ne simţim sub presiune şi lipsiţi de apărare. E ca o persoană care trăieşte pentru sine şi nu-şi face griji pentru ea, gândind că ea va reuşi cumva. Dar apoi, ea are o familie şi se gândeşte toată ziua la ceea ce va aduce acasă seara, pentru a-şi hrăni copiii. Acestea sunt, deja, obligaţii de care nu puteţi scăpa.

Acelaşi lucru în cazul nostru. Atunci când stabilim legături cu publicul şi îi promitem ceva, ca urmare a înclinaţiei pentru respect, control şi frica de ruşine, suntem obligaţi să ne facem griji cu privire la realizarea tuturor angajamentelor noastre. Necesitatea de a completa deficienţele publicului ne obligă să fim mai puternic conectaţi între noi, simţim în ce măsură avem nevoie de prieteni.

Dacă aceste nevoi externe nu sunt suficiente pentru a ne face să simţim neliniştea şi teama de a ajunge la conexiune, Creatorul ne trimite duşmani şi persecutori împotriva cărora trebuie să luptăm şi să învingem. Altfel, aceasta va face rău mândriei noastre şi reputaţiei noastre, simţindu-ne inconfortabil şi dezamăgiţi. Astfel, noi locuri goale sunt revelate în noi, locuri pe care nu am putea să le revelăm niciodată prin noi înşine, datorită forţei protectoare a ego-ului nostru, în corpul nostru. Creatorul le dezvăluie trimiţând adversari externi, “câini lătrând”.

Trebuie să considerăm aceste mijloace ca un ajutor de sus. Aceste forţe negative adaugă la puterile noastre slabe prin care am încercat să ne conectăm şi să ajungem la ceva, acestea ne dau un impuls puternic să avansăm şi impresii corporale care pătrund până la oase şi lovesc în locul cel mai sensibil.

Sperăm că aceste puteri să fie suficient de puternice pentru a ne duce la un strigăt de ajutor, cum este spus “şi fii lui Israel au strigat din cauza muncii. Şi Domnul a auzit gemetele lor”. Este o muncă foarte serioasă. Nu trebuie să estompăm şi să ignorăm aceste atacuri, ci ar trebui să ne temem, să avem ruşine şi să muncim cu mijloacele corecte pe care le-am primit pentru a reuşi.

Acestea sunt toate, un “ajutor împotriva noastră”. Nimic în lumea noastră nu a fost creat fără motiv, doar pentru a ne ajuta. Deşi dorim să ne protejăm şi să luăm o poziţie corectă în ceea ce priveşte criticile şi toate problemele pe care le întâlnim, ne facem griji cu privire la reuşită şi împlinirea promisiunilor  faţă de public, trebuie să mulţumim, de asemenea, Creatorului pentru toate mijloacele, impresiile amare, medicamentul pentru ego-ul nostru care ne ajută să ne detaşăm de acesta şi să ne ridicăm.

Trebuie să ne echipăm cu o lipsă care acoperă diferenţa dintre cele două niveluri: nivelul actual şi nivelul viitor, spiritual. Formula care include dorinţa mea de primire şi cea a publicului şi a duşmanilor mei. Trebuie să unim toate acestea la o formulă şi să o includem în rugăciune, MAN, pentru a o face suficient de puternică, în scopul de a primi un răspuns de sus, MAD. MAN şi MAD formează Lumina Directă şi Lumina Reflectată şi ne ridică pe noi, conectaţi ca unul, la nivelul superior.

Este ascensiunea noastră comună. Moise nu a ieşit din Egipt datorită lui, a scăpat cu Ietro pentru un timp şi apoi, a revenit. Numai împreună noi putem ieşi din robia ego-ului şi asta nu trebuie să uităm.

Vom stabili o puternică dorinţă de a ieşi din Egipt şi de a sări la nivelul spiritual, prin diseminarea noastră largă. Toate temerile, neliniştile, loviturile şi dezamăgirile ne-au fost date în unicul scop de a ne conecta mai puternic şi de a ne forţa să scăpăm la momentul potrivit. Armata Faraonului, forţa negativă şi noaptea, sub acoperirea căreia am avut posibilitatea să scăpăm, în ciuda stării de întuneric şi a stării neplăcute, toţi conectaţi într-un întreg corect de forţe  menite să ne conducă la naşterea noastră în noua lume.

Din pregătirea cursului zilnic de Cabala, 30.09.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă cel de sus coboară la cel de jos și devine ca el?

Răspuns: Cel de sus coboară la cel de jos nu înseamnă că un elefant se tranformă într-o muscă. Dacă ar fi fost așa, nu ar fi o coborâre ci mai degrabă o tranformare calitativă. Coborârea la cel de jos înseamnă că AHP-ul unei persoane dobândește dorințe, gânduri și acțiuni care sunt orientate numai spre binele celui de jos.

Când o femeie este însărcinată, pântecul ei începe să lucreze ca un sistem care asigură dezvoltarea unei picături de spermă. Nu se transformă într-o picătură de spermă ci devine un loc pentru creșterea ei. Asta presupune o coborâre a celui de sus la cel de jos pentru că mama este devotată complet copilului ei, atât în intenții cât și în gânduri. Cel de jos definește scopurile și forțele celui de sus, astfel încât cel de sus acționează numai pentru binele copilului. Negarea de sine completă a celui de sus pentru binele celui de jos înseamnă că acesta coboară la cel de jos și devine asemănător lui.

O mamă trebuie să se reducă pe sine și să se adapteze față de cel de jos. Pântecul ei dobândește toate calitățile necesare pentru a absorbi picătura de spermă. Un pântec este un sistem de viață foarte complicat care este regularizat de procese multiple. Chiar și acum, oamenii de știință nu înțeleg cum funcționează exact. Este un mecanism divin care îi unește pe cel de sus și pe cel de jos.

Cel de sus coboară la cel de jos și devine acesta, adică acționează doar pentru binele celui de jos, numai pentru binele lui. Cel de jos subliniază acțiunile celui de sus. Asemenea unui copil care stă într-un cărucior și îi arată cu degetul mamei lui unde vrea să meargă iar ea împinge căruciorul înainte ca un motor. Înseamnă că mama își servește copilul și devine ca el. Ea se agață de dorințele lui și le implementează prin intermediul ei.

Toate sistemele, începând cu Malchut al lumii infinității până la ultima stare care are grijă de o picătură de spermă, sunt orientate numai spre beneficiile creșterii fătului. Înseamnă că cel de sus devine asemenea celui de jos, iar Creatorul acționează pentru binele creației.

Un uter este un mecanism divin extrem de complicat care are grijă de făt și este capabil să crească o ființă umană de la o genă informațională (Reshimot). Acest sistem cuprinde tot: programe de dezvoltare, producerea materialului necesar, crearea a mii de condiții esențiale…

Trebuie ca noi să trecem în mod conștient, cunoscând, cu bună știință și voluntar, prin procesul de concepție spirituală și creștere pe care îl vedem în natură. Asta înseamnă că intrarea unei picături de spermă în locul corect, înăuntrul pântecului celui de sus, ar trebuie să se facă voluntar. Trebuie să fim gata să ne lăsăm pe noi înșine sub tutela celui de sus. Ca să avem fertilizată sperma noastră spirituală, trebuie să muncim mult de-a lungul a ani de zile.

Procesul concepției este atât de însemnat încât cuprinde conceptul conexiunii din natură în întregime. Simbolizează unitatea noastră și diseminarea. De aceea îl studiem în partea a opta a Studiului celor zece sefiroți, cu privire la legătura dintre cel jos și cel de sus și cel de deasupra celui de sus. Acest mecanism este inerent în chiar miezul vieții noastre și dă o formă avansării noastre.

Legat de grup și Creator, noi suntem mereu cel de jos. Sunt alții care sunt considerați jos față de noi și, în relație cu ei, noi suntem cel de sus. Astfel se înfățișează sistemul: jos, sus și deasupra celui de sus.

Din a treia parte a Lecției Zilnice de Cabala, 23.09.2013, Studiul celor zece sefiroți

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ceea ce face o persoană singură, nu este luată niciodată în calcul pentru că ea singură nu este capabilă de acţiuni spirituale. „Spiritual” înseamnă că este direcţionată către corectarea spargerii şi este orientată spre conexiunea care are nevoie de participarea forţei comune. Dacă cineva face ceva de unul singur, acţionează întotdeauna din egoism, pentru că nu este capabil de nicio altă acţiune.

Aşadar, acest tip de efort nu este luat în calcul. Cineva îşi imaginează că depune foarte mult efort, că se privează foarte mult şi că se angajează cu o uriaşă putere; totuşi, eforturile lui nu au niciun rost şi nu vor fi luate în considerare. De-a lungul timpului, începe să fie indignat că nu vede nicio avansare, nu se mişcă deloc; devine dezamăgit de abilitatea lui de a obţine spiritualitatea. Totuşi, asta nu înseamnă că nu este capabil să o obţină; pur şi simplu nu a făcut nimic în direcţia corectă.

Câteodată, este nevoie de până la 10-15 ani pentru a înţelege unde suntem şi pentru a auzi în final ceea ce ni s-a spus de atâtea ori, chiar din prima zi a studiului nostru. Numai după ceva ani începe omul să realizeze faptul că puterea spirituală se poate obţine numai de la grup, de la mediu şi numai în măsura în care acesta se anulează. Omul este capabil să se anuleze chiar dacă nu îşi implică în asta gândurile sau dorinţele, ci numai la nivelul simplu al acţiunilor fizice. Cu cât îşi apleacă capul mai mul, cu atât va accepta mai mult gândurile şi dorinţele altor oameni care sunt orientaţi către spiritualitate. Acelea vor fi gânduri şi dorinţe spirituale, deoarece omul le primeşte suprimându-şi propriul ego! Astfel, va avansa câte un pas; se spune că mai mulţi bănuţi se acumulează într-o sumă mare.

Aşadar, iubirea prietenilor este singura şi unica premisă care serveşte ca pârghie şi trambulină pentru obţinerea scopului. Dacă cineva nu face un „zero” din el însuşi în relaţie cu prietenii săi, nu va obţine forţa spirituală şi nu va înainta cu ajutorul ei.

A înainta înseamnă că, cu ajutorul ei, persoana se poate anula încă odată, apoi primeşte inspiraţie de la grup încă odată şi, prin această inspiraţie ajunge în contact cu Creatorul. Aşadar, este la fel ca şi cu un copil mic comparat cu grupul de adulţi. Primesc o senzaţie de măreţie a scopului relaţionându-mă prin ei la Creator. Aşa avansez, din nou şi din nou, urcând printr-o spirală, avansare numită „în cercuri”.

Nu există alte oportunităţi de a avansa. Reţeaua, singurul vas care a fost spart, este chiar în faţa noastră, chiar în acest moment. Chiar dacă nu putem munci activ cu 99% din vase, pentru că nu vor să devină partenerii noştri în acest tip de muncă, avem totuşi prieteni care ne-au fost daţi de Creator, Cel care ne-a strâns împreună pentru ca noi să ne ajutăm unul pe celălalt, anulându-ne fiecare în faţa celorlalţi, pentru a primi putere de la fiecare dintre noi. Cu ajutorul acestei forţe, vom continua avansarea noastră către Creator.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala din 7/4/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă o persoană nu s-a realizat într-un grup, nu a dobândit o intenţie pentru a dărui, cum poate să se întoarcă spre marele public şi să-şi facă griji pentru el, să se preocupe de el?

Răspuns: Aici este interesul grupului, ca o avangardă pentru noi. Întâi, ne construim. Şi ieşim spre marele public cu condiţia că, mai presus de toate, ajută grupul. În timp ce eu nu accept forma corectă în mijlocul grupului, nu am niciun motiv să merg spre mase. Chiar şi azi, diseminarea noastră exterioară masivă înseamnă că noi simţim o nevoie şi mai mare de a ne uni în interior.

În plus, copiii care sunt născuţi într-o familie, dau mai multă forţă uniunii conjugale; ei dau părinţilor lor necesitate şi motiv pentru a continua să fie împreună. Şi invers, cuplurile fără copii divorţează mai uşor, fără sentimentul reciproc de apartenenţă; ei nu văd niciun motiv pentru a continua să fie împreună.

Prin urmare, cand ne facem griji pentru public, noi menţinem în primul rând consolidarea şi unitatea prietenilor. Şi apoi, în munca cu marele public, avem un dublu avantaj: pe de o parte, realizăm acest lucru, conform poruncii Creatorului, pe de altă parte, prin consolidarea constantă în grup conform cu cerinţele factorilor externi, dobândim capacitatea de a primi forţă interioară de sus.

În acest mod, componentele acestui triunghi acţionează mutual: grupul, publicul extern şi Creatorul. Şi Creatorul acţionează asupra noastră prin publicul larg.

 Şi aşa, până ce totul devine unul.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 22.09.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă nu am motivaţia de a participa la diseminare, în ciuda a toate acestea, ce m-ar forţa să ies şi să diseminez?

Răspuns: Aceasta ar trebui să fie aspiraţia sufletului tău. El nu este în tine. Dimpotrivă, el este în legătura ta cu alţii. Cu toate acestea, pentru ce trăieşti ?Astăzi, exişti ca un “animal”. Te-ai născut, trăieşti ceea ce ţi-a fost destinat şi mori. Nu ai găsit nimic. Nu ai făcut nimic. Nicio amintire din tine nu va rămâne. După aceea, vei apărea din nou în această formă sălbatică, ţi s-a dat ocazia de a te realiza, din nou, din acelaşi punct, dar într-o stare mai rea, deoarece nu ai făcut-o în trecut.

Ai nevoie de a prinde din urmă, de a rambursa datoria. Pentru ce studiezi? De ce? Unde este măreţia ta faţă de Creator? Creatorul este calitatea de iubire şi dăruire. Cum o obţii? Măreţia caracteristicii de dăruire şi iubire este exprimată astfel: vă consacraţi acestei caracteristici şi vă străduiţi să o realizaţi.

Întrebare: Totuşi, dacă mă duc să diseminez este un calcul egoist.

Răspuns: Desigur, începi să diseminezi dintr-un calcul egoist, dar, când începi să munceşti cu masele, dorinţele lor şi lipsurile lor pătrund în tine. Necesitatea ca ei să reuşească apare în tine, deoarece ei devin preţioşi şi importanţi pentru tine, ca proprii copii, şi vei începe, deja, să ceri pentru ei şi, chiar dacă ceri în mod egoist, ceri pentru alţii şi nu pentru tine, prin urmare, începi să primeşti o ascensiune.

Din Congresul “Bucuria în unitate”, Stockholm, 31.08.2013, Lecţia 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam (O poruncă): Nu este pentru a servi Creatorul sau pentru a păstra Mitzvot (porunci) cu excepţia cazului în Lishma (în numele Lui), aducând astfel mulţumire Creatorului.

“A servi Creatorul” este dăruire pură şi “a păstra Mitzvot (porunci)” este auto-corectarea pentru dăruire prin Lumina care Reformează sau “Tora”.

Voi acţiona în scopul de a dărui, fără niciun interes personal. De aceea, am nevoie de Lumina Superioară, graţie ei, voi putea efectua acţiuni nu asupra “combustibilului” meu egoist sau pe baza unui interes personal. Am nevoie de forţa superioară care-mi va da posibilitatea de a dărui fără niciun motiv, fără o justificare în ceea ce priveşte natura mea, logica mea. Apoi, pot să dăruiesc pentru a aduce plăcere Creatorului.

“Creatorul” este ceva în afara mea, fie că este o persoană, umanitatea sau Creatorul. Nu-mi pasă cine anume.  Tot ceea ce ţine de “corpul” meu aparent dispare şi nu mai există în ochii mei. Asta-i ceea ce simt. Se pare că “a aduce plăcere Creatorului” este ca a arunca ceva, a pierde ceva pentru totdeauna.

Totuşi, înţelepţii noştri au introdus deja practica de a se angaja în Tora şi Mitzvot chiar şi în Lo Lishma (nu pentru numele Lui), deoarece “de la Lo Lishma va veni la Lishma”…

Cu alte cuvinte, chiar dacă sunt incapabil să dăruiesc acum, trebuie să acţionez cât pot de bine, să fac tot ce pot în grup, în clasă, etc. Şi atunci, după ce au trecut o serie de stări, voi ajunga la dăruire. De ce? Deoarece acţiunile pe care înţelepţii mi le recomandă, chiar şi fără intenţia mea corectă, atrag la mine Lumina care Reformează.

Cum este posibil? De ce, aplicând sfaturile înţelepţilor, pot atrage Lumina? De fapt, citesc într-o carte şi aud de la profesor că am nevoie să fac asta şi asta. Cum poate această forţă să mă schimbe? Cum funcţionează, mai exact, acest mecanism?

Faptul este că, urmând sfaturile marilor înţelepţi, stabilesc o legătură cu ei şi apoi, obţin realizarea spirituală din partea lor. Simt acest lucru ca Lumina Înconjurătoare deoarece, eu nu o pot tolera, încă, în dorinţele mele. De fapt, ea mă umple, este cu mine, dar nu o pot “procesa” în vasele clare pentru a munci, cu adevărat, cu ele. Totuşi, ele mă corectează şi mă “formatează”.

Astfel, urmând sfaturile profesorilor, mă conectez prin intermediul lor la Malchut a lumii Infinitului.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 22.09.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Dacă o persoană este în căutarea unei modalitati de a se conecta cu Regele, pentru a apărea înaintea Lui, ii este trimisa această oportunitate. Suntem onorați să efectuam o astfel de diseminare asupra publicului larg, incat găsim necesitatea de a lua contact cu Creatorul, simtind dependența noastra fata de El.

Întreaga lume se simte dependenta de ceva care nu este clar. În fiecare zi există un sentiment crescând de neputință și de incertitudine a ceea ce se va întâmpla mâine. Dar noi am ales dezvoltarea spirituală ca scopul vieții noastre și merităm oportunitatea de a efectua actiuni materiale pentru acest lucru. Aceasta munca ne aduce la concluzia despre propria noastră neputință în raport cu scopul.

Noi înțelegem că avem nevoie de Creator, de ajutorul Lui. Ne lipsește motivația, importanța scopului, persistența și stabilitatea în avansarea catre el și ne întrebam de ce facem acest lucru și cine are nevoie. Toate acestea ne forțeaza să cautam legătura cu Creatorul, sa cerem ajutor, și sa legam tot succesul nostru de El.

Cu cat mai multe eforturi facem, cu atat mai prețios devine scopul în care am investit atât de mult și cu atat mai mult avem nevoie de Creator. Și cine nu vrea să investească mult efort, nu apreciază mult scopul și , prin urmare, nu are multa nevoie de Creator. Rezulta că contribuția fizica in diseminare, in munca cu publicul , este mijlocul care ne aduce mai aproape de Creator, deoarece din cauza aceasta, simțim tot mai mult dependența fata de El.

Putem dezvolta acest sentiment al dependenței noastre fata de forța superioară în grup la atelierele de lucru . Și dacă suntem leneși în asta , Creatorul va trebui să adauge unele probleme, suferinta. Dintr-o dată, există dușmani, rau-voitori, și ne vom simți mult mai dependenti fata de Creator.

Aici este răscrucea dintre calea suferinței și calea Luminii. Dacă vom încerca să ne agațam de Creator atunci când viața este bună, vom avansa prin calea Luminii. Iar dacă uităm și suntem un pic leneși, atunci vom vedea imediat cum avem mai puțin  succes și avem mai multi și mai multi dusmani. Creatorul ne corectează în acest fel , ca și cand ar indrepta racheta catre țintă, corectandu-i traiectoria la dreapta și la stânga, și returnand-o la cursul corect. Astfel, trebuie sa continuam sa ne mișcam, pentru a atinge scopul. Întregul proces va fi dezvăluit în această munca.

Este bine ca de fiecare data venim la o companie, închisoare, școală , organizam conferințe, workshopuri și mese rotunde, ne simtim obositi si lipsiti de orice forță, de orice motivație. Și atunci avem nevoie să apelam la Creator din nou! Astfel, suntem permanent reînnoiti. Acest lucru ne obligă să fim reînnoiti. Iar cei care nu fac acest lucru, nu simt nevoia de a apela la Creator, nu există nici un motiv pentru asta.

Astfel, ridicam o rugăciune pentru ajutor, MAN , pentru că vedem că Creatorul trebuie să fie la începutul tuturor acțiunilor noastre. Și doar ca să-L multumesc pe El, merg la fiecare misiune. In fiecare acțiune trebuie să ma văd pe mine efectuand aceasta misiune, iar pe oamenii pe care îi întâlnesc în calitate de reprezentanți ai Creatorului. Creatorul i-a trimis la mine pentru ca, prin contactul cu aceste persoane sa descopar pe Creator în practică, între noi, în legătura dintre vasele sparte.

În final, trebuie să ajungem la starea când ne vom anula ego-ul; acesta rămâne mai jos și ne conectam deasupra lui, dupa cum se spune : „Dragostea acoperă toate greșelile”.  Ajungem la iubirea pentru Creator, prin iubirea  pentru fiintele create. Una este Lumina, iar ceilalti sunt vasul. Astfel, vom avansa.

Se spune: „Cel care stă acasa nu este ca cel care sta in fata Regelui”. Dacă suntem gata să iesim din casa noastră și să stam în fața regelui, atunci iesim sa diseminam. Și atunci, în fiecare secundă avem posibilitatea de a contacta Creatorul și nevoia, necesitatea pentru acest contact, pentru că altfel nu putem face nici un efort.

Trebuie doar să înțelegem că slăbiciunea noastră este un înger special care ne ia puterea pentru a ne forța să apelam la Creator. Nu există nici o uitare; toate acestea sunt forțe speciale care lucreaza in mod special cu noi. Nimic nu este intamplator… Nu este nici un accident !

Din pregătirea pentru Lecția zilnica de Cabala 23/08/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→