Pentru a ajunge la gradul următor, care este numit „Noul An”, trebuie să fim pregătiţi pentru noua calitate de dăruire. Şi aceasta soseşte atunci când persoana egalizează negru şi alb, fiind deasupra ecranului, deasupra dorinţelor egoiste.

Nimic nu o împiedică să dăruiască, nimic nu are importanţă – ea nu stabileşte condiţii, doar să fie în măsură să dăruiască şi acest lucru este întotdeauna posibil. Prin urmare, când o persoană atinge starea când vrea doar să dăruiască şi este capabilă să dăruiască, atunci ea a corectat şi s-a pregătit pentru nivelul următor, pentru noul an.

Toate pregătirile pentru noul an înseamnă dorinţa de a munci în întuneric şi lumină în mod egal, în toate dorinţele şi gândurile care se dezvăluie astăzi în mintea şi inima noastră. Şi, când vom termina acest grad şi vom putea să dăruim deasupra acestui întuneric, deoarece dăruirea nu se aplică pentru noi, sentimentelor noastre, vom ajunge la rugăciunea perfectă.

Singura mea dorinţă este de a aduce plăcere Creatorului, care este lucrul cel mai important pentru mine. Aceasta înseamnă că eu stabilesc Creatorul, care domneşte peste întreg pământul (Eretz), peste întreaga mea dorinţă (Ratzon). Deasupra tuturor dorinţelor mele în propriul meu interes, oricare ar fi, există Creatorul care este cel mai important pentru mine.

Aceasta înseamnă că Îl fac să domnească peste toate dorinţele mele şi nu contează ce se întâmplă în ele, nu mă îngrijorez. Lucrul principal pentru mine este a mă ridica şi Creatorul. Aceasta simbolizează sărbătoarea debutului noului an şi rugăciunile sale: Regele căruia adresăm rugăciunile noastre.

Înainte de sărbătoare, pe parcursul lunii precedente Elul, trebuie să ne pregătim astfel încât să ajungem la începutul anului. Altfel, nu există niciun început de an, nu există timp în lumea spirituală. Astăzi, noi celebrăm începutul noului an. Această sărbătoare a apărut ca o ramură a rădăcinii spirituale. Dar, dacă ne ridicăm prin această ramură pentru a ajunge la rădăcină, noi putem celebra noul an în orice moment, în orice zi, care va deveni începutul unei noi măsuri pentru noi.

În total, există 70 de grade (HGT NHYM de Zeir Anpin) şi trebuie să le urcăm pe toate. Malchut trebuie să respecte această scară. Un nou an începe la fiecare etapă, astfel încât viaţa unei persoane este estimată la 70 de ani.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 04.09.2013, Shamati 122

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce putem face dacă există prieteni puternici şi foarte experimentaţi în grup care aveau obiceiul de a fi foarte activi în trecut, dar nu mai participă acum? Nu este un exemplu bun. Ar trebui doar să aşteptăm?

Răspuns: Puteţi aştepta şi puteţi, în aceeaşi măsură, să-i trimiteţi spre un alt tip de diseminare. La urma urmei, care este problema? În general, când o persoană vine în grup, ea acceptă să participe la tot. Apoi, ea începe să înţeleagă că este vorba, în realitate, de ego. „Oh, eu nu vreau.” Pot să strig: „Să spargem bariera (Machsom)!” Dar, când vine momentul de a pătrunde efectiv, de a merge spre marele public, am teamă. Aceasta înseamnă că nu avansez.

Trebuie să fie persistent. Înţeleg că asta nu depinde de o persoană şi că ea primeşte astfel de stare, dar în general, oamenii ar trebui să fie invitaţi să participe la ceea ce ştiu ei cel mai bine să facă şi unde ei pot să fie activi. Altfel, ei nu vor avansa.

Nu vă puteţi imagina posibilităţile pe care le avem astăzi. A merge să întâlniţi masele este realizarea preactică a înţelepciunii Cabala, pentru prima oară în 6000 de ani de existenţă. Suntem în ajunul etapei pentru care întreaga natură a fost creată, întreaga creaţie. Ceea ce Creatorul a făcut cu privire la întreaga Lui creaţie, este acum îndeplinit de creaţia însăşi, noi trebuie să realizăm acest lucru. Vă puteţi imagina ce ocazie este!

Dar, brusc, renunţăm şi spunem: „va trece cumva, este dificil…” Este lipsa de importanţă şi o mare deficienţă de vedere.

Din Cursul zilnic de Cabala, 25.08.2013, Întrebări şi răspunsuri cu dr. Laitman

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate o persoană să devină un prieten adevărat în grup?

Răspuns: Poţi deveni un prieten adevărat în grup, atunci când mergeţi la un atac împreună (stabiliţi împreună o abordare). Numai atunci vei deveni un prieten şi vei cere acelaşi lucru de la ceilalţi. Astfel, o conexiune reală este formată ca într-o familie, ca atunci când aveţi grijă de un copil, adică aveţi grijă de o problemă comună care este exterioară vouă şi prin care vă conectaţi toţi. Apoi, puteţi deveni un prieten adevărat în grup.

Din Cursul zilnic de Cabala, 25.08.2013, Întrebări şi răspunsuri cu Dr. Laitman

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă a crede în măreţia Creatorului ? Ca şi cum a crede  este un instrument, precum acela al oamenilor de ştiinţă, de care se servesc pentru a experimenta, urmând sfatul altui om de ştiinţă?

Răspuns: În lumea noastră, termenul „a crede” a devenit banal: Eu cred, Eu sunt un credincios etc. Conform înţelepciunii Cabala, termenul „a crede” are un sens total diferit; A crede înseamnă a simţi.

Întreaga înţelepciune Cabala vorbeşte despre două forţe: primirea şi dăruirea, adică dorinţa şi Lumina (umplerea). Mai mult, umplerea modelează dorinţa şi schimbă forma pe care noi o studiem în cele patru faze ale Luminii Directe.

De ce una din forţe este numită Lumină şi nu plăcere ? Deoarece Lumina influenţează  fazele prin care vasul se dezvoltă şi nu este percepută mereu ca o plăcere. Dar totul se face prin Lumină. Prin urmare, nu există termen precum „a crede”.

Ce înseamnă a crede în ceva ? Este ceva ce nu înţeleg, este ceva anost şi insensibil ? Nu, noi vorbim mereu din punct de vedere al vasului (dorinţa), din perspectiva a ceea ce simte.

Lucrul principal este sentimentul măreţiei forţei care m-a creat şi mă conduce, spunând că este bună şi că dăruieşte. Noi numim acest sentiment a crede

De asemenea, noi numim „a crede”, atributele dăruirii şi iubirii, deoarece, prin sentimentul forţei care m-a creat, simt atributele dăruirii şi iubirii în interiorul meu. Altfel, nu voi fi capabil să simt această forţă, deoarece este simţită numai în măsura în care eu sunt egal în formă, în măsura în care am un anumit atribut, simt acest atribut exterior mie, chiar dacă nu este un lucru exterior mie şi totul este, mereu, simţit în mine.

Noi trebuie să înţelegem că tot ceea ce simţim este deoarece noi suntem identici cu acest sentiment şi suntem, de fapt, săvârşiţi de acest atribut. În general, noi ne simţim pe noi înşine! Problema este, cum ne putem schimba, pentru ca noi să putem începe să ne simţim în mod diferit, ca noi să ne simţim că suntem spirituali.

A crede în măreţia Creatorului, înseamnă a simţi superioritatea şi măreţia forţei care a creat totul şi care umple totul.

Din Cursul zilnic de Cabala, 25.08.2013, Întrebări şi răspunsuri cu Dr. Laitman

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noi trebuie să învăţăm de la natură, deoarece natura este similară Creatorului. Poate că aduc prea multe exemple din natură: pruncie, copilărie şi perioada de dezvoltare embrionară. Totuşi, dezvăluirea Creatorului se exprimă în lumea noastră sub această formă. Şi, dacă noi ne ridicăm de la această formă fizică, la forma spirituală, vom atinge totul.

Încrederea trebuie să fie numai şi numai prin dependenţa asupra a ceea ce este mai mare, Lumina şi toate clarificările sunt prin ea. Între timp, ne anulăm în prezenţa sa. După ce am atins stările cele mai avansate, dorinţa noastră de primire va trece la etapa următoare, ne putem anula mai activ în faţa a ceea ce este superior, prin acţiuni concrete. Adică, eu fac acţiuni similare cu ceea ce este superior.

Dar, în primul rând eu trebuie să cresc. Embrionul nu ştie care sunt acţiunile pe care le face mama sa. Şi copil, nu înţelege, iniţial, ceea ce superiorul este pregătit să facă cu el. El nu simte unde este. Apoi, puţin câte puţin, începe să absoarbă ceea ce se întâmplă, reacţionează, surâde mamei sale, în răspuns. Acestea sunt nivelurile de descoperire a ceea ce este superior, de ceea ce este inferior.

Atunci când era în starea „embrionară”, embrionul nu a simţit, încă, acest lucru în interior şi nu trebuie să se anuleze în raport cu ceea ce este superior. Cu aceasta, noi ne construim cu un nivel de încredere.

Încrederea, ca toate fenomenele din lumea noastră care se fac simţite datorită dorinţei de plăcere, este trezită prin Lumină, prin iluminarea de Sus. Dar, dacă depind de ceea ce este superior, nu pot fi într-o stare de nesiguranţă, dimpotrivă, sunt sigur că sunt în El. Şi, dacă nu sunt în El, ci aproape de El, atunci este vorba despre un nivel mai ridicat de încredere, deoarece eu sunt sigur că sunt pregătit să ies din El, să devin ca El.

De aici, noi trebuie să înţelegem că toată munca noastră este efectuată în condiţii de întuneric şi detaşare de ceea ce este superior. Cu cât avansăm mai mult, cu atât vom simţi detaşarea de superior, astfel că vom atrage iluminarea noi înşine, care este numită „încredere”.

Cu cât o persoană avansează mai mult cu coborârile pe care Creatorul i le trimite, cu atât se va simţi detaşată de Creator, mai goală, fără sens, dependentă, lipsită de înţelegere şi sentiment, devenind mai mult ca o „fiară”. Şi brusc, toate cunoştinţele şi sentimentul pe care le avea înainte, au dispărut. În astfel de momente, o persoană se simte oribil, dar trebuie să înţelegem că astfel de stări sunt foarte utile pentru achiziţionarea „credinţei”.

În ele, noi suntem complet rupţi de superior, suntem la nivelul „fiară” şi deci, avem nevoie de lumina „credinţei” – ca orice formă de viaţă din lumea noastră, ca un copil care vrea să se prindă de mama lui. Altfel, el se va simţi pierdut şi nu va şti cum să trăiască sau ce să facă.

De fapt, atunci când mai târziu, ne ridicăm dintr-o stare ca aceasta, Lumina ne dă un pic de încredere şi un pic de înţelegere a ceea ce trebuie făcut. Şi apoi, ţine de noi să trecem de la nivelul animal, la nivelul „vorbitor”.  Nu mai vrem un astfel de grad de încredere precum un copil, fără înţelegere, sau ca un animal complet dependent de stăpânul său. Noi dorim  lumina încrederii pentru ca noi să o restabilim la putere superioară, astfel că noi vom fi atraşi de ea, vom depinde de ea şi nu de slăbiciunea noastră, ci contrariul.

Chiar dacă am puterea încrederii şi înţelegerii, mă anulez, în totalitate, în raport cu Creatorul! Am nevoie de încredere nu pentru a mă simţi în siguranţă şi bine cu dorinţa mea de plăcere, ci dimpotrivă, vrea să simt mai multă nesiguranţă şi dependenţă faţă de Creator. Astfel, mă voi agăţa de El şi mai mult. Nu pentru a obţine pacea minţii, mai degrabă pentru a-I arăta Lui cât apreciez poziţia Lui, înălţimea Lui, renunţând la toate satisfacţiile egoiste.

Eu renunţ la aceste plăceri şi nu doresc decât să mă agăţ de ceea ce este superior, din toată inima mea şi din tot sufletul. Vreau ca încrederea mea să devină îmbrăcăminte pentru Lumina Superioară şi nu o folosesc în numele plăcerii mele personale. Sub această formă vom urca la niveluri mai ridicate în lumile spirituale.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 09.08.2013, Shamati 72 „ Încrederea este îmbrăcămintea pentru Lumină”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Atunci când o persoană nu este strâns legată de mediul corect, începe să se îndepărteze de munca spirituală, având în vedere că linia stângă este așa de tentantă!

Acestea nu sunt doar tentații fizice care te distrag pentru o anumită perioadă de timp, pe care să le poți rezolva și să te întorci la munca spirituală, dar sunt și tentații ca de exemplu controlul, bogăția, respectul, lauda și cunoașterea.

Poți să-ți imaginezi probabil că oamenilor care studiează înțelepciunea Cabala li s-a permis să primească o bogăție imensă; este îndoielnic că cineva ar putea rezista acestei tentații. Dacă li s-ar da palate, yacht-uri și o armată de servitori, ar fi înaintea oricărei dorințe pe care ar avea-o. Astfel, o persoană este pur și simplu spălată pe creier. Se transformă într-un animal într-o cușcă de aur.

I s-ar putea da și control nelimitat. Să presupunem că cineva îți spune: ”Avem nevoie de tine să fii președintele lumii. Vrem o persoană care să conducă tot. Orice îți dorești va fi imediat făcut în lume, cu ajutorul întregii ierarhii umane.” În același timp, nu este vorba despre corectarea lumii și a oamenilor, ci despre evoluția tehnologică obișnuită.

Ce poate opri o persoană? Nimic.

Poți fi testat nu prin bogăție sau dominare ci prin faimă: Ți se spune că ți se acordă Premiul Nobel pentru Pace sau că ești invitat să faci o prezentare la o conferință de prestigiu. Ești înconjurat de lingușitori care te laudă și te complimentează. Toată lumea te admiră și este impresionată de tine! Creatorul poate să-ți prezinte în fața ochilor un astfel de spectacol.

Și cel mai important este să știi că societatea te vede drept persoana cea mai înțeleaptă, cea mai deșteaptă, cea mai talentată dintre toate. Cunoașterea nu înseamnă nici bogăție, nici putere și nici glorie. Cunoașterea umană obișnuită reprezintă acoperirea întregului univers; toată lumea te privește ca și cum ești singurul care înțelege secretele universului. Aici adorarea este mult mai însemnată, având în vedere că este de fapt între ego și nivelul următor.

Este foarte greu să evităm tentații ca dominare, bogăție, faimă și cunoaștere, în drumul nostru spiritual; de fapt, este imposibil. Trebuie să-i păzim și să-i protejăm pe studenții care sunt atrași de aceste lucruri. De aceea, în toate religiile și în multe societăți, fiul este de obicei urmașul tatălui astfel încât să i se poată da mai departe profesia. Fiul nu va obiecta niciodată, va sprijini și va păstra linia tatălui pentru că vrea să ducă mai departe numele și caracterul.

Să-i educi pe studenți astfel încât să-ți fie credincioși așa cum ți-ar fi proprii fii este foarte complex. Pentru a face acest lucru, cineva trebuie să-i tiranizeze, astfel încât nu se vor rupe de tine, vor primi cât de multe lovituri posibil de-a lungul anilor petrecuți cu tine, și vor începe să conștientizeze de ce se apropie sau se depărtează: pentru respect, pentru cunoaștere sau pentru bogăție? Astfel, cel puțin, vor începe să simtă aceste lucruri.

Simt că studenții se abat de la calea corectă în funcție de distanța lor interioară față de mine și în funcție de disprețul pe care-l simt față de ei înșiși. În acest caz, trebuie să le arăt că nu sunt ei cei care se îndepărtează de mine, ci eu sunt cel care se îndepărtează de ei. Dacă un student dezvoltă corect acest lucru, va înțelege că nu este vorba de îndepărtare, ci de apropiere de mine și atunci va trece peste orice. Dacă nu face asta, atunci nu se va întâmpla nimic.

De pe KabTV, ”Secretele Cărții Veșnice”, 24.06.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum să creăm astăzi atmosfera potrivită pentru Seara de Unitate de la Kibbutz Gaash?

Răspuns: Nu e de ajuns să vorbim, trebuie să acționăm. Deci, care acțiuni fizice ne vor trezi astfel încât vom dori să servim publicul exterior și să întoarcem, pentru binele lui, de la grup la Creator?

Într-un grup, trebuie să ma anulez în ciuda respingerii, oboselii și urii față de prieteni; apoi, și în munca de diseminare mă anulez din nou în pofida respingerii, urii, disprețului și ridicolului din partea publicului. Am șansa să mă anulez peste tot; nu există lipsă de probleme. Nu este de ajuns să mă ”respingă” din două direcții; mai bine îi cer un singur lucru Creatorului, să-mi dea forța să continui această muncă. Astfel îndepărtez de mine toată mizeria egoului, strat cu strat, până sunt curat, pur și urc la nivelul ”dăruire pentru a dărui”.

Pe parcursul acestei munci, sunt aruncat în toate direcțiile, fac diferite calcule, până când, în sfârșit, ajung cu adevărat la ”dăruire pentru a dărui” și chiar muncesc ca o furnică – ea nu are nevoie de nimic pentru ea însăși și nu are o viață proprie.

Să ne întoarcem la Seara de Unitate. Ce acțiuni pot fi ”întipărite” pentru a demonstra munca cu grupul, cu publicul general, care este îndreptată către Creator? Cel mai important lucru este să le transmitem oamenilor o anumită înțelegere a acestei munci, și, pe de altă parte, să exersăm libera alegere. Mă anulez în fața publicului, a grupului și a Creatorului, transfer centrul de gravitate în interiorul acestei cerc de anulare de sine, spre intenția acțiunilor.

Depinde de noi să exprimăm și să transmitem acest lucru la Seara de Unitate. Conectăm punctele din inimă. Fără asta, nu avansăm. În mod special astfel de evenimente reușite deschid în fața noastră oportunități pentru acțiuni de dăruire spirituală.

Ne-a fost dată cea mai serioasă oportunitate pentru muncă efectivă, care nu a mai fost dată cabaliștilor pentru împlinire efectivă. Niciunei generații înaintea noastră nu i s-a mai oferit oportunitatea să conecteze publicul general, în diverse locuri, cu conceptul spiritual de conexiune între toți, potrivit principiului ”iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.”

Este clar că acționăm cât de mult putem, dar această forță trebuie trasă de la grup. Această putere derivă din conexiunea dintre noi. Suntem uniți în fața tuturor tensiunilor, respingerii, oboselii și a stărilor neplăcute și le transmitem oamenilor suma forțelor individuale, intensitatea colectivă a conexiunii dintre noi.

Va fi din ce în ce mai greu pentru noi să ne conectăm, și prin depășirea obstacolelor putem măsura forța pe care o transmitem celorlalți. Cu cât forța este mai mare, cu atât este mai mare și rezistența, până când ajungem la starea studenților lui Rabbi Shimon care s-au urât foarte tare la început și apoi au primit, din conexiune, forța de a se ridica deasupra urii. În fața unui asemenea potențial, întreaga lume va fi liniștită și va accepta acest ajutor.

De aceea, nu aduc forța mea și entuziasmul meu de la grup la oameni, ci mai degrabă conexiunea dintre toate punctele, forța colectivă pe care am dobândit-o printre prieteni. Și doar din asta, ei vor fi entuziasmați.

Din partea a patra a Lecției Zilnice de Cabala, 18.08.2013, Pregătirea pentru Serile de Unitate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot femeile să se ajute una pe alta ca să treacă prin diferitele stări și să devină una? Cum putem munci ca un singur Kli (vas)?

Răspuns: Nu pot să mă pun în pielea unei femei. Uneori, încerc să fiu învelit de ea, dar chiar și dintr-o stare de percepție spirituală, este imposibil să simți femeia: lumea ei interioară, înțelegerea ei, filosofia ei de viață. Este ceva în totală opoziție cu bărbatul.

De aceea, când femeile pun astfel de întrebări, nu știu ce să răspund. Ce să facem ca să devenim una? Pot să repet cuvinte care nu vă sunt mai puțin familiare decât îmi sunt mie. Nu există alte cuvinte sau acțiuni. Unitatea femeilor, aceasta este marea problemă.

Pentru bărbați, este mai ușor să se debaraseze de legarea muncii spirituale de reprezentarea lor fizică și să rămână doar cu emoție. Pentru o femeie, este mult mai greu să se elibereze de legătura cu înfățișarea exterioară și să rămână doar cu emoție. Până la urmă, ea întrupează dorința care este legată de sursa împlinirii. Și de aceea nu se poate desprinde de înfățișarea exterioară, de cum este văzută, înțeleasă și simțită de ceilalți.

Pentru un bărbat, nu contează. Pentru el, toate acestea nu sunt importante. El are o altă relație, mai liberă, cu el însuși și cu lumea. Relația femeii este mai dependentă.

De aceea nu știu ce sfat să dau. Pur și simplu, aveți nevoie de fiecare în interiorul ei însăși și între voi, să fiți mai oneste, mai obiective; fiecare să fie îndreptată nu către ea însăși ci către toate. Trebuie să învățați una de la alta cum să ieșiți din voi însevă, deoarece acest lucru are loc, pentru voi, într-un mod diferit și mult mai complex, în comparație cu ceea ce se întâmplă cu bărbații.

Este foarte greu să lupte cu acest obstacol, dar aceasta este munca femeii. Cu femeile, acest lucru are loc în plan orizontal, cu bărbații, vertical. Astfel creștem. O femeie este ca un Kli și un bărbat este ca o sursă, canalul pentru împlinirea ei. Așa funcționează împreună.

Se spune că Kli-ul femeii este larg și scurt (larg de la prezența a Ohr Hassadim și scurt de la absența a Ohr Hochma) în timp ce Kli-ul masculin este lung și îngust (lung de la prezența a Ohr Hochma și îngust de la absența a Ohr Hassadim). Și nu vorbim doar de forma fiziologică, ci și în termeni de înțelegere interioară, în funcție de corectare. De aceea, munca este necesară.

Repet și spun: este necesar să fiți oneste, să nu vă fie teamă să învățați una de la alta cum să faceți asta. În niciun caz să nu jucați una împotriva alteia; până la urmă, simțiți cum joacă fiecare, cum face ceva de una singură. Eliberați-vă de tot ce este exterior. Nu priviți în afară – asta e sarcina voastră!

De la Congresul de la Sankt Petersburg, ”Ziua a treia”, 14.07.2013, Lecția a cincea

Filed under: Congrese, Femeia, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dacă ne organizăm viața astfel încât trăim prin a ne ajuta unul pe celălalt ca într-o mare familie, atunci ne vom îmbunătăți nivelul dublu, dispunând de aceleași resurse. Va fi o diferență așa de mare, ca și cum aș fi început să primesc un salariu de două ori mai mare, și asta depinde doar de conexiunea dintre noi.

Avantaj dublu, împlinire dublă a AHP, asta va convinge oamenii. Dar știm că nu acesta este lucrul cel mai important. Creatorul nu ne trezește ca să primească împlinire dublă, dar ca să corecteze conexiunea dintre noi, și în ea să reveleze forța superioară. Creatorul nu se revelează în fiecare dintre noi, individual, ci între noi.

Deocamdată, se numește Lo Lishma. Atragem o persoană prin câștigul material și nu o înșelăm! Se va simți deja mai bine, va fi mai prosperă, va avea mai multă încredere și o viață mai liniștită.

Investim în această intenție, adică, ne aflăm în legăturile acestei structuri de cristal, și restul oamenilor se află în noduri, sunt elementele ei; fiecare să află încă în propria dorință. Dar este doar temporar, vor începe să prețuiască legătura dintre ei, să înțeleagă că în ea se află mântuirea lor. O persoană va începe să prețuiască această conexiune. Va înțelege că are o valoare mare prin ea însăși și că merită mai mult să se agațe de ea decât de propriul buzunar.

Această conexiune oferă o satisfacție sinceră, interioară, ridică moralul unei persoane, dă sentimentul unei libertăți mai mari și reduce anxietatea. Acestea sunt doar motive egoiste care îi permit unei persoane să se ridice deasupra propriilor probleme. Dar mai târziu va vedea că și fără presiunea problemelor, vrea să facă parte din acest sentiment înalt de unitate. Și atunci este atât de pătruns de ea încât va fi de acord cu orice probleme numai să păstreze acest sentiment înalt.

Asta înseamnă că va începe să reveleze răul egoismului, îl va separa de bine, va fixa o barieră (Machsom), un ecran (Masach) între rău și bine, făcând o restricție și organizându-se pe principiul spiritual.

Cel mai important lucru pentru noi este să fim în conexiunea structurii și să nu ne scufundăm în nodurile ei, în problemele ei. Vorbim cu oamenii despre problemele lor, dar numai ca să ne gândim cum să revelăm binele, cum să corectăm conexiunea în sistem și cum să o întărim în permanență.

Din Pregătirea pentru Lecția Zilnică de Cabala, 15.08.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Depunem eforturi mari în diseminare, suferind cu sinceritate ca să reușim, dar, din păcate, nu putem să aducem conexiunea cu forța superioară în această muncă. Și cel mai important, nu-L putem atrage pe Creator spre acțiunile noastre exterioare, să-L folosim pentru ca noi să reușim în misiunea exterioară din zona noastră sau din întreaga lume, adică, să ne transferăm scopul de la El spre în afară.

Dimpotrivă, întreaga lume și toată lumea trebuie să reprezinte un mijloc prin care ne conectăm cu Creatorul! Se pare că noi Îl folosim în direcția opusă, ca să reușim în această lume, în timp ce este nevoie de întreaga lume pentru a împlini conexiunea cu Creatorul. Asta trebuie să se schimbe pentru a specifica permanent direcția corectă, întorcând intenția noastră dinspre noi înșine spre Creator.

Asta trebuie să se întâmple în absolut tot: bat la o ușă, vorbesc cu cineva, dar, în interior, trebuie să am mereu în minte că, cu fiecare cuvânt și cu fiecare acțiune, îmi întăresc legătura cu Creatorul. Aduc aceste dorințe exterioare către Creator pentru a mă apropia de El, către Divinitate și, astfel, construiesc fundamentul pentru revelarea Lui în lumea întreagă.

Este o corectare permanentă până la cea finală. Vase noi ne vor fi revelate în fiecare moment, noi neliniști, dorințe egoiste care încearcă să ne îndepărteze de Creator. Creatorul face asta intenționat, dorind să întărească legătura dintre noi. E un fel de ”flirt”. Pare că se distanțează de noi, că ne îndepărtează ca să ne agățăm și mai tare de El.

Asta este munca, toate cele 125 de trepte. Se revelează în diverse forme care apar ca niște fotografii ale acestei lumi. Această lume este învelișul exterior în care trebuie să vedem fiecare detaliu, fiecare acțiune, fiecare scenă a acestei piese, pentru a atașa tot de Creator și pentru a ne uni cu El.

Cel care va ajuta va fi doar mediul, care este descris de Rabash. Ne aflăm în acest grup mare și puternic. În timpul unei călătorii, departe de grupul central, văd felul în care distanța ajută. Pe de-o parte, distanța fizică îndepărtează o persoană de Creator și o separă de El, și, în același timp, fiecare clipă oferă oportunitatea de revenire la centrul grupului și de atragere de acolo a unei forțe din ce în ce mai mari.

De aceea, numai prin conexiunea dintre noi, în care fiecare încearcă să se mențină în același gând, noi vom reuși. Veți fi convinși mai târziu că toată Tora vorbește numai despre cum să fie neutralizată imaginea lumii pentru a simți în interiorul ei forța superioară într-o așa măsură încât vom începe să-I vedem acțiunile: felul în care se mișcă această forță, în care manevrează toți atomii, toți oamenii. Vom vedea că aceștia nu sunt decât umbre ascultătoare, care urmează această forță superioară. Toate aceste imagini ne sunt prezentate nu pentru a ne uita la ele – oameni sau natură – dar pentru a revela prin intermediul lor forța naturii.

Doar prietenii, doar grupul, în cadrul căruia fiecare depune eforturi, vor fi în stare să ne sprijine și să aducă înapoi intenția corectă celor care au pierdut-o. Avem nevoie să vorbim despre asta în permanență și să facem această conexiune din ce în ce mai clară, pentru ca pe baza acestei conexiuni să ajungem la publicul din afară. Atunci veți vedea cât de puternici ați devenit. Cel mai important pentru noi este să câștigăm forță. Mersul pe stradă pentru diseminare exterioară este necesar nu pentru a ne arăta pe noi înșine oamenilor și pentru a ne integra printre ei, ci pentru a-i aduce mai aproape de noi și de Creator. Adică, direcția trebuie să fie opusă în raport cu acțiunile noastre fizice.

La nivel fizic, mergem către public; vrem să-l influențăm și să construim o viață mai bună pentru toată lumea, pentru întreaga umanitate, vrem să folosim criza ca să ne unim. Dar în același timp, trebuie să vedem în spatele acestor acțiuni faptul că legătura dintre ei va fi legată de noi și prin noi de forța superioară. Asta înseamnă că totul trebuie să fie în căutarea unui singur scop: întoarcerea către Divintate a tuturor părților care s-au pierdut prin spargere.

Din prima parte a Lecției Zilnice de Cabala, 09.08.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→