Intrebare: Ce trebuie să fac dacă majoritatea prietenilor mei din grupul de zece sunt foarte slabi si mă trag in jos?

Răspuns: Omul trebuie să se zbată şi să îi tragă după el. În acelaşi timp trebuie să apeleze la ajutor pentru ca în interiorul acestor zece câţiva prieteni puternici să fie incluşi, asemeni ţie. Dar este interzis să îi paraseşti pe cei slabi. Trebuie să îi întăreşti. Aceasta este corectarea.

Corecţia este de o aşa natură că fiecare devine egal şi unificat,  nu câţiva prieteni distinşi sunt aleşi iar restul sunt eliminaţi.

Dacă cineva se duce de la un grup de zece la un altul, mai puternic, şi reuşeşte acolo, iar ceilalţi vor cădea chiar şi mai jos fără el, atunci aceea nu este corecţie ci corupţie. Noi abordăm corecţia generală a întregii lumi, deşi astăzi în timp ce intrăm intr-o zonă mai mare; o creştere nu doar în înălţime, vom atinge în acest fel un mai mare succes.

Noi credem că trebuie doar să urcăm simplu pe scară, dar ridicarea pe  treptele scării depinde de răspândirea împrejur. Această scară a crescut sub forma unui con, ca şi dunele de nisip construite de copii. Dacă vrei ca duna ta de nisip să fie înaltă, trebuie ca baza să o construieşti mai larg. Identic, dezvoltarea noastră ascendentă este construită la fel. Nu poate fi sub o alta forma. Este imperativ.

Din prima parte a Lecţiei Zilnice de Kabbalah 6/6/2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Grupul de zece, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Tora, Exodul 20:3 – 20:5: Să nu ai alţi dumnezei în afară de mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici orice fel de asemănare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau care sunt jos pe pământ, sau în apele de sub pământ. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la a treia şi a patra generaţie a celor care Mă urăsc, şi care arată milă până la a mia generaţie a celor care Mă iubesc şi care păstrează poruncile Mele.

Poruncile sunt considerate ca baza întregului cod uman al întregii existenţe umane. Ele sunt recunoscute de către toate religiile, toate societăţile, şi servesc ca bază pentru o viaţă socială. Totuşi, în Cabala, ele au o semnificaţie total diferită.

Cu alte cuvinte: “Eu sunt singurul! Eu sunt incorporal! Eu nu pot fi reprezentat, imaginat sau înţeles! Nu vă dau niciun indiciu a ceea ce Sunt! Eu nu pot fi pus în buzunarul vostru, plasat în colţ sau agăţat pe perete. Este imposibil să faci o amuletă de la Mine şi Eu nu pot lua forma unui fel de semn. Nimic din toate astea nu este posibil!

Oamenii sunt foarte diferiţi. Un copil primeşte o jucărie şi nu o mai aruncă o lună sau două. Aceasta îl calmează.

O persoană merge într-un templu, se roagă, se confesează şi asta îl calmează. Totul va fi bine! Pentru toată lumea este un medicament, un remediu pentru a ajusta preocupările lor, o prevenire a diverselor activităţi sociale, familiale şi alte probleme.

Noi nu avem nimic concret aici. Este imposibil să Îl imaginezi, ceea ce înseamnă că nu există o persoană de apelat, aceasta e o mare problemă. De fapt, aceasta se traduce în faptul că nu există Dumnezeu pentru o persoană obişnuită care trăieşte în această lume ? Noi suntem incapabili să-L vizualizăm sau să-L simţim. Este o proprietate abstractă de dăruire, ceva inform care umple totul şi, în acelaşi timp, nimic. Ce senzor ne va permite să-L dezvăluim ? Trebuie să începem să-L simţim într-o manieră sau alta. Totuşi, nu este nimic în jurul nostru.

Pur şi simplu nu ne putem imagina pe Domnul, puterea superioară, aşa cum este descris în Tora şi nu putem stabili un contact cu această forţă. Pentru a rămâne în contact cu El, trebuie să prindem ceva, să facem apel la cineva şi să-L înfăţişeze într-un fel.

Întrebare: De ce aceste “fire” sunt tăiate de la noi ? Este ca şi cum am pluti în aer. De ce este aşa?

Răspuns: Deoarece noi trebuie să-L găsim la un nivel complet diferit. Ar trebui să ne ridicăm până la gradul Său. Atunci, noi vom simţi ceva ce nu am simţit înainte şi vom defini lucrurile pe care înainte eram incapabili să le înţelegem. Aceasta va deveni posibil deoarece vom primi un nou set de senzori, numit cele cinci Sefirot.

Înainte de a realiza asta, nu există un astfel de lucru ca “Dumnezeu” pentru noi. Nu este nimic! Desigur, există natura care ne răsuceşte, ne trage înainte şi se joacă cu noi, ne obligă să continuăm să trăim, pentru a da naştere la cineva, controlează comportamentul nostru în mediul nostru şi în societate şi apoi ne îngroapă. Asta-i tot.

Am exagerat totul arătând că oamenii nu au nicio relaţie cu Creatorul sau cu Tora. De aceea este spus că Tora este intactă, deoarece nimeni nu a atins-o vreodată, măcar o dată. Tora este o învăţătură (precept); este un mecanism spiritual total deconectat de la om. Faptul că am ales-o ca fiind sursa frumoaselor noastre reguli şi legi morale este foarte liniştitor. Fără ea, nu am fi fost decât nişte barbari.

Cu toate acesta, ţin să subliniez că aceste reguli şi aceste legi nu au nimic în comun cu Tora autentică. Trebuie să înţelegem că puterea Torei, veridicitatea şi esenţa acesteia nu se referă la reguli şi legi. Puţin important ceea ce facem în această lume, ceea ce contează este de a ştii dacă reuşim să ne ridicăm la nivelul următor, acolo unde Creatorul ne este revelat. Pentru asta, nu avem nevoie ca El să fie observabil sau să ne apară ca o imagine sau ca un fenomen. Conştiinţa noastră se ridică la un nivel la care nu avem nevoie de imagini, deoarece putem să ieşim din noi înşine.

Aceasta explică de ce porunca: “Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine” vine în primul rând, de ce este considerată ca o poruncă majoră şi de ce precede pe toate celelalte. Fiecare poruncă ulterioară (ordinea nu este aleatorie; ele sunt organizate într-un anumit fel) defineşte îndeplinirea acestei porunci principale speciale.

Dacă nu putem observa această poruncă, toate celelalte porunci nu valorează nimic. Ele nu ne duc la scop. Constant, trebuie să păstrăm în minte această poruncă primară. Pentru asta, trebuie să îndeplinim celelalte porunci.

Din programul kab.tv, “Secretul cărţii eterne”, 25.02.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie sa vedem în mod constant exemplul bun al prietenilor care ne arată o imensă putere de muncă şi devotament faţă de scop. Când mă uit la un prieten slab, chiar dacă este pe acelaşi drum ca mine, devin şi eu slab. Trebuie să acceptăm că muncim împreună şi că ne susţinem reciproc.

Doar observând oameni slabi, chiar şi în societatea noastră, ne facem un deserviciu, deoarece ne slăbesc arătându-ne exemplu negativ. Privesc prietenul şi încep să cred şi eu că pot studia mai puţin sau că pot să nu vin în fiecare zi la lecţie.

Deci, trebuie să văd un foc arzător în toată lumea. Societatea trebuie să ceară asta de la toţi membrii. Nimeni nu poate sta deoparte şi să studieze liniştit în colţul lui. Trebuie să fie un exemplu pentru ceilalţi.Trebuie să simt faptul că primesc imbolduri pentru măreţia scopului de la toată lumea, să simt cum apar zilnic noi schimbări în ei, faţă de Creator şi faţă de mediu, să simt ca şi cum sunt în spatele altora care avansează repede şi astfel voi fi atras de ei şi voi invidia în mod egoist succesul lor şi nu voi putea să mă liniştesc.

Dar dacă ei nu îmi furnizează toatea cestea, nu am nevoie de o asemenea societate.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 10.06.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Noi trecem prin diferite etape. Mai devreme, aţi vorbit despre necesitatea de a studia sursele cabalistice şi acum acordaţi mai multă atenţie educaţiei integrale…

Răspuns: Nu neg ce am spus înainte. Văd aceasta ca rezultat al mişcărilor spre realizarea kli-ului comun (vas). Nu este nicio contradicţie.

Vin în clasă dimineaţa şi nu ştiu ce vom studia, nici subiectul, nimic, nu e important pentru mine: în principiu, noi studiem acelaşi lucru. Acelaşi material este repetat mereu, chiar dacă, de exemplu, Rabash are un număr mare de articole, noi nu am deschis sau citit multe dintre ele. Studiul celor zece Sefirot conţine volume întregi pe care niciodată nu le-am studiat şi aşa mai departe.

Mai mult, în afară de lucrările lui Baal HaSulam şi Rabash, există multe cărţi interesante de Cabala, de care noi nu ne-am atins. Pur şi simplu, nu avem timp pentru asta şi sincer, nu avem nevoie. Noi trebuie să fim implicaţi în îndeplinire, în loc să studiem toată literatura cabalistică care a fost creată înaintea noastră. Este imposibil de a afla totul. Există zeci, chiar sute de veritabile surse cabalistice, dar nu toţi cabaliştii pot prezenta materialul în mod corect, deşi au fost mari în atingerea lumii superioare.

Totuşi, prezentarea materialelor, într-o manieră accesibilă, necesită alte calităţi. Chiar şi Moise a vorbit despre dificultăţile sale, deoarece nu se putea exprima bine.

De aceea, noi studiem practic, doar ceea ce este necesar. Şi mă bazez pe studenţi pentru asta. Ei aleg materialul şi stabilesc forma exterioară a lecţiei, dar conţinutul intern al lecţiei se derulează conform unei anumite linii. Deci, nu există nicio abatere.

Pregătirea Congresului Krasnoyarsk, 13.06.2013

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Biblia, Exodul, Jethro, 20, 7: Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert; deoarece Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce invocă numele Lui în deşert.

“Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert” … este o acţiune realizată de o persoană: “Căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce invocă numele Lui în deşert” este răspunsul Forţei Superioare la acţiunea unei persoane.

“Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert”… înseamnă că nu puteţi atrage forţa Creatorului pentru a efectua anumite acţiuni egoiste deoarece Creatorul este forţa de dăruire absolută, atributul dăruirii. Nu puteţi să-I cereţi sau să-L folosiţi în scopuri egoiste în niciun fel. Asta nu va duce la nimic, deoarece aceste acţiuni vă îndepărtează de Creator şi asta este pedeapsa.

Dacă Creatorul este absolut perfect, este imposibil să-L influenţezi în vreun fel! Puteţi să-L folosiţi numai în scopul de a vă corecta pe voi înşivă sau pentru a vă îndepărta de corecţie. La aceasta se referă, de fapt, toate poruncile. Cele zece porunci sunt cele mai importante, deoarece o persoană este format din zece atribute principale.

Primul atribut, “nu este nimeni în afară de El”, aparţine Sefira Keter (cap), care este aparent ideologic şi detaşat de tot restul. Voi nu-L vedeţi, nu-L auziţi, nu-L cunoaşteţi, nu-L simţiţi. Nu puteţi să-L folosiţi în niciun fel!

Al doilea atribut este de a nu-L atrage în scopuri egoiste, şi aparţine atributului de Hochma. Există un fel de delegare de autoritate aici, un fel de dezvăluire a Creatorului, pe care o persoană o poate folosi. Dar, atenţie, dacă folosiţi această lumină fără o pregătire corectă, puteţi să o primiţi în interior şi asta poate să vă ducă la o spargere. Aceasta vă îndepărtează de Creator! Lumina de Hochma vă aruncă înapoi.

Totuşi, dacă utilizaţi lumina de Hochma în mod corect, adică pentru corectarea dorinţelor voastre şi nu în zadar, ea va clarifica şi analiza totul corect. Veţi şti cine sunteţi şi veţi fi în măsură să continuaţi munca în mod corect.

Deci, ar trebui să se acorde atenţie în direcţia în care se lucrează. Creatorul nu iartă erorile noastre şi o acţiune greşită conduce la un rezultat nedorit.

Din programul kab.tv, “Misterele cărţii eterne”, 25.02.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabash „conform cu ceea ce se spune despre „iubeşte-ţi aproapele”, este iubirea pentru prieteni. Dacă fiecare este anulat în faţa prietenului său şi se amestecă în el, ei devin o singură masă unde toate micile părţi care doresc dragostea faţă de ceilalţi se unesc într-o forţă colectivă, forţă ce se compune dintr-un mare număr de părţi. Şi când omul are o mare forţă, poate pune în practică dragostea faţă de ceilalţi.

Şi atunci, el poate realiza dragostea faţă de Creator. Dar condiţia pentru aceasta este ca fiecare să se anuleze înaintea celuilalt. Totuşi, când omul este separat de prietenul său, el nu poate primi partea pe care o poate primi de la prietenul său.

Astfel, toată lumea ar trebui să spună că nu este nimic, comparativ cu prietenul său. Precum scrierea numerelor: dacă scrieţi întâi „1”, apoi „0”, este de zece ori mai mult. Când scrieţi „00”, este de o sută de ori mai mult. Cu alte cuvinte, dacă prietenul său este numărul 1, şi zero îl urmează, înseamnă că el primeşte de la prietenul său de zece (10) ori mai mult. Şi dacă el spune că este de două ori zero, în raport cu prietenul său, el primeşte de la prieten, o sută de (100) de ori mai mult.

Cu toate acestea, dacă dimpotrivă, el spune că prietenul său este 0 şi el este 1, atunci el este de zece ori mai mic decât prietenul său 0,1. Şi dacă el poate spune că este 1 şi că are doi prieteni care sunt 0 în raport cu el, atunci el este considerat de o sută de ori mai puţin decât ei, ceea ce înseamnă 0,01. Astfel, gradul său scade în funcţie de numărul de zero-uri de la prietenii lui.

Dacă vreau să primesc ceva de la cineva din lumea noastră, trebuie să plătesc înapoi, sau să iau cu forţa, aşa cum cel mare ia de la cel mic. În acest caz, cu cât sunt mai mare, cu atât pot stoarce de la celălalt şi pot primi mai mult de la el. Acesta este modul în lumea corporală, atunci când vorbim despre primire în dorinţa de a primi.

Dar, dacă este vorba despre recepţia puterilor spirituale, aceasta funcţionează conform unei legi contrare. Cu cât prietenul este mai important, şi cu cât îl văd mai mare, cu atât pot primi de la el.

Nu pot primi nimic de la cineva care este egal cu mine, din moment ce el este la acelaşi nivel cu mine. Dar, dacă este şi un pic mai mare decât mine, pot deja să primesc ceva de la el, şi, cu cât îl ridic mai mult, cu atât mai mult voi putea primi.

Asta nu are nimic de-a face cu prietenul în sine, ci doar cu modul în care îl tratez cu privire la mine (în raport cu mine). Ca elevii lui Rabbi Yossi Ben Kisma, care nu au avut nicio idee despre modul în care profesorul a lucrat cu privire la ei. El se vedea mai mic relativ la elevii săi şi astfel el a primit puteri spirituale prin ei.

Totul depinde de importanţa prietenului vostru în ochii voştri. Cu cât este mai mare, cu atât pot primi forţa dăruirii de la el. Dar, dacă este vorba de primirea puterilor egoiste, atunci este vorba despre un alt principiu, conform căruia cu cât sunt mai mare, cu atât pot stoarce de la celălalt, pentru a umple ego-ul meu.

Deci, puterea spirituală pe care o primiţi de la mediu nu depinde decât de voi, dacă este 1000 sau 0,001. Trebuie să fim într-un grup de zece care munceşte în conexiune şi în care fiecare este, într-un fel, legat la dorinţa de dăruire, precum elevii lui Rabbi Yossi Ben Kisma. Dar acest lucru este suficient, deoarece tot restul depinde numai de voi şi de măsura în care te supui!

Nu veţi avea niciodată puterea de a avansa, dacă nu veţi primi puterea mediului. Deci, regula de a te supune înaintea prietenilor, chiar şi prin acţiuni fizice, este mijlocul cel mai eficient de a avansa. Nu trebuie să credem că vorbesc cabaliştii despre asta doar pentru a stabili relaţii corecte, în acelaşi mod în care noi învăţăm copiii în lumea noastră să se comporte moral, deoarece această abordare este opusă înţelepciunii Cabala.

Noi facem acest lucru pentru unicul scop de a primi forţa dăruirii, a Creatorului, prin alţii. Deoarece mă supun, Lumina poate circula în mine, prin prieteni. Dacă îi tratez pe alţii ca şi cum ar fi, cu adevărat, mai mari decât mine, voi putea primi puterea dăruirii prin intermediul lor. Este suficient să-i tratez cu intenţia de „a dărui” şi, în relaţiile dintre noi, voi începe să simt Creatorul şi voi fi în măsură să Îi aduc mulţumire.

Graţie dăruirii asupra prietenilor, voi fi capabil să simt cum pot atinge dăruirea către Creator. Va fi revelat în mine, prin imaginea grupului pe care-l voi vedea în Lumina dăruirii mele. Astfel, regula „Iubeşte-ţi prietenul ca pe tine însuţi” este obiectivul principal al muncii noastre, ceea ce este un sentiment constant de umilinţă faţă de prieteni, şi prin urmare, noi construim puterile dăruirii.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 24.05.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Grupul de zece, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce tip de conexiune trebuie să se formeze în grupul de „zece” pentru a se simţi conexiunea interioară cu profesorul în această unitate, deoarece numai prin el putem stabili conexiunea cu Creatorul?

Răspuns: Muncind în grupul de zece, nu trebuie să vă gândiţi la profesor. Nu spun asta cu un soi de modestie, dar nu este abordarea corectă. Profesorul trebuie să fie suficient de mare în ochii elevului şi respectat suficient pentru a deveni o lentilă prin care voi priviţi drumul spre Creator şi puteţi avansa.

Voi utilizaţi această lentilă, profesorul vostru, precum ochelarii, dar nu devine obiectivul vostru. Voi nu priviţi sticla, ci ceea ce este în spatele ei; oricum, nu puteţi vedea decât cu ajutorul ei. Această sticlă concentrează, în mod corect, câmpul vizual pe Creator, acesta este rolul profesorului şi grupului. Eu îi văd pe toţi elevii mei uniţi într-un singur cerc, un singur corp şi vorbesc adresându-mă acestei singure persoane.

Dacă doriţi să fiţi incluşi în acest corp comun şi să fiţi conectaţi cu ei, în modul în care îi văd conectaţi, veţi primi informaţii spirituale de la mine. Ne vom întâlni în interiorul acestui corp comun, şi aici, ne vom înţelege, cu adevărat, reciproc.

Dacă doreşti să înţelegi ceea ce spun, poţi înţelege în mintea ta sau poţi simţi în inima ta, dar pentru a înţelege cu adevărat, trebuie să fii exact în centrul grupului, ca şi cum ai merge în jurul camerei încercând să auzi un sunet slab şi, dintr-o dată, vei găsi locul în care poţi asculta mai bine! Şi dacă faci un pas de o parte sau alta, nu vei mai auzi nimic. Încearcă!

Este necesar să simţi importanţa profesorului, dar numai în măsura în care este necesar pentru a efectua munca în grup, pentru revelarea Creatorului. Profesorul este instructorul vostru, un ghid pe drumul spiritual, dar nu un idol sau un rege care înlocuieşte Creatorul, precum exemplul Faraonului.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 09.06.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Grupul de zece, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce intenţie trebuie să avem pentru a corecta lumea, la viitorul congres?

Răspuns: Dacă suntem corect şi puternic conectaţi unul cu celălalt, cu intenţia obiectivului nostru, în dăruire mutuală comună, acest scop va atinge lumea şi va începe să schimbe. Faptul este că noi suntem conectaţi împreună prin acelaşi sistem intern. Ceea ce studiem în Cabala: Sefirot, Partzufim, lumile, toate acestea sunt legături care ne unesc. Ele nu sunt ceva din spaţiu: aceasta este conexiunea nostră reală.

Când o dezvăluim în grupurile de zece, vedem dintr-o dată, că există cercuri ale lumilor între noi care ne conectează, cum influenţăm aceste conexiuni şi ele ne ating şi Lumina se manifestă între ele, aceasta este manifestarea Creatorului, dezvăluirea Sa.

Din Lecţia virtuală, 02.06.2013

Filed under: Grupul de zece, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce poate face ca o inimă să fie mai sensibilă la Lumina care Reformează?

Răspuns: Doar Lumina care Reformează poate face o inimă mai sensibilă. Nimic altceva nu funcţionează asupra inimii sau nu o face să avanseze spre corectare. Inima este o dorinţă care răspunde la Lumina care o influenţează. Chiar şi dorinţele noastre corporale pentru somn sau hrană sunt rezultatul influenţei Luminii care excită vasele. Suntem într-o mare de Lumină care este într-o infinită frecvenţă de vibraţie. Este ceea ce numim „repaus absolut” cu privire la Creator, pentru că toate acţiunile Sale nu vizează decât corectarea şi acest obiectiv nu se schimbă niciodată.

Totul este condus conform unui plan şi, prin urmare, este numit repaus absolut deoarece realizează avansarea întregii creaţii spre bine şi tinde spre binele maxim, tot timpul. Astfel, spunem că Lumina este în stare de repaus absolut deşi efectuează acţiuni fără sfârşit. Ea corectează şi repară în permanenţă ceva, dar pentru Lumină, este repaus. Dacă iubiţi pe cineva, fiecare ocazie de a face ceva bun pentru persoana iubită este plăcere pură şi pentru voi, o stare de repaus. Creatorul poate să ne dea bunătate tot timpul şi este, prin urmare, în stare de repaus absolut.

Totul se face prin Lumină. Lumina vă agită şi vrea să reacţionaţi tot timpul. Atunci când începeţi să-i răspundeţi, vă puteţi aştepta să acţionaţi împreună. Veţi fi precum un cuplu, ca un cal şi căţăreţul lui, resimţind amândoi această interioritate.

Din partea noastră, trebuie să avem o lipsă pentru a semăna cu partea superioară, pentru a adera la El şi a coopera cu El. El va evoca lipsa în voi, va verifica răspunsul vostru şi va continua să suscite o nouă lipsă, şi aşa mai departe. Trebuie să ştiţi cum, cu ajutorul mediului, puteţi dezvolta sensibilitatea vostră înspre ceea ce se întâmplă în voi.

Partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.05.2013, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Rabash „Omul ar trebui să vândă mereu grinzi din casa lui”: Fiecare dintre ei are o scânteie de iubire pentru ceilalţi, dar scânteia nu poate aprinde lumina dragostei pentru a străluci în fiecare, astfel ei au fost de acord că prin unire, scânteile vor deveni o flacără mare.

Prin urmare acum, când îi observă, ar trebui să învingă şi să spună: „Aşa cum toţi au fost un singur gând, că trebuie să meargă pe drumul iubirii pentru alţii când societatea a fost înfiinţată, aşa este şi acum”. Şi când fiecare judecă prietenul favorabil, toate scânteile se aprind mai mult şi, din nou există o mare flacără. Scopul creaţiei este de a atinge forţa conexiunii, forţa dragostei în care fiecare resimte deficienţele celuilalt şi le umple. Dar este imposibil să o faci singur, deoarece o persoană nu are putere pentru asta. Există numai o mică scânteie în ea, care o împinge spre scop şi nu înţelege spre ce este atrasă şi de ce.

De aceea, trebuie să ne conectăm, astfel că toată lumea va primi puterea conexiunii spirituale: puterea voinţei colective, puterea conectării inimilor, puterea iubirii. De aceea venim în această lume în care ne conectăm fizic prin corpurile noastre, prin diferite acţiuni exterioare. Aceste acţiuni fizice atrag Lumina care Reformează asupra noastră şi ele conectează micile noastre scântei într-o flacără mare generală.

Fiecare primeşte această forţă generală şi astfel o putem simţi şi utiliza. Această lumină ne obligă să reunim toate scânteile noastre spirituale şi să fim înclinaţi spre dăruire mutuală. Apoi, prin forţa generală de dăruire care este acum în fiecare dintre noi, putem deja să lucrăm şi să realizăm acţiuni spirituale de dăruire şi să urcăm.

Se pare că, utilizând corpul nostru fizic şi munca corporală care este rezultatul intenţiilor egoiste, atragem Lumina Înconjurătoare care uneşte scânteile într-una singură, într-o flacără, care devine forţa generală a dăruirii, dragostea şi conexiunea. Apoi, fiecare primeşte această forţă. Nu trebuie divizată ca prada, ci mai degrabă, utilizată în acelaşi timp, fiind în mijloc, în sânul său ca un tot, ca un grup de zece de exemplu. Apoi, toată lumea poate utiliza această forţă şi apoi, să înceapă să efectueze acţiuni spirituale şi nu corporale.

Prima etapă se numeşte faza de pregătire şi a doua etapă este deja, stadiul de corectare: „A primi pentru a dărui” la început, şi apoi „a dărui pentru a dărui”.

O persoană care nu lucrează în scopul de a se uni cu prietenii într-un grup de zece, nu utilizează cu adevărat, singurele mijloace de a atinge spiritualitatea, ceea ce înseamnă că ea nu este în stadiul de pregătire. Faza de pregătire este atunci când utilizăm toate mijloacele care ne-au fost date în această lume, pe plan corporal, în scopul de a obţine forţa de dăruire, forţa conexiunii.

Faza de pregătire nu va fi terminată până când grupul de zece nu se va umple şi nu va deveni ca un singur om prin Lumina care Reformează. În momentul în care ne conectăm şi dobândim forţa generală a conexiunii care este suficientă pentru a satisface acţiuni de dăruire, înseamnă că vom merge dincolo de Machsom (barieră), frontiera lumii spirituale.

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 29.05.2013

Filed under: Grupul de zece, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→