Noi vedem, deja, în experienţa obişnuită a acestei vieţi, că fiinţa umană nu se schimbă. Toate calităţile pe care le are la naştere rămân în om pe viaţă, doar se ajustează uşor în funcţie de înţelegerea acelora care sunt mai utile şi celor care nu sunt. În esenţă, aşa cum s-a născut, va trăi şi muri.

Nimic nu poate să ne schimbe şi nici societatea nu-şi fixează obiectivul de a schimba fiinţa umană, ştiind că nu există mijloace. Schimbarea nu este posibilă decât dacă o persoană are calităţi speciale ce se pot schimba şi aceste proprietăţi nu sunt din această lume. Sunt proprietăţi spirituale de la care am doar gene mici, informative. Mai mult, îmi atribui un mijloc pentru realizarea acestor gene; modul în care pot atrage Lumina asupra genelor mele spirituale, care graţie Luminii, se pot dezvolta şi realiza în mod corect. Astfel, îmi doresc să am proprietăţi spirituale în plus faţă de corpul meu fizic şi de organele sale senzoriale prin care mă simt pe mine, resimt mediul şi lumea întreagă şi pot avea sentimentul că sunt în viaţă şi că exist.

Astfel, de la genele mele spirituale, datorită Luminii care Reformează, pot să dau naştere corpului meu spiritual şi pot să-l dezvolt până când simt un mediu spiritual şi viaţă spirituală în el. Aceasta este o altă realitate superioară, mai mare, în plus faţă de această lume în care exist acum, independent de voinţa mea. Toate aceasta dezvoltare se derulează numai prin credinţa deasupra raţiunii, deoarece opinia mea va fi mereu bazată pe interesul meu egoist şi egoismul meu nu va aproba niciodată o dezvoltare spirituală.

Acest lucru nu este posibil decât dacă mă ridic deasupra raţiunii, înţelegând că nu există alegere, şi societatea trebuie să mă ridice prin studiu şi instrucţiunile profesorului. În final, încep să ascult sfaturile, Lumina Înconjurătoare îmi dă, gradual, capacitatea de a auzi. De aceea, sunt pregătit să mă înclin, să-mi pliez ego-ul, impulsurile corporale şi să încep să lucrez contra lor.

Apoi, trebuie să mă justific pe mine: Pentru ce fac asta? Simplele discuţii frumoase nu ajută aici. Trebuie să dezvolt dorinţa mea care atrage Lumina la sine. De aceea, depind în totalitate de mediul care-mi poate da o dorinţă suplimentară. În măsura în care pot să mă înclin şi să mă micşorez faţă de mediu – precum un copil ce ascultă cu devotament adulţii, să restrâng şi să ajustez mândria – în aceeaşi măsură voi fi capabil să obţin valori mai ridicate din partea lui.

Pentru realizarea lor, am nevoie de Lumina care Reformează şi astfel, voi fi în măsură să avansez. Toată această muncă împotriva propriei naturi, dorinţa egoistă a unei persoane, este numită acţiunile deasupra raţiunii. Pentru moment, acestea sunt acţiuni corporale în grup şi apoi, voi începe să acţionez în acest mod, în spiritualitate.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 02.06.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

„Dragostea pentru Creator si Dragostea pentru Fiintele Creatiei”: daca am putea interpreta  cumva textul de mai sus, atunci aici se potriveste declaratia lui Hillel catre strainul care venise la el cu rugamintea de a-l converti, asa cum se mentioneaza in Gemarah „Converteste-ma astfel incat sa ma inveti toata Tora in timp ce eu stau intr-un picior” El i-a spus „Ceea ce tu urasti, nu fa prietenului tau” Iata esenta Torei, restul inseamna doar ca trebuie sa pui mana sa inveti. Prin urmare, i-a spus ca esenta Torei sta in interpretarea versetului „Iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti”.

Noi ne putem corecta dorinta corupta de a primi doar daca avem o atitudine corecta fata de mediul inconjurator. Eu dispun de toate mijloacele care imi permit sa inteleg exact ceea ce fac, sa-mi controlez si ajustez atitudinea mea fata de prieteni, sa percep semnalele lor pentru a ma controla si prin ei sa obtin toate fortele pozitive si negative de care am nevoie. Pe scurt, o persoana poate sa-si corecteze realitatea prin aplicarea principiului „ce tie nu-ti place altuia nu face” asupra intregii Creatii. De altceva nu avem nevoie.

Principiul lui Hillel consta din doua parti. O parte este „negativa”, adica este nevoie de auto-disciplina pentru a nu aduce prejudicii sau face rau altora. Cealalta parte prevede contrariul:  trebuie sa pazesti binele celuilalt. Daca celalalt are sansa de a obtine ceva bun si eu l-am impiedicat sa-l obtina, inseamna ca i-am facut lui ceea ce eu urasc sa mi se intimple.

Astfel, principiul lui Hillel nu se propaga doar prin  actiunile mele izvorate din dragoste, cand doresc sa fac totul pentru  beneficiul celorlalti.

Din momentul in care incep sa indeplinesc conditia „ ceea ce tu urasti nu fa prietenului tau”, imediat mi se deschide calea lumii spirituale, si totul devine mai clar pentru mine. Incep sa descopar conexiunea dintre diferite parti ale realitatii, reteaua generala, si in ea, descopar relatia bilaterala pe care o studiem in Studiul celor 10 Sefirot. Invat sa ma limitez si cum sa ma interconectez cu ceilalti astfel incat sa influentez fiecare stare cat de mult pot.

Descopar legatura mea cu ceilalti, ma restring cu scopul de a stabili relatii corecte cu ceilalti, aleg calitatile pe care le pot folosi si stabilesc un echilibru de forte pentru  a infaptui, in final, uniunea dintre Israel, Tora si Creator.

Acesta este modul în care Hillel cere de fapt, sa fac lucrarea spirituala. Nu este vorba de a face acte de caritate sau de a da cadouri altora, ci este vorba de analizarea interna a acestora in ceea ce priveste beneficiul lor adevărat.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 6/02/13, Writings of Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Există două principii: Hillel a spus: „Ce ţie nu-ţi place, nu face prietenului tău” şi Rabbi Akiva spune: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Primul principiu se referă la Bina, care este divizată în două părţi:

–        prima este neutră, aici lucrul principal este de a nu face rău celorlalţi. Mă privesc mereu în scopul de a fi un „băiat bun”, care se pare că „pluteşte deasupra solului”, neimplicând ego-ul meu. Nu am cămaşă? Ei bine, nu am nevoie. Trăiesc în „pădure”, departe de tot şi nu comunic cu nimeni. Deci, eu sunt principiul: „Nu face altora ceea ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”. Ai grijă să nu cauzezi daune altora, la fel cum nu aş dori să fiu lezat de acestea. Acestea sunt primele trei Sefirot de Bina.

–       a doua mă aduce la „continuarea frazei originale”, pentru cele şapte Sefirot inferioare de Bina, la vasele de primire. Acum, mă opresc asupra temei de „lipsă”. Poate că eu, într-un anume mod, îi privez pe alţii? Poate că eu nu contribui la binele pe care l-ar putea primi? Aceasta nu atinge încă, „principalul meu capital egoist”. Nu sunt încă gata să sacrific ceva, dar resimt, deja, nevoia de a ajuta pe alţii. Deşi nu am corectat nevoia mea de primire, adaug, deja, ceva la dorinţa de a dărui. Conform precedentelor etape de corecţie, încep să recunosc posibilităţile de a face bine altora: „Oh, el poate câştiga aici şi asta-i poate face lui bine.” Şi contribui la această ocazie. Este vorba de faza de tranziţie care mă va conduce la adevărata dăruire.

În acelaşi timp, nu este adevărata dăruire, niciun sacrificiu pentru binele celuilalt. Spre exemplu, am câştigat cinci mii de dolari luna trecută şi doar două mii îmi sunt suficiente. Întrebarea este: Dacă eu sunt principiul „Nu face altora ceea ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”, trebuie să donez trei mii de dolari altora ?

Răspunsul este nu. La urma urmei, eu nu lucrez cu vasele de primire, eu nu renunţ la mine, dar rămân, în întregime, în proprietatea milei (Hassadim) şi contribui numai la binele altora. Am o inimă bună şi sunt gata să-i ajut pe ceilalţi, dar nu pe cheltuiala mea. Astfel, lucrez cu egoismul la nivelul 0, nivelul 1 şi parţial nivelul 2 de Aviut („grosimea” dorinţei), dar nu în dorinţa AHP care aparţine nivelurilor 2, 3 şi 4.

Partea superioară a vasului meu, dorinţa totală de plăcere, sunt vasele de dăruire (248 dorinţe) şi partea inferioară sunt vasele de primire (365 dorinţe). Vasele de dăruire sunt în starea Hafetz Hesed (HH), în proprietatea milei, şi doresc să dăruiască pentru a dărui, dar vasele inferioare primesc în scopul de a dărui. Prin urmare, în prima parte, realizez „purificarea” şi în partea a doua devin asemănător Creatorului prin proprietăţi. Aici, realizez deja asemănarea umană: imaginea omului, similar cu Creatorul.

„În general, această dorinţă corectată cu intenţia altruistă este numită „suflet”.

Astfel, principiul Hillel aparţine părţii superioare a vasului şi principiul Rabbi Akiva, părţii inferioare. Desigur, în orice caz, eu lucrez cu egoismul meu şi trebuie să-l depăşesc. Totuşi, munca conform primului principiu nu mă obligă să înregistrez pierderi, să abandonez bunurile mele şi aceasta este diferenţa lor fundamentală.

Este important de a ne aminti că vorbim despre o persoană care vrea să adere la Creator (C) şi de aceea, ea întreabă: „Cum pot atinge adeziunea ? Cum pot să intru în lumea de Sus, spiritualitate ?” La început, aceste întrebări îl împing în vasele de primire, linia stângă, apoi îl aduc la principiul Hillel. Ulterior, această decizie îl trimite în jos, din nou, şi îi permite să lucreze cu dorinţele sale egoiste.

Acest drum este descris în exemplul unui convertit care merge la un înţelept pentru a-i cere un sfat. Mai întâi, îi cere lui Shamai să-l înveţe să iubească pe celălalt ca pe sine, dar primeşte un refuz deoarece este imposibil să atingi obiectivul dintr-o dată. Apoi, merge la Hillel şi îi cere să-i explice întreaga metodă cabalistă, în timp ce stă într-un picior, adică a descrie mijloacele de avansare printr-o singură regulă. Ca răspuns, Hillel formulează principiul „nu face altora ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”, adică precizează ce acţiuni sunt necesare pentru asta.

Astfel, în conformitate cu legea creaţiei, principiul adeziunii la Creator este divizat în două părţi:

● „nu face altora ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”,

● „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”.

Dacă avansez întotdeauna în această ordine, ajung, în final, la dragostea pentru Creator.

Întrebare: În conformitate cu principiul „nu face altora ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”, realizez acţiuni fizice. Cum pot combina asta cu intenţia corectă?

Răspuns: Acelaşi principiu funcţionează în lumea noastră, în lumea spirituală, în viaţa obişnuită şi printre prieteni. Nu contează în ce mediu sunt, trebuie să rămân la nivelul acestui mediu şi să încerc să mă comport aşa cum aş vrea să se comporte cu mine. Prin urmare, în grup, eu sunt dorinţele prietenilor şi obiectivul lor, şi la locul de muncă, ajustez atitudinea mea faţă de dorinţele colegilor mei. Şi fac la fel peste tot.

Eu mă pun în situaţia altora şi astfel, măsor atitudinea mea faţă de ei, şi este deja, dăruire. De fapt, eu nu vreau să-mi fac rău şi, prin urmare, sunt sigur că aduc binele celuilalt. Este mai mult decât un exerciţiu, este deja o acţiune, corectarea. Nu este important să ştiu dacă acţionez egoist. Nu poate fi altfel. Dar acţiunile rezultă mereu din egoism. Totuşi, cu această abordare, ele trag spre mine Lumina care Reformează, şi atunci schimb. De aceea se spune că inima urmează acţiunilor. Mai întâi, acţionez conform dictonului lui Hiller, apoi vine Lumina şi mă corectează.

Întrebare: Deci, putem spune că principiul avansării mele este măsura iubirii pentru alţii, pe care o ating ?

Răspuns: Desigur, cum ar putea fi altfel ? Gradele spirituale sunt diferite în măsura lor de a dărui.

Întrebare: În ultimii patru-cinci ani, am putut înţelege că nu sunt bun. Singurul lucrul pe care-l pot face este de a încerca să nu fac rău celorlalţi. Nimic mai mult.

Răspuns: Dacă te gândeşti la modalitatea de a nu face rău celorlalţi, ai parcurs un drum lung. Chiar şi acceptarea acestui gând în capul tău este o mare reuşită.

Întrebare: De fapt, a dărui de dragul de a dărui este, de asemenea, egoistă, pentru că la final, doresc binele celorlalţi pentru că îmi doresc bine. Asta nu face decât să-mi asigure o viaţă confortabilă.

Răspuns: Deci, de ce umanitatea nu a adoptat încă acest principiu? Acesta este respins de natura noastră, care cere ca alţii să se simtă rău. Vedem cum ţări întregi se bălăcesc în conflicte stupide, bazat pe mândrie primitivă. Aceasta costă o enormă cantitate de resurse, miliarde de investiţii, mulţi nervi şi tulburări. Totuşi, pe ansamblu, lumea acţionează egoist, şi nimic în ea nu ar putea fi numit „dăruirea de dragul de a dărui”.

Întrebare: Presupun că „dăruirea de dragul de a dărui” este ceva naiv, abstract. Ce este în realitate ?

Răspuns: Este vorba despre o acţiune împotriva voinţei, împotriva egoismului meu. Este nevoie ca eu să mă înclin, să-l simt pe celălalt, să mă pun în locul lui, să „mă încerc pe mine în el”, şi el în mine. Aici, aveţi nevoie de o înţelegere profundă de psihologie.

Principiul „nu face altora ce ţie nu-ţi place să ţi se facă” cuprinde jumătate din întregul proces, jumătate din corectarea sufletului. După ce am stabilit asta, mă ridic spre nivelul Partzuf Abba ve Ima al lumii Atzilut, obţin Luminile Hassadim. Ele conţin iluminarea Hochma deoarece anulez egoismul meu.

Pentru a nu face rău altora, trebuie să mă opresc, să lucrez asupra mea. Îi fac o favoare – nu pe cheltuiala mea, fără să-mi dau bunurile mele, ci prin compromisuri şi renunţarea la profitul meu. În lumea noastră, aceste acţiuni sunt considerate generoase şi binevoitoare şi noi credem că suntem capabili să le efectuăm în mod altruist.

Oricum, cu o abordare corectă, cu ajutorul Luminii care Reformează, voi fi ghidat progresiv de-a lungul drumului. De fiecare dată, dorinţa mea de dăruire se dezvoltă în timp ce îmi urmăresc propriul interes, caut recompensa divină, dar Lumina îmi aduce adevărata plată. Repet, trebuie să efectuăm acţiuni, Lumina va urma acţiunile, şi schimbările vor veni după Lumină. La început, purifc vasele mele de intenţia egoistă. Astfel, chiar cele mai rele infracţiuni ale mele cad în categoria uitate (scăpări). Apoi, trec direct la corecţie, construind asemănarea mea umană cu  „material” curat.

Astfel, „nu face altora ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”. Este întregul proces şi dacă urmaţi această cale, vă va conduce la obiectiv.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 30.05.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când realitatea corporală devineo realitate spirituală pentru o persoana?

Răspuns: Aceasta se întâmplă atunci când ea se poate raporta la ceilalți ca la ea însași, atunci când granița dintre cele două este ștearsa.

De fapt, nici nu putem spune că obținem atributul de a darui, cu toate că această tranziție este descrisa în acest fel. Noi nu putem dobândi de fapt, noi atribute. Esența noastră, precum hardware-ul computerului, rămâne neschimbata.

Ideea este în ce măsură il „iau” pe celălalt ca și cum as fi eu. Actionez mai presus de ego-ul meu in creștere, deoarece altfel nu ar fi o apropiere naturala între mine și celălalt, la fel ca într-un cuplu sau între parteneri care se ingrijoreaza unul pentru altul datorita unor interese comune sau al interdependenței. Acesta este motivul pentru care rezistența ego-ului ar trebui să construiască în sus și mai presus, prin care inca-l aduc pe altul  mai aproape de mine, până când devine de fapt pentru mine ca mine insumi în acord cu principiile „nu face altora ceea ce nu-ti place” și „iubeste-ti prietenul ca pe tine însuți.”

Asta nu înseamnă că ies din mine insumi. Mai precis, „înghit” atributele celuilalt, care par externe pentru mine. Apoi, toată lumea este a mea.

Întrebare: Problema este că atunci când mă uit la grupul meu de zece, nu vreau să-l „înghit” ….

Răspuns: Va veni, iar atunci vei simti ca prietenii sunt cei mai apropiati oameni de tine și că nimeni nu este mai aproape decât ei. Chiar și rudele tale, chiar si familia ta vor parea mult mai îndepărtati decât prietenii. La urma urmei, prietenii sunt aproape de sufletul tau, iar familia este mai aproape de corpul tau. Familia este ca un contract pe care trebuie să-l păstram, iar garanția reciprocă dintre prieteni este foarte dinamica, in co

Repet, în cele din urmă, nu vei iesi in afara, dar vei permite, de fapt tuturor prietenilor sa intre in tine.

Întrebare: Cum pot accelera acest proces? Având în vedere că se întoarce și mă lovește din nou si din nou ….

Răspuns: Corect, viitorul bate la ușa ta, și tu nu-i deschizi și, astfel, simti durere. Trebuie să deschizi ușa în avans, înainte sa fi bătut, deoarece altfel e prea târziu.

Se spune în „Cântarea Cântărilor”: „Deschide-mi ușa, iubito”. Dar iubita lui nu este gata, ea nu vrea să-si primească iubitul, și ușa ei este incuiată. Atunci când deschide, iubitul este deja plecat, și se ascunde: „L-am căutat, dar nu l-am găsit, l-am strigat, dar nu mi-a răspuns.”

Deci, trebuie să-ti deschizi ușa în avans, sa deschizi Creatorului, împreună cu prietenii.

Din partea a  4a a Lectiei zilnice de Cabala 03/06/13, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Grupul de zece, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot vedea permanent pe prietenii mei ca fiind mai mari decat mine?

Răspuns: Prietenul este mare, in special pentru că depind de el! Scopul pe care vreau să-l obtin depinde de el, și de aceea este atât de important pentru mine. În al doilea rând, el este mare, deoarece Creatorul ne-a adus împreună și mi l-a dat ca pe un mijloc de a atinge scopul.

În al treilea rând, respect „partea divină de Sus” in el, deoarece Creatorul este în ea, evocându-l și conducându-l catre scop. Deci, aceasta este ceea ce respect, partea divina si nu atributele sale corporale. Vom descoperi treptat ce înseamnă de fapt conceptul de „prieten”. Când începem să vedem adevărul, vom vedea ce este.

Nu pretuiesc prietenul în sine, ci partea divina în el, care îi dă o mare greutate și-l face cel mai mare al generației noastre. Nu este o exagerare și nu sunt doar cuvinte frumoase. Rabbi Yossi Ben Kisma si-a văzut, fără îndoială, elevii ca fiind cei mai mari din generația lui și mai mari decât el însuși.

Pentru a nu vedea defectele în prieten, trebuie să trezesc iubirea în mine. Prin urmare, se spune că „dragostea va acoperi toate păcatele.” Nu ar trebui să socotesti cine este mai inteligent, tu sau prietenul. Dragostea ar trebui să vină mai întâi.

Lecția ar trebui să înceapă atunci când fiecare dintre noi s-ar vedea pe el insusi ca stând printre oameni mari. Ar trebui să simți că ești ca un copil mic, care din fericire s-a întâmplat să fie în compania unor mari cabalisti, tremurând de emoție în fata măreției lor. Acesta este de fapt modul în care se simte, și nu exagerez.

Acesta ar trebui să fie sentimentul interior, în timp ce pe plan extern putem arăta lipsă de respect și juca un joc opus. La fel cum Creatorul isi ascunde iubirea și ne arată atitudinea opusă, asa putem noi sa-i arătam atitudinea externa opusa. Vom invata mai târziu acest joc, atunci când vom deveni mai puternici, dar între timp este încă prea devreme pentru a juca acest joc, deoarece vom fi atrași de lipsa de respect.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 22/05/13, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Rabash, “Fă-ți un Rav și cumpără-ți un prieten – 2″: După ce s-a reunit cu un grup de oameni care doresc să atingă nivelul dragostei pentru Creator și dorește să preia de la ei puterea de a lucra în dăruire, să fie mișcat de cuvintele lor privind necesitatea obținerii dragostei Creatorului, el trebuie să-l considere pe fiecare prieten din grup, ca fiind mai mare decât el însuși. A fost scris în carte, Matan Torah (Dăruirea Torei, p 143), că nimeni nu este impresionat de societate și nici nu își însușește aprecierea pe care aceasta o acordă unui lucru, decât atunci când consideră societatea ca fiind mai mare (mai importantă) decât el însuși. Din acest motiv, fiecare om trebuie să simtă ca este cel mai mic dintre toți, căci acela mare nu poate primi de la unul mai mic decât el și, cu atât mai mult, nu poate fi impresionat de cuvintele lui. De fapt, doar cel mai mic este impresionat în urma aprecierii celui mare.

Aceasta este legea majoră, ea conduce la deschiderea lumii spirituale. Dacă urmăm toate instrucțiunile pe care ni le dă Rabash, nu vom întâmpina obstacole în calea noastră. Trebuie să fim pregătiți să urmăm acești pași, lumea are nevoie de asta. Creatorul nu ne-a dat doar șansa de a întemeia singuri un grup spiritual și de a-I aduce mulțumire, ci ne-a dat și o misiune mult mai importantă.

El ne-a făcut să înțelegem că singurul mod de a-I aduce mulțumire este acela de a corecta lumea Sa. De aceea, El a adus această lume în pragul colapsului, pentru ca noi să o putem pregăti în vederea revelației Creatorului, aducându-I astfel mulțumire.

Așa încât, atunci când lucrăm pentru a devenit tot mai uniți, trebuie să ne amintim că va trebui la un moment dat, să atragem în grup întreaga lume și astfel să aducem completa revelație a Creatorului în fața ființelor create. Așa cum spune Baal HaSulam, acestea sunt ”zilele lui Mesia”, sfârșitul corecției.

Prin urmare, trebuie să respectăm legile conexiunii, anulării de sine și ale cedării sinelui, într-un mod extrem de serios, pentru a realiza garanția reciprocă și a ne întări unul pe celălalt, în scopul atingerii spiritului vieții și al încrederii și să sperăm din inimă că fiecare om este impresionat de ceilalți. Pentru a face asta, fiecare om trebuie să-i vadă pe ceilalți mai mari și, fiind impresionat de aceștia, să capete puterea de a lucra pentru conectare și unitate.

Trebuie să cerem putere de sus, acea mică forță spirituală pe care o vom întoarce către lumea cea mare, pentru a ne conecta și să facem un legământ între noi, o garanție reciprocă, un ajutor reciproc, pentru a ne influența, a fi incorporați mutual, unul în celălalt, până când vom atinge, în sfârșit, puterea colectivă. Vom vedea că, atunci când avem puterea spirituală colectivă, chiar și pe cea mai slabă, lumea va fi practic împrăștiată în fața noastră; va fi gata să primească de la noi, căci Lumina va curge prin noi către întreaga lume. Vom reuși oriunde vom merge.

Din pregătier pentru  Lecţia zilnică de Cabala 5/26/13

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este cel mai important criteriu pe care să îl folosesc pentru a verifica la ce fel de prieteni trebuie să ader?

Răspuns: Ar trebui să te apropii de aceia care iau parte constant la lecţii, se angajează în diseminare şi iau parte la îndatoriri. Aceşti oameni pot fi un model pentru mine chiar prin comportamentul exterior şi prin acţiunile lor corporale. De aceea, vreau să ader la ei.

Nu contează care este caracterul persoanei şi ce tip de muncă face în grup. Ce este important este că ca vine în fiecare zi şi ia parte la tot. Este cel mai bine să aderi la asemenea oameni, care nu stau în grup datorită atributelor lor speciale ci îi sunt loiali şi îi dăruiesc grupului toate puterile lor.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala din 30.05.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ieri aţi vorbit despre Avram care a descoperit înţelepciunea Cabala prin introspecţie. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Întreaga realitate se găseşte într-o persoană. Mai mult, realitatea nu există de fapt, există o fotografie a ei pe care o dezvolt în interiorul meu. Se simte în vase, în dorinţele mele, printr-un senzor, prin cadrele interne ale unui film fotografic care reflectă reacţiile Luminii Superioare ce descriu lipsa mea de echivalenţă de formă cu Ea.

O „rază” de Lumină simplă albă este trimisă spre mine, dar sunt făcut din 613 dorinţe diferite, atribute ce formează un tablou colorat, tridimensional al lumii umplute de sunet, miresme şi alte lucruri pe care le pot atinge pe fundalul luminii albe. Cu alte cuvinte, „desenez” efectiv sau concep lumea în care trăiesc.

Totuşi, conform percepţiei realităţii, totul depinde de atributele mele şi nu de ale altcuiva. Se pare că, dacă mă schimb, lumea se va schimba. Asta putem face prin introspecţie, când înţeleg că pot schimba lumea prin schimbările pe care le fac în mine. Deci, cum mă pot schimba ? Nu pot să o fac de unul singur. Am doar o senzaţie neplăcută în realitatea actuală şi nu pot să mă trag singur de păr să ies din mlaştină. De fapt, chiar şi gândurile cu privire la schimbare fac parte din această mlaştină.

Este exact locul unde spargerea mă ajută. În realitatea mea fictivă, există oameni în jurul meu care-mi spun:”ştii, ne gândim şi noi la acest subiect.” Eu văd că alte părţi din natura, mineral, vegetal, animal şi vorbitor sunt conduse de un mecanism general, dar imaginaţia mea atrage oamenii care au acelaşi vector ca şi mine şi asta-mi permite să practic şi să mă manifest. Acum, mă pot vedea de alături. Pot să lucrez cu ei aşa cum lucrez cu mine, precum o imagine exterioară mie. Când lucrez cu ei, descopăr că acest joc este foarte creativ. Relaţia cu imaginea prietenilor mă ajută să avansez prin achiziţionarea unei noi percepţii, un sentiment nou. Nu dezvoltă atributele mele vechi, nu se adaugă la sentimentele şi gândurile precedente, ci dezvoltă noi atribute calitative în mine, atribute pe care nu le aveam înainte.

De exemplu, o percepţie multidimensională sau ridicarea deasupra noţiunii timpului: înainte, puteam vedea trecutul, prezentul şi viitorul şi acum, încetez să simt timpul. Mişcările externe dispar şi percep totul în interior şi le conectez cu mişcările interne. Eu schimb şi în consecinţă, resimt schimbările pe fondul luminii albe. Dacă lucrez cu imaginea prietenilor pe care o văd în acest mod, înţeleg că este adevărat că sunt reprezentaţi de imaginaţia mea, dar atitudinea corectă faţă de ei îmi permite să primesc unul din mijloacele speciale pentru schimbările interne. Graţie eforturilor comune cu aceste imagini, atribui o oarecare independenţă – în măsura în care vreau să fiu independent. În cele din urmă, când mă joc cu ei în acest mod, primesc percepţia care mă face să ies din imaginea actuală ce este desenată pe ecranul conştiinţei mele, spre o nouă realitate.

A treia parte a Cursului zilnic de Cabala, 29.05.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nu poate exista diferenţă între noi în timpul congresului: grupul de tineri, grupul de vârstnici sau chiar o persoană care studiază singură. Un congres este o stare specială care asigură spargerea barierelor dintre noi: limitele grupului de zece şi alte forme de bariere, pentru a deveni un singur grup.

Ar trebui să simţiţi apropierea pe care o simţiţi în grupul vostru de zece, cu privire la toţi cei care participă la congres. Ar trebui să aveţi aceeaşi atitudine, întrucât nu vă veţi elibera din limita de zece, dar de fapt, toate aceste mii de persoane au devenit grupul de zece. Încercaţi să vă identificaţi cu ele în acest mod, dacă puteţi să o faceţi sau nu! Dacă nu puteţi, aceasta înseamnă că grupul vostru de zece este încă departe de starea spirituală.

Dacă o persoană se topeşte şi dispare în grupul de zece, atunci ea nu face nicio diferenţă dacă sunt zece persoane, o mie sau şapte miliarde. Lucrul principal este să se piardă pe sine pentru a găsi forţa dăruirii şi a găsi Creatorul. „Slava Regelui este în mulţime”, deci, se dovedeşte că, dacă noi suntem un grup distinct de zece, părem lipsiţi de ceva, din moment ce nu putem fi mai puternic impresionaţi de un număr mai mare de persoane. Dacă toată lumea dintr-o mulţime de o mie spune o jumătate de cuvânt, va face o impresie bună, dar un grup de zece este important deoarece, în acest grup, pot urmări reacţiile, conexiunea dintre noi şi autocritica mea.

Grupul de zece este foarte dinamic şi pot să-i răspund foarte rapid. Dar, mă aştept să simt că noi toţi suntem un grup de zece în timpul congresului, astfel că toată lumea are o influenţă asupra mea şi pot simţi aceste vibraţii. Sper că asta va muta „măgarul” meu şi îl va forţa să urmeze proprietarul său, trimiţăndu-l spre o nouă stare a minţii şi inimii.

Aceasta trebuie să fie munca noastră în timpul congresului, în raport cu munca într-un grup de zece. Întregul congres ar trebui să devină un grup de zece. Grupurile de tineri trebuie să fie integrate în toată lumea şi toate frontierele trebuie să dispară. Ei trebuie să înveţe despre alţii cât mai mult posibil şi să se amestece cu oamenii pe care nu-i cunosc. Esenţial este să fie impresionaţi de alţii cât mai mult posibil.

Dintr-o dată, încep să recunosc şi să simt măreţia prietenilor la care nu mă gândeam înainte. Este foarte uşor să fiu impresionat de oamenii care sunt mai departe, întrucât impresiile sunt dublate de distanţă şi creează o senzaţie extrem de puternică. Prin urmare, grupurile de tineri trebuie să piardă, în totalitate, concentraţia lor în masa generală, pentru a se dispersa în direcţii diferite şi a păstra o distanţă fizică, unul de alul.

Acesta este sensul congresului, să obţinem un astfel de amestec, încât nimeni nu să nu rămână cu oamenii care sunt, deja, apropiaţi de el şi toţi vor fi încorporaţi în toată lumea, acceptând pe toată lumea ca pe grupul lor de zece. Sperăm că vom reuşi şi vom realiza o mare conexiune puternică.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 28.05.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Grupul de zece, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Arvut (Garanţia mutuală), articolul 25: …referitor la motivul pentru care Tora nu a fost dată părinţilor noştri, deoarece porunca de „A iubi aproapele ca pe tine însuţi”, care este axa în jurul căreia gravitează întreaga Tora, şi aceasta, în ciuda tuturor poruncilor care o înconjoară pentru a o clarifica şi interpreta, nu poate fi observată de către un individ, ci numai prin acordul unei naţiuni întregi.

Şi de aceea, a fost nevoie să aşteptăm ieşirea din Egipt, pentru a deveni demni de a o observa şi apoi, fiecare dintre membrii naţiunii a fost întrebat dacă acceptă să ia asupra lui această poruncă. Şi doar când toţi vor accepta, Tora le va fi dată. Nu pot ajunge la ceva într-un grup de zece, dacă ceilalţi prieteni nu mă susţin şi nu cooperează cu mine. De fapt, trebuie să fim precum „un singur om cu o singură inimă”. Eforturile mele personale vor fi ineficace dacă ceilalţi nu participă la eforturi.

Poate părea un mare obstacol, dar de fapt, nu este un obstacol. Dacă nu pot să mă integrez într-un cadru numit „grup de zece corectat”, asta înseamnă că nu am atins, încă, corecţia mea personală şi nu am devenit cel care dăruieşte, care aderă la Creator, cel puţin într-o anumită măsură.

Percepţia realităţii spirituale funcţionează deja, aici. Nu ar trebui să văd nimic la exterior ca un factor extern. Modelul de zece este în mine, ca o replică a lumii mele interioare, ce este destinată numai a-mi permite să lucrez cu atributele care par a fi în exterior, în prieteni. Aceasta mă ajută să mă apropii de corecţie de o manieră mai practică. Creatorul nu este revelat creaturii în mod individual, ci numai în grupul de zece. Aceasta corespunde structurii naţiunii şi lumii întregi. Prin urmare, trebuie să lucrez asupra întregii dimensiuni a realităţii.

Deoarece toate acestea sunt eu. Eu văd atributele mele interne în exterior, precum o radiografie, în natura mineral, vegetal şi animal şi în om. Ca şi cum totul se transmite de la mine în exterior. Deci, trebuie să văd cum toţi ceilalţi avansează spre corecţie şi în ce punct trebuie să ajut pentru a avansa fiecare parte care este exterioară mie. Într-un loc prezint educaţia integrală şi în altul, prezint materialul introductiv de educaţie integrală.

Cu toate acestea, într-un mod sau altul, totul vine de la mine, de la aceeaşi sursă, spre o singură direcţie, spre o educaţie integrală reală, şi dincolo de cercurile interne, ceea ce înseamnă dorinţele care sunt mai aproape de punctul meu din inimă. Aici, pot participa la înţelepciunea Cabala şi pot munci în grupul de zece, ceea ce înseamnă într-un mediu mai aproape de scânteia spirituală în punctul meu din inimă.

Astfel trebuie să văd imaginea de ansamblu. Graţie acestei percepţii, înţeleg că, dacă limitez percepţia mea şi nu mă îngrijorez de lumea întreagă, aceasta nu va duce la nimic. Totuşi, o persoană avansează pe această cale prin Lumina care Reformează, care o ajută treptat să perceapă lucrurile în mod corect. Deci, trebuie să facem ceea ce suntem obligaţi să facem, şi, în cele din urmă, ne vom schimba. Lumina va veni să ne ilumineze şi atunci, o să văd şi o să înţeleg că abordarea şi percepţia mea vor deveni integrale.

Lumina îmi va permite să văd şi să înţeleg ce este dăruirea, o voi accepta şi continua.

A doua parte a Cursului zilnic de Cabala, 23.05.2013, Garanţia mutuală

Filed under: Garantia reciproca, Grupul de zece, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→