Tora, Leviticul, 2:13: ”Tot ceea ce vei aduce ca ofrandă să le sărezi cu sare, și nu vei omite această sare, semnul legământului cu Dumnezeul tău, alături de ofranda ta; la toate darurile tale tu să aduci sare”.

Tora acordă o foarte mare importanță pentru sare. Chiar  în lumea noastră, vedem cât este de importantă; este imposibil să trăiești fără ea.

Sarea este singurul conservant natural din lume care păstrează totul. Oamenii aveau obiceiul să pună sare pe produsele alimentare pentru a le conserva. Astăzi, zahărul este adăugat ca un conservant pentru alimente, dar nu este procedeul natural de conservare în care se utilizează numai sare.

Sarea păstrează totul, este numită un legământ de sare, uniunea de sare. Pentru că sarea era scumpă în trecut, prețul era greutatea sa în aur. Dacă fac o alianță cu cineva, precum Creatorul, de exemplu, aducându-I Lui pâine ca ofrandă, ceea ce înseamnă partea mea corectată, trebuie să aduc pâine cu sare. Asta înseamnă că am corectat, cu adevărat, dorința mea.

Din punct de vedere spiritual, asta înseamnă că am ajuns la finalul corecției unei anumite dorințe, adică am corectat întregul ego care s-a revelat în mine la un moment dat ca altruism. În același timp, calculez de asemenea că această corectare nu este definitivă și acest lucru este simbolizat prin sare.

Kab.tv, ”Secretele cărții eterne”, 27.11.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Tzimtzum este prima noastră activitate fără de care este imposibil să ieșim în lumea spirituală?

Răspuns: Un tzimtzum (restricție) este prima condiție care diferențiază această lume de lumea superioară și diferențiază o intenție de a primi de o intenție în scopul de a dărui.

În acest mod, eu ies de la o percepție a realității fizice în care sunt acum, ca întreaga omenire și traversez Machsom (bariera) care este în fața mea pentru a începe să simt și să trăiesc de cealaltă parte.

Tzimtzum determină de ce parte a frontierei lumii spirituale mă găsesc. Machsom este un obstacol potențial, un nivel potențial, deasupra căruia este necesar să sar pentru a intra în noua dimensiune, noua lume. Și este posibil să o fac grație unui Tzimtzum al dorințelor. Un Tzimtzum necesită o pregătire progresivă și un mare efort cu o mare nevoie de a avansa spre percepția unei noi vieți, în care vreau sa fiu condus în afara mea, dincolo de natura mea.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 29.04.2014, Shamati 141

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Înțeleg ce trebuie să fac dacă vreau să mă adresez consiliului social. Am adresele lor de email și numărul de telefon. Dar, cum pot să mă întorc spre centrul grupului?

Răspuns: Centrul grupului este un discernământ interior, un sentiment al meu că este punctul în care ne conectăm. Am coborât de sus fiind conectați, apoi am atins această lume în care această legătură a fost spartă în întregime. Acum, trebuie să ne ridicăm spre aceeași stare în care eram conectați, și să ne ridicăm chiar mai sus pentru o legătură și mai puternică.

Intrăm în modelele care au fost deja dispuse pentru noi în timpul căderii noastre. Toate aceste modele, toate cele 125 de niveluri există deja. Trebuie doar să aspirăm la ele.

Dorința pentru centrul grupului aspiră la starea noastră superioară care există deja. Eu caut în întuneric, ”în patul meu noaptea”. Încerc să-mi imaginez cum este starea în care noi toți suntem conectați și Creatorul este revelat pentru noi. Cum ar trebui să fie această conexiune? Vreau să ating această formă. Este starea în care trebuie să caut, pe care să o imaginez din starea în care sunt acum. Trebuie să mă gândesc cu emoție cum arată conexiunea noastră astfel ca noi toți să putem fuziona, astfel ca inimile noastre să se topească și să devină una. Dacă încerc să-mi imaginez această stare, mă apropii de ea.

Din Lecția zilnică de Cabala, 20.04.2014, Shamati 190, Shamati 59

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

Tora, ”Leviticul”, 02:11: Nici o ofrandă, pe care o veți aduce Domnului, nu va fi făcută cu aluat; nu veți face nici aluat, nici miere, arse ca ofrandă adusă Domnului.

”Nici o ofrandă, pe care o veți aduce Domnului, nu va fi făcută cu aluat” înseamnă că este interzis să permitem dorinței noastre de primire să fermenteze și să crească. Trebuie să rămână în forma sa originală.

În lumea corporală, timpul pentru ca făina să se conecteze cu apa în procesul de fabricație a pâinii nedospite nu trebuie să fie mai mare de 18 minute, astfel că procesul de fermentare nu va porni.Această perioadă are o rădăcină spirituală, deoarece este făcută din 9 Sfirot ale Luminii Directe (Ohr Yashar) și 9 Sfirot ale Luminii Reflectate (Ohr Hozer), pe care o putem stabili fără a lua în considerare a zecea Sefira. Nu o putem corecta și o lăsăm pur și simplu.

Din ”Secretele Cărții Eterne”, kab.tv, 27.11.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem ajuta unii pe alții să păstrăm bucuria și recunoștința față de Creator în timpul acestor stări dificile care apar în timpul exodului din Egipt?

Răspuns: Desigur, vom revela stări dificile. În ultimul timp am primit plângeri și revendicări de la numeroase grupuri. Multe persoane diferite scriu cu privire la acest subiect; problemele s-au intensificat în grupuri și prietenii încep să argumenteze; ei nu se pot privi unul pe altul. Cineva încetează să mai vină, altcineva cade complet.

Există grupuri care s-au divizat brusc în mai multe grupuri. Cineva are o idee să organizeze propriul grup și el ia câțiva prieteni și se deconectează de restul. Apar to mai multe probleme diferite. Dar trebuie să înțelegem că ele au o contribuție la progresul pe acest drum. Sunt rupturi peste care nu putem trece. Iar eu trebui să mă raportez la toate acestea foarte calm.

Dacă urmăriți lecțiile și încercați oarecum să aplicați în practică ce este spus, atunci veți progresa. Și, dacă nu sunteți de acord sau nu auziți și nu sunteți pregătiți să le realizați, atunci nu pot face nimic. Sunt foarte limitat în munca mea.

Dar, trebuie să știți că toate aceste grave probleme au fost create chiar înainte de apropierea de ieșirea din Egipt. Asta înseamnă că suntem sub controlul egoului nostru și s-ar putea că ne  apropiem deja de cele 49 de porți de impuritate. Fiecare nivel începe și se termină cu ele. Este spus: ”Cel care este mai mare decât prietenul său, dorințele sale sunt mai mari”. Și, pe nivelurile mai ridicate, mult mai multe semne de 49 de porți de impuritate se dezvoltă decât erau în Egipt. Dar pentru noi, sunt percepute ca probleme grave.

Este de înțeles că presiunile care se exercită asupra unui copil sunt mult mai mici decât asupra unui adult. Dar pentru un copil, aceste probleme par importante și intolerabile. Deci, previn grupurile care se simt zdrobite, că acum este momentul pentru a se conecta și a se aduna. S-ar putea ca, grație acestui lucru, să fiți în măsură să faceți un salt pe care-l numim nașterea spirituală, exodul din Egipt. Asta este posibil plecând de la stările în care nu puteți obține nici un acord.

Este momentul de a aduna toate aceste sedimente, toate aceste probleme, toată spargerea, și să încercați să vă conectectați. Apoi, noi situații vor fi descoperite când nu ne vom putea tolera reciproc. Și, din nou vom încerca să ne conectăm. Și astfel, într-un timp scurt, în câteva ore, veți fi în măsură să atingeți nașterea spirituală.

Aveți grijă, până ce se va întâmpla asta, stările vor fi intolerabile și va fi nevoie de conectarea deasupra urii, deasupra respingerii, deasupra distanțelor și deasupra tuturor tipurilor de calcule. Nu este foarte ușor sau agreabil, dar nu este nimic altceva de făcut.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 13.04.2014, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când o persoană descoperă că este dominată complet de dorința de primire și că este, pur și simplu, o marionetă fără liber arbitru, ce trebuie să facă cu asta?

Răspuns: Descoperiți că aveți picioarele și mâinile legate și că nu aveți liber arbitru în nimic. Nici măcar nu puteți privi în jur.

Nu aveți libertate de mișcare: nici în gândire, nici în dorință. Toate celulele voastre, toate sistemele voastre, mintea și inima sunt sub controlul unei forțe străine. Un singur gând în care înțelegeți servitutea voastră vine, în special, pentru ca să puteți fugi spre libertate, dacă o doriți.

Pentru asta, trebuie să acceptați acest control în mod voluntar. Este diferența dintre Faraon și Creator. Creatorul vă organizează instruirea astfel încât să vedeți că toate dorințele care vă sunt trimise sunt rele până sunteți de acord cu ele. Dar, în momentul în care sunteți de acord cu ele, devin bune. În acest mod ieșiți de la servitute spre libertate.

Totul depinde de modul în care acceptați guvernarea superioară: precum controlul Faraonului sau al Creatorului.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 18.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Rabash scrie: ”Nu există altă alegere decât să se roage Creatorului să-i dea un pic de viață, astfel va simți că este grav bolnav și că are nevoie să vindece sufletul.” Care este această cerere și această senzație?

Răspuns: Eu văd cum sunt conectați prietenii mei. Ei ies împreună pentru o anumită activitate, se ajută, se simt aproape, se înțeleg unii pe alții. În timp ce, atunci când mă alătur lor, nu simt nici o conexiune cu ei, nici participare reciprocă. Sunt mereu atras spre singurătate. Nu am chef să fiu cu cineva. Ce pot face?

Deci, eu cer Creatorului să-mi arate cât de rău este să fii un astfel de individualist, detașat de ceilalți, fără să simți pe nimeni. Eu ascult cum își vorbesc unii cu alții, cum pot ei să fie aproape.

Ei se stimulează reciproc și merg afară pentru sarcini, pentru diseminare și eu nu. Nu sunt entuziasmat când îi privesc. După cum pare, eu sunt mai aspru decât ei, mai egoist. Și vreau să fiu integrat în conexiunea lor. Altfel, aș putea să stau alături de ei, dar să nu fiu în interiorul grupului.

Să presupunem că grupul nostru principal are 400 de oameni. Câți dintre ei vor cu adevărat să se conecteze? Poate că 30 sau 40. La urma urmei, ei nu acționează doar ca participanți, ci ca cei care doresc să se conecteze și să simtă că prin asta, ei descoperă forța superioară ca un singur om cu o singură inimă; este condiția pentru a descoperi Creatorul.

Și, eu nu simt asta! Nu aud decât despre necesitatea de conectare, dar nu o simt. Aud cum prietenii se unesc, planifică o activitate de diseminare, și eu îmi spun: ”Ei bine, data viitoare mă alătur lor. Acum nu este momentul. Am lucruri mai importante de făcut!”

Mă angajez chiar, în mod deliberat, în lucruri pentru a găsi o justificare a absenței mele. În final, văd că nu am corecție la nimic. Deci, eu cer Creatorului să-mi dea o senzație rea, recunoașterea răului în separarea mea de prieteni, astfel încât să fiu în măsură să decid că trebuie să mă conectez. Este ceea ce numim ”recunoașterea răului„, clarificarea.

Ar putea să fie faptul că mă tem că este rău pentru mine să nu fiu conectat cu prietenii și că nu merg spre ei. Ar putea să fie faptul că eu remarc că ei sunt mai avansați și că sunt gelos pe ei, și că măreția grupului trebuie să mă tragă înainte. Nu cer să sufăr, mai degrabă pentru recunoașterea naturii mele rele.

Desigur, nu este agreabil, dar această neplăcere evocă o mare bucurie în mine, deoarece asta mă eliberează și mă salvează de situația în care mă găsesc. Altfel, va trebui să mor în Egipt.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 23.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O întrebare legată de congresul de la Paris: Unul pentru toți și toți pentru unul

Întrebare: Care este diferența dintre o adunare de oameni pentru un congres cabalistic și un concert de muzică?

Răspuns: Fiecare întâlnire este frumoasă, dar eu prefer să fiu printre oamenii cu care pot câștiga mai mult.

Dacă merg la un concert, voi petrece timpul meu în mod agreabil. Dacă voi sta într-un restaurant cu părinții sau colegii de muncă, asta va fi pentru mine la fel de bine și agreabil.

Petrec mult mai mult timp la un congres, aproape trei zile. Pot obține infinit mai mult aici, parte din lumea viitoare. Pot câștiga ceva care nu se găsește în lumea noastră, ceva mult mai înalt, etern, care nu poate fi comparat cu tot ceea ce se găsește aici! Prin urmare, este necesar să luăm în considerare problema. Un concert, asta-i bine. Un restaurant, nu e rău, dar un congres poate oferi posibilitatea de a primi ceva ce nu voi obține altfel. Deci, gândiți-vă: este cazul să pierdeți o astfel de ocazie?

Eu nu atrag oamenii cu forța, dar cred că pentru toată lumea este util să ținem cont de ceea ce beneficiază ei venind la congres. O persoană primește și câștigă pentru eternitate, care este o lume imensă și completă. Ar trebui să vă gândiți dacă este cazul să veniți pentru asta.

Acest lucru nu îl împiedică să stea așezat cu prietenii într-un restaurant sau să meargă la concert. Dar dacă el alocă timp din viață pentru asta și pentru asta, ce-i mai rămâne din ea? Această viață trebuie să se termine; nu există îndoială. Ar trebui deci să țină cont ce-i rămâne în această viață? Ce câștigă trăind și existând sub forma unei anumite materii proteice în această lume, pentru un anumit număr de ani? Câștigă ceva care este dincolo de această viață sau nu?

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 18.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Rabash, ”Trei rugăciuni”: Când Moise a venit să vorbească ”în numele Tău”, ceea ce înseamnă că ar trebui să muncească pentru binele Creatorului, ”răul a ajuns la acești oameni”, adică ei au devenit mai răi. Asta înseamnă că, înainte ca Moise să vină să le vorbească, a fost nevoie să lucreze doar pentru iubirea cerului, erau angajați în lucrarea lui Dumnezeu și credeau că erau drepți.

Ei au avut puterea și energia pentru a munci pentru că era clar pentru cine munceau. Dar, după ce Moise a venit cu mesajul că era nevoie să muncească în scopul de a dărui, au devenit răi. Astfel, pentru ei, era de preferat să nu se angajeze în munca ”Lo Lishma”.

Vedem că mulți oameni care vin să studieze simt forța, dorința și motivația egoistă. Asta continuă până când ei sunt impresionați de munca reală și înțeleg că asta trebuie să fie total deasupra egoului și împotriva lui.

Atunci puterea lor dispare. Până atunci ei erau aprigi, determinați și plini de energie și brusc, totul dispare și pierd puterea de a face ceva. Cu ce energie pot munci, cu ce carburant? Apoi, cu toții cad și doar cei care pot avansa trăgând puterea dăruirii și cei care sunt pregătiți pentru acțiuni în scopul de a dărui pot trece la un alt combustibil, la energia dăruirii.

Întrebare: Care este combustibilul alternativ de dăruire?

Răspuns: Combustibilul de dăruire este respectul pentru Creator, măreția Superiorului. Prin urmare, trebuie să simțim măreția grupului, măreția profesorului și a tuturor cabaliștilor din trecut, și apoi măreția Creatorului.

Constant, trebuie să muncim asupra acestei grandori și asupra aprecierii sale și prin asta, vom putea primi puterea de a avansa.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 22.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Psalm, 27:3 : Dacă o armată s-ar năpusti asupra mea, inima mea nu va cunoaște teama; dacă războiul se ridică împotriva mea, chiar și atunci îmi păstrez încrederea.

Dacă o persoană își amintește că totul provine de la o singură forță, că nu există nimeni în afară de El, și știe cum să se refere la asta, atunci descoperă că lupta este doar pentru dezvăluirea Creatorului și că nu există altă luptă.

Nu trebuie să luptăm împotriva obstacolelor, care este, într-adevăr, ca lupta cu morile de vânt, ci trebuie mai degrabă să combatem ascunderea, în timp ce noi ne apropiem de Creator, de nu există nimeni în afară de El și trebuie să ne agățăm de El cu toate puterile noastre. Nu trebuie să lăsăm diferite perturbații să ne tulbure și să ne distragă de la direcția corectă.

Întregul război este doar împotriva ascunderii. Nu poate face nimic ființa creată în creație, doar să reveleze forța superioară. Astfel, noi ne debarasăm de toate necazurile și problemele noastre, care sunt rezultatul ascunderii și influenței Luminii Superioare asupra noastră, devenim atunci vase de dăruire. Astfel, urcăm nivelurile de corecție până la adevăratul final al corecției, adică până la dezvăluirea completă.

Nu trebuie să uităm că munca împotriva ascunderii este munca în vasele noastre, astfel ca ele să fie adaptate pentru revelație. Dacă eu văd că sunt în sistemul de ascundere care operează împotriva mea pentru a-mi da o șansă să mă exercit, atunci descopăr că adevărata ascundere este mâna lui Dumnezeu, care a pregătit-o pentru mine.

Nu cer să dispară ascunderea, cer doar forța de dăruire, chiar dacă Creatorul este ascuns. Nu mă aștept ca ascunderea să fie eliminată, ci doar să fiu capabil să muncesc în ascundere la fel ca în dezvăluire.

Din pregătirea Lecției zilnice de Cabala, 22.04.2014

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→