Psalmul 24: “Domnului aparține pământul și tot ce include el, lumea și cei care o locuiesc. Deoarece El este Cel care l-a întemeiat pe mări și l-a întărit peste râuri. Cine se va urca pe muntele Domnului? Cina va sta în locul Său sfânt? Cel ce are mâinile curate, inima pură, care nu a luat numele Meu în deșert, și nu pregătește jurăminte înșelătoare: acela va obține binecuvântarea Domnului, bunăvoința de la Dumnezeul mântuirii lui. Acesta este destinul celor care-L slăvesc, a celor care caută fața Ta, lui Iacob. Selah!

Ridicați porțile, căpetenii, vă ridicați porțile vechi pentru ca să intre Împăratul slavei! ”Cine este acest Împărat al slavei?”

Domnul Cel tare și puternic, Domnul, viteaz în război. Ridicați porțile, căpetenii, vă ridicați porțile vechi, pentru ca să intre Împăratul slavei! ”Cine este acest Împărat al slavei?”

Domnul oștirilor, El este Împăratul slavei!” Selah

Ar trebui să încercăm să ne imaginăm ce revelație are nevoie să atingă o persoană, pentru a vorbi astfel. Domnului aparține pământul…lumea și cei care o locuiesc, asta înseamnă că el revelează că aceasta este dominația superioară.

Cine se va urca pe muntele Domnului, el s-a urcat și a atins nivelul de echivalență cu Creatorul și acum, cine va sta în locul Lui cel sfânt? Ar putea să facă asta prin cel ale cărui mâini sunt fără pată, toate nivelurile Luminii de Hassadim, și cel care are o inimă pură, adică cel care muncește deja cu dorința de primire în scopul de a dărui, care este numită Lumina Hochma.

El a corectat deja tot răul care a fost revelat, un răspuns la: care nu a luat numele Meu în deșert, și nu pregătește jurăminte înșelătoare. Totul este grație forței pe care a primit-o de Sus și nu grație propriilor forțe; acela va obține binecuvântarea Domnului, bunăvoința de la Dumnezeul mântuirii lui.

Apoi, vă ridicați … porțile, înseamnă porțile inimii. Întreaga dorință a unei persoane care crește de la un capăt la altul spre Malchut de Ein Sof (Infinit) și devine în scopul de a dărui, poate chema acum Creatorul Împăratului slavei și cuvântul ”Selah” înseamnă că noi atingem deja Malchut, adică atingem măsura adevărului.

Este imposibil să muncim cu măsura adevărului dacă nu o facem prin alte măsuri: pace, dreptate și milă. Dar, atunci când Regele David folosește cuvântul ”Selah”, atinge deja măsura adevărului.

Din pregătirea Lecției zilnice de Cabala, 18.04.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă a construi între noi un Partzuf spiritual?

Răspuns: A construi un Partzuf spiritual între noi înseamnă a dori să ne conectăm cu dăruire completă și absolută.

Partea tuturor dorințelor noastre care este pregătită pentru conexiune mutuală este numită ”Toch” (trunchi) al Partzuf. Intențiile în acest Partzuf dirijate spre dăruire ca suport pentru a descoperi Creatorul, de a-I aduce Lui satisfacție, se numesc Rosh (cap) al Partzuf-ului.

Atunci când veți începe să vă conectați corect și serios, veți simți o lipsă de dăruire spre Creator și condițiile pentru asta vor apărea.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 16.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Extract din Articolul ”Și asta s-a întâmplat după o perioadă lungă de timp” (Shamati 159): Și atunci Creatorul a făcut ca ”regele Egiptului să moară”, adică ei au pierdut această muncă și din acest motiv, nu au mai putut munci.

Regele Egiptului este mort în interiorul nostru – puterea pe care egoismul o avea asupra noastră a dispărut și noi nu mai putem munci. În tot acest timp acolo noi am muncit într-un mod egoist, dăruind în interesul nostru. Și brusc, nu mai există nimeni căruia să-i dăruim – dorința de primire a dispărut. Și dacă nu există dorință, nu este nimic de făcut: nu avem nici dorință să dăruim, nici dorință să primim.

Este ca și cum egoismul nostru a dispărut și am căzut în disperare, neștiind ce să mai facem. Nu simțim nevoia de a avansa, ne simțim rupți de această viață, care dintr-o dată pare goală. Dar, este clar că nu este decât o trecere la etapa următoare. Și dacă noi ne aflăm fără forță, în acest moment asta ne arată dependența noastră de forța egoismului și în ce măsură suntem sub puterea sa.

Regele Egiptului este mort – înseamnă că egoismul nostru a încetat să mai fie important pentru noi. Nu mai încercăm să îl umplem ca înainte, nu simțim că în această plenitudine există forța vieții.

În viața obișnuită înțelegem că, dacă suntem obosiți de un anumit joc, dacă acest joc își pierde importanța, asta înseamnă că regele Egiptului, adică egoismul care se află în acest joc și care ne dă sentimentul de plenitudine, nu ne mai umple.

Căutăm atunci un alt joc: vom schimba ceva în viața noastră, vom schimba munca…

Dar, în munca spirituală nu știm cum să schimbăm o stare pentru o alta, și asta-i problema. În viața obișnuită avem televizor, internet, publicitate și suntem tot timpul gata să alegem cu ce am putea să primim plăcere, ce am mai putea încerca. Intrăm în supermarket și vedem pe rafturi nenumărate soiuri de vin, brânză, carne: dacă nu aveți dorință de asta, luați altceva.

Asta dezorientează oamenii, formând iluzia a numeroase opțiuni de plăceri care există și îi calmează, că va exista mereu ceva cu care să se umple. Totuși, vedem că în ciuda acestor eforturi un mare număr de persoane deprimate, într-o disperare totală, ajung la droguri.

Apoi, avansăm spre o muncă spirituală comună; astăzi, chiar în lumea materială, oamenii nu pot să înțeleagă unde este regele Egiptului care înainte îi inspira să muncească, aducându-le tot soiul de satisfacții. Astăzi nu îl mai găsim, a dispărut și este problema vieții noastre.

Înțelegem că nu mai putem schimba o activitate pe o alta și nu mai există loc unde am putea să fugim și că trebuie să ne concentrăm pentru a găsi un nou rege. Adică, trebuie să acceptăm puterea forței de dăruire fără nici o recompensă – a primi forța de sus și a efectua toate acțiunile în sus și spre oamenii din exterior.

Trebuie să cerem o detașare completă de orice avantaj personal, de orice sentiment de plenitudine pe care-l putem simți: bun sau rău.

Și mai târziu, când vor merge în deșert și se vor regăsi într-o stare de micime (Katnut), vor dori cu adevărat să se întoarcă în sclavia în care se găseau înainte de moartea regelui Egiptului.

După ce o persoană s-a despărțit de munca în interesul egoului și se află deasupra, este adusă în această stare pentru a i se arăta ce dorințe, ce intenții, ce plenitudine avea înainte! Este în mod intenționat, pentru ca persoana să poată construi aceeași stare deasupra detașării sale, deja o stare spirituală.

Din Lecția zilnică de Cabala, Shamati 159, 18.04.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora, ”Leviticul”, ”VaYikra,”1:4: Își va pune mâna pe cap ca ardere de tot, și va ispăși pentru el.

Hessed, mâna dreaptă, ar trebui să fie deasupra tuturor gândurilor și sentimentelor noastre, deoarece dăruirea, iubirea și compasiunea sunt mai presus de toate. În general, Hessed (compasiunea) este considerată slăbiciune în lumea noastră. Dacă cineva mă iubește atât încât se simte milostiv în raport cu mine, încep să profit de asta egoist și foarte repede încep ”să profit de el”.

Dar, în lumea spirituală, este invers. Compasiunea (Hessed) este cel mai mare atribut, cel mai sublim. Întreaga lume spirituală este fondată pe el. O persoană care atinge acest atribut aduce toate dorințele sale și intențiile (”capul” este intenția) la nivelul deasupra rațiunii. Ea muncește în credință deasupra rațiunii și își orientează intențiile doar spre dăruire.

Astfel, Tora ne spune că, Creatorul pune mâna Sa pe capul ofrandei ca și cum i-a dat o intenție. Asta înseamnă că toate gândurile și dorințele, mintea și inima, sunt dominate de o nouă forță care le-a fost dată, forța milei.

Din ”Secretele Cărții Eterne”, kab.tv, 13.11.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot avansa dacă am nevoie să ajung la o stare în care nu vreau scopul spiritual, ci să rămân în viața materială?

Răspuns: Trebuie să ating starea de Reshimo de Aviut sparte. Înțeleg că nu vreau nimic altceva, doar să rămân într-n loc confortabil pentru mine. Dar cu asta, există un Reshimo de Hitlabshut în mine, care este ceva de la un nivel deasupra acestei lumi.

Pe de o parte, determin că vreau să rămân un animal. Dar, împreună cu asta, am un scop spiritual, o lume superioară, și sufăr pentru că nu fac parte din ea și că rămân la nivelul acestei bestii și în afară de asta, nu am nevoie de nimic. Știu că bestia va rămâne ca atare și că există un nivel mai ridicat.

Vreau cu adevărat să ating acest nivel mai ridicat și, în același timp, conform dorinței de Aviut (grosime) al meu, nu sunt atras decât de comoditate și confort, pentru a rămâne în acest vis. Asta este ceea ce vrea inima mea.

Dar punctul din inimă mă cheamă să ies și să ating spiritualitatea. Este imposibil să înțeleg cum aceste două contrarii se află în mine. Ce trebuie să fac dacă sunt sfâșiat între cele două? Ce va determina alegerea mea?

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 31.03.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este sclavia unei persoane în Egipt?

Răspuns: Ea încearcă să se conecteze cu ceilalți și are un mic succes de fiecare dată printr-o nouă încercare, dar fructele acestei conexiuni merg la Faraon care le aspiră prin spatele gâtului. Asta înseamnă că egoul fură tot și păstrează totul în interiorul lui, pentru el însuși. O persoană simte că nu are nimic. Asta se întâmplă cu noi.

Și apoi, așa cum este spus (Iov 20:15): ”El a înghițit o avere și trebuie să o respingă”. Puterea egoului înghite fructele muncii apoi le scuipă, le vomită și le dă înapoi, la un moment dat, persoanei.

Întrebare: Când se va întâmpla, în sfârșit, acest lucru?

Răspuns: Atunci când o cantitate de eforturi care au fost înghițite de ego se acumulează, asta permite unei persoane să se ridice pentru dăruire. Este imposibil să stochezi efort negativ, impresii negative, în orice alt mod. Nu puteți lucra dacă ele sunt toate în fața voastră.

Chiar dacă un pic vi se arată asta, luați în considerare ce aveți, acest lucru este rău, acela este rău, și fugiți imediat. Și așa, nu veți fugi, dar veți continua să lucrați, decepțiile voastre vor dispărea. Asta ne dă posibilitatea să continuăm, revenind din nou și din nou la dezamăgire, cu privire la capacitățile noastre.

Apoi, dezamăgirea se acumulează și, prin urmare, necesitatea pentru grup trebuie să fie atât de mare, încât să strigi și să vrei să pleci. Asta nu înseamnă a fugi de muncă, ci a fugi de egoul vostru, a fugi de voi înșivă!

Există numeroase condiții care trebuie să se maturizeze și să se acumuleze. Este vorba despre un proces cumulativ; nu putem face nimic relativ la asta. Pentru a vă ajuta în acest sens, există întuneric și absorbția eșecurilor voastre. Și atunci, aveți nevoie să fiți inspirat de grup, studiu și profesor, și în fiecare zi trebuie să reveniți pe picioarele voastre.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 14.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce împiedică cel mai mult o persoană să iasă din Egipt?

Răspuns: O persoană uită că noi dobândim spiritualitatea prin conexiune. Deci, asta devine munca în Egipt. Dacă muncești singur, te numești sclavul Faraonului.

Ar trebui mereu să ne verificăm cu privire la grup, deoarece nu este altă scală pe care o putem folosi. Ni s-au dat vase, lipsuri dispersate printre noi toți, deoarece toată lumea este încorporată în toată lumea spartă. Prin urmare, noi nu înțelegem ce se întâmplă. Trebuie să începem să ne organizăm în grup și să-l aducem la forma unui Partzuf spiritual.

Ar trebui să fie o formă în care forța superioară, Creatorul, se dezvăluie. Asta este toată munca noastră: construirea celor zece Sfirot, nu nouă și nici unsprezece, nici mai mult, nici mai puțin. Toată creația este făcută din zece Sfirot.

Trebuie să găsim locul nostru în Partzuf, locul celor care vor să se conecteze în dăruire. Asta corespunde lui GE, faza Israel și restul reprezintă AHP, care ni se alătură și ne ajută. Cum ne putem dezvolta? Noi creștem prin AHP, cu ajutorul său. Cu cât AHP este mai mare, cu atât partea noastră de GE deasupra poate fi mai mare. Astfel, vom construi, de asemenea, Aviut (grosime) în GE și apoi, munca cu adevăratul GE începe.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala, 16.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Fara categorie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil ca strigătul sclaviei în Egipt să nu fie propria mea frustrare, ci frustrarea comună?

Răspuns: De fapt, încep să mă văd ca un om integral. Nu sunt eu însumi, ci conexiunea mea cu ceilalți, integrarea mutuală. Eu iau decizia că sunt în relația mea cu grupul, că nu sunt aici, în corpul meu, ci în interiorul grupului.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala, 02.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă a munci ca un partener cu Lumina?

Răspuns: Asta înseamnă că eu chem acțiunile Luminii. Pentru a ieși din Egipt, am impresia că sunt într-o stare de nesuportat și, în același timp, am nevoie să știu ce este următoarea stare pe care o voi atinge.

Durerea pe care o resimt în starea mea actuală nu poate fi reală dacă nu știu ce vreau în schimb. Dacă ceva face rău, atunci știu că există o stare care nu este dureroasă, care poate fi chiar agreabilă, în raport cu ceea ce resimt acum. Asta înseamnă că nu am stări în care nu există nici o durere, nici stări care sunt chiar agreabile.

”Ca avantajul luminii în întuneric”, este creat de celălalt. Dacă sunt în Egipt, simt deja o anumită iluminare a vieții din afara Egiptului. Astfel, cei care sunt în Egipt trebuie să aibă o rădăcină spirituală care le permite să simtă că sunt în Egipt și aspiră să îl părăsească.

Altfel, Egiptul pare a fi un loc minunat. Nu poate fi atât de minunat, dar ei nu pot aspira să-l părăsească, așa cum vedem în restul omenirii. O persoană trebuie să aibă o rădăcină spirituală pentru a simți că vine de la Lumină, că este într-o stare de nesuportat acum, în măsura în care avansează spre Lumină și că trebuie să se întoarcă la aceasta.

Acest mecanism trebuie să funcționeze în subconștientul său și se numește rădăcina sufletului.

Această rădăcină se găsește în sufletul care aparține GE sau ca urmare a încorporării mutuale. În final, întreaga omenire va simți asta, dar ea se va revela progresiv.

Să fii în starea de Egipt nu înseamnă neapărat să fii în apropierea exodului. Exilul în Egipt a durat 400 de ani, adică a inclus numeroase schimbări. Starea din care ieșim când părăsim Egiptul este o stare pe care nu o mai putem suporta. Știu că dacă rămân aici voi muri și mor pentru a ajunge la atributul de dăruire.

Eu vreau să fiu sub influența Luminii și nu mai pot rămâne sub dominația dorinței mele egoiste de primire mai mult timp. Aceste două discernăminte trebuie să se facă simțite în același timp și noi cerem Luminii să le creeze în noi.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 13.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O cântare a gradelor (treptelor). Ridic ochii spre munți, pentru a vedea de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu vine de la Domnul, care a făcut cerul și pământul.

El nu va permite ca piriciorul tău să se clatine, Cel care te păzește nu va dormi.

Desigur, nu va ațipi nici nu va dormi Cel care este păzitorul lui Israel.

Este Domnul care te păzește, Domnul care este la dreapta ta ca umbra ta protectoare.

Ziua soarele nu te va atinge, nici luna în timpul nopții.

Domnul te apără de tot răul, El protejează viața ta!

Domnul protejează ieșirea ta și intrarea ta, de acum și în eternitate.

Trebuie să ridicăm lipsurile noastre pentru corectarea Malchut, vasul spart, sufletul spart, până ce vom atinge capul lumii Atzilut de unde îmi va veni ajutorul, ridic ochii mei spre munți, adică a se ridica mai presus de orice munte de îndoială. Această ascensiune este conform echivalenței de formă pe care vreau să o ating. Desigur, nu pot să o fac pentru moment, dar vreau să urc.

De acolo va veni ajutorul meu, vine de la Domnul, Creatorul cerului și pământului, adică Cel care a creat Malchut prin atributele de Bina și Zeir Anpin, HaVaYaH le conectează.

O persoană poate să exprime cererea sa în acest mod a fiecărei stări în care este, zi și noapte, pentru a descoperi că gardianul lui Israel nu ațipește, nici nu doarme. Toate aceste zile se vor acumula și Creatorul ne va ajuta și va locui în unitatea dintre noi conform dorinței noastre de a ne uni.

Nu trebuie să uităm că avem de pregătit o platformă, un loc pentru Divinitate. Întreaga noastră muncă este conexiunea într-un mod practic și cu picioarele pe pământ, în ciuda dificultăților și obstacolelor. Nu există coincidențe în viață, totul este aranjat și organizat în cele mai mici detalii de sus, pentru ca noi să ne conectăm în aceste condiții.

Cu cât urcăm mai mult, cu atât coborâm mai mult primind obstacole. Astfel, vasul spart, sufletul spart, se dezvăluie până ce vom clarifica toate părțile sale pe care le avem pentru a ne conecta, în scopul de a atinge primul nivel spiritual.

Lucrul principal este de a urca la primul nivel al scării spirituale. Toate celelalte se succed într-un lanț de cauză și efect. Toate au aceeași natură și lucrul cel mai dificil este de a face tranziția de la natura în scopul de a primi la cea de a dărui.

Apoi, este aceeași manieră de ascensiune, în conformitate cu aceeași regulă. Tot mai multe detalii sunt dezvăluite și impresia se schimbă cu siguranță, dar nu mai este prima tranziție a naturii noastre. Deci, lucrul principal este de a depăși primul nivel.

Din pregătirea Lecției zilnice de Cabala, 11.04.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→