Întrebare: Trebuie să îmbrăţişez prietenii, cum se obişnuieşte aici?

Răspuns: A fost un timp, în care, de asemenea,  am respins îmbrăţişarea bărbaţilor. În general, nu se referă la persoanele care-şi exprimă sentimentele în exterior. Mi-a fost tare dificil. Mult timp, nu am ştiut ce să fac.

Dar, după aceea, m-am reaşezat şi am început să reflectez: De ce este necesar ? Unde duce asta ? De ce este o atât de mare luptă interioară ? Ce se întâmplă dacă trebuie să simt, cu adevărat, că sunt copiii mei sau rude apropiate ?

Dacă doreşti să îmbrăţişezi o fată, atunci este de înţeles, înnăscut: dorinţele naturale te atrag la ea. Dar, cu prietenii, nu ai dorinţe de acest gen, pentru că nu îi simţi aproape de tine.

Dar, dacă ar trebui să găseşti un om care este, cu adevărat, foarte aproape de tine, de la un aspect intern, atunci ai fi atras de el într-un mod natural fără a depăşi orice respingere. Prin urmare, totul depinde de asta: cât este de aproape această persoană de tine.

Cu o fată, relaţiile de acest gen vin şi pleacă, este natura noastră. Dar cu un prieten, este diferit. Atunci când începi să simţi că, fără el nu poţi realiza cel mai mare scop în viaţă pentru care am coborât în această lume şi că el singur poate să te ajute, ca şi cu o echipă care continuă să urce un munte, te ţine şi te trage în sus, atunci te comporţi cu el altfel.

Din Congresul virtual de la Moscova, prima zi, 13.12.2013, Lecţia 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Drumul spiritual trece doar prin punctele de fricţiune în care sunt în dezacord cu profesorul şi grupul. Cum pot să accept, dacă văd că te înşeli?

Răspuns: Desigur, veţi vedea că profesorul a greşit. De asemenea, credeţi că, Creatorul este rău, pentru că a organizat această viaţă dură în această lume. Nu ar putea să o facă calmă, plăcută şi liniştită?

Acest drum spiritual este împotriva ego-ului vostru, adică împotriva dorinţei voastre şi minţii voastre. Constant, trebuie să vă ridicaţi deasupra punctelor de fricţiune care sunt împotriva sentimentelor voastre şi minţii voastre, unul câte unul, din nou şi din nou. Sunt punctele care fac drumul spiritual şi care devin “o uşă, o deschidere şi o intrare”, la adeziunea cu Creatorul şi creaţia Sa: “El este Unul şi numele Său este Unul”. Această etapă este mereu deasupra raţiunii voastre, unde se găseşte etapa viitoare. Tot restul în ceea ce vă angajaţi – mese plăcute împreună, prieteni, călătorii interesante – nu au nimic cu spiritualitatea! Nu sunt decât factori în plus, care sunt destinaţi să scoată în evidenţă punctele de fricţiune care sunt cele mai importante.

Pe de o parte, există viaţa obişnuită în lume şi, pe de altă parte, există viaţa în grup. Totul funcţionează bine pe toate laturile. Dar, sunteţi blocat la mijloc, nu puteţi fi de acord asupra unor puncte şi gândiţi: Ei bine, nu are nici un sens, ce poate fi dacă nu sunt de acord! Eu sunt de acord cu tot restul.

În viaţa cotidiană, vă căsătoriţi, întemeiaţi o familie, munca şi faceţi totul, şi trăiţi în grup, munciţi cu prietenii voştri, plătiţi Maaser şi participaţi la toate evenimentele. Dar, în anumite stări, sunteţi blocat dintr-o dată şi nu puteţi accepta, nici nu puteţi sări deasupra lor. În acelaşi timp, totuşi, alegeţi partea dreaptă sau partea stângă fără problemă. Desigur, nu aveţi o problemă, deoarece ego-ul vostru este de acord cu tot ce se întâmplă acolo.

Trebuie doar să identifici locul unde poate exista o uşă, o deschidere şi o intrare. Este acolo unde doare cel mai mult! Nu vrei să trezeşti aceste puncte deoarece acolo simţi adevărata fricţiune, ca o injecţie dureroasă.

Eşti cu toată lumea în sentimentele tale şi în mintea ta! Îţi place să studiezi, să discuţi probleme spirituale, îţi place să petreci timpul cu prietenii, le dăruieşti cadouri, „cumperi prietenii”, îi inviţi. Dar uneori, pare că atunci când este vorba de anumite probleme, grupul ia decizii greşite. Nu ai obiecţii, ci aştepţi liniştit  până ce prietenii vor creşte în cele din urmă şi vor înţelege erorile şi le corectează, adică vor fi de acord cu tine. Tu înţelegi că nu există alternativă şi unde să mergi, deoarece admiţi că este un grup inteligent, minunat şi că nimic nu se compară cu el.

Este o atitudine foarte comună, specifică anumitor studenţi, dar, puţin câte puţin, după mulţi ani de studiu, începi să simţi şi să vezi aceste puncte de fricţiune în care eşti blocat. Acolo, în aceste puncte, unde intrarea este pe punctul de a se deschide. Nu este o uşă, este un zid, dar, muncind în credinţă deasupra raţiunii, vei vedea o uşă în zid, care imediat se deschide şi devine o deschidere şi o intrare.

Intrarea nu poate fi decât în aceste puncte de fricţiune şi ele sunt ceea ce ar trebui să căutaţi şi să diferenţiaţi de tot restul! Tot restul este sub controlul ego-ului vostru. Numai aceste puncte de fricţiune pot fi deschiderea într-o altă dimensiune prin puterea credinţei.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că o mie intră într-o cameră şi că unul singur este onorat cu descoperirea Creatorului. Prin urmare, sunt mort de spaimă, am potenţialul de a descoperi Reshimot?

Pe de o parte, înţeleg că munca spirituală este un mare avantaj şi, în acelaşi timp, nu pot să mă eliberez de teamă. Cum trebuie să muncesc cu asta?

Răspuns: Noi ştim că sute de milioane de oameni vor să fie bogaţi, celebri şi să controleze. Câţi dintre ei ating acest scop?

Scopul spiritual este obligatoriu pentru toţi. Expresia că o  mie intră într-o cameră şi unul singur ajunge la scop aparţine cabaliştilor generaţiilor precedente. Atunci, nu era necesar ca toată lumea să atingă lumile spirituale, iar persoanele care o meritau acţionau conform legilor foarte complexe. Ei trebuiau să menţină condiţii foarte rigide şi dificile pentru a intra în lumea superioară.

Astăzi, fiecare gospodină, fiecare persoană obişnuită, în America de Sud, Siberia, Israel, Statele Unite şi alte regiuni, poate ajunge la aceasta fără nici o pregătire, dorinţa se aprinde pur şi simplu în ea şi asta-i tot. Noi intrăm într-o stare ca aceasta, în care toată lumea, fără excepţie, trebuie să avanseze spre scop.

Noi ne adresăm chiar şi celor care nu au aceeaşi dorinţă, pentru a se trezi în ei şi a preveni avansarea sub influenţa suferinţei, deoarece lumea este, deja, într-o stare periculoasă, vedem unde duce totul. Prin urmare, condiţia în care “o mie intră şi unul iese” nu este pertinentă pentru noi. Astăzi, toată lumea trebuie să meargă în lumea spirituală, chiar şi cei care încă nu au intrat, fără a vorbi de cei care sunt ca noi.

Astăzi, această condiţie nu mai funcţionează, uitaţi-o. Cabaliştii ne-au reamintit, pur şi simplu, pentru a ne incita puţin, deoarece, în ciuda acestui lucru, trebuie să se refere la acest lucru foarte serios. Este în puterea noastră.

Cabaliştii ne spun, aparent: acţionaţi în aceste cadre în care puteţi şi veţi reuşi. Înseamnă că, trebuie să dedicaţi timpul vostru liber pentru munca interioară. Cel puţin, este necesar să încercăm să conducem intenţia noastră spre asta, tot timpul.

Din Congresul virtual din Moscova, “Unitate fără frontiere”, prima zi, 13.12.2013, Lecţia 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “A vorbi ascuns”: Se explică prin faptul că, secretele Torei nu se dezvăluie decât dacă se tem de Domnul şi Îl respectă din tot sufletul şi în fiecare moment şi că, în niciun moment nu Îl hulim. Este al treilea punct din ascunderea Cabala.

Este punctul cel mai important, numeroşi sunt cei care s-au folosit de dezvăluirea Cabala în scopuri personale şi, de acolo, au apărut tot soiul de şarlatani care au profeţit, au dat poţiuni şi au ademenit oamenii, prezicându-le capacităţi fizice sau altele, care a făcut ca lumea să aibă mult de suferit şi suferă încă.

Înţelepciunea Cabala diferă de toate ştiinţele lumii. Orice altă ştiinţă este accesibilă tuturor, cel puţin într-o anumită măsură şi, dacă nu înţelegeţi astăzi, atunci veţi înţelege mâine. Nu este important cine sunteţi prin natură, nu trebuie să schimbaţi caracterul. De exemplu, un fizician poate fi un nazist şi un mizantrop, sau invers, să radieze de bunătate şi generozitate. Pe scurt, în toate domeniile cunoaşterii, o persoană poate avansa fără să se schimbe.

Pe de altă parte, ştiinţa Cabala nu este realizată decât în vasele corectate, adică dorinţele în proprietăţile corectate. Prin urmare, oamenii care trăiesc doar în această lume nu o înţeleg. Cum trebuie să mă schimb ? Ce trebuie să schimb în mine ? De fapt, studiile periodice nu contribuie la Cabala şi experienţele de laborator şi părţile practice dobândesc un caracter foarte diferit aici. În această ştiinţă, acţiunile sunt efectuate nu pe plan fizic şi analiza nu este realizată de mintea noastră.

Prin urmare, oamenii nu înţeleg ce este ştiinţa Cabala. Ea este, cu adevărat, ascunsă de ei. Persoana nu mai ştie ce trebuie să facă pentru a depăşi acest prag. În primul rând, cabaliştii au ascuns cărţile lor, dorind să salveze oamenii de la confuzie. De fapt, numeroşi sunt cei care studiază textele cabalistice într-o tentativă zadarnică de a ajunge la adevăr. “Poate este necesar a citi la un anumit moment al zilei ? Sau poate memora ? “ Pentru a evita asta, cabaliştii au ascuns ştiinţa lor de umanitate, ca şi cum nu a existat niciodată şi au reuşit să o facă un anumit timp, deşi problemele s-au produs atunci când încă, o anumită cunoaştere a pătruns aici sau colo.

Deci, înţelepciunea Cabala nu este înţeleasă de omenire sau de filozofi şi este de neînţeles pentru oamenii de ştiinţă. La urma urmei, înainte de a revela lumea superioară, o persoană trebuie să se schimbe. Dar, oamenii străini de această acordare, au decis că era suficient a citi cărţile cabalistice.

Acelaşi lucru s-a produs cu Tora, pe care toată lumea a rearanjat-o în maniera sa, crearea religiilor şi credinţele pe gustul său, transformând astfel “elixirul vieţii” în “poţiunea morţii”. De fapt, cu această abordare, am ajuns să ne distrugem, scufundându-ne într-un mai mare egosim. În loc să atragem Lumina, oamenii preferă să folosească “tradiţional” sursele primare în speranţa că asta va satisface amorul lor propriu. În timp ce, Tora este dată doar pentru corectarea inimii în care înclinaţia rea guvernează.

În plus, există o altă problemă; Baal HaSulam scrie că mulţi, inclusiv oamenii de ştiinţă, încă mai cred că, simpla citire a unui text cabalistic face ca ei să înţeleagă ceea ce este scris. Oamenii nu văd necesitatea obţinerii unui nou spirit, de a se îmbiba cu o nouă minte, o nouă senzaţie şi o nouă atitudine; a schimba mentalitatea lor, perspectivele şi a schimba lumea lor interioară. Fără să se schimbe interior, ei se consideră experţi, scriu teze şi, în general, vorbesc “în cunoaşterea” Cabalei.

Este un păcat dacă o persoană se poticneşte în această abordare externă superficială a problemei. La urma urmei, cineva care poate întâi să corecteze propriile proprietăţi, poate înţelege cărţile cabalistice. Ştiinţa Cabala a fost deschisă pentru studii tuturor în zilele noastre, doar pentru corectarea internă cu ajutorul Luminii care Reformează. Prin urmare, cel care nu studiază pentru a atrage această Lumină pentru auto-corectare, nu ştie mereu ce este Tora şi partea sa internă, ştiinţa Cabala.

Dacă o persoană nu se îndreaptă în această direcţie, “elixirul vieţii” se transformă în “poţiunea morţii” pentru ea.

Astfel, nu doar numeroşi “filozofi” reflectă la ştiinţa Cabala, dar se îndepărtează de adevăr şi îi amăgesc şi pe alţii. Este un păcat, deoarece este lucrul pe care cabaliştii au dorit să-l evite. Evident, lumea are nevoie de un drum lung de corectare înainte ca noi să fim în măsură să ne debarasăm de acest defect teribil.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 16.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă lumea exterioară este o reflectare a lumii mele interioare, putem spune că grupul cabalistic este, de asemenea, o parte a reflectării sufletului, a stării interioare? Dacă da, de ce este important si munceşti într-un grup? Şi, care este importanţa lumii exterioare în toate astea?

Răspuns: Importanţa lumii exterioare este secundară în raport cu grupul. Deoarece aveţi un grup, apar reflecţiile voastre, munca comună este, de fapt, cu voi. Munciţi cu oamenii, vă influenţaţi reciproc şi simţiţi cum Creatorul îi pune în faţa voastră. S-ar putea să nu ştiţi exact de ce El v-a pus astfel în faţa lor şi pe ei contra voastră. Dar, cel puţin este rezultatul interacţiunii voastre cu Creatorul.

În ce constă unicitatea, specificitatea lumii noastre? Ilustrăm asta într-o schiţă. Există Creatorul, există această lume, în mijlocul său este un grup şi exist eu. În principiu, eu trebuie să găsesc Creatorul. Trebuie să fiu în contact cu El, trebuie să fiu ca El, pentru a fi echivalent cu El. Prin urmare, eu mă numesc Adam, de la cuvântul “Dome” (similar). Eu trebuie să ajung la Creator.

Şi astfel, această lume a fost creată astfel că, printr-o mare cantitate de persoane, grup, pot să găsesc Creatorul. Astăzi, eu nu Îl văd şi nu Îl descopăr, deoarece eu sunt opus Lui: am “minus” şi, cu El este “plus”, noi nu ne înţelegem şi nu ne simţim. El mă simte şi mă înţelege, vedeţi, El a creat toate astea, în timp ce eu nu înţeleg şi nu Îl simt.

Deci, cum Îl pot găsi? În ce mod alambicat pot trece de la “minus” la “plus”? Pentru asta, El mi-a dat “informaţia” interesantă numită “această lume” şi “grup”. Dacă mă conduc pentru a mă adapta la ei, cu aceasta, eu conduc dorinţele mele, le controlez, supervizez în mod specific intenţiile mele cu privire la ei, mă apropii de Creator în acest mod.

Am nevoie doar să fiu sigur că merg în exteriorul meu şi intru în această lume, că mă dedic prietenilor mei, sunt preocupat de ei.

Dar, cum este posibil să ajung la asta? Cum să controlez plecarea mea de la intenţia “pentru mine”, la intenţia “pentru iubirea Creatorului”? Prin urmare, este spus: Faceţi totul nu de dragul Creatorului, ci de dragul acestei lumi. Deci, în mod special din acest punct, mă apropii de Creator. În esenţă, El este ascuns în spatele prietenilor şi, din momentul în care mă poziţionez corect în raport cu această lume, Îl voi descoperi imediat.

Integrarea mea în această lume în 125 de niveluri este absolut identică cu apropierea de Creator în 125 de niveluri. Din momentul în care mă ridic la primul nivel de conexiune cu această lume, voi începe imediat să descopăr Creatorul. El se va revela pentru mine, în lumea noastră! El nu poate fi revelat oriunde de la sine.

Prin urmare, se spune: “De la iubirea de creaturi, la iubirea de Creator”. Nu este un soi de boală de caritate. Se datorează faptului că, Creatorul este situat în spatele acestei lumi şi este legat cu ea în mod specific, cu o conexiune de acest gen. Urmează ca, prin munca în grup, să şterg frontierele care existau între Creator şi această lume.

De ce? Este astfel pentru că, eu Îl găsesc independent şi avansez independent, voi “adera” la El. Numai pentru acest lucru mi-a fost dat învelişul exterior al Creatorului, care este numit “această lume” şi “grupul”.

De acolo, cuvintele sunt de înţeles, adică prietenul trebuie să fie la fel de important pentru mine ca şi Creatorul. Grupul trebuie să fie important în ochii mei în aceeaşi măsură ca şi El. Cu alte cuvinte, tot ceea ce este în afara mea, trebuie să atribui Creatorului.

Din Congresul virtual de la Moscova, “Unitate fără frontiere”, ziua a doua, 14.12.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Scrisoarea 26: Este scris: “Un clopoţel de aur şi o rodie în jurul marginilor hainei…şi sunetul pe care-l face este auzit atunci când  intră în locul sfânt”.

Acestea sunt etape de apropiere spre nivelul marelui Cohen (Mare Preot). Marele preot este o persoană care este într-o stare de dăruire absolută şi care nu posedă nimic şi tot ceea ce are este doar pentru intrarea în Sfinţenie. Pentru a intra în Sfinţenie, trebuie să devină un vas sacru, adică un vas corectat, sfinţind astfel dorinţa sa de primire, cum nu are nimic pentru el însuşi şi totul este în scopul de dăruire.

“Efodul” (Haina Marelui Preot) vine de la cuvintele “Ei Po Delet” (unde este uşa) deoarece Delet (uşa) este în locul de deschidere, când este închis.

În lumea noastră, puteţi vedea o uşă închisă şi când o deschideţi, puteţi intra în altă cameră, noua stare viitoare. Dar este diferit în spiritualitate. Acolo, deschiderea, uşa şi persoana devin una. Asta, deoarece totul este în mine şi, de îndată ce mă schimb, descopăr imediat uşa. Uşa dispare imediat şi devine o deschidere, intrarea mea.

Eu nu văd exteriorul. În momentul în care mă apropii de nivelul următor, în funcţie de atributele mele, vasul meu intern se schimbă imediat şi devine o uşă, o deschidere şi o intrare spre noua stare viitoare. În corporalitate, puteţi vedea poarta aşa cum puteţi vedea deschiderea. Dar în spiritualitate, nu vedeţi decât deschiderea. Dar nu puteţi vedea deschiderea fără o credinţă perfectă şi pură.

Asta înseamnă că ajungem la dăruire. Dacă o persoană corectează dorinţele care se dezvăluie în ea în dăruire, atunci veţi vedea uşa şi, în momentul acela, ea se transformă într-o deschidere pentru că El este unul şi numele Său este “Unul”. Vasul meu şi toate condiţiile necesare, înţelegând Lumina şi nivelul următor, se unesc şi devin un tot, deoarece El este unul şi numele Său este “Unul”.

Este foarte simplu. De îndată ce vasul seamănă cu Lumina sau seamănă nivelului următor, adică devine ca nivelul următor, asta înseamnă că mă apropii de uşă, de deschidere, de intrarea spre următorul nivel. Apoi, este “El şi numele Său sunt Unul” pentru mine.

El este Lumina şi numele Său este vasul. Când vasul este egal cu Lumina în atributele sale, ei devin unul. Astfel, cum eu mă apropii de atributul superior şi intru, înseamnă că “vin la Sfinţenie”. Eu devin marele preot, discernământ în suflet care este eliberat de dorinţa de a primi în scopul de a primi şi intru în starea completă de primire în credinţă completă. Această intrare nu este posibilă decât dacă vedem lucrurile în credinţă completă. Credinţa completă înseamnă că, Lumina mea de Hassadim, că dorinţa mea de dăruire, este atât de mare, că muncesc nu doar în GE, în dăruire, ci, de asemenea, în AHP, în dorinţa de primire.

Dacă nu sunt decât în dorinţele de GE, asta însemnă dăruire în scopul de a dărui şi este ceea ce numim, credinţă. Dacă muncesc, cu AHP, cu vasele în care primesc, de asemenea, în scopul de a dărui, adică îmi folosesc ego-ul pentru binele altora, aceasta este numită credinţă completă. Credinţa este Bina, vasul de dăruire. Această credinţă se schimbă de la credinţa simplă, de la “Nu face aproapelui tău ceea ce este odios pentru tine”, la “Iubeşte aproapele tău ca pe tine însuţi”.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi am atins o stare în care Lumina Înconjurătoare începe, deja, să atingă întreaga omenire. Acum totul depinde de persoană. Am finalizat prima fază a evoluţiei noastre, care a fost determinată doar de Lumină.

Este vorba despre faza în care, ne-am dezvolta pe nivelurile mineral, vegetal şi animal. A fost perioada care a durat până în timpul lui Ari, atunci când nu am avut de ales: a trebuit să cădem, până ce am fost amestecaţi cu dorinţele lor.

Dar, de la perioada lui Ari a început ascensiunea, o perioadă de corectare, până în timpul lui Baal HaSulam, care prevede, deja, că trebuie să începem această muncă de corectare şi să înţelegem că, toate pregătirile de Sus, sunt terminate. Asta înseamnă că s-a încheiat coborârea vaselor şi încorporarea vaselor sub influenţa Luminii Înconjurătoare. Acum, putem folosi Lumina Înconjurătoare, pentru a ne ridica mai sus, graţie muncii noastre şi să determinăm timpul prin noi înşine.

Totul este pregătit pentru corectarea noastră! Astfel, nu este necesar să calculăm dacă Mitzva (porunca) este uşoară sau severă, care sunt momentele bune sau care sunt momentele rele: totul depinde de noi acum, de modul în care ne organizăm munca noastră. Apoi, ne vom ridica peste noţiunile de timp, de mişcare sau de loc, deasupra a ceea ce trăim, dacă vom determina destinul prin noi înşine, graţie forţei conexiunii noastre, din ce în ce mai mare.

Este scris: Fiţi prudenţi cu o Mitzva uşoară, ca şi cu una severă. Asta înseamnă că, trebuie să ne ridicăm deasupra stărilor noastre: nu ştim prin ce suntem recompensaţi. Pentru a atinge recompensa, trebuie pur şi simplu să ne conectăm, şi astfel, vom determina urcările şi coborârile noastre, ritmul progresului nostru şi fiecare stare prin noi înşine. Vom începe să percepem şi să simţim toate stările, mai eficient şi mai benefic şi vom justifica fiecare stare, până ce vom justifica, în cele din urmă, totul!

Astfel, vom atinge o stare care este o zi completă, o stare de Lumină eternă, care străluceşte tot drumul până la lumea Ein Sof (Infinit). Vom descoperi că am fost mereu acolo şi că, nu trebuia decât să schimbăm percepţia noastră, atitudinea noastră, să corectăm vasele noastre pentru a vedea asta.

Niciodată nu trebuie să uităm că, fiecare corectare este doar în conexiunea dintre noi care creşte în forţă constant, în calitate şi în cantitate.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 04.12.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă jumătate din grupul nostru este constituit din persoane, să spunem, creative, cum ar trebui să le organizăm? Este posibil să se înţeleagă că instructorii noştri sunt obosiţi să depună atâta energie cu ele?

Răspuns: Trebuie să fie o muncă comună atunci când suntem cu toţii legaţi la un ham. Fiecare este un expert în domeniul său, dar fiecare dintre noi se concentrează la un singur obiectiv. Societatea are nevoie, în mod specific, să fie peste toate acestea. În măsura în care eu mă înclin în faţa prietenilor, eu sunt mare, în ciuda activităţilor mele creative.

Dar, în societatea noastră, este posibil ca, dintr-o dată, o persoană “să cadă” pentru o zi sau două. Ea nu este capabilă să vorbească şi se adânceşte în temeri interne, inspiraţia îl părăseşte. Trebuie să înţelegem şi să-i venim în ajutor, să o înlocuim cu altcineva. Dar, este numai un caz excepţional.

Credeţi că, atunci când merg la lecţie, nu am căutări interne, experienţe, coborâri şi urcări interioare? Dar nu vorbesc, elevii mei nu le văd, numai dacă sunt bolnav sau am febră. Dar asta se întâmplă rar şi nimeni nu poate, niciodată, să determine starea mea interioară după aspectul meu. Şi, credeţi-mă, este de o mie de ori mai dificil decât starea voastră. Trebuie să avem control. La început, este foarte dificil şi apoi, este mai uşor. Dacă o persoană, ştie să spună, cu adevărat, care este problema, atunci o înţelegeţi. Dar asta nu vine în mod sistematic.

Din kab.tv, “prin timp”, 22.09.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Atunci când îi dau unui prieten un cadou, mă apropii de Creator, pentru că fac aceeaşi acţiune de dăruire pe care o face Creatorul în ceea ce priveşte dorinţa prietenului şi astfel eu îl cumpăr, aşa cum ne sfătuiesc Cabaliştii: „Cumpără-ţi un prieten”. Lucrez cu dorinţa lui de a primi şi nu mă uit la persoană. Nu văd o persoană în faţa mea ci doar dorinţa de a primi. Faţa şi caracterul său nu contează. Ce este important pentru mine este scânteia din el care tânjeşte către Creator. Trebuie să am un partener care are aceeaşi scânteie pe care o am şi eu, pentru a ajunge la Creator. Aşadar nu am altă alegere pentru că prietenul mi-a fost trimis din cer ca să îmi fie partener şi eu trebuie să îl accept şi să lucrez cu el.
Asta înseamnă că „Creatorul a pus mâna omului într-o soartă bună”. Asta înseamnă că El l-a adus la grup şi a spus: „Ia-l!” Aşadar l-am luat, deoarece pur şi simplu nu am altă alegere. Aici lucrează legi rigide ale naturii, ca în fizică: Trebuie să folosesc aceste forţe pentru a ajunge la rezultatul dorit.

Trebuie să conectăm cel puţin două scântei, două Reshimot, două tânjiri către Creator, dar scânteia prietenului, ca dealtfel şi a mea, sunt învelite într-o coajă groasă a dorinţei egoiste. Pot să penetrez şi ajung la această scânteie numai dacă îi cumpăr egoismul. Este foarte simplu: trebuie să ştiu de vrea şi să încep să îi dăruiesc cadou după cadou. Astfel îi mituiesc ego-ul şi el va înceta să mă mai respingă. Iar rezultatul va consta în faptul că scânteile noastre se vor apropia mai mult.

Scopul meu nu este prietenul, ci Creatorul! Şi, cu toate că pe moment intenţiile sunt total Lo Lishma (nu de dragul Ei), Lumina ne reformează. Lumina străluceşte asupra noastră şi începe să lucreze între noi. Dăruindu-i prietenului un cadou, nu numai că neutralizez ego-ul, dar şi evoc şi atrag Lumina Înconjurătoare care începe să opereze asupra scânteii mele şi a lui. Ca rezultat, scânteile noastre se apropie mai mult.

Dorinţele noastre egoiste se apropie şi ele mai mult. Vedem că ne putem produce plăcere unul altuia şi că ne putem satisface unu altuia chiar şi dorinţele corupte. Împreuna ne vom simţii mai bine şi lucrurile vor fi mai uşoare! Construim un centru prin eforturile noastre comune şi aranjăm totul în el şi ne servim unul pe celălalt. Merită. Totul ne este aranjat în acest fel pentru a ne facilita primul pas pe calea spirituală.

Lumea noastră nu a fost creată în mod artificial sau prin noroc. A fost creată ca rezultat al spargerii vaselor şi de aceea este aranjată astfel, pentru a ne permite să ne ridicăm din această stare specifică către lumea Ein Sof (a Infinitului). Avem toate mijloacele la dispoziţie şi trebuie doar să urmăm sfaturile Cabaliştilor.

Din pregătirea  Lecţiei zilnice de Cabala 12/11/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Poate exista situaţie în care cineva rămâne fizic într-un grup, vine la lecţii, participă la tot felul de activităţi şi evenimente, dar de fapt el a părăsit deja calea şi inima lui se află în alt loc….

Întrebare: Cum este posibil să ne păzim de acest lucru?

Răspuns: Numai printr-o atitudine umilă şi aplecând capul. Egoul arde în toată lumea şi de aceea, prima mea acţiune este anularea faţă de învăţător, lecţii şi grup. Mai întâi, eu nu sunt deloc cel mai înţelept om dintre studenţi, mai degrabă opusul, vreau ca ei să îmi determine drumul în viaţă. Pentru că dacă determin eu acest lucru, voi face exact ceea ce îmi spune ego-ul şi apoi nu mai sunt în grup. În momentul în care am părăsit „trenul”, mă aflu instantaneu sub dominaţia iubirii de sine.

În general, ai doar două „autorităţi”: grupul, care îl include pe Rav, prietenii, cărţile şi Creatorul, care compun o unitate completă; eu şi lumea.

Întrebare: Mă pot „supune” în afara mea, în exterior. Dar cum pot face asta intern? Ce să fac cu gândurile şi cu emoţiile mele? Le poate cineva atenua în grup?

Răspuns: Există două „scale”: Pe de o parte este grupul care atrage Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare) şi pe de altă parte este ego-ul şi lumea exterioară. Aşadar, ce este mai important pentru mine?

Cu siguranţă, nu pot să garantez ziua de mâine, dar dacă sunt folosite toate posibilităţile care se află în autoritatea mea, atunci pot să înclin balanţa în partea corectă. Nu există altă cale.

Întrebare: Dacă văd că grupul nu se potriveşte exact cu spiritul Bnei Baruch, cum mă pot eu subjuga prietenilor?

Răspuns: Încearcă să te „subjugi lor”, cu excepţia a ceea ce trebui să le adaugi.

Părinţi se supun copiilor lor, nu pentru că încep să le asculte opiniile. Mai degrabă supunerea, subjugarea lor provine din preocuparea şi grija pentru ei. O mamă îşi serveşte copilul numai cu ceea ce are nevoie şi nu ceea ce vrea. Copilul poate ţipa: „Dă-mi!” dar ea nu îi va da şi în acest fel îl serveşte cu credinţă.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/10/13, Scrieriel lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→