De-a lungul generaţiilor, cei care au fost angajați în partea internă a Torei, au traversat o auto-transformare, au lucrat de dragul Creatorului şi au realizat spiritualitatea.

Este imposibil să o realizezi singur, numai în cazuri particulare, acelora care li se acorda revalația de Sus, pentru un scop special. De aceea, cabaliştii au rămas mereu conectaţi cu prietenii lor, ca un singur om cu o singură inimă, în garanţie reciprocă.

Acest lucru a fost făcut, mereu, “în smerenie”. Chiar dacă fiecare a muncit în unitate pentru binele prietenilor, nu au arătat-o niciodată, în exterior. De cele mai multe ori, a fost invers, ei se afişau cu un profund dispreţ faţă de celălalt şi faţă de munca lor internă, așa cum era cazul cabaliştilor din Kotzk. Ei au acţionat în acest mod, ascunzând adevărata aspiraţie din inima lor şi astfel să poată să facă eforturi şi să avanseze.

Au fost alte grupuri care au studiat, s-au rugat şi au discutat lucruri împreună, de exemplu, studenţii lui Ramchal. Dar, erau atenţi când își dezvăluiau inimile lor celorlalţi, pentru a evita ca ceilalţi, chiar prietenii lor, să le ştie dorinţele interne ale inimii. La urma urmei, ei ardeau într-o asemenea intenţie puternică pentru scop, că nimeni nu avea forţa să o exprime în exterior, în cuvinte şi toată lumea era, în totalitate, axată pe senzaţiile lor interne.

După mulţi ani, mai recent, mai exact de la Ari, apoi Baal Shem Tov şi Magid de Mezeritch, atunci când mişcarea pentru folosirea Cabala în marile grupuri (hasidismul) a apărut, au început, progresiv, să vorbească mai mult despre munca interioară.

Deci, am ajuns în timpul nostru, când putem vorbi mult mai deschis, nu doar la noi, ci chiar să explicăm principiile muncii spirituale marelui public, pentru a trezi inima, mai mult, spre munca spirituală.

În acelaşi timp, noi trebuie să ne protejăm. Protecţia se face prin intenţii: cu cât inimile noastre sunt mai acordate la valul intern, cu atât vom deveni mai cufundaţi în el şi nu vom căuta să eliberăm aspiraţiile ascunse din inimile noastre.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 10.12.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Torah - Niciun comentariu→

Toate presiunile pe care le resimţim, micile izbucniri care fac să avanseze creaţia pe axa timpului, ne forţează să ne dezvoltăm progresiv, iar suferinţele teribile pe care le trăim, totul duce la iubirea de Creator, care vrea să ne facă să avansăm şi care nu funcţionează dacă nu luăm în considerare obiectivul. Providenţa Creatorului este o Providenţă deliberată şi nu ţine cont de diferite evenimente şi arată prin ce trecem.

Este imposibil să spunem că, Creatorul, forţa iubirii şi dăruirii, nu-şi face griji cu privire la cum ne simţim. În primul rând, El le simte şi mult mai mult decât noi, conform nivelului Său. Inadaptarea, lipsa echivalenţei de formă a creaturii cu Creatorul sunt resimţite ca o mare tristeţe la nivelurile superioare.

Totuşi, noi simţim doar rezonanţele slabe ale acestei dureri, în măsura în care noi putem să le simţim. Aşa cum dăruirea creşte sentimentul plăcerii de 620 de ori, la fel suferinţele se simt de 620 de ori mai puternic în nivelul superior, decât le simţim noi. Este vorba, de fapt, de o diferenţă infinită.

Creatorul este la un nivel superior în raport cu noi şi deci, inadaptarea noastră, deficitul nostru este estimat în raport cu el. În măsura în care, viitorul perfect este revelat la nivelul superior, putem deja să vedem lipsa noastră în starea actuală, neputinţa noastră, suferinţa noastră şi incapacitatea noastră de a justifica Creatorul, care acţionează faţă de noi ca bun şi binevoitor, numai prin iubire.

Este numai o problemă psihologică să determinăm că tot ceea ce simţim acum este vindecare şi ne trimite la adeziune. Apoi, toate problemele vor fi rezolvate, întunericul va deveni lumina credinţei şi amarul va deveni dulce. Nu avem nevoie de nimic altceva! De fapt, nimic nu se schimbă, doar modul în care determinăm starea în care suntem deja: aşa cum este spus: “şi veţi mânca ceea ce este vechi”.

Acum, suntem în Lumina Infinitului, într-o lume eternă, în starea fixă. Toate ascunderile sunt numai în noi, în percepţia noastră, în înţelegerea noastră, doar la nivelul nostru intern. Este suficient să schimbăm atitudinea noastră în interior şi să preferăm dăruirea primirii şi vom simţi că intrăm în lumea eternă şi perfectă în aceeaşi măsură. Ne vom da seama că lumea noastră era imaginară: deci, nu avem altceva de făcut, decât să corectăm percepţia noastră asupra realităţii.

Întrebare: Cum pot determina că, tot ceea ce mi se întâmplă, mă conduce la adeziune ?

Răspuns: Pentru a face asta, trebuie să accept mintea mediului, în loc de propria-mi minte. Un mediu este un grup, un profesor şi cărţile care trebuie să efectueze o astfel de schimbare în mine, pentru ca un nivel nou să se reveleze în mine, o stare numită Creator.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 22.12.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Pot eu să mă rog pentru mine dacă vreau, cu adevărat, să progresez în spiritualitate? Desigur că nu. Cum pot să fiu sigur că cer putere, o schimbare a stării de spirit, o schimbare a stării reale, astfel că va fi spre dăruire, pentru Creator?

Doar cerând pentru grup pot să fiu sigur şi să mă verific, ca în cuvintele unui cântec: “Pentru fraţii şi prietenii mei, voi vorbi despre pace”. Asta înseamnă că eu cer pentru grup, pentru prieteni şi pentru că sper să ajungem la cererea corectă şi pentru plăcerea Creatorului. Este ordinea corectă: de la iubirea pentru fiinţele create, la iubirea pentru Creator. Graţie iubirii pentru fiinţele create, pot să văd şi să fiu sigur că mă orientez corect şi că nu sunt dezorientat, nici nu mă mint. Astfel, prin iubirea de fiinţe create, trebuie să mă concentrez pe iubirea de Creator. Este imposibil să ajung la Creator fără trecerea prin iubirea de fiinţe create. De aceea a avut loc spargerea şi a fost creată lumea noastră spartă.

Altfel, nu am putea niciodată să dăruim Creatorului, deoarece El ne este ascuns. Dacă El ar fi revelat, am alerga la El ca un hoţ care aleargă în faţa mulţimii strigând “Hoţul”” Eu aspir la El ca o sursă de plăcere şi nu aş vrea să mă conectez la El, decât pentru propriul meu interes. Dar, pentru că El este ascuns, nu am unde să merg şi nici măcar nu ştiu cine este Creatorul.

Este motivul spargerii vaselor şi, din întreaga lume spartă, mi s-a dat o mică parte numită grup. Dacă practic în mod corect în grup, încercând să mă conectez la el ca la Creator, atunci, pot să mă verific mereu şi să fac ce trebuie făcut. În final, ating stadiul de a pune în practică: scopul înţelepciunii Cabala şi adăugarea ei practică, care este educaţia integrală.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 23.12.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Sufletul este singurul şi unicul vas (Kli) în care ne simţim ca un tot unic. În lumea spirituală, nimeni nu se simte separat deoarece noi toţi resimţim unitatea, simţim rezultatul sumei conexiunilor.

În acesta, noi ne pierdem în mod individual, fiecare din noi se găseşte exact în unitatea totală şi este un sentiment indescriptibil. Nu trebuie să vă temeţi că vă pierdeţi, deoarece aici noi dobândim o existenţă eternă şi perfectă şi nu o existenţă mizerabilă egoistă, temporală şi pierdută.

Mai mult, din lumea eternă, glorioasă şi infinită, vom vedea coconul nostru şi pe cei care există încă, în interior, ca într-un vis, tinzând ca orbii să exploateze pe toată lumea în propriul detriment şi fără a înţelege asta. Fiecare vrea să tragă pătura pe sine şi crede că prin asta va obţine ceva bun dar, la finalul încercărilor, nu va câştiga decât suferinţă.

Deci, cum este posibil să ieşim din acest cocon? O facem numai prin intermediul grupului. În ce măsură este posibil să începem a face ceva? Pentru asta, ne este dată o stare foarte interesantă, existenţa în corp. Prin urmare, sentimentul nostru interior poate fi o dată în cocon, în corpul nostru egoist şi în exteriorul coconului, în exteriorul corpului nostru, într-o stare altruistă.

Oamenii care există deja, cu sentimente în afara coconului egoist, pot încă să trăiască fizic în lumea noastră, deoarece corpul nostru nu are nici o legătură cu lumea spirituală. Este vorba, pur şi simplu, de o entitate fiziologică, o componentă imaginară care ne este desenată ca existentă dar, în esenţă, această entitate este total imaginară şi nu există. Fizicienii au vorbit, de asemenea, despre asta şi nu doar cabaliştii, ştiinţa se apropie treptat de acest lucru.

Cu alte cuvinte, cabaliştii pot exista simultan în lumea superioară, într-o formă spirituală şi în lumea materială, în corpul fizic, aducând imaginea materială care apare în lumea noastră, ca să ne lase impresiile lor, pentru a învăţa senzaţiile lor, percepţiile şi experienţa pe care ei au primit-o ieşind din lumea noastră spre lumea superioară. Ei ne spun cum au muncit într-un grup, împreună cu el, au învăţat principiile fundamentale ale stărilor grupului şi, cu ajutorul lui, treptat, au trecut în lumea superioară.

Trebuie să folosim sfaturile lor, recomandările lor şi instrucţiunile de urmat, aşa cum urmăm ghiziii care arată calea. Deci, noi îi numim revoluţionari, pionieri şi îi urmăm. Dacă ei nu aveau asta, nu am fi ştiut cum să organizăm un grup, într-o formă precisă, în lumea noastră. Dar, chiar dacă grupul este organizat în forma corectă, nu este întotdeauna suficient.

În plus, trebuie să fim implicaţi în studiul lumii superioare şi a legilor cooperării reciproce de iubire şi de dăruire care există, cu dăruire deasupra primirii, cu depăşirea constantă a înclinaţiei noastre rele. Pe de altă parte, trebuie, de asemenea să fim implicaţi în diseminarea externă astfel ca, celelalte părţi ale sufletului unic colectiv, să ne urmeze, până ce vom realiza adeziunea completă, ne vom uni, ne vom conecta, până ce vom atinge o astfel de stare, care va fi similară Creatorului, în toate caracteristicile.

Din Congresul virtual de la Moscova, “Unitate fără frontiere”, a doua zi, 14.12.2013, Lecţia 4

Filed under: Diseminare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Naţiunea israeliană l-a așteptat pe Mesia în timpul exilului. Cum ar trebui să muncim cu aceleaşi lipsuri care se dezvăluie la oamenii din zilele noastre?

Răspuns: Trăim într-o generaţie care aşteaptă totul, mai puţin Mesia. Trăim într-o generaţie care nu vrea decât materialism şi materialul ne absoarbe.

Generaţia noastră începe să dezvăluie dominaţia corporalităţii şi în această generaţie, este revelată dorinţa care are ca scop cea mai rea şi cea mai de jos existenţă de bază, total lipsită de sens. Plecând de la acest punct, cel mai de jos, în această lume, putem descoperi şi începe cu adevărat drumul de întoarcere spre scopul creaţiei. Chiar dacă noi coborâm de-a lungul drumului, aceste coborâri sunt, deja, adaosuri ale Luminii care ne arată cât îi suntem de opuşi…

Baal HaSulam spune în “Introducere în cartea Zohar, Articolul 63”: Prin urmare, în generaţia noastră, deşi esenţa sufletelor este cea mai rea și de aceea nu ar putea să fie selectate pentru Kedusha, ele sunt cele care completează Partzuf al lumii şi Partzuf al sufletelor, față de Kelim şi munca se termină numai prin acestea.

Asta pentru că acum, când vasele de NRN sunt finalizate şi toate Kelim de Rosh, Toch, Sof sunt în Partzuf, măsuri pline de Lumină în Rosh, Toch, Sof sunt acum extinse  tuturor celor care le merită, adică NaRaN complete. Prin urmare, numai după completarea acestor suflete inferioare se pot manifesta Luminile cele mai înalte, și nu înainte.”

Vasul trebuie să fie la fel de adânc ca mărimea Luminii care se îmbracă în el.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 19.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Torah - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce Lumina Înconjurătoare este atrasă atunci când dau un cadou prietenilor?

Răspuns: Deoarece eu dau un cadou prietenului nu pentru că vreau să-l însel, să-l seduc, să obţin anumite avantaje simple, pământeşti de la el, ci doar pentru binele obiectivului spiritual.

Punctul din inimă este important pentru mine şi eu lucrez plecând de la dorinţa sa de primire pentru a satisface dorinţa sa de a primi, adică, îi dau un cadou. Dar, o fac deoarece este important pentru mine să ajung la Creator, El este cauza a tot (1). Pentru asta folosesc ego-ul meu (2) şi ofer un cadou ego-ului prietenului meu (3).

Pot influenţa ego-ul său cu un cadou, dar influenţez punctul său din inimă prin Lumina care Reformează (4). Nu pot să influenţez punctul său din inimă, este o scânteie de sus, o parte a divinităţii de sus. Dar, Lumina Înconjurătoare nu influenţează deoarece, începând prima mea acţiune, fac acest calcul, că atingerea Creatorului este mai importantă pentru mine decât satisfacerea propriului meu egoism. De aceea fac toate aceste etape, chiar dacă aş prefera să rămân pe canapeaua mea şi să nu fac nimic.

Prietenul meu începe să se întrebe: De ce fac asta pentru el? Dacă studiem împreună, aş putea să-I spun direct că, intenţia de a dărui este pentru avansarea noastră spirituală, deoarece eu îi aduc un cadou pentru a cumpăra un prieten şi cu ajutorul său, să revelez Creatorul. Şi, când prietenul este trezit de cuvintele mele, cadourile mele şi Lumina Înconjurătoare, va face, de asemenea, un calcul, că este mai important să atingă Creatorul (5).

După multe daruri (unul nu este suficient), “cumpăr” prietenul. În viaţa obişnuită, fără a adăuga importanţa Creatorului, noi “seducem” o persoană şi egoismul său, oferindu-i un cadou. Prin urmare, ea începe, de asemenea, să-mi arate avantaje, pentru a mă ajuta, ca de obicei: “Tu îmi dai, eu îţi dau”. Sau avem interese comune şi ne ajutăm reciproc, realizând dorinţele noastre egoiste: mergem la pescuit sau jucăm fotbal împreună.

Totuşi, acest sistem este foarte special pentru mine, deoarece Creatorul, începe să influenţeze prietenul, punctul său din inimă. De acolo, punctul său din inimă se trezeşte şi el este obligat să facă aceleaşi acţiuni faţă de mine. El trebuie să le facă! De la punctul său din inimă, egoismul său este influenţat (6) şi cu el, îmi oferă cadouri (7). Se pare că, el efectuează acelaşi ciclu de acţiuni faţă de mine.

Deoarece noi muncim în aceste “cicluri”, facem ca punctele noastre din inimă să se apropie. Ele încep să lucreze pe aceeaşi lungime de undă, atât de aproape, încât sunt ca sub o pătură (8). Şi apoi, datorită Luminii Înconjurătoare, “pătura” se transformă într-un ecran  (Masach) (9). Este o lege inexorabilă. Un om poate plânge mii de ani, dar, până ce nu a completat legile, acesta nu va funcţiona. Dacă cerinţele legii sunt îndeplinite, atunci succesul este garantat. Este numit:” Legea este fixă şi nu poate fi încălcată”.

Trebuie să înţelegem că, existăm în natură în sistemul său de legi. Trebuie doar să învăţăm aceste legi în întregime şi să ştim unde am realizat omisiuni, până ce obţinem rezultatul dorit.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 11.12.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem învinge Klipa Canaanului?

Răspuns: Klipa Canaanului este lipsa de respect pe care o simţim faţă de mijloacele avansării spirituale. Ea se dezvăluie după ce o persoană a decis să înceapă munca spirituală şi să iasă din Babilon, adică ego-ul central. Acest ego se relevă în acest timp ca ego-ul personal.

Ego-ul se defineşte ca forţa de repulsie pe care o simţim cu privire la prietenii din grup care aspiră la unitate şi garanţie reciprocă. Când începem să muncim asupra unităţii, repulsia pe care o resimt pentru fiecare prieten se numeşte ego. Este, deja, ego-ul unei persoane care lucrează asupra ei însăşi. Dar, primul ego care a fost revelat în Babilon este un ego individual, personal care simt că trebuie să plece. Mă simt rău, incomod. Nu sunt sigur că este încă ego, dar vreau pur şi simplu să părăsesc spargerea, viaţa spartă în care nimic nu funcţionează.

Mă simt dezorientat. Turnul Babel simbolizează clarificările iniţiale atunci când ne dăm seama că, dacă ne conectăm, ne vom simţi bine, la fel ca în educaţia integrală.

Klipa Canaanului este forţa egoistă care apare la o persoană ca o lipsă de respect faţă de munca spirituală, profesor şi grup. Ea este pregătită să se conecteze doar cu Creatorul: este scopul său. Ea vrea să continue munca individual, prin ea însăşi, şi nu are nevoie de grup. Ea vede chiar profesorul ca o sursă de informaţii.

Aceasta este întreaga noastră muncă. Totul începe cu Iosif, care este personajul cel mai important, adică atributul care uneşte (Ossef) pe toată lumea în acest punct. Nici prietenii, nici grupul sau profesorul nu cer respect sau nu au nevoie de vreun tratament special. Este necesar doar să ne concentrăm în mod corect pentru a atinge Creatorul, ca o unitate militară de elită care funcţionează conform acestui principiu, conform acestor valori.

Toată lumea trebuie să înţeleagă faptul că, indiferent cât de mult ne minţim pe noi înşine, măreţia Creatorului şi scopul nu pot fi mai mari decât mijloacele, care sunt profesorul, grupul şi studiul.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 16.12.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Nu există coincidenţe în viaţă, deoarece evoluăm într-un sistem de forţe. A existat o ruptură şi acum, descoperim rezultatele sale, care trebuie să fie revelate.

Numai prin munca noastră putem determina ritmul revelării lor şi modul în care vom fi pregătiţi atunci când vom primi toate aceste date, Reshimot sparte (reminiscenţe).

Dacă suntem pregătiţi pentru dezvăluire, vom accepta în mod voluntar, deoarece dezvăluirea ne permite să ne ridicăm deasupra, de fiecare dată. Dar, dacă nu suntem pregătiţi pentru asta, vom simţi revelarea Reshimot ca o coborâre, ca stări rele şi neplăcute. Asta poate fi sub forma problemelor cu prietenii, lumea, sau chiar catastrofe şi războaie.

Modul în care Reshimot sunt revelate depinde de noi, dar ele trebuie să se dezvăluie, întrucât spargerea s-a întâmplat deja şi acum, totul se dezvăluie în raport cu asta.

Pentru moment, o persoană trebuie să înţeleagă că totul este conform planului, dar o persoană are o şansă să se pregătească ea însăşi pentru asta şi să sfinţească noile stări; adică să le accepte sub forma “Eu voi grăbi” (Ahishena), ca stări bune. Pregătirea sa determină dacă înţelege că, tot ceea ce se întâmplă este pentru binele său şi, dacă va depăşi imediat toate obstacolele, se va ridica deasupra şi va continua ascensiunea. Apoi, ea va fi fericită de ceea ce apare în fiecare moment, indiferent ceea ce este revelat.

Ea nu se teme de viitor, deoarece ea însăşi s-a pregătit pentru asta: ea are un grup, o conexiune cu Creatorul. Ea a pregătit vasul şi acum, nu are decât să descopere lipsurile, Reshimot sparte. Ea întreabă: Unde sunt ? adică, “Mă trezesc în zori”. Asta înseamnă că ea aşteaptă Reshimot sparte pentru a le face faţă şi a urca muntele Domnului.

Astfel, ea nu se plânge în legătură cu evenimentele din prezent, ea este pregătită să accepte totul şi înţelege că acest lucru trebuie să fie revelat, deoarece părţile sufletului său spart se dezvăluie. Ea nu trebuie să regrete trecutul, chiar dacă mulţi regretă trecutul lor, resimţind disperare, suferinţă, fiind dezamăgiţi şi torturându-se: De ce am făcut asta, de ce am eşuat ? Ei privesc în urmă şi regretă erorile pe care le-au făcut în viaţă.

O persoană nu înţelege că a fost o revelaţie predeterminată a Reshimot şi nu contează ce s-a întâmplat, s-a întâmplat. Ea trebuie să o accepte ca venind de la „Nu este nimeni în afară de El”, de la unicitatea Providenţei Superioare. O persoană merge să lucreze dimineaţa, trebuie să muncească din greu toată ziua, ca „dacă eu nu sunt pentru mine, cine va fi ?” Dar seara, atunci când se întoarce la ea, trebuie să spună:” Nu este nimeni în afară de El”, dacă a lucrat sau nu. Creatorul a aranjat totul, ceea ce înseamnă că, nu contează dacă ea se găseşte în aceeaşi stare seara.

Deci, nu putem regreta trecutul. Este modul în care trebuie să fie şi totul este predeterminat. Nu contează dacă am făcut eforturi sau nu, nu eu decid rezultatul. Se pare că, trebuie să ne facem griji cu privire la viitor şi trebuie să ne pregătim. Dar, din nou, tot ceea ce trebuie să fie revelat, va fi, cu siguranţă revelat, deoarece trebuie să revelez toate părţile sufletului meu. Dar, totul depinde de mine: de cum accept dezvăluirea şi dacă sunt pregătit sau nu.

Am nevoie să binecuvântez tot ceea ce se dezvăluie, cum este spus: „Sunt bucuros de răul care se dezvăluie!”

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 18.12.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum să nu cădem în mândrie, atunci când m-am anulat în fața unui prieten? Şi cum să mă port atunci când prietenii mă felicită, astfel încât lauda să nu întrerupă munca spirituală?

Răspuns: Este posibil, într-adevăr, să distrugi un prieten prin laudă. De cele mai multe ori, eu vorbesc studenţilor cu puţină tachinare, ironie şi uneori, nepoliticos. Uneori, resping anumite persoane, ţinându-le un pic la distanţă, nu îmi permit să mă apropii de ei şi ei de mine. De asemenea, există oameni care se comportă în acest fel faţă de mine sau faţă de alţi prieteni.

Întreaga idee este în intenţie: pentru ce o facem.

În cazul în care, în acest fel, prietenii încep să fie aroganţi, atunci trebuie să rezolvaţi această problemă între voi, discutând în cercurile atelierului. Recomand să vă comportaţi numai în acest mod. Tot ceea ce se acumulează în voi, ce nu puteţi rezolva personal, trebuie să fie introdus în ateliere.

Organizaţi o discuţie fără a vă referi la un prieten în mod special, dar puneţi întrebarea într-o astfel de formă, încât problema va fi clară pentru toată lumea. Dacă, după aceasta, comportamentul prietenului nu se schimbă, aduceţi subiectul într-un atelier în câteva săptămâni şi, puţin câte puţin, persoana va înţelege ce se întâmplă cu ea.

Nu văd alt mod de a influenţa o persoană şi a-i explica ce este imposibil de explicat în mod direct. Nu avem dreptul să facem acest lucru, numai prin atelier. Este o ocazie incredibilă care ne este dată într-un grup. De aceea, noi existăm în această lume în care suntem toţi, încă, într-o stare egoistă “de dragul meu”, putem negocia o interacţiune altruistă şi astfel, să avansăm

Din Congresul virtual de la Moscova, “Unitate fără frontiere”, prima zi, 13.12.2013, Lecţia 1

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

“Fiţi puternici, aveţi o inimă curajoasă, voi toţi care nădăjduiţi în Domnul” (Psalmul 31:25)

Cu cât mai mult avansăm spre lumea spirituală şi dobândim experienţă, cu atât ne simţim mai slabi.  Descoperim că nu suntem capabili de nimic. De ce este spus că aveţi nevoie de “fiţi puternici şi aveţi o inimă curajoasă, voi toţi care speraţi în Domnul?”

Cum este posibil dacă, dimpotrivă, o persoană îşi dezvăluie neputinţa? Ea vede că nu este capabilă în orice acţiune să facă faţă, nu poate să depăşească toate perturbările. Dacă ea avansează cu adevărat, atunci, ca rezultat, ea relevă că este în întregime, făcută din egoism şi nu-şi face calcule decât pe această bază, în fiecare moment ea alege ceva mai avantajos. Dar, niciodată nu a făcut calcule “în exterior” bazându-se pe Creator, de dragul dăruirii. Ea este incapabilă.

În final, începem să realizăm că este imposibil să facem schimbări, aceasta este doar prin mediu. Avem libertatea de alegere în alegerea unui mediu mai puternic de fiecare dată, acela care ne va afecta mai puternic, mai precis, ne va influenţa într-un mod mai concentrat şi ne va împinge, ne va trage şi ne va organiza mai corect, orientându-ne spre obiectiv. Puterea cu care mediul ne împinge înainte este în creştere, la fel ca şi precizia direcţiei. Adică, mediul se îmbunătăţeşte atât cantitativ, cât şi calitativ.

Baal HaSulam, Shamati 225 “A se ridica” : Nu se poate ridica deasupra cercului său. Prin urmare, trebuie să ia de la mediul său. Şi nu este alt sfat, doar prin multă muncă şi Tora, adică, a atrage Lumina care Reformează, care va permite corectarea înclinaţiei rea. Aceasta se realizează doar prin intermediul mediului.

Prin urmare, condiţia pentru primirea Torei este voinţa persoanei pentru unitate. Adică, ea a realizat, deja, acest rău şi a înţeles că nu va fi în măsură să facă ceva, fără conexiune. Toată speranţa ei, viitorul, viaţa, sunt în acest cerc pe care ea îl construieşte în jurul ei.

De aceea, trebuie să înţelegem că, datorită diseminării, conectăm un enorm cerc, puternic, masiv în jurul nostru. Puteţi fi un erou în calitate şi în cantitate. Forţa grupului nostru este în calitatea sa şi de aceea, putem stabili o conexiune cu Creatorul prin aceasta, prin vârful piramidei. Ne specializăm în acest domeniu, spre deosebire de toţi ceilalţi, pentru care acest subiect este obscur şi nu va fi niciodată clar.

Dar, dacă ne conectăm la Creator, “bazându-ne pe El” din micul nostru cerc, atunci “aveţi o inimă curajoasă” datorită marilor cercuri. Asta necesită, în egală măsură, “un erou în cantitate”, care este diseminarea largă ce ne face să avansăm.

Noi nu suntem în măsură să avansăm prin noi înşine, ci doar în funcţie de un mare cerc care ne înconjoară, care ne va permite să ne extindem tot mai mult. În mod similar, o persoană trebuie să fie în interiorul acestui cerc, mediul, grupul, grupul este într-un cerc mai larg. Este mediul pe care trebuie să-l construim prin noi înşine: cerc după cerc. În măsura în care noi ne ocupăm de public, el ne va împinge precum copiii pe care-i obligă părinţii să avanseze în viaţă, să o organizeze. Astfel, cercurile pe care le formăm în funcţie de diseminarea noastră largă a educaţiei integrale, ne vor face să avansăm.

Astfel, eroul în calitate şi eroul în cantitate se unesc. Suntem îndreptaţi spre Creator, “voi toţi care nădăjduiţi în Domnul”. Şi, “fiţi puternici şi aveţi o inimă curajoasă”, cu ajutorul cercului larg extern. Să sperăm că vom fi în măsură să realizăm aceste două condiţii – doi “eroi”.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 17.12.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→