Ascunderea feței devine un Kli pentru descoperirea Creatorului. În lipsa acestei perioade de pregătire, o persoană nu ar avea cu ce să simtă această descoperire. Este imposibil să-L descoperi pe Creator doar pentru că vrei acest lucru acum. Cum poți avea o dorință dacă nu treci prin stadiile de căutare, clarificare, presiune și neputință în încercarea de a-L descoperi pe Creator; adică să descoperi caracteristica dăruirii și iubirii, pe care vrei să o dobândești dar nu poți.

Este imposibil fără o căutare ca aceasta și chestiunea principală este că trebuie să fii într-un mediu care te îndreaptă spre scop tot timpul. Și chiar dacă nu te conectezi la scopul corect, nu-l vezi și ești confuz, totuși ești în mod constant și permanent în căutarea lui. Și astfel calea se stabilizează din ce în ce mai mult; este stabilizată din mai multe căi și cărări și restrânsă din ce în ce mai mult într-o singură cale. În cele din urmă, scopul începe să fie mai clar, să se reveleze ca imperativ. Astfel ajungi la o stare în care există un scop în fața ta; este o misiune clară. Scopul mai înalt devine mai clar, și același lucru se întâmplă și cu scopul tău. Muncești deja printr-un acord să te apropii de el, să-l descoperi și să-l conștientizezi.

Este imposibil să te descurci fără acest stadiu pentru că anume prin el noi adunăm Kli-ul pentru a-L simți pe Creator, pentru a simți spiritualitatea. Există 125 de trepte pe această cale și fiecare treaptă include multe căi, stări, urcări și căderi, integrări infinite de Sefirot unele în altele.

Nu simțim schimbările care au loc în noi atât de mult acum deși, împreună cu acest lucru, trecem printr-o multitudine de stări. Ca un copil care se joacă și aleargă după părinții lui, care nu vede și nu simte că există o lume mai mare în jurul lui cu o multitudine de activități și evenimente unde se întâmplă mereu ceva. El trăiește în mica lui lume.

La fel și noi ne aflăm într-un fel de Klipa  care ascunde de noi adevărata realitate. Dar când acumulăm experiență, adică învățăm să facem acțiuni care sunt din ce în ce mai mult direcționate către scop, potrivit posibilităților care sunt invocate pentru noi de o supraveghere superioară, atunci ne mărim din ce în ce mai mult orizonturile noastre, adică ne mărim Kli-ul care absoarbe, și atunci începem să simțim o lume mai largă cu toate sistemele care se află în ea.

Astfel apare maturizarea în viața materială, și este fix la fel în viața spirituală. Numai în viața spirituală expansiunea depinde de abilitatea și disponibiltatea noastră de a tolera dăruirea, Lishma, adică, abilitatea de a acționa nu pentru mine, ci pentru toți. Și apoi, de la acest pentru toți trecem la pentru Creator, așa cum este spus: De la iubirea creației la iubirea Creatorului. Astfel trecem prin stadiile dezvoltării.

Din pregătirea Lecției Zilnice de Cabala, 05.12.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce trebuie să citim Cartea Zohar?

Răspuns: O folosim ca un mijloc de progres spiritual în grup. Mai întâi, dorinţele de primire se manifestă într-un anumit grup de persoane. Dorinţele sparte, se uită una la cealaltă în forma lor fizică, ceea ce permite stabilirea unui prim contact. Ei se adună într-un grup şi studiază Cartea Zohar.

Un fel de dorinţă spartă “aspiră” la cele care sunt superioare. Studiile şi analiza comună corectă a nivelului superior, sub îndrumarea unui profesor, declanşează schimbări viitoare în prieteni. Ei încearcă să obţină vasele liniei drepte, apoi Luminile vaselor circulare vor fi gata să intre în ele. Până acum, Lumina iese din cercuri şi merge departe în golul dorinţelor lor, sub forma Luminii Înconjurătoare, până ce ele se transformă într-o linie dreaptă.

Acesta este, de fapt, obiectul studiului nostru. Când se întâmplă, vom studia aceleaşi texte şi Luminile care trec din stările externe în cele interne şi se schimbă din  vasele circulare în vase în linie dreaptă, în vasele noastre corectate modificate.

Astfel, Cartea Zohar este un remediu special pe care-l folosim fără să avem o idee clară despre modul în care ne influenţează. Totuşi, nu este important deoarece funcţionează mereu.

Întrebare: De ce Zohar este mai puternic, în acest context, decât Tora?

Răspuns: Cartea Zohar este mai puternică decât Tora, deoarece stilul său şi forma sa sunt din perioada care a urmat distrugerii Templului. Înainte, poporul din Israel era la nivelul de Mochin de Haya, adică la finele corecţiei personale. Apoi, au căzut de la această înălţime în ascundere. În consecinţă, cabaliştii erau în starea spartă şi, în acelaşi timp, ei s-au ridicat mai presus de toate.

Ei au descoperit această diferenţă între cele două “extremităţi” ale realităţii, între lumea Infinitului şi lumea noastră. Copiii lui Israel au căzut  adânc în egoismul cel mai dur atunci când cabaliştii grupului Rabbi Shimon erau în vârf. Prin urmare, diferenţa dintre ei şi poporul lui Israel s-a extins de la minus infinit la plus infinit.

Mai târziu, de-a lungul exilului până la realizarea sa completă, vasele poporului Israel au trebuit să se amestece cu celelalte naţiuni şi le-au adus scântei spirituale.

Tora este diferită. Moise a scris Pentateuh plecând de la nivelul corecţiei finale. El era deasupra întregii lumi, dar restul naţiunilor nu era în aceeaşi stare ca el în acel moment. Oamenii doar părăsiseră Egiptul, starea numită „Egipt” nu este încă spargerea. În Egipt se revelează, pur şi simplu, o mică stare nu toată distrugerea în timpul căreia sfinţenia se amestecă cu impuritatea, „întoarcerea” în sus, permiţând astfel oamenilor să-şi corecteze defectele şi „să se umfle ca drojdia”. Datorită faptului că oamenii nu au atins aceste stări, Moise nu putea revela, nici explica, întregul proces de corectare în Pentateuh. El a arătat doar ce s-a întâmplat până atunci.

În general, fiecare etapă le include pe celelalte. O parte şi întregul sunt egale. De aceea, Tora include totul, dar ea este prezentată într-un mod care este imposibil de folosit într-o măsură deplină pentru corecţia sufletelor. Nu se poate extrage din Pentateuh Lumina care Reformează sufletele sparte, deoarece exodul din Egipt s-a întâmplat înainte de spargere. Doar o mică parte din aceasta este revelată, ea a permis conectarea „strămoşilor” (GAR) apoi inima lor a fost îngreunată şi, în final, a dat naştere „fiilor” (triburile lui Israel) numai după ce exodul din Egipt a avut loc.

După aceste evenimente au urmat perioadele celor două Temple şi ultimul exil.

Astfel, Cartea Zohar este scrisă pornind de la o stare total diferită cu diferenţa maximă între înălţimea celor 125 de etape şi ruptura finală a fiilor lui Israel. Nu intrăm în detalii, nici în condiţiile spirituale ale acestei epoci. Tot ceea ce este important acum, este că această carte corespunde, în totalitate, cu ceea ce este încorporat în natură.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 19.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Conexiunea este realizată prin anularea totală a fiecărui individ la un zero complet. Dar, care este diferenţa dintre această situaţie şi psihologia obişnuită?

Răspuns: Diferenţa este foarte simplă: În faţa cui ne anulăm? Eu mă anulez în faţa celorlalţi şi ei se anulează în faţa mea şi apoi? Este singura condiţie pentru a revela forţa Luminii.

Auto-anularea tuturor înaintea tuturor creează un loc neutru în centrul cercului, în care nu mai funcţionează nici o forţă egoistă. Este locul dorinţei noastre mutuale generale, deoarece ea ne conectează şi neutralizează ego-ul nostru. Stabilim noua realitate în acest loc, un nou spaţiu în care descoperim forţa superioară.

Toate dorinţele noastre sunt concentrate în centrul cercului, unde există forţa dorinţei, conexiunea, auto-anularea, unitatea şi garanţia reciprocă. Pe de o parte, este spus că nu există spaţiu gol şi că există, mereu, o anumită calitate, o anumită forţă. Dar aici, în centru, nu este nimic.

Un loc este numit dorinţă. Aici este concentrată dorinţa noastră colectivă, dar este ca şi cum ar fi anulată, deoarece nici unul dintre noi nu vrea să folosească propria lui dorinţă, vrea doar să dăruiască celorlalţi. Astfel, creăm un nou loc special, într-o dimensiune diferită, o înălţime diferită.

Începem din Malchut, apoi Zeir Anpin, Bina, Hochma până ce vom atinge Keter, vârful lui Yod. Aceasta înseamnă că, prin cele zece eforturi pe care le-am făcut (Yod înseamnă şi numărul zece în ebraică), ajungem la punctul lui Yod în care se dezvăluie Creatorul. Aici este esenţa centrului grupului, unde construim, prin eforturile şi anularea noastră, un nou spaţiu, o nouă dimensiune cu atribute speciale. Acesta este locul unde se poate revela forţa superioară.

Aşadar, doar după spargere şi corectare primim un mijloc, un vas, în care Creatorul se dezvăluie. Altfel, este imposibil să-L revelăm, deoarece nu avem un senzor pentru a-L descoperi, nu avem niciun simţ natural pentru a-L simţi.

El apare doar atunci când Îl vom stabiliza în acest fel: suntem toţi egoişti, dar vrem să mergem dincolo de ego-ul nostru şi ne anulăm înaintea tuturor. Noi toţi dorim ca, în scopul de a fi asemenea Creatorului, să dobândim forma Sa şi atributele Sale. Astfel, noi creăm o nouă stare în centrul grupului numită uter, Shechina. Doar prin anularea noastră reciprocă putem crea un spaţiu nou, cu atribute noi, într-o nouă dimensiune care nu exista înainte în Malchut de Ein Sof (Infinit). Acest loc necesar pentru revelarea Creatorului nu apare decât acum, graţie eforturilor noastre.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 02.01.2014, Lecţie pe tema: “9 etape”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Există o luptă constantă în grup: a fi sau a nu fi împreună. Un membru poate fi într-o stare de urcare şi un altul într-o stare de coborâre şi unul îl influenţează mutual pe celălalt. Dar, trebuie să rămânem conectaţi, să ne strângem şi să ne întărim, indiferent de ce, în ciuda tuturor obstacolelor, interne sau externe, care constituie „carnea” nivelului următor.

Obstacolele externe provin de la persoanele care ne sunt aproape sau departe şi din lumea întreagă. În general, este vorba despre tot ceea ce se întâmplă la nivelurile mineral, vegetal şi animal ale naturii şi fiinţele umane. Totul funcţionează asupra noastră ca vasele noastre externe şi totul ne aparţine.

Pentru a adera la punctul nostru din inimă, îndepărtăm hainele, carnea, caracteristicile individuale şi lăsăm doar punctele goale în inimă, ignorând restul şi aşa aderăm la celălalt. Apoi, vom câştiga formele pe care le-am respins anterior: această lume.

Nu este altă alegere. Este vasul nostru şi noi trebuie să-l folosim. La finalul corecţiei, lumea întreagă, tot ceea ce percep, simt şi văd, va deveni un corp. Toate acestea se întorc la mine sub forma diferitelor obstacole şi trebuie să mă conectez, în ciuda interferenţelor.

Într-o stare de coborâre, adică ascundere, prietenii par nepoliticoşi şi severi şi nu am nici un chef de a mă conecta. Într-o stare de urcare, adică dezvăluire, ei îmi par perfecţi şi vreau să-i îmbrăţişez şi să nu-i mai las. Apoi, cad din nou în ascundere şi îmi este teamă: În ce fel de grup am căzut? Trebuie să fug cât mai curând posibil.

Astfel, urc şi cobor constant. Astfel îl văd prin atributele mele din interiorul vaselor. Mişcarea între urcări şi coborâri determină nivelul meu superior. Dacă accept urcările şi coborârile în acelaşi mod şi nu îmi fac griji de starea în care sunt, cât timp ader, sunt conectat în garanţie reciprocă, încercând să mă menţin cât mai mult timp posibil atât în urcare, cât şi în coborâre, eforturile mele vor construi următorul nivel în această amplitudine.

Când vreau să rămân conectat la prieteni în timpul urcării şi coborârii, este o stare numită dorinţă arzătoare sau întărire deoarece vreau, cu adevărat, să mă conectez. Atunci când vom termina măsura eforturilor noastre şi vom depăşi toate obstacolele, acţiunea luminii va avea loc în faza finală care va umple conexiunea dintre noi şi va comprima garanţia noastră reciprocă.

Aici, va trebui să luăm în calcul problema distanţei: există un motiv pentru a continua munca şi pentru a fi dezorientat. Toate acţiunile în această lume sunt foarte speciale. Trebuie să înţelegem şi să realizăm că, garanţia reciprocă este punctul de conexiune în care ne aflăm deja pe aceeaşi scară care vine din şi urcă în lumea Infinitului.

Ne dezbrăcăm de tot prin eforturile noastre reciproce şi nu lăsăm decât punctele noastre din inimă şi începem să ne conectăm. Acum, încercăm să facem asta deasupra tuturor obstacolelor, atunci când suntem împreună şi mai ales atunci când ne îndepărtăm unii de alţii şi simţim că suntem împrăştiaţi peste tot, separaţi de distanţă şi lipsa conexiunii.

Trebuie să facem tot posibilul pentru a depăşi toate aceste interferenţe. Deci, ne reunim în congrese şi evenimente speciale pentru a resimţi ce înseamnă să fii împreună atunci când nu există distanţă între noi. Se pare că testăm în ce măsură distanţa fizică acţionează asupra noastră şi cum putem stabili starea care nu produce schimbări în sentimentul nostru şi în conexiunea reciprocă dintre noi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 31.12.2013, Lecţie pe tema: Pregătire pentru Congres

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Modalitatea de a ieşi din criză (ego-ul nostru) înseamnă că metoda educaţiei integrale este alcătuită din nouă faze, etape sau lecţii.

Faza 1: Introducerea noţiunii de garanţie reciprocă, atunci când înţelegem că unitatea este un lucru minunat

Faza 2: Depăşirea rezistenţei ego-ului cu ajutorul unui mediu solid.

Faza 3: Clarificarea centrului grupului, „sfera de zmeură”. Centrul grupului nu este doar o atitudine pozitivă faţă de prieteni şi dorinţa de a se ajuta reciproc. Sfera de zmeură înseamnă că încetez să mă comport cu alţii în mod personal. Asta înseamnă că, părem a fi liberi de înfăţişarea noastră exterioară, de piele, corp, oase, toate caracteristicile noastre interioare înnăscute, lăsând numai scânteia, Reshimo (reminiscenţa spirituală). Nu rămâne din fiecare decât Reshimo, adică spiritualitatea interioară a fiecăruia, dorinţa sa de conexiune.

Nu mai văd chipuri. Dacă le văd, trebuie să muncesc asupra mea pentru a nu le mai vedea. Prietenii mei sunt determinarea şi eforturile lor pentru a ajunge la conexiune. Este singura parte spirituală, Reshimo spart care este dezvăluit şi eforturile prietenului pentru a realiza conexiunea, adică pentru a-l aduce la starea corectată în ciuda acestui Reshimo.

Deci, noi nu vedem nici un chip acum, nici un caracter personal, nici sex, comportament sau obiceiurile pe care oamenii le pot avea. Dacă mă identific mereu cu diferenţe în relaţiile dintre prieteni unul faţă de altul, atunci nu este grup. În grup, toată lumea este egală, adică nu văd diferenţe între ei. Toţi prietenii par ca Reshimot şi eforturile pentru a ajunge la conexiune.

Acolo începe a treia lecţie a sferei de zmeură. Ea se termină atunci când lumea se conectează într-un singur concept, se ridică deasupra lor, atingând conexiunea şi descoperind în ea soluţia pe care nimeni înainte nu a avut-o. Este ceea ce numim „întreg” superior. Deja este un pas înainte în care Keter inferior devine Malchut superior.

Această stare este numită sfera de zmeură în care toate scânteile, Reshimot s-au topit şi au fuzionat precum picăturile de apă care se contopesc într-o mare picătură.

Am văzut un reportaj despre o staţie spaţială unde nu era gravitaţie şi unde era o scurgere. Astronautul a pus o găleată acolo şi când a scuturat lichidul, a căzut ca o enormă picătură cosmică, o rază de o jumătate de metru, care a fost menţinută împreună de tensiunea suprafeţei şi forţele de cooperare mutuală moleculară care unesc toate moleculele. Noi suntem în spaţiu, anulând toate forţele noastre şi construind o sferă de unitate. Desigur, noi trebuie să ne susţinem în permanenţă, deoarece există interferenţe care vin, constant, pe drumul spre unitate.

Noi luptăm pentru unitatea noastră, deoarece dorim să continuăm să trăim, deoarece sfera noastră de zmeură este la începutul scării spirituale.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 02.01.2014, Lecţie pe tema: „9 etape”

Filed under: Diseminare, Educatie, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Începem să construim imaginea unei fiinţe umane în „sfera de zmeură” şi nu ne oprim. Este corecţia noastră. Centrul grupului care este stabilit prin eforturile noastre şi participarea noastră reciprocă şi care este numit garanţia reciprocă, devine punctul final pe scara spirituală pe care vom începe să urcăm.

Din momentul în care devenim mai puternici, vom fi în măsură să înţelegem şi să facem mai mult. Apoi, vom avea mai multe oportunităţi pentru a efectua munca corporală şi spirituală în umanitate, adică să fim „lumina pentru naţiunile lumii”. Lucrul cel mai dificil este să ajungem la această extremitate a scării de la care vom începe ascensiunea noastră spirituală. Este punctul în care se produce lupta. La fiecare nivel cădem în starea „Shimon de la piaţă”, adică nivelul corporal, nivelul animal şi din acest punct trebuie să ne naştem.

Această stare nu este opusă ascensiunii spirituale, care este o stare benefică, starea Faraonului care vă dă o senzaţie de sclavie şi răscumpărare. Este vorba, mai degrabă, despre o cădere în asemenea profunzime, încât ne simţim total deconectaţi de liniile de dreapta şi stânga, bine şi rău şi deteriorăm tot drumul la baza scării. Este starea prin care începem mereu şi astfel revenim la noţiunea de sferă de zmeură, de unitate a grupului. Putem urca la cel mai înalt nivel şi să cădem sub sfera de zmeură şi trebuie să ne ridicăm din nou la ea.

Este primul nostru punct de unitate care va exista mereu în orice stare, chiar în starea cea mai de sus. De la mingea de zmeură, vom intra în starea Ibur (concepţie), starea Yenika (alăptare) şi Mochin (minte).

Întrebare: Cum putem să ne imaginăm sfera de zmeură?

Răspuns: Singurul lucru pe care ar trebui să-l ştim este că ea se referă la faptul de a fi împreună, în garanţie reciprocă, condiţia pentru a primi Tora, adică pentru a chema Lumina care Reformează, în scopul de a deveni ca un singur om într-o singură inimă. Asta înseamnă că ar trebui, mereu, să o dorim şi să o cerem şi Lumina va veni.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 02.01.2014, lecţia privind:”9 etape”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: În primul semestru am simţit că ceva se petrecea în mine, în al doilea semestru am participat activ la muncă, apoi am descoperit că, de fapt, nu înţelegeam nimic şi nu aveam nici un sentiment, cu excepţia fricii de a mă pierde. Și deși ascult lecția de dimineață, de fapt nu o aud.

Răspuns: Voi, la fel ca mulţi alţi studenţi, traversaţi o perioadă de pregătire internă unică, pentru noua stare. Deci, nu vă constrângeţi, asta va trece. Brusc, o trezire va veni şi veţi începe să simţiţi ceva complet nou. Nu va fi, încă, intrarea în lumea spirituală, dar va fi deja un anumit tip de senzaţie spirituală.

Ideea este că, programul intern este gata să se schimbe în noi. Este în curs de perfecţionare tot timpul şi totul se petrece ca într-un calculator: schimbaţi un nou software şi apoi, va trebui să faceţi „un restart”, „un nou demaraj” pentru a trece de la un nivel de muncă la altul.

Este exact ceea ce se petrece în voi acum. Desăvârşirea interioară de adaptare la program şi la lumea spirituală se realizează în voi şi în curând, veţi începe să simţiţi mai mult.

Starea de confuzie,de gol, de lipsă de înţelegere şi de anarhie revine destul de des, altfel nu aţi putea avansa. Asta se întâmplă tuturor, dar, puţin câte puţin, vă veţi obişnui.

Din congresul virtual de la Moscova, „Unitate fără frontiere”, a doua zi, 14.12.2013, Lecţia 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce nu reuşesc să păstrez sentimentul de unitate, “sfera de zmeură” care continuă să dispară?

Răspuns: Nu este grav dacă ea dispare. Trebuie să privim la interesul acţiunilor noastre şi, dacă pot adăuga un efort, sunt mai fericit că ea s-a piedut decât dacă o aveam deoarece, ce am este deja al meu. Dacă mă opresc chiar şi pentru o secundă în starea în care am ajuns, începe să putrezească.

În momentul în care încep să profit de starea mea, înţeleg că este o plăcere egoistă. Dacă apreciez schimbările stărilor, adică nu viteza, ci acceleraţia, viteza crescută a schimbărilor, atunci este o plăcere corectă. Dacă apreciez, pur şi simplu, starea în sine, atunci este deja o coajă.

Precum în fizică, un corp care se deplasează la o viteză constantă ce poate fi foarte ridicată este considerat ca fiind staţionar şi, pentru mine, nu este în mişcare. Nu poate fi considerat ca fiind în mişcare decât dacă accelerez schimbările. Deci, dacă viteza voastră creşte, puteţi fi fericiţi şi este o bucurie corectă. Este ceea ce numim “bucuria unei mitzvah”, deoarece adăugaţi constant, adică creşteţi tot mai mult dorinţele spre corectare.

Mai mult, nu trebuie să vă bucuraţi de o stare constantă. Trebuie să avansaţi ca un om bătrân care este aplecat, constant în căutarea unei deficienţe pentru a accelera viteza sa.

Întrebare: Cum putem păstra sfera de zmeură?

Răspuns: Sfera de zmeură nu poate fi păstrată decât prin efortul grupului şi cu ajutorul Forţei Superioare. Constant, trebuie să ne jucăm cu această sferă, ca şi cu un aluat în timpul coacerii matza, fără să ne putem opri din frământare, nici măcar o secundă, până ce o veţi pune la cuptor. Ea nu poate fi frământată mai mult de 18 minute: cele nouă Sefirot ale Luminii Directe şi cele nouă Sefirot ale Luminii Reflectate şi apoi, imediat în cuptor!

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 02.01.2014, Lecţia privind “9 etape”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatura trebuie să fie inclusă între două sisteme pentru a se dezvolta şi a exista: coajă (Klipa) şi sfinţenie (Kedusha). De aceea există lumile ABYA de sfinţenie şi ABYA de impuritate, aşa cum este spus: Dumnezeu le-a creat una în faţa alteia. Sufletele sunt la mijloc şi, cum ele trec prin faze de dezvoltare, sunt influenţate alternativ de sisteme de puritate şi impuritate.

Prin urmare, cei care sunt hrăniţi de sistemul Klipa sunt numiţi morţi şi cei care sunt hrăniţi de sfinţenie sunt numiţi în viaţă. Astfel, influenţa lumilor ajută sufletele să se dezvolte în permanenţă, între viaţă şi moarte.

Ne dezvoltăm treptat, de la simpla dorinţă de a trăi o viaţă corporală materială, la dorinţa unui nivel spiritual. În viaţa spirituală, suntem independenţi de corp; ne ridicăm deasupra şi începem să simţim un nivel de viaţă diferit. Apoi, este viaţă atunci când suntem sub influenţa forţei de dăruire şi este moarte atunci când suntem sub influenţa forţei de primire. Asta ne învaţă cum să transformăm toate forţele intenţiei de a primi, plecând de la înclinaţia rea, la înclinaţia bună. Astfel, stabilim viaţa noastră spirituală.

Trebuie să înţelegem ce înseamnă aici principiul “Dumnezeu le-a creat una în faţa alteia”: dacă o dorinţă este evocată în noi, cealaltă dorinţă cade şi invers. Cele două sisteme nu pot funcţiona simultan. Astfel, ele funcţionează alternativ, conform planului superior care este în Lumea Atzilut.

Sistemele BYA de sfinţenie şi BYA de impuritate ne ajută să avansăm împingându-ne înainte. Dacă avansăm prin sistemul BYA de impuritate ne dezvoltăm “în timpul său” şi, dac[ avansăm prin sistemul BYA de sfinţenie, grăbim dezvoltarea noastră care este numită “voi grăbi”.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.01.2014, “Scrierile lui Baal HaSulam”

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Singura noastră problemă este stabilirea unei conexiuni potrivite. Pentru moment, nu suntem conectaţi deloc, dar când conexiunea  devine mai puternică şi mai precisă, vom avea nevoie să ştim cum să o realizăm.

Să presupunem că am milioane de şiruri de caractere de alăturat şi tu dispui de milioane de şiruri de alăturat şi trebuie să ştim cum să le unim corect, care şir se conectează la altul, în ce frecvenţă şi când, în ce ordine şi secvenţă.

 Esenţial este a se simţi importanţa obiectivului. Garanţia reciprocă este  sentimentul interior care ar trebui realizat, ce determină starea interioară a noii realităţi. Nu este doar un punct de conexiune între noi, se lărgeşte apoi şi devine un punct al noii realităţi. De aceea, avem nevoie de sentimentul importanţei care ne dă atât de mult şi care susţine şi favorizează punctul garanţiei reciproce, care devine mai târziu garanţia reciprocă între mine, care include întreaga lume şi Creator.

Este importanţa obiectivului, importanţa grupului şi importanţa prietenului. Trebuie să precizez constant lucrurile, să ştiu ce am nevoie în scopul de a creşte ideea de garanţie reciprocă la un moment dat: ce este redundant, adică ce nu am nevoie.

Importanţa muncii trebuie să fie mare şi noi trebuie să o evocăm în fiecare prieten.

În cele din urmă, ne întoarcem spre măreţia grupului care trebuie să impresioneze pe toată lumea într-un mod diferit, aprinzând gelozia, pasiunea, o dorinţă de respect, de control, cu alte cuvinte, folosind toate mijloacele pentru a ne încuraja şi a ne agita. Astfel, toată lumea ar trebui să muncească asupra tuturor. Garanţia reciprocă începe atunci când văd că este responsabilitatea mea ca prietenul meu să fie într-o stare de spirit bună fiind printre noi şi apoi, această garanţie reciprocă se dezvoltă tot mai mult.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 31.12.2013, Lecţie privind pregătirea pentru congres

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→