“Introducere în Cartea Zohar”, articolul “Tora şi rugăciunea”, punctul 183: Prin urmare, nu trebuie să intre în casa adunării dacă nu i-a consultat pe Avraam, Isaac şi Iacov, deoarece toată rugăciunea noastră este de a completa ceea ce încă lipseşte în Divinitate după corecţiile ce au fost făcute aici, până acum. Astfel, trebuie întâi să cunoaştem şi să extindem toate corecţiile care au fost deja corectate în Sfânta Divinitate şi apoi, vom cunoaşte ceea ce trebuie încă, să le fie adăugat.

În general, întrebarea se pune: Care este diferenţa dintre Malchut de Atzilut, Malchut de Ein Sof şi Malchut al corectării finale, care este numită Schechina? În principiu, nu există nicio diferenţă între aceşti termeni. Integrarea mutuală a sufletelor, unul în altul, se transformă în realitate într-un tot unic şi se găseşte tête-à-tête cu Creatorul, este aceeaşi creatură spirituală care este numită Schechina, Malchut. Dacă vorbim de conexiune, de corectare, atunci totul se rezumă într-un singur concept.

Cum trebuie să “iau sfatul cu Avraam, Isaac şi Iacov”? Dacă nu mă aranjez conform “celor trei linii”, atunci eu nu sunt pregătit să ridic rugăciunea mea sau să primesc un răspuns. Avraam, Isaac şi Iacov sunt “linia dreaptă”, “linia stângă” şi “linia mediană” pe care trebuie să le organizez în mine. Asta înseamnă că “fac faţă stâlpului”.

Există o regulă generală conform căreia este necesar să te rogi în faţa stâlpului. Desigur, asta nu înseamnă o coloană de marmură. “Un stâlp” simbolizează linia mediană. Trebuie să ne aşezăm în această stare deoarece fără asta, nu există nimic de făcut. Altfel, nu putem să dăruim sistemului superior, deoarece nu suntem în aceeaşi frecvenţă cu el, adică, nu suntem orientaţi în direcţia în care este posibil să dăruieşti.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 20.01.2014, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate, Torah, Zohar - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Studiul celor zece Sefirot, partea a 3-a, capitolul 1, articolul 6: Astfel, Masach (ecranul) care atinge superiorul ca urmare a încorporării celui inferior în el, se numeşte fereastră, deoarece nu există Dinim în asta, ci numai un motiv de iluminare, ca o fereastră.

Inferiorul penetrează în superior şi îl trezeşte şi cere să primească Lumina de la cel de mai sus, creând astfel o fereastră în superior. Cer superiorului să-mi transmită această Lumină şi este ca şi cum aş face o gaură.

Nivelul superior funcţionează ca un amplificator electric cu o mare rezistenţă la intrare. Este foarte important că eu nu influenţez amplificatorul şi nu mă aduc în el, ci îl operez numai prin acţiunea mea. Eu nu conectez sistemul meu la sistemul său, ci dau semnalul meu la semnalul lui.

Astfel, amplificatorul trebuie să aibă o înaltă impedanţă la intrare. În trecut, amplificatoarele erau construite din lămpi cu diode cu rezistenţă puternică şi nu din tranzistori. Atunci, puteţi fi siguri că nu afectaţi sistemul în nici un fel, nici nu efectuaţi schimbări în sistem, decât doar pentru a-l opera.

În acest mod sunt făcute nivelurile spirituale. Totuşi, trebuie să depăşim această mare rezistenţă. Munca noastră este de a depăşi în acest mod dorinţa de primire, pentru a anula rezistenţa şi de a înscrie doar dăruirea mea în ea. Tehnologia ne permite să facem asta, conectând semiconductori. În munca spirituală, am nevoie de Lumina Hassadim pentru a anula rezistenţa.

Lumina Hassadim simbolizează dorinţa mea de dăruire pură, fără a conecta întregul sistem la sistemul superior. Vreau doar să inserez dăruirea mea pură în superior, deci anulez imediat toate limitele şi fac o “fereastră” în ea prin care ating superiorul.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 20.01.2014, Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi avut vreodată sentimentul că nu avem timp să ajungem să facem ceva?

Răspuns: Sentimentul “că nu avem timp” nu este potrivit pentru mine. Eu sunt deja o persoană în vârstă care ştie cât timp a rămas. Vreau să văd, pur şi simplu, o organizaţie adunată (reunită) în mod clar, care este conectată la mase şi la Creator şi care începe să muncească serios. Este vorba despre o organizaţie numită “Statul Israel”.

În acest caz, Statul Israel nu este un concept geografic. El se compune din diferite blocuri funcţionale interconectate, din care o parte funcţionează în scopul de a se menţine atât fizic, cât şi spiritual.

Partea care este conectată la Creator este numită Kohanim (preoţi) – Cohen. Partea care furnizează baza ideologică o reprezintă Leviţii. Partea care furnizează baza materială este poporul. Şi împreună, toate sunt legate pentru a se conecta la întreaga lume exterioară şi au multe legături cu masele, cu toate ţările şi cu întreaga omenire. Astfel funcţionează totul.

Dacă aş putea, cel puţin, să văd un prototip al unei astfel de organizaţii, s-ar putea să nu mai fiu atât de grăbit. Deşi se conturează deja, nu este suficient, nu există un contact clar cu marele public, nu există încă un contact cu Creatorul.

Contactul cu partea de jos şi contactul cu superiorul sunt interdependente şi noi suntem la mijloc. Cu cât ajungem să ne apropiem de marele public cu succes, cu atât vom avea nevoie în mod corect de Creator prin urmare, vom primi ajutor de Sus.

“Secretele Cărţii eterne”, kab.tv, 19.08.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Torah - Niciun comentariu→

Întrebare: Când ajunge un om să realizeze că tot ce se întâmplă în viaţa sa vine de la Ceator?

Răspuns: Un om ajunge să vadă, aşa cum este scris: “Nu există nimeni în afară de El”, atunci când se va ridica la nivelul de credinţă completă şi este gata să muncească fără nevoia de a primi un răspuns sau reacţie din partea Creatorului. Va înceta în a mai aştepta un răspuns în Kli-ul său de primire pentru a fi convins că toate acestea vin de la El. Doar atunci va merita ghidul superior.

Aştepţi până când vezi cu adevărat Creatorul ca făcând totul si poţi dovedi că totul este bun şi corect şi într-un final eşti uşurat de orice dubiu. Cu toate acestea, acest câştig va fi simţită în ego, aşa că nu vei putea niciodată să îl ai. Pur şi simplu nu înţelegi ce reprezintă calea. Trebuie să descoperi din ce în ce mai mult că este imposibil să avansezi prin simţurile şi intelectul materiei ci prin forţa dăruirii şi prin anularea totală a sinelui.

Dacă vei renunţa la tot ceea ce ai în momentul acesta, atunci vei ajunge la nivelul spiritual care înseamnă anularea acestei vieţi. Pe lângă necesităţile corpului animal, tot restul vieţii merge spre anularea totală.

Descoperi că “Nu există nimeni în afară de El” după ce construieşti acest singur Creator în tine.

Anularea se realizează într-un grup. Mă arunc în mâinile prietenilor pentru a avea ei grijă de mine. În grup simt că există  un sistem şi că îi pasă de mine.

Întrebare: Dar dacă mă arunc în mâinile prietenilor şi de fapt sufăr?

Răspuns: Dacă suferi este un semn că nu te-ai aruncat în mâinile lor. Mă predau bucuros! Sunt bucuros că nu îmi folosesc sentimentele şi intelectul deoarece am prieteni, un profesor şi Creatorul! Nu exist de unul singur. Pot doar să mă lipesc de ei şi asta este totul. Ei sunt capul iar eu sunt doar operatorul, corpul lor. Orice dorinţă au, eu am grijă de ea.

Asta se numeşte adeziune. Vreau să exist aşa. Şi atâta timp cât mi se adaugă mai mult egoism, tot tipul de probleme şi o îngreunare a inimii, eu aspir să ader la ei chiar şi mai mult. Asta nu înseamnă că mă eliberez de orice responsabilitate pentru a-mi face viaţa mai uşoară. Fac asta pentru că vreau să ader la ceea ce este superior – pentru ca superiorul să îmi fie cap iar eu corpul. Voi primi de la el toate ordinele, toate instrucţiunile.

Nu întreb Creatorul când va fi revelat. Nu am nevoie să îl descopăr pe El. Vreau să mă anulez pe mine şi nu să îl descopăr pe El.

Dintr-o discuţie în timpul mesei 1/17/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă cineva este obişnuit să ne vadă la televizor sau pe un ecran de calculator, ce l-ar face să treacă la o fază activă şi să vină la congres în februarie? La urma urmei, se simte bine acasă, chiar dacă este de acord cu ceea ce aude.

Răspuns: Fără îndoială, este mai confortabil acasă. În acest caz, totul depinde de libera voastră alegere. În primul rând, aveţi ocazia de a veni la congres? Dacă totul a fost aranjat de sus pentru ca răspunsul să fie da, dacă banii, timpul, sănătatea şi alte condiţii care nu depind de voi vă dau această posibilitate – atunci sunteţi obligaţi să veniţi.

Este altceva dacă, să spunem, nu aveţi posibilitatea să cumpăraţi un bile. Prietenii noştri se adună din toată lumea, inclusiv din colţurile cele mai îndepărtate. De exemplu, călătoriile din America de Sud sau din Australia sunt foarte costisitoare. Pentru unii este o sumă aproape prohibitivă, dar vin.

Aici intră în joc libertatea de alege. Dacă vi s-a dat o şansă şi nu veniţi, atunci aţi respins pur şi simplu şansa care v-a fost dată de Creator pentru a vă apropia de El, pentru a ajunge la o uniune cu El. La urma urmei, este scris: ”Eu, Domnul locuiesc în mijlocul poporului Israel”.

Dacă o astfel de posibilitate nu v-a fost dată, dacă în faţa voastră există obstacole insurmontabile, care chiar nu depind de voi, atunci veţi avea aceeaşi conexiune directă, fiind de cealaltă parte a ecranului, dar numai cu condiţia ca, din diferite motive, să fie exact aşa, chiar imposibil să veniţi

Într-un fel sau altul, vouă vă este atribuită analiza. Am primit deja zeci de scrisori cu întrebări similare şi nu am răspuns aproape niciodată, este libera alegere a persoanei. Ea trebuie să ia această decizie. Uneori, există probleme de nerezolvat, de obicei legate de sănătate. În acest caz, îmi asum responsabilitatea şi trimit un răspuns.

În esenţă, trebuie să înţelegem că acolo se află libera alegere. Dacă puteţi veni, atunci trebuie şi, dacă nu sunteţi în măsură, Creatorul a dispus în acest mod pentru ca, stând acasă, să primiţi mai mult decât de la participarea fizică. Poate că impresia externă pe care aţi fi simţit-o la congres, participând fizic ar fi fost atât de negativă, că v-ar fi aruncat într-o parte. Poate că aceasta ar fi intrat într-o contradicţie ireconciliabilă cu gusturile voastre, cu obiceiurile şi aşa mai departe. Oricum, cu toate acestea,  o persoană trebuie să ia această decizie pe cont propriu. Este suficient să profite de această ocazie pentru că, acum, ea poate face un adevărat progres pe drum.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 19.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, “Două puncte”, Articol 121…cum este scris: “Aceasta este poarta Domnului; cei drepţi vor intra prin ea”.

Totuşi, înainte de a fi recompensat inversând dorinţa de primire în noi, prin Tora şi Mitzvot, în primire în scopul de a dărui, există încuietori puternice pe aceste porţi ale Creatorului, deoarece atunci au rolul opus: să ne îndepărtăm de Creator.

Este rolul lor, ca un flirt, pentru a tachina dorinţa, pentru a se mări şi pentru a se aprinde tot mai mult astfel că doreşte tot mai mult. Deficienţa este crescută prin respingere şi astfel, ajungem la o dorinţă suficient de puternică să treacă prin uşă.

De aceea forţele de separare sunt numite “închideri” deoarece ele blochează porţile de abordare şi ne îndepărtează de Creator.

Dar, dacă le depăşim pentru ca să nu ne afecteze, răcind iubirea Lui în inimile noastre, închiderile devin uşi, întunericul devine Lumină şi amarul devine dulce. Mai presus de toate închiderile primiţi un grad special în providenţa Sa şi ele devin deschideri, grade de realizare a Creatorului. Şi, aceste grade pe care le primim deschideri, devin coridoare de înţelepciune.

Cu ajutorul acestor mişcări, respingerea şi apropierea de uşă şi, din nou repulsia şi apropierea, noi ne umflăm pentru a avea forţa de a trece. Şi apoi, închiderile devin deschideri. Desigur, prima deschidere este cel mai greu de traversat.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.01.2014, Scrierile lui Ball HaSulam

Filed under: Fara categorie, Lectia zilnica, Munca spirituala, Zohar - Niciun comentariu→

În procesul său de dezvoltare, creaţia trece prin trei stări de bază.

Prima fază este lumea Infinitilui. Forţa Superioară, Creatorul, a făcut creaţia perfectă. Perfecţiunea nu poate fi divizată în mai multe faze; ea este unificată. Asta reiese din gândul creaţiei, din care creaţia şi Creatorul sunt la acelaşi nivel.

Perfecţiunea asociată cu faza iniţială  se transformă în faza a treia, faza finală de dezvoltare, doar după ce trece prin faza a doua. În acest proces creaţia coboară din Lumea Infinitului prin cinci lumi; coboară 125 de trepte care o separă de Creator. Gradual creaţia se distanţează din ce în ce mai mult şi aşa dezvoltă senzaţia de “independenţă”. Într-un final ajunge în această lume: cea mai rea, cea mai distanţată condiţie faţă de Creator. Prin această separare creaţia poate simţi că există independentă.

În acest punct începe corecţia, o urcare din această lume prin lumile spirituale înapoi în Infinit. Deci omul, Adam, începe să se dezvolte în noi; nu corpul ci sufletul se dezvoltă gradual în timp ce obţine similaritate de foma cu Creatorul, puterea de a dărui şi iubirea pentru aproapele său.

“Aproapele” este în afara dorinţei noastre de a primi; către el noi dezvoltăm iubirea. Această senzaţie este deasupra cunoaşterii, deasupra emoţiilor şi intelectului nostru dar şi deasupra percepţiei noastre asupra realităţii. Prin a iubi aproapele înţelegem şi simţim că el este inclus în noi. Ne apropiem de el până când obţinem această iubire.

Iubirea pentru aproape ne urcă înapoi în Infinit către starea de finala corectare.

Lumea întreagă intră în acest proces. De ce? – pentru că nimeni nu controlează această tendinţă.

De-a lungul a mii de ani nu ne-am gândit la această avansare internă; am mers pur şi simplu înainte conduşi de dorinţele noastre. Până acuma, nu a fost niciodată o contradicţie între dezvoltarea generală şi impulsurile noastre naturale. Avansarea noastră s-a potrivit şi s-a completat cu aspiraţiile noastre egoiste.

Ca şi rezultat am ajuns la capitalism şi într-o perioadă scurtă de timp am făcut un salt egoist în ştiinţă şi tehnologie, ajungând să ne afundăm în criză.

Dezvoltarea noastră egoistă ajunge la un sfârşit. Natura noastră începe să se “rotunjească”, să se integreze şi dezvoltă noi legi pentru noi. Înainte obişnuiam să profităm de alţii pentru a câştiga bani şi pentru a avea succes; acum această abordare se prăbuşeşte. Condiţiile mediului în care trăim se schimbă; putem să ne continuăm drumul doar dacă ne adaptăm acestor noi condiţii.

Deci în percepţiile şi senzaţiile noastre, în procesul nostru de luare a deciziilor trebuie să ne conformăm naturii: “rotunzi”, întregi şi compleţi. Fără asta nu vom înţelege ce se întâmplă şi nu vom avea atitudinea corectă. Dacă nu ne vom supune, întotdeauna vom lua decizii greşite.

Aceasta este situaţia în care ne aflăm acuma şi de aceea Cabala ne este revelată. Suntem la începutul stării conştiente din faza a doua de dezvoltare. Coborârea noastră din Infinit spre această lume este completă; perioada de pregătire în această lume este gata, începem corectarea acuma, revelarea răului şi ascensiunea spre Infinit.

Din partea a 4-a a Lecţiei Zilnice de Cabala, Scrierile lui Baal HaSulam.

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Pentru a deveni integraţi în ceilalţi şi pentru a sparge imensa rezistenţă de la intrare trebuie obligatoriu să ne anulăm. După asta putem să ne furişăm în sistem ca un virus. Este foarte greu să te aperi de un virus pentru că viruşii ştiu cum să devină invizibili sistemului defensiv al corpului.

Fiecare dintre noi va simţi şi va reprezenta grupul ca un zero complet. Va trebui să ne anulăm la maximum . Aşa ar trebui să concurăm unii cu alţii. Cine se poate anula mai mult. Fiecare ar trebui să se străduiască în munca asta şi să trezească şi pe alţii.

Gupul va deveni din ce în ce mai conectat cu cât fiecare dintre noi se va anula mai mult. Când această includere mutuală va ajunge la nivelul cel mai de jos, ne vom transforma într-un întreg şi imediat vom simţi prima conectare cu Creatorul. Atâta timp cât ne-am anulat forma noastră egoistă şi suntem gata să fim lut în mâinile Maestrului, forma Creatorului va fi manifestată în noi.

După care mai mult egoism va fi adăugat şi din nou va trebui să ne anulăm. Aşadar muncim până când ne transformăm într-un întreg fără formă şi suntem pregătiţi pentru orice, asta reprezintă să devenim lut în mâinile Maestrului. Şi din nou vom obţine forma Creatorului, mai exactă, mai precisă şi ÎL vom cunoaşte şi mai mult.

Creatorul va începe să ne domine şi ne va umple cu proprietăţile Sale. Va îmbrăca toate gândurile şi dorinţele noastre şi va da forma Lui acestora. Când vom atinge prima oară această stare, doar formă Superioară va fi prezentă în materia noastră.

În drum către această stare, unele părţi vor fi de acord cu asta, în timp ce alţii nu vor fi de acord. În acest fel progresul nostru se desfăşoară: De bază este includerea mutuală, care se realizează doar prin anularea de sine în faţa celor cu care vrei să te incluzi.

Din Pregătirea pentru Lecţia Zilnică de Cabala 1/21/14

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere la Cartea Zohar, Articolul 28: … la început același corp este adus la viață, ceea ce reprezintă dorința excesivă de a primi, fără nicio constrângere, doar cum a crescut din hrana lumilor impure…

Și apoi ne angajăm la un nou tip de muncă – să aducem toată această dorință exagerată de a primi la forma de dăruire. Atunci este vindecată pentru că acum a obținut echivalența de formă.

O iluminare unică revitalizează dorința de a primi cu scopul de a primi ca și  inima de piatră, și totul din dorința de a primi există ca materie numai pentru că Lumina o ține. Yesh mi Yesh (existență din existență) păstrează și vitalizează Yesh mi Ayin (existență din absență). Nu ne putem descurca fără acest aparat intravenos. Până la urmă, dacă l-aș fi închis, aș fi pierdut doința și nu aș fi fost capabil să o corectez. Și, în schimb, acest lucru m-ar fi împiedicat să ader la Creator cu totul.

Întrebare: Deci, cum corectăm dorința?

Răspuns: Pentru asta nu avem nevoie de nicio acțiune cu partea materială. Nu suntem în stare să o ucidem sau să o readucem la viață, deși folosim acești termeni pentru a descrie ceea ce se întâmplă. Dorința, așa cum a fost și rămâne, se află în mâinile Creatorului care dă viață la tot: răul și binele.

De-a lungul întregului proces, nu facem acțiuni reale în creație. Mai degrabă, numai în ceea mă privește, aleg părțile care se revelază în fața mea. Nu intrăm în creația însăși. Este imposibil să oprim influența Luminii asupra dorinței, așa cum este imposibil să oprim Pământul. Aceste informații coboară la mine de la un nivel superior, și la nivelul meu trebuie să le accept, să învăț de la ele, să le aleg și să analizez relația mea cu privire la ele. Anume prin asta, mă contruiesc pe mine însumi. Nu avem nevoie de mai mult de atât.

Există o alegere și o varietate largă de posibilități în fața mea, tot felul de dorințe diferite pentru a primi și pentru a dărui, care nu sunt noi. Totuși, se descoperă și se dezvoltă din ce în ce mai mult, și asta este așa pentru ca eu să determin relația mea în raport cu tot ceea ce se dezvoltă pe calea corectă. Cu asta, înțeleg și simt mai mult, și astfel îl construiesc pe Adam din mine însumi.

Creatorul nu schimbă acțiunea originală, și nici noi nu acționăm asupra a ceva. Totul este revelat numai cu privire la persoana care percepe. Creația este neschimbată. Există Infinitate, și tot timpul perdeaua este, câte puțin, dată la o parte sau lăsată la loc, în drumul spre Ea. Totuși, prin asta ajungem la nivelul Creatorului. Acest joc este de ajuns pentru ca noi să creștem la înălțimea Superiorului, să fim conștienți și să-L înțelegem și să fim cu adevărat asemănători Lui.

Apare întrebarea: Există altceva pe lângă ceea ce văd și schimbările interioare? Asta nu ne este cunoscut nouă.

Fără să schimbăm nimic în creație, creștem, îmbunătățindu-ne ustensilele de percepție, exersând, și corectându-ne numai și numai pe noi înșine. Până acum, ni s-a permis să credem că noi schimbăm lumea. Totuși, această abordare nu mai funcționează. De la acest stadiu încolo, un singur lucru funcționează: asemănarea noastră cu ceea ce se descoperă. Și aceasta este o metodă nouă.

Din partea a patra a Lecției Zilnice de Cabala, 15.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

În vasul întreg, totul este conectat împreună: lipsuri, lacune, ameliorări şi realizări. Totul este conectat într-un întreg şi inclus într-un întreg: primire şi dăruire, sentimentul de adâncime a vasului şi înălţimea Luminii. Dar, când vasul este spart şi separat în părţi mai mici, atunci fiecare parte primeşte o caracteristică unică ce îi este tipică. Deci, toată lumea simte propriile dificultăţi şi suferă datorită spargerii, dar fiecare în felul său.

Trebuie să încercăm să vedem în fiecare prieten că suferinţele pe care le trăieşte sunt cele pe care le suportă pentru toată lumea. Fiecare primeşte o parte a vasului, povara colectivă: cineva primeşte un lucru şi al doilea primeşte altceva şi aşa mai departe. Şi fiecare poartă ceea ce primeşte pentru toţi, un purtător al unui anumit tip de deficienţă. Astfel spargerea ne separă unii de alţii.

Prin urmare, nu trebuie să vedem problemele fiecăruia ca probleme şi dificultăţi personale, ci ca probleme şi dificultăţi comune. El doar le poartă în spate, adică, a primit instrucţiuni de sus să poarte această povară. Iar un altul a fost ales să poarte o povară şi al treilea o alta şi aşa mai departe. De aici, trebuie să schimbăm atitudinea noastră cu privire la prieteni şi să apreciem munca lor în clarificarea şi corectarea problemelor colective. În final, trebuie să realizăm o stare în care să vedem fiecare persoană, bărbat sau femeie, ca un purtător al unei deficienţe specifice a lumii întregi.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 20.01.2014, Atelier

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→