O persoană nu trebuie să rămână la stadiul anterior, ci trebuie să intre imediat în nivelul următor și să se obișnuiască cu o astfel de schimbare de stări. Dacă ne oprim la o anumită stare, nu este bine. Toate schimbările sunt spre bine; cel mai important lucru este acela că trebuie să existe schimbări.

Este scris (Isaiah 2:3): Pentru că din Zion trebuie să meargă înainte legea, adică să plece din starea precedentă, chiar dacă este cea mai bună. Acest lucru este valabil chiar dacă este vorba despre o cădere dintr-o stare superioară, de la bucurie la tristețe. Asta nu este important, numai că trebuie să fie pe cât de multe schimbări posibil pentru că ele determină frecvența avansării.

Noi avansăm mereu, pășind cu piciorul stâng sau cu cel drept; astfel este făcută mișcarea. De aceea, cel mai important lucru este să nu stai într-un picior în același loc, ci să te miști tot timpul: de la linia stângă la cea dreaptă sau de la cea dreaptă la cea stângă. Cel mai important este să ieși din starea precedentă și să intri într-un nou nivel de conexiune.

Urcările și coborârile au loc mereu. Ei spun că Profetul din Lublin i-a spus studentului său care se plângea de urcările și căderile constante că, într-o dimineață, el a trecut prin 400 urcări și căderi. Nu este necesar să gândim că le-a numărat, el a știut pur și simplu numărul nivelelor la care s-a ridicat: adică, nivelul la care a fost înainte și nivelul la care a urcat. Și astfel a știut că au fost 400. În plus, 400 este numărul care simbolizează desăvârșirea.

Cu cât mai multe schimbări interioare au loc într-o persoană, cu atât mai bine. Și nu este necesar să le analizăm în termeni de bune sau rele. Nu există schimbări rele! Baal HaSulam scrie: Sunt fericit de răutatea care este revelată; vedeți, dacă sunt revelate asta înseamnă că este posibilă corectarea lor. Deși este rău pentru mine, sunt fericit că pot corecta acest rău. De aceea este bine să treceți prin multe urcări și coborâri.

Și în completare, asta îi ajută pe prieteni. Toți trec prin multe schimbări interioare, și prin integrare transferăm aceste urcări și coborâri de la unul la altul. Rezultă deci că toată lumea câștigă și avansează rapid.

Din Lecția Pregătitoare pentru Congresul de la Arava, 30.01.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Avem nevoie de conexiune, dar totusi nu de conexiunea dintre noi, ci mai degraba cu Creatorul. De aceea, pentru a atinge conexiunea cu Creatorul, pentru a-L descoperi, depinde de noi sa construim o relatie corespunzatoare intre noi, in concordanta cu principiul „sfarsitul actiunii sta in gandul preliminar”.

Conexiunea dintre noi trebuie sa treaca dincolo de ego si sa provoace daruire mutuala.

Aceasta conexiune trebuie sa fie egala pentru toti, la fel de distanta sau apropiata. Depinde de noi ca sa ne preocupam de toti prietenii nostri din toata lumea, din moment ce acest lucru ne da posibilitatea sa simtim daca ne aflam in daruire sau nu.

Aceasta deoarece nu simt nici o apropiere cu prietenii mei care sunt departati. Ne aflam intr-o conexiune interioara cu oameni ale caror figuri ne sunt familiare si este diferit in ceea ce priveste prietenii care nu sunt inclusi in acest cerc. Ei imi furnizeaza sentimentul corect: Ma aflu oare in daruire, sau nu?

Acest lucru este foarte important: Mentin eu oare adevarata orientare? Sunt eu preocupat de toti prietenii asa cum sunt ei, precum o mama care isi aduce copiii „sub aripile ei”? Acesta este un semn pentru mine ca tanjesc dupa daruire.

Acesta este modul in care cineva se autoexamineaza, modul in care e preocupat de ceilalti si modul in care ii intareste. Iar impreuna tintim sa pastram conexiunea cu Creatorul, pentru implinirea similaritatii cu proprietatile Lui. Pentru asta este atat de important sa descoperim Creatorul in concordanta cu tanjirea noastra pentru El, pentru daruire. Si realizam aceasta daruire intre noi, in interiorul grupului si deasemenea intre prietenii din toata lumea.

Aceasta deoarece nu exista indepartat si apropiat in spiritualitate. Daruirea este daruire. Dar problema este ca eu nu cuprind tot sistemul, ci doar o parte din el. Iar aceasta parte este deasemenea integrala. Nu poate fi mai putin de asta si nici mai mult, deoarece nu exista „partial” in spiritualitate. Sistemul imi poate fi revelat pana la un nivel sau altul, dar nu exista masura pentru integralitate, deoarece fiecare parte este revelata in proportie de suta la suta.

De aceea depinde de noi ca sa aspiram sa simtim un grup omogen, complet in totalitate. Nu exista mare si mic, nu exista departe si aproape. Ma raportez la tot, in mod egal. Acesta este un test foarte important cu ajutorul caruia eu pot corecta, „slefui” si „calibra” calitatea de daruire din interiorul meu, astfel incat sa fie din ce in ce mai corect totul.

Si in interiorul proprietatii de daruire, vin mai aproape pentru a-L simti pe Creator. Si in acest mod imi corectez Kli-ul, vasul, dorinta; ajung din ce in ce mai aproape de a descoperi puterea superioara. Este bine si benefic pentru ceea ce este rau si bun, pentru aproape si departe, pentru tot fara exceptie. De aceea in acest mod, avansez si eu.

In acest caz, prin intermediul eforturilor mele, trezesc Lumina care Reformeaza si aceasta ma aduce la echivalenta cu ea. Si astfel, intrebarea este, cum sa ne orientam catre puterea de daruire, catre Creator, cu ajutorul unei relatii de egalitate intre aproape si departe?

Din a 4-a parte a  Lectiei zilnice de Kabbalah 1/28/14, Scrierile lui Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce fel suntem incluşi în ascensiunile şi coborârile prietenilor?

Răspuns: Vrem să fim uniţi şi incluşi în sentimentele prietenilor prin faptul că ne anulăm unul în faţa celuilalt cât de mult este pregătită inima noastră să facă asta. Vrem să o şlefuim şi să o modelăm, astfel încât aceasta să va fi mai sensibilă la ceilalţi, vrem să facem ceva astfel încât inima noastră să nu mai fie atât de opacă. Dacă eu sunt legat de inima unui prieten,  înseamnă că am dobândit tot ceea ce este în inima lui: toate ascensiunile lui şi coborârile lui, tot ce a făcut în trecut, atât lucrurile bune cât şi lucrurile rele .
De fapt  nu este important dacă acestea sunt bune sau rele, pentru că eu dobândesc intensitatea acestora. Creatorul aranjează de la început lucrurile rele pentru un prieten. Lucrurile bune i se pot întâmpla fie prin suferinţă fie prin Tora, şi el trece peste ele. Eu pot primi toată această experienţă. Exact pentru asta a avut loc spargerea dorinţelor, astfel încât toată lumea să îşi poată face câte partea sa mică de muncă şi asta ne-am putea îmbogăţi reciproc prin integrarea mutuală.

Nu înţelegem ce reprezintă un nivel spiritual. Acesta nu este atât de mare încât să nu-l putem atinge, dar reuşim numai dacă luăm întreaga istorie a fiecăruia unul de la altul. Prin includerea mea cu un prieten, am dobândit toate încarnările prin care a trecut, tot drumul prin care a trecut sufletul său, în care el a coborât din lumea Infinitului (Olam Ein Sof ) şi a fost spart împreună cu sufletul meu. Şi după aceasta, am suferit o multitudine de încarnări împreună, iar acum ne-am întâlnit, în scopul de a fi legaţi unul de altul.

După spargerea sufletului colectiv, sufletele s-au împărţit şi distanţat unul de altul. Ele au trecut printr-un lung proces de schimbare, care trece prin Babilon şi restul încercărilor. Şi acum, când au ajuns în cele din urmă la conexiune, eu pot primi tot ceea ce au experimentat restul, prin toate istoria şi astfel devin un Kli complet care include toată lumea în el. Şi acesta este modul în care se întâmplă la fel pentru fiecare dintre noi, şi nimeni nu deranjează pe celălalt! Aceasta este unificarea integrală a Kli-ului .

Este complet lipsit de importanţă dacă prietenul simte acest lucru sau nu. Dacă m-am anulat în faţa lui şi m-am conectat cu el, am primit efortul său, conexiune lui, tot ceea ce este în el.
De la lecţie de pregătire pentru Convenţia Arava , 1/30/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate o persoană să îşi deschidă dorinţele sale în faţa prietenilor, atât la nivel fizic cât şi la nivel spiritual?

Răspuns: Fiecare ar trebui să simtă că se află în propria familie, indiferent ce se va întâmpla, sunt cu toţii ai tăi. Toate problemele, toate  izbucnirile, neînţelegerile cu copiii, cu soţia, soţul, sunt toate ale tale şi trebuie să le rezolvi indiferent cât de greu este. Deci încercaţi să vă trataţi prietenii aşa; verificaţi-vă inima şi vedeţi dacă este dispusă să reacţioneze în felul acesta.

Trebuie să dezvoltăm conexiunea dintre noi până când vom ajunge la nivelul de garanţie reciprocă. Garanţia reciprocă este atunci când sunt gata să reacţionez în felul acesta la orice s-ar întâmpla, ca şi o mamă cu copiii săi. Este gata să fie responsabilă şi să le asigure tot ce au nevoie. Este natural şi toată lumea înţelege asta în viaţa de zi cu zi. De aceea trăim în lumea materială, fizică. Mai târziu această lume va dispărea şi vom vedea forţe în loc de corpuri fizice. Această lume este numită iluzie deoarece în loc de forţe şi calităţi, simţim corpul fizic ca mineral, vegetal, animal şi oameni; adică materie. Mai târziu vom vedea că acestea sunt forţe ale primirii şi ale dăruirii.

Această lume ne este dată pentru a putea să ne ridicăm din acest punct cel mai de jos fără a fi forţaţi şi presaţi de Sus. Dacă am putea să vedem lumea spirituală, ne-am pierde liberul arbitru. Am vrea să facem totul în funcţie de ceea ce vedem. Aşadar ascunderile ne ajută să fim liberi, într-o stare în care putem creşte liber.

Adulţii se îndepărtează de copii pentru a-i lăsa să facă lucruri independenţi. Este la fel  şi aici, Creatorul se ascunde pe El într-o anumită măsură şi ne ajută “din spatele scenei.” Ne dă indicii prin care ne arată exact ce este greşit şi ce trebuie corectat. Munca noastră constă în a ne aminti că ne este arătat constant ce deficienţe avem într-un mod negativ, şi să transformăm acest negativ în pozitiv.

Atunci vom fi recunoscători Creatorului pentru că ne tratează în felul acesta, arătându-ne imaginea atributelor noastre din partea opusă, în foma lor negativă. Vrem să conectăm această imagine negativă cu dorinţele, gândurile, atributele noastre şi să le transformam în pozitive. De aceea suntem într-o continuă căutare.

Asta se numeşte munca Creatorului, care este făcută deasupra a tot ceea ce ne înconjoară. Dacă privim toate acestea din punct de vedere spiritual, va fi aşa şi va deveni lumea noastră spirituală. Se spune: “Creatorul nu şi-a schimbat acţiunea iniţială de creaţie.”

Extras din Pregătire pentru Lecţia Zilnică de Cabala 1/24/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce, uneori, suntem scuturaţi în măsura în care noi nu mai putem tolera condiţia noastră? Ne trezim dimineaţa şi totul este împotriva noastră…

Răspuns: Aceste “zguduituri” nu sunt împotriva voastră, ci ele vă dau, mai degrabă, o şansă de a vă trezi. Vreţi să escaladaţi o pantă abruptă dacă v-aţi trezit dimineaţa şi aţi văzut păsările cântând, soarele strălucind, totul înflorind, iarba verde în jurul vostru şi mângâierea valurilor la ţărmul mării?

Cum putem avansa fără rezistenţă? Trebuie să înţelegeţi că avem nevoie, cu adevărat, de linia stângă! Niciodată nu ar trebui să o respingem sau să o anulăm, ci mai degrabă, să muncim cu ea şi să o legăm de noi, aşa cum este scris în creierul nostru ca în piatră: ”Nimic nu este în plus în această lume”. Ar trebui să fim recunoscători să trecem chiar prin cele mai rele lucruri şi să întâlnim duşmani teribili. Cei care ne împiedică să diseminăm Cabala, care ne vorbesc de rău sunt extrem de importanţi pentru noi. Fără ei, nu vom fi în măsură să ne stabilizăm în mod corect.

Este imposibil să ne formăm fără forţele distructive care apasă asupra noastră. Graţie lor, putem să ne formatăm, să ne creăm, să ne construim. Nu putem să avansăm fără a doua forţă alternativă, fiind numai sub influenţa unei singure forţe, forţa bunăvoinţei. Am deveni nebuni dacă singura forţă pe care o întâlnim ar fi o forţă bună şi binevoitoare care nu are limite.

Noi acţionăm, mereu, în anumite limite. Dincolo de limite ar însemna să poziţionăm întreaga linie din stânga împotriva celei din dreapta. De aici, nu facem decât să începem această muncă şi de aceea, ar trebui să considerăm asta într-o manieră foarte simplă: ”Prin urmare, trebuie să ţin cont că viaţa mea este împletirea a două forţe opuse; este extrem de important să acceptăm că cele două compun viaţa mea”. Nu ar trebui să aşteptăm ca forţele care nu ne plac să dispară brusc. Asta nu se va întâmpla.

Priviţi cum funcţionează corpul nostru. Viaţa nu este posibilă decât acolo unde există interacţiune, conexiune, digestie şi metabolism.

Comentariu: Pot să înţeleg asta cu mintea mea, dar când Lumina începe să pună presiune pe mine un pic mai dur, nu mai pot să suport.

Răspuns: Există o singură reţetă: să mă agăţ de centrul grupului. Acum, vedeţi deja că aveţi nevoie de “scut”, altfel niciodată nu veţi fi sigur de ceea ce vi se va întâmpla în clipa următoare sau vă veţi teme teribil în loc să vă jucaţi cu jucăriile care vă sunt date în acest moment.

Eliberarea se găseşte numai în centrul grupului. Dacă vă agăţaţi de el, veţi fi salvaţi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013, Shamati 72, “Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

“Israel” înseamnă “Yaşar ke’El” (direct către Creator). Aceasta este o persoană care reacţionează la influenţa Creatorului asupra sa şi este gata să reacţioneze în funcţie de El. Creatorul ne trimite ceea ce numim “îngreunarea inimii” şi depinde de noi să trecem peste asta. La gradul la care trecem peste “îngreunarea inimii” intrăm într-o conexiune care este deasupra tuturor tulburărilor, deasupra tuturor dorinţelor egoiste, deasupra tuturor gândurilor care ne apăsă şi care nu ne direcţionează către echivalenţa de formă cu Creatorul.

Când ne ridicăm deasupra tuturor tulburărilor pe care Creatorul ni le trimite ne numim Israel. Şi dacă ne afundăm în aceste tulburări şi tânjim să îmbunătăţim condiţia în care ne aflăm pentru a deveni confortabili în fiecare moment, atunci rămânem la nivelul existenţei materiale.

Eventual, după multe încercări şi dezamăgiri, “ban cu ban se va aduna o sumă mare,” la un nivel mai înalt. Şi atunci vom fi de acord că viaţa nu mai are cum să continue aşa. Va fi clar că această dezvoltare nu poate fi decât pe calea Luminii care ne va duce în starea de Israel, “Direct către El.”

Stările prin care trecem se acumulează. Trebuie să trecem printr-o multitudine de acţiuni, care prin ego-ul nostru nu le agreăm şi nu le îndurăm cu răbdare. Pentru ego-ul nostru vrem totul rapid şi plăcut; dar conform relaţiei dintre Lumini şi Vase nu se întâmplă aşa. Şi se va întâmpla aşa până când dorinţa de a primi decide să se schimbe în intenţia numită “de dragul de a dărui.”

Am putea face o analogie cu un pendul care se duce din ce în ce mai sus în două direcţii până când în final se transformă în cel mai înalt punct. Ajunge astfel la intenţia “de dragul de a dărui.” Şi atunci toate mişcările de du-te vino, în faţă în spate, în jos în sus, în toate direcţiile şi toate formele, toate acestea intră în noul Vas care primeşte intenţia “de dragul de a dărui.”

De aceea se spune “Am muncit şi am găsit.” Trebuie să investim efortul maxim până când atingem acest ”am găsit.” “Am găsit” vine de Sus. Chiar şi cu un moment înainte de a crede că e imposibil. Este interzis a se revela acest secret şi de a vorbi despre el pentru a nu îndulci această perioadă prin care o persoană trebuie să treacă şi anume de a-şi înăbuşi ego-ul.

Baal HaSulam râdea când studenţii se plângeau şi spunea: “Sunt fericit de răul care este descoperit.” Îmi aduc aminte când studiam cu Rabash. Eram nervos şi ceream un răspuns, iar în schimb primeam un răspuns foarte sec, care nu mi se părea în regulă, mai ales de la o persoană care mă iubea. Credeam că mă urăşte pentru că era atâta de fericit că aveam dificultăţi. Ei bine aşa mi se părea mie totul când am început să studiez în prima jumătate de an. Îmi râdea în faţă ca răspuns la plângerile mele.

Eram cu adevărat furios pentru că investisem atâta de mult efort; am făcut tot ce mi-a cerut iar el nu era deloc iertător cu mine. Dar el făcea toate astea pentru a nu-mi îndulci senzaţia de amărăciune şi disperare. De ce? Pentru că dacă îndulcim această perioadă este lungită. Nu e nimic de făcut; trebuie să plecăm capul şi să adăugăm din ce în ce mai mult victoriei noastre.

Este adevărat că putem “să obţinem lumea într-o oră.” Eforturile noastre se pot aduna foarte rapid şi putem atinge revelaţia brusc. Şi cu adevărat sunt semne că  am fi aproape de revelaţie. Dar ultimul efort are o calitate unică. Calitatea depinde de conexiunea dintre noi. Pentru asta trebuie să ne deschidem la maximum încât să nu avem nici un gând şi nici o dorinţă că nu se va revela pentru toată lumea. Aşa trebuie să se examineze fiecare, bărbat sau femeie.

Munca femeii este diferită de cea a bărbatului, este mai mult pământeană această muncă, în schimb a bărbatului este mai spirituală. Bărbaţii sunt mai conectaţi la Creator. Femeile trebuie să depăşească refuzul. Asta implică mult efort.

Merită să dăm atenţie acestui fapt, deoarece credem că spiritualitatea este detaşată de viaţă, că este deasupra acestei lumi. Uităm că vasul spiritual, acolo unde Creatorul este descoperit, reprezintă legătura dintre prieteni. Dacă legătura dintre noi va fi corespunzătoare, atunci El va fi revelat, iar dacă nu va fi corespunzătoare El nu va fi revelat.Punct!

Extras din Pregătirea pentru Lecţia Zilnică de Cabala 1/24/14

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Primul articol al lui Rabash despre grup începe aşa: “Ne-am adunat aici să stabilim o societate…” pentru că fără aceasta omul nu poate ajunge la scop. Doar prin societate se poate pune pe sine în aplicare şi astfel să crească.

Creşterea spirituală nu are nimic în comun cu dezvoltarea materială, ci are loc într-un grup prin unitatea şi conexiunea între prieteni până la nivelul dispariţiei mele în grup, a dizolvării mele în grup.

Odată ce înţelegem că dezvoltarea noastră spirituală se bazează doar pe asta putem să considerăm că suntem pe drumul cel bun.

Înainte de a fi aşa, suntem ca “o sămânţă neplantată”: este depozitată undeva, dar nu poate creşte nimic din ea şi nimeni nu ştie dacă vreodată va creşte ceva din ea. De aceea există o metodă de evaluare a unei persoane care vine şi studiază la Centrul pentru Educaţie în Cabala, Academia de Cabala sau oricare curs de Cabala.

Cineva poate sta cu noi pentru o perioadă lungă de timp, dar doar când se va vedea ca o sămânţă plantată în grup ca şi când ar fi plantată în pământ, doar atunci pregătirea spirituală va începe.

Seriozitatea şi eficacitatea pregătirii noastre depinde de abilitatea noastră de a absorbi oameni noi şi de ai dizolva în grup. Un loc unde fiecare se integrează fizic, moral, material şi spiritual.

Trebuie să ne poziţionăm în grup ca o sămânţă care dispare în pământ în timp ce creşte şi se transformă în “nimeni şi nimic”. Ar trebuie să ne considerăm un material care formează o entitate nouă de o calitate mai bună: Grupul.

Trebuie să ne măsurăm şi să ne evaluăm în funcţie de creşterea spirituală în grup. De aceea urcările şi coborârile, tot felul de schimbări în stările noastre, în senzaţiile şi înţelegerile noastre nu trebuie simţite individual ci colectiv.

Nu contează câtă cunoaştere are cineva dacă simte sau nu spiritualitatea sau cât de mult cunoaşte cineva materialele de studiu. Acestea nu sunt unităţi de măsură, ci doar idei false despre ceea ce înseamnă dezvoltarea spirituală. Creşterea spirituală este măsurată doar prin abilitatea de a te conecta cu ceilalţi.

De aceea, primul nivel la care trebuie să ajungem este nivelul zero, ca o sămânţă plantată în pământ care devine nimic.

În alte cuvinte tot egoismul nostru, toată viaţa noastră, tot ceea ce s-a întâmplat înainte nu trebuie luat în considerare. În mod natural noi trebuie să avem grijă de viaţa noastră materială. La nivel material trebuie să continuăm să fim ceea ce am fost anterior. Dar lucrul cel mai important este să ne transformăm într-o sămânţă care iniţiază viaţa spirituală. Aşa ar trebui să ne vedem pe noi.

Atunci când simţi că ai ajuns la starea aceasta, când continui să aspiri la ea şi te evaluezi doar prin prisma aceasta, când scopul tău este doar această stare şi tot ceea ce faci este în direcţia aceasta, doar atunci ajungi pe drumul cel bun. Restul de realizări nu sunt importante pentru nimeni. Reevaluarea este foarte importantă, mai importantă decât orice, pentru că astfel te întorci la începutul scării spirituale.

Atunci când te transformi în zero, când are loc prima restricţie (Tzimtzum Aleph), se trage o linie şi din acest moment aprecierile pentru grup şi mediu încep să crească. Se clarifică dacă eşti doar poziţionat înăuntrul grupului sau eşti o parte total activă. Ca parte activă absorbi dorinţele, speranţele şi scopurile întregului grup şi lucrezi ca o mamă pentru copiii săi, îi serveşti şi faci orice pentru avansarea lor.

Extras din  Convenţia din St. Petersburg 7/12/13  –  Lecţia 4

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

“Introducere la Cartea Zohar”, “Tora şi o Rugăciune”, articolul 182: Vino şi vezi acest sfat pentru om: când se duce noaptea la culcare, ar trebui să ia asupra sa regatul de sus cu toată inima lui şi să vină mai devreme să îşi depună sufletul Lui. …

Iar când face asta, autoritatea nopţii nu îi mai poate găsi prihană şi nu îl mai poate opri din munca plăcută a Creatorului, deoarece pentru el seara şi dimineaţa sunt o zi, iar noaptea este doar o parte reală a zilei. Prin urmare, el este salvat din orice boli grele şi de toate spiritele rele, care nu îl controlează, deoarece noaptea lui deja s-a îndepărtat de domeniul Sitra Achra. Nimic nu îl poate despărţi pe el de Divinitatea sfântă. Nici forţele din Sitra Achra şi nici Din (judecata) nu mai guvernează asupra sa.

Cum putem transforma noaptea în zi? Bineînţeles că nu există noapte sau zi, pare aşa doar în dorinţele mele corupte. Dacă sunt trezite în mine lipsuri adiţionale, şi este timpul să le corectez, atunci simt în ele întuneric, noapte. Noaptea este lipsa unităţii, lipsa revelării Creatorului, lipsa forţei dăruirii care ar trebui să îmi umple toate vasele.

Vasele mele sunt realitatea mea. Întreaga lume este vasul meu, nivelul mineral, vegetal, animal şi toţi oamenii sunt în mine. Dacă acest vas este umplut de forţa iubirii şi de dăruirea care uneşte totul într-un întreg, atunci nu mai există mare sau mic, departe sau aproape; totul este un întreg. Deoarece iubirea acoperă toate păcatele şi şterge toate diferenţele. Asta înseamnă că descopăr Creatorul, El mă umple, şi mă unesc cu El.

Dar mai sunt încă în mine dorinţe necorectate, pe care încă nu le-am simţit şi nu le-am văzut niciodată, şi care se trezesc şi apar dintr-o dată. Încep aşadar să gândesc rău despre prieteni, despre grup, despre profesor şi despre Creator. Sunt aruncat dintr-o parte în alta până când mă ridic la ultimul nivel al corectării finale. Până atunci descopăr nivelurile ego-ului meu din ce în ce mai adânci, cu un Aviut din ce în ce mai crescut. Sunt aruncat foarte departe de spiritualitate sau chiar ajung să fiu cu totul inconştient de faptul că am fost vreodată în spiritualitate. Nivelurile inferioare ale Aviut-ului corupt care sunt revelate în mine sunt atâta de joase încât mă pot deconecta total de la ceea ce am avut înainte.

Atunci simt noaptea în dorinţele acestea. Noaptea este forţa separării, nu doar întuneric şi lipsa interesului spiritual. Sunt aruncat ori în starea de neputinţă totală ori în lipsa de respect pentru scopul spiritual şi pentru grup, ori pierd total recunoaşterea, şi cad înapoi în această lume, făcându-mi griji doar pentru existenţa fizică, ceea ce înseamnă că pierd chiar şi nivelul uman al acestei lumi şi cobor până la nivelul animal. Voi fi ca un cadavru, voi pica total şi nu mă voi mai putea mişca deloc.

Toate aceste forţe mă despart de adeziunea mea cu Creatorul, de singura forţă care domină şi umple toată realitatea prin calitatea iubirii şi dăruirii. Aceste forţe care mă despart sunt numite întuneric şi noapte. Dar există un înger numit noapte care aduce sămânţa la Creator şi întreabă: “Ce se va naşte din ea?” Asta înseamnă că noaptea este de fapt forţa care aduce sămânţa din care omul se dezvoltă. O persoană este renăscută în fiecare zi şi trebuie să îşi determine soarta: să fie rea sau dreaptă.

Din partea a 4-a din Lecţia Zilnică de Cabala 1/20/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Am remarcat că, în timp, devin tot mai sensibil la normele acestei lumi.

Răspuns: Deveniţi mai puţin sensibili la anumite lucruri şi mai sensibili la altele. Lucrul principal este de a fi sensibil la conexiunea cu prietenii, grup şi de a fi sensibili, în general, la faptul de a fi încorporaţi. Asta ar trebui să vă impresioneze şi să provoace un fior interior, care ar trebui să pună presiune pe voi şi să vă excite şi să vă cauzeze durere şi bucurie.

Ar trebui să examinaţi toate aspectele corporale ale vieţii precum hrană, sex, familie, bani, respect şi cunoaştere doar ca aspecte utile şi esenţiale. Am nevoie de toate astea pentru a avansa normal, la un nivel care nu este “nici condamnat nici recompensat”. Asiguraţi-vă că aveţi toate necesităţile de bază şi utilizaţi această lume în funcţie de nevoile voastre, dar fiţi deasupra gândurilor voastre şi intenţiilor voastre.

Nu fi prea entuziast sau ascetic. Nu regreta ceea ce se întâmplă în această lume. Nu dedica acestei lumi mai mult decât merită. Pe plan corporal, ar trebui să o foloseşti raţional şi, în sensibilitate, să aspiri la conexiunea cu Creatorul, prin grup.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 20.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

“Introducere în Cartea Zohar”, articolul “Tora şi rugăciunea”, articolul 183: Şi dimineaţa, când se ridică din pat, el trebuie să binecuvânteze Stăpânul său, să meargă în casa Sa şi să se încline înaintea palatului Său, cu o mare teamă. Şi apoi, el trebuie să se roage rugăciunea lui.

Este clar că nu se vorbeşte despre trezirea corpului fizic din somn. Dimineaţa este o stare în care un nou spirit atinge o persoană după integrarea într-un grup, din studiu, ateliere şi conexiunea la ceilalţi. Nu există alt mod de a primi forţa spirituală decât de la mediu. Dacă ea încearcă să meargă mai profund în grup şi să se integreze cu prietenii, ea poate să tragă forţele de acolo.

Şi, acest grup poate fi mic la început. Cu alte cuvinte, ei nu au nevoie să reveleze forţele superioare, nu este important. Dacă o persoană ştie cum să intre şi să se integreze în ei, va primi forţa pentru a avansa, ca în exemplul cunoscut al lui Rabbi Yosi ben Kisma.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 20.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Torah, Zohar - Niciun comentariu→