Ar trebui să încercaţi să vă imaginaţi şi să simţiţi că dispăreţi în integrarea generală, în interiorul celorlalţi. Adică suntem toţi uniţi în această noţiune de unul; unul înseamnă că nu există nimeni în mod personal. Unul nu este suma noastră totală, nu este “noi”, ci un tot care nu poate fi divizat în părţi distincte. Rezultă că, aparent, eu dispar. “Eul” meu dispare, dar în locul acestuia, simt un întreg. Deci, descopăr două extreme.

Înainte mă simţeam existent separat, o personalitate limitată, dar cu sfera sa de individualitate. Acum, după ce am anulat autoritatea mea egoistă, pe de o parte, am anulat individualitatea mea şi am pierdut “eul” meu. Dar, pe de altă parte, cu asta am dobândit totul!

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 20.01.2014, Atelier

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar” Articolul 24: Esenta corpului fizic este dorinta de a primi pentru sine si toate manifestarile si posesiunile sale sunt impliniri ale acelei corupte dorinte de a primi, care a fost creata doar pentru a fi eradicata din lume pentru a atinge o a treia stare la sfarsitul corectiei. Din acest motiv este supus mortii, este tranzitoriu impreuna cu toate posesiunile sale, ca o umbra care nu lasa nimic in urma sa.

Nimic nu se intampla dorintei, ea doar se dezvaluie din ce in ce mai mult in timp ce trece prin cele 125 de trepte, intentiile egoiste ridicandu-se impreuna cu dorintele. Sunt doua lucruri diferite: dorinta de a primi si intentia pentru a primi.

Nu ar trebui sa anulam niciodata dorinta. Nu planuim sa ne transformam in pustnici, ci  mai degraba ne straduim sa schimbam intentia, din egoista in altruista.Cea care trebuie “eradicata din lume” este intentia cu scopul de a primi.

Percepem imaginea lumii prin intentiile noastre, prin noi si mediul nostru. Aceasta imagine va dispare daca ne vom redirectiona intentiile din dorinta de a primi spre dorinta de a darui. Tot ce vedem in ziua de azi, intreaga lume cu particularitatile si fenomenele sale, viata si moartea, totul se desfasoara in dorinta de a primi care are o intentie egoista. Daca schimbam intentiile, incepem sa vedem o lume inversata, o lume numita lumea superioara, primul grad spiritual. De acolo, incepem sa vedem cu totul altceva.

In timp ce simtim materia, avem o sansa sa o convertim cu ajutorul fortei superioare, al unui grup, folosind alte metode. Noi suntem cei care au inceput “revolutia”, pentru ca prima oara cand ceva este revelat vedem ca fiind corupt ca si cand ar fi reflectat intr-o oglinda deformata a intentiei noastre egoiste.

Pana acum, intentiile noastre egoiste ”au pus seaua” pe micile dorinte ale lumii acesteia, de aceea arata asa acest taram. Dupa care, sa spunem la al treisprezecelea pas apare o dorinta de un miliard de ori mai mare, desi este venita tot din dorinta de a primi. Ar fi ingrozitor, ca si cand am fi printre ”dinozauri”, intr-o jungla imensa a dorintelor egoiste.

Oamenii ar arata ca niste monstrii ”prieteni” pentru noi; ar arata ca niste criminali, mincinosi, hoti, ceva care inca nu ne putem imagina. In esenta am vedea fortele raului care apartin acestei trepte. Vom incepe sa vedem lectiile ca o stupiditate incredibila, un nonsens. Chiar si grupul apare intr-o forma atata de teribila incat nu putem tolera compania prietenilor, ce sa mai spunem de a respira acelasi aer cu ei.

Daca reusim sa depasim situatia aceasta si sa o schimbam, descoperim ca totul este minunat. De fapt, nimic nu se schimba ci doar dintr-o data vom vedea lumea umpluta cu Lumina, in care toata lumea primeste binevointa de la Creator, nimeni nu sufera niciodata, nimeni nu moare de foame sau omoara pe altcineva. Prietenii nostrii arata ca si cand ar fi cei mai mari oameni de pe fata pamantului si nu exista nimeni mai inalt decat ei. Baal HaSulam scrie despre aceasta stare in articolul “Ascunderea si revelarea fetei Creatorului”.

Toti trecem prin starile acestea, pendulul se misca mai puternic de fiecare data si totul depinde de schimbarea intentiilor noastre, intorcandu-le pe dos, din egoism in altruism. Dorintele raman neschimbate, doar intentiile se schimba.

Intr-un fel sau altul, Creatorul nu ne va aduce niciodata la daruire, caci ar fura sansa noastra de a-L cunoaste. El ne conduce doar prin dezastrele din dorintele noastre de primire pentru a recunoaste nevoia de a darui.

La incepu,t incercam sa scapam de probleme, sa dam vina pe El. Dupa care, cu ajutorul grupului, a lectiilor, a diseminarii, plecand capul in fata prietenilor nostrii si a profesorului, ne intoarcem la Creator si ii cerem ajutorul.

Intrebare: Nu este acesta un lung drum al suferintei?

Raspuns: Secretul este cum acceptam suferinta. Fara suferinta este imposibil sa ne trezim. Fiecare stare incepe prin suferinte: “Si a fost seara si a fost dimineata, o zi”

Drumul nostru nu este lung din cauza problemelor ci din cauza felului incorect in care reactionam la ele.

De aceea avem nevoie de pregatire si de o atitudine corecta.Nu exista dubiu ca starile noastre nu se vor schimba curand, si vom simti goliciune. Mai mult putem sa ne uram prietenii asa cum discipolii lui Rabbi Shimon au facut si tot vom avansa deoarece este un scop in tot ceea ce ni se intampla, acela de a ne ghida inainte.

Din partea a 4-a a lectiei zilnice de Cabala 1/13/14, scrierile lui Baal HaSulam.

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam spune in Scrisoarea 5 ca este fericit de răul care este revelat. Sunt forţele create pentru a ajuta, prezente sub forma aceasta deoarece nu sunt corectate . Este vorba despre dorinţele care nu pot fi revelate decat in acest fel.

Luminile si vasele sunt revelate prin acordul dintre acestea. Dorintele, revelate ca bine  sau rau, sunt componentele vasului nou. Nu conteaza cum le vad eu, atata timp cat ele sunt revelate. Acum trebuie sa muncesc cu ele.

Nu trebuie sa le  ignoram, sa le negam sau sa le anulam. Nu pot inchide ochii ca un copil si sa ma prefac ca nu exista. Nu ma pot detasa de ele, nu pot scapa de ele, nu pot adormi, nu pot sa iau droguri sau sa ma imbat. Trebuie sa ma confrunt cu ele si  am la dispozitie ajutorul necesar si anume grupul, studiul, etc.

Nu ignor niciun obstacol. Nu trebuie sa ma gandesc ca ar fi mai bine daca nu ar fi obstacole, deoarece ele construiesc noul vas, o noua caramida in structura vasului. Daca nu ar fi defecte in mine, atunci nu as descoperi nimic. Daca ceva este revelat inseamna ca trebuie sa corectez acea parte a vasului si sa o pun la locul potrivit.

De aceea sunt bucuros. Ma indepartez un pic de probleme, ma uit la ele dintr-o parte, obiectiv, dupa care vad inaltimea la care am ajuns! Se pare ca pot sa o corectez si pe asta!

E greu de inteles, dar la nivel fizic, in corp, ceea ce vine la nivelul acestei lumi este doar ceea ce este trimis noua de la nivelul Superior, cu scopul de a aduce creatura la perfectiune. Pe de alta parte se intampla toate astea deoarece nu putem avansa catre corectare.

Deci de ce sufera cei drepti? Deoarece lumea este rotunda si unita. Depind de ea si nu pot sa o traga dupa ei, chiar daca simt problemele la nivel fizic. Face parte din corectia generala.

Atunci ce pot sa fac cand raul este revelat? Daca pot vedea din exterior cauza pentru care se intampla, atunci ma ridic deasupra corpului si deasupra a ceea ce simte el. Privesc totul din exterior si ma bucur ca trec prin toate aceste corectii. Nu iau corpul in calcul ci doar sufletul pentru ca doar el exista cu adevarat. Deja vad o alta imagine.

Solutia este simpla, facem un efort pentru a avea intentia corecta pentru a darui grupului, detasati de corpul fizic, detasati de aceasta viata. In lumea fizica continui sa fac tot ceea ce este necesar: ma ingrijorez de familie, ma duc la doctor cand este necesar, etc. Dar in acelasi timp sunt detasat de acest nivel. Fac totul doar pentru a urca.

Astfel ma identific cu Creatorul care imi trimite obstacolele. Inteleg ca “pachetele” Lui au avut scopul de a ma ajuta sa stabilesc perspectiva corecta spre toate starile, bune sau rele si de a ma tine in legatura cu El. Acum vad aceasta viata din aceasta perspectiva.

Cartea Zohar descrie cum Rabbi Chiya s-a vazut pe el in Adunarea Superioara in timp ce toata lumea il asculta. A fost lasat sa vada aceasta stare. Si eu ma uit la mine de sus din alta stare in timp ce ader la Creator. Nu este o dubla personalitate ci este imaginea reala a lucrurilor.

Din partea a patra a lectiei zilnice de Cabala 1/16/14, scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să încerc să-mi deschid inima prietenilor şi să fac astfel ca toate dorinţele lor, gândurile şi aşteptările pentru spiritualitate, să intre direct în inima mea fără nici o opoziţie şi critică din partea mea.

Pentru intenţia corectă, avem nevoie tot timpul de Creator în centrul grupului şi trebuie să acceptăm această stare cu inima deschisă. Fiecare dintre noi trebuie să se concentreze în jurul acestui punct şi să focalizeze toate eforturile sale asupra lui. Doar în acesta se găseşte alegerea noastră liberă pe care trebuie să o realizăm. Această poziţie în jurul Creatorului care se situează în grup este asemănătoare poziţiei din jurul Muntelui Sinai.

Exact ca acolo, se cere de la noi Arvut (garanţia reciprocă) şi susţinerea reciprocă: prin ele, putem realiza o intenţie constantă.

În spiritualitate, nimic nu este măsurat în funcţie de cantitatea de energie, ci mai degrabă în calitate. O intenţie puternică este o intenţie care nu se opreşte niciodată. O intenţie slabă poate fi oprită. Dar o intenţie puternică nu poate fi oprită dacă ea este constantă, şi se spune despre ea că este crescută. Desigur, tot soiul de perturbări vor veni, atât generale cât şi particulare, dar în faţa tuturor tulburărilor trebuie să fim preocupaţi de un singur lucru: o intenţie atât de puternică, încât nu se opreşte niciodată. Tocmai cu aceasta trebuie să ne consolidăm reciproc şi este garanţia mutuală care se realizează.

De la o intenţie mică şi slabă, trebuie să ajungem la o intenţie mare şi puternică, adică, plecând de la pauze regulate, de la o pierdere a dorinţei spirituale arzătoare, trebuie să trecem la o singură inimă, la centrul grupului în care Creatorul este dezvăluit, astfel încât ne vom conecta împreună cu El aici, într-o singură îmbrăţişare. Trebuie să ne ajutăm unii pe alţii cu garanţia reciprocă, astfel ca intenţia să nu se oprească în niciunul dintre noi. Dacă se întâmpla asta, ar apărea o gaură în coca bărcii noastre comune, în inima noastră comună. Dacă ne apropiem de congres cu astfel de eforturi, atunci succesul ne este asigurat.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 15.01.2014, Atelier

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă trebuie să revelăm ce este ascuns, cum ar trebui să o facem?

Răspuns: Este o întrebare bună, deoarece sentimentul de invizibilitate vine la om atunci când caută această forţă ascunsă. Această forţă ascunsă este numită dăruire. Dacă o persoană o caută, simte cât de departe este şi cum îi scapă şi rămâne ascunsă. Apoi, ea începe să muncească pentru a o realiza.

Dacă această forţă ascunsă devine pentru ea lucrul cel mai mare, cel mai respectat şi cel mai important asta înseamnă că a dobândit deja măreţia Creatorului. Apoi, o persoană începe să simtă că nu are nevoie să i se dezvăluie Creatorul şi că nici nu se aşteaptă ca ceea ce este ascuns să se reveleze. Ea vrea doar să dăruiască înapoi, în scopul de a bucura ceea ce este ascuns.

Chiar dacă nu ştie că aceasta dăruieşte, deşi nu ştie că ea dăruieşte şi, ceea ce este ascuns nu ştie că ea dăruieşte, îi este suficient. Astfel, o persoană devine, de asemenea, ascunsă de ea însăşi, precum forţa care vrea să se dezvăluie.

Apoi, ea atinge o echivalenţă de formă cu această forţă şi se obişnuieşte în interior cu forţa numită ascunsă. Aceasta nu este dezvăluită, dar persoana o ştie deoarece ea a realizat aceeaşi stare. Asta înseamnă “prin acţiunile Tale, noi Te vom cunoaşte”.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pe de o parte, trebuie să ajungem la o puternică intenţie permanentă. Pe de altă parte, este scris: ”căci Tora va ieşi din Sion”, reprezintă exact “ieşirile” din spiritualitate şi revenirile. Cum este posibil să combinăm cele două contrarii?

Răspuns: Mereu trebuie să continuăm spre o intenţie permanentă, astfel încât Creatorul se va dezvălui în centrul grupului, în inimile noastre conectate, fără separare între ele. Această imagine trebuie să fie mereu în faţa mea. Eu trebuie să fiu preocupat de faptul că prietenii se îndreaptă spre acest lucru şi nu abandonează această intenţie.

Astfel, mă asigur automat că rămân în această intenţie. Prin asta, chem asupra mea Lumina care Reformează care mă întăreşte în direcţia corectă.

Dar, împreună cu asta, noi dorinţe sunt descoperite şi se trezesc în mine tot timpul deoarece, între timp, kli-ul meu nu este pe deplin corectat. Prin urmare, mă găsesc în ieşiri tot timpul. Densitatea suplimentară este descoperită şi mă aruncă şi trebuie, din nou şi din nou, să revin în centrul grupului. Dar, aceste ieşiri trebuie să vină de sus. Eu nu slăbesc în intenţia mea dar este ca şi cum mi-am pierdut conştientizarea. Fiecare nouă dorinţă egoistă mă aruncă la extremele în care trebuie să cresc.

Este spus că, Tora apare în mod special din aceste “ieşiri”. La urma urmei, trebuie să le depăşesc şi exact deasupra lor voi construi noul meu eu.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 15.01.2014, Atelier

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Torah - Niciun comentariu→

Scopul nostru este de a atinge echivalenţa de formă şi armonia cu Lumina, în alte cuvinte de a realiza completarea corecţiei, către iubire eternă şi dăruire. Această stare necesită ca noi să fim conştienţi, să simţim asta şi să ne creştem toate caracteristicile necesare pentru a înţelege ce ne lipseşte ca să semănăm Luminii, prin ce schimbări interioare trebuie să trecem.

Adică, toată muncă noastră constă în a înţelege ce simt acum şi ce voi simţi în starea corectată. În fiecare stare, eu trebuie să reacţionez ca şi Lumina.

În fiecare moment al vieţii mele, trebuie să tânjesc după echilibrul cu ea, adică la echivalenţa de formă. Pentru asta, mai întâi, este necesar să fiu conştient de proprietăţile Luminii. Totuşi, în acest timp, noi suntem în ascundere şi nu simţim Lumina, atâta timp cât nu am ajuns la echivalenţă de formă cu ea. Cum putem să ne asemănam Luminii, dacă nu o simţim?
Aici ne salvează o condiţie care a fost creată special pentru noi: această lume. Este o minune care nu există în nicio altă lume. Aici, în această lume, chiar dacă sunt complet spart, complet opus Luminii, în ciuda a tot, am posibilitatea să descopăr dorinţe care, ca şi mine, caută echivalenţa cu Lumina. Ca şi mine, acestea primesc aspiraţia de Sus, această picătură de spermă, acest „punct în inimă”, fără de care această aspiraţie nu ar fi trezită.

Din acel moment, putem deja să începem cu acţiuni similare cu cele ale Luminii. Adică, atunci când interacţionăm unul cu celălalt, putem crea din noi înşine un exemplu a ceea ce se numeşte o acţiune a Luminii: dăruire, iubire, ajutor reciproc, cooperare reciprocă şi trezire. Avem oportunitatea să facem acele acţiuni pe care le face Lumina, pentru a ne încălzi pe fiecare un pic, a ne agita, adică a trezi dorinţa şi invidia în prieteni.

În loc de Lumină, de Creator, primim un grup. Creatorul îndreaptă omul către o soartă bună şi îi spune: „Ia-o!” În alte cuvinte, El ne duce într-un laborator, ne pune într-un model prin care avansăm cu ajutorul prietenilor, în ciuda stării sparte, ruinate. Creatorul te duce la ei, iar acum tu începi să acţionezi.

Restul depinde de tine, de maniera în care faci munca şi te relaţionezi la grup ca şi la Creatorul care îţi dăruieşte totul. Atunci când începi dialogul, munca reciprocă, cu grupul, vei începe să clarifici cum te influenţează grupul şi cum influenţezi tu grupul. Apoi, este posibil să vă ridicaţi împreună.

Aşadar, trebuie să atingem o stare care se numeşte Arvut (garanţie reciprocă), care asigură ajutor reciproc şi influenţa reciprocă pentru fiecare membru al grupului. Ne prezentăm în faţa fiecărui prieten ca dăruirea din partea Luminii, ca şi Creatorul, iar el trebuie să reacţioneze ca şi creatura care vrea să se corecteze şi să semene cu Lumina.

În alte cuvinte, fiecare vrea să se identifice cu grupul, să fie conectat, să adere la el, să devină un singur om cu o singură inimă, cu o singură minte. Adică, trebuie să mă topesc total în prieteni, astfel încât să nu rămână nimic din mine. Vreau să mă scufund în grup. Asta trebuie să facă fiecare şi, prin asta, toată lumea ajută pe toată lumea.

Ca rezultat, după ultima picătură de efort, devenim cu adevărat un singur om cu o singură inimă. Această picătură este la fel ca ultima muşcătură pe care o înghiţim la o masă, după care ajungem la saţietate şi simţim că ne-am umplut. În acest fel, completăm întreaga HaVaYaH, cele zece Sefirot. Vedeţi, numai ultima fază, Malchut de Malchut, simte, înţelege şi ştie cu cine are de a face, cum şi de ce trebuie să se comporte aşa, cum este construită, cum este construit Creatorul şi ce trebuie să facă ca răspuns dacă primeşte totul de la El: atât Lumina cât şi dorinţa.

Aşadar Arvut este prima etapă – conexiunea într-un singur întreg – şi pare că nu este nimic mai mult. Totuşi, înţelegem că, între timp, acestea sunt doar cuvinte, aşa cum este spus: „sfârşitul acţiunii este în gândul iniţial.” În gânduri, vrem deja să atingem realizarea finală, dar trebuie să mergem pe un drum care poate fi lung. Vedeţi, eu trebuie să mă construiesc singur şi numai aşa îl voi recunoaşte pe Creator.

Totul este creat de Sus într-o formă perfectă, dar creatura trebuie să realizeze această perfecţiune, să fie conştientă de Creator, să devină ca El, să Îl înţeleagă în întreaga Lui adâncime şi să îi semene în toate acţiunile. Vedeţi, dacă starea creaturii este mai mică decât echivalenţa completă cu Creatorul, nu se consideră că Creatorul a fost benefic cu ea.

Trebuie să trecem prin toate aceste etape şi, atâta timp cât nu am terminat etapa anterioară, nu putem trece la următoarea. De aceea, de la început, vorbim de Arvut, de obţinerea echivalenţei de formă cu Creatorul, despre armonia cu natura: cuplarea, îmbrăţişarea, sărutul, toate expresiile ale echivalenţei de formă cu Creatorul şi, în ciuda tuturor acestea, ele sunt doar cuvinte şi acum începem să construim această starea; adică întrăm în etapa a doua şi ai departe. Per ansamblu, este posibil să descoperim nouă etape pe drumul către descoperirea spiritualităţii.

Din prima partea a Lecţiei zilnice de Cabala din 1/7/14, Topicul lecţiei: “Pregătire pentru congres”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere la Cartea Zohar: pentru a înțelege aceste întrebări și căutări, singura abordare este prin examinarea sfârșitului acțiunii, adică scopul Creației. Pentru că nimic nu poate fi înțeles în mijlocul procesului, ci numai la sfârșitul lui. Și este clar că nu există nicio acțiune fără scop, pentru că numai nebunul poate acționa fără scop.

O persoană nu acționează niciodată fără scop. Dacă o persoană nu gândește, de ce trebuie să depună efort, este un semn de problemă mentală sau este un copil care este purtat de planul dezvoltării sale naturale, deși nu putem detecta acest lucru prin acțiunile reale. Atunci când o persoană construiește o casă pentru a trăi în ea, totul ne este clar. Dar trebuie să înțelegem că nu putem vedea mereu rezultatul unei acțiuni. Dacă nu vedem rezultatul, înseamnă că este o anumită dezordine care nu există în natură.

Vom vorbi despre de ce există astfel de defecte în lume, dar pentru moment să cădem de acord că ele duc la acțiuni neplanificate.

Știu că sunt aceia care aruncă peste spate povara Torei și a Mitzvot (pluralul pentru Mitzva), spunând că Creatorul a creat întreaga realitate, atunci să o lăsăm așa, și asta din cauza inutilității creaturilor, nu este potrivit ca Creatorul să privească la căile lor mărunte și rele.

Cu alte cuvinte, există oameni care nu cred că trebuie să ne corectăm dorința de a primi prin Mitzvot, așa cum este spus Am creat înclinația rea, am creat Tora ca un condiment pentru ea. Deci Tora este Lumina care Reformează, mijlocul prin care se face corecția în care există o forță specială.

Dorința noastră este divizată în 613 părți și toate sunt corupte; înclinația unei persoane este rea din tinerețe. Trebuie să corectăm înclinația rea cu ajutorul Luminii care Reformează numită Tora. Astfel, oamenii care spun că asta nu este adevărat sunt numiți cei care aruncă peste spate povara Torei și a Mitzvot. Ei vor să trăiască viața lor obișnuită și să nu-și corecteze natura ca să ajungă la echivalență de formă cu Creatorul și să adere la El. Ei nu înțeleg scopul creației și nu înțeleg de ce a fost creată înclinația rea.

Într-adevăr, fără cunoaștere au vorbit, pentru că este imposibil de comentat asupra micimii și nimicniciei noastre, înainte decidem că ne-am creat pe noi înșine cu toate naturile corupte și detestabile.

Scopul creației este să aducă beneficii ființelor create. A aduce beneficii înseamnă că ființa creată devine asemănătoare Creatorului, din moment ce El este bun și generos într-o măsură completă care nu poate fi subestimată. Nu pot să fac ceva bun la un grad mai mic pentru că ar însemna că nu sunt generos. Deci ființa creată trebuie să ajungă la nivelul Creatorului, dar pentru a-L simți pe Creator, trebuie să rămână o ființă creată. Deci, atunci când ființa creată se apropie de Creator, simte cât de opusă este față de El. Numai prin contrastul dintre Lumina și întunericul dintr-o persoană, aceasta simte măreția completă a nivelului echivalenței de formă cu Creatorul.

Acesta este motivul pentru coruperea din lume, și acesta este motivul pentru care noi nu înțelegem și nu-L simțim pe Creator și astfel nu putem justifica această stare.

Toate acestea sunt adevărate, dar trebuie să studiem motivul pentru ele. Lumea este construită în acest fel în mod intenționat pentru ca noi să ne corectăm singuri. Lumea este de fapt dorința generală coruptă de a primi. Astfel ni s-a dat Tora, nu cartea Tora ci forța spirituală superioară, Lumina care Reformează, ca să ne aplecăm asupra egoului nostru, asupra coruperilor din noi, și astfel să împlinim corectarea până nu suntem cei care aruncă peste spate povara Torei și a Mitvot.

Dar în timp ce noi decidem că Creatorul, care este în totalitate perfect, este Cel care a creat trupurile noastre cu toate atributele de admirat și de disprețuit, cu siguranță nu poate să iasă o acțiune imperfectă din mâna muncitorului perfect, așa cum fiecare acțiune stă martoră pentru făcătorul ei. Și ce vină există pentru o haină proastă, dacă un croitor bun de nimic a făcut-o?

Deci nu putem avea nicio nemulțumire legată de ființa creată, din moment ce există un Creator, toate plângerile trebuie să fie către El.

De aceea am spus că creatura a fost coruptă inițial pentru ca noi să ne corectăm prin noi înșine și pe drum să strângem toate bucățile puzzle-ului pentru a-L simți pe Creatorul bun și generos, conducându-ne către eternitate și întreg.

Astfel găsim în “Masechet Taanit,” 20: o poveste despre Rabbi Elazar care s-a întâlnit cu un om urât.

Rabbi Elazar, fiul lui Rabbi Shimon Bar Yochai, a simțit în interiorul lui revelarea celui mai urât om. A simțit că era umplut cu toate atributele negative posibile pe care o persoană le poate avea. Este un nivel foarte înalt. Pentru că Creatorul le-a creat în contrast unele cu altele și cel care este mai mare decât prietenul său, și dorința lui este mai mare. Asta înseamnă că Rabbi Shimon era gata să accepte revelarea a tot ceea ce este rău în el în formele cele mai urâte posibil.

El și-a spus: cât de urât este omul. Și acesta a răspuns: Mergi și spune-i meșteșugarului care m-a făcut – cât de urât este vasul pe care l-ai făcut. Astfel, cei care afirmă că din cauza micimii și nimicniciei noastre, nu este potrivit ca El să privească peste noi, și de aceea ne-a părăsit, nu fac altceva decât să-și arate ignoranța. Încercați să vă imaginați, dacă ar fi să întâlniți un om care ar crea creaturi, tocmai pentru ca ele să sufere și să fie în agonie întreaga viața așa cum se întâmplă cu noi, dar nu numai asta, ci să le arunce în spate, nedorind nici măcar să se uite la ele, să le ajute puțin. Cu cât dispreț l-ați privi! Poate fi un astfel de lucru de crezut despre El?

A creat Creatorul totul numai pentru ca ființa creată să sufere? Bineînțeles că nu. Acțiuni imperfecte pot să derive de la Cel perfect care acționează.

Din partea a patra a Lecției Zilnice de Cabala, 27.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferenţa pe care o facem  relativ la cine construim o intenţie de dragul de a dărui: prieteni sau  persoanele care nu aparţin procesului spiritual?

Răspuns: Ideea este că tu nu simţi dăruire pentru străini. Ei nu te vor ajuta, dar se vor comporta cu tine, să o spunem pe bune, ca cineva care este nebun. Dacă te vei purta ca o păpădie divină care nu vrea decât binele lor, ei nu te vor înţelege. Pentru ca ceva să fie bine, trebuie să existe o cooperare reciprocă între voi, să dezvoltaţi această reciprocitate, să fii pentru ei ceea ce ei sunt pentru tine: vă sprijiniţi reciproc, vă stimulaţi unii pe alţii, discutaţi despre probleme voastre şi aşa mai departe. Este posibil să faci asta numai într-un grup de persoane ce împărtăşesc aceleaşi idei.

Într-un grup, cooperăm reciproc între noi, ne susţinem unii pe alţii şi aspirăm să realizăm fuziunea inimilor noastre, garanţia reciprocă, Arvut. Cu cine ai intenţia să faci asta? Cu cei care merg pe stradă şi cu cineva ce nu-şi face griji deloc? O persoană nu ştie unde este mutată, deoarece totul se petrece într-un câmp general. Oamenii sunt precum sarcinile electrice care se deplasează într-un câmp general de lumină, ei ating punctul de echilibru cel mai de jos şi se concentrează acolo. Aşa şi noi, suntem la fel , reuniţi într-un grup în lumea noastră.

Brusc, începi să simţi cum eşti mişcat şi cu cine este necesar să te conectezi.  Acest lucru se datorează faptului că sarcina ta, “punctul tău din inimă”, se deplasează într-un câmp de lumină şi ajunge la această stare.

Din Congresul virtual de la Moscova, “Unitate fără frontiere”, a doua zi, 14.12.2013, Lecţia 2

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De mai multe ori ați spus că o persoană studiază, să spunem, timp de zece ani, dar tot nu reușește să adere la grup, să devină un embrion spiritual. Deci ce se întâmplă, egoul crește pur și simplu?

Răspuns: Atunci când o persoană aderă cu adevărat la centrul grupului și devine un embrion spiritual, începe să se simtă ca și cum ar exista în lumea spirituală la capacitatea lui maximă. La fel ca în lumea noastră, un embrion care se află în pântecul mamei sale dobândește același lucru, pentru că tot ceea ce se întâmplă în corpul ei este, de fapt, făcut numai pentru el.

Un embrion spiritual este o stare care nu este simplă ci este o stare foarte înaltă de la care începe întregul nivel spiritual.

Să presupunem că au trecut zece ani de studiu pentru o persoană și tot nu a devenit un embrion spiritual; adică nu a reușit să se anuleze în fața grupului. Și indiferent de cât de mult îi vorbim despre asta, indiferent de cât de mult citește în surse, nu poate face nimic cu asta pentru că nu participă fizic la munca grupului; această persoană este arogantă, separată de grup.

Ne aflăm într-o lume specială în care chiar toate acțiunile noastre fizice astrag rezultate spiriuale; nu pot să-mi iubesc prietenii, îi urăsc, dar în ciuda a toate astea, tot mă forțez să stau cu ei, să le zâmbesc, să mă apropii de ei prin unele acțiuni exterioare sperând că asta mă va schimba, și mă schimbă cu adevărat. Dacă o persoană nu face acest lucru, atunci este păcat, chiar și după zece ani va rămâne la fel.

De la Convenția virtuală de la Moscova, Unitate fără limite, Ziua a doua, 14.12.2013, Lecția a doua

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→