Mediul – din momentul în care maimuţa a coborât din copac şi a devenit o fiinţă umană – este totul. Aceasta a fost scris în cartea Arborele vieţii de Ari, 400 de ani înainte de Darwin. Din acel moment, au devenit nu numai o ceată de maimuţe, dar s-au transformat într-un soi de “societate”, o societate de indivizi. În acest sens, fiecare este o personalitate în sine, toată lumea este conectată împreună şi există diferite tipuri de legături unice între cei care evoluează tot timpul.

Este vorba despre o alianţă pentru binele unui anumit scop: lupa împotriva animalelor de pradă, lupta împotriva altor bande de maimuţe şi aşa mai departe. Astfel, o structură socială a început să evolueze tot mai mult. Evoluţia umană este posibilă doar în funcţie de mediu!

Există legende privind existenţa unui Bigfoot în Himalaya. Dar, de ce îl descriem ca un om sălbatic de doi metri şi jumătate, acoperit de păr şi nu ne gândim că el poate să fie subtil, frumos şi bun? Pentru că trăieşte singur! Poate că el are o familie, dar este, încă, o formă de existenţă la nivelul animal şi nu o societate umană.

Prin urmare, dacă aţi ales un anumit mediu, trebuie să vă integraţi. Trebuie să trezească gelozia tot timpul, este mijlocul cel mai eficace. Este necesar să fii gelos pe ceilalţi, cât de mult au avansat, faptul că sunt activi, aleargă peste tot şi menţin importanţa scopului. Dacă începeţi să fiţi gelos pe ei, atunci cu siguranţă veţi reuşi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 15.11.2013, Shamati 64, “De la Lo Lishma la Lishma”

Filed under: Diseminare, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Există două etape în dezvoltarea umană: superioară şi inferioară. În plus, noi (WE) reprezentăm partea superioară, deoarece avem punctul din inimă (•). Ne pasă de dezvoltare, simţim şi înţelegem importanţa sa, ne facem griji, nu suntem indiferenţi, avem o conexiune cu Lumina, pe care nu o ştim nici noi.

Pe de altă parte, umanitatea nu are legătura directă cu Lumina şi oamenii trăiesc în cadrul civilizaţiei noastre, având grijă de nevoile comune pentru hrană, sex, familie, bani, onoare, putere şi cunoaştere. Ei nu au nevoie de altceva. Totuşi, astăzi, există o situaţie particulară: lumea s-a scufundat în criză. Practic, toată lumea o simte şi nimeni nu poate face nimic. Aici, trebuie să înţelegem că, această criză este cauzată de apropierea constantă de Lumină, care se manifestă în noi, subminând instituţia familiei, distrugând educaţia copiilor, lipsindu-ne de empatie în relaţiile dintre oameni şi ne slăbeşte. În general, multiplele faţete ale crizei ne aduc într-un punct în care bunăstarea şi vechile speranţe par că ne “scapă printre degete ca apa”. Aceasta se întâmplă deoarece noi nu suntem în măsură să intrăm în contact, în cadru, cu Lumina care se descoperă din ce în ce mai mult.

Deci, avem un motiv să mergem spre oameni şi să le explicăm de ce se simt rău. Baal HaSulam scrie despre acest subiect, că trebuie să devenim “o împărăţie de preoţi”, pentru a ajunge la oameni şi să le spunem cum să corecteze situaţia, cum să facă faţă crizei. La urma urmei, ieşirea sa se găseşte în unitate (Σ), prin metoda de formare integrală (∫).

Dacă ne unim, criza va dispărea, deoarece în unitatea noastră, vom începe să dezvăluim Lumina. Este aici, dar nu îi corespundem, ea este încă ascunsă şi, prin urmare, ne simţim tot mai mult în întuneric. Dacă noi corespundem Luminii, atunci ea se manifestă în noi în calitatea originală, luminând viaţa cu bunătate, care construieşte conexiunile între noi şi ne împlineşte.

Astfel, avem doar două posibilităţi:

–           să ne unim, devenind asemănători Luminii, astfel că ea se va revela în noi;

–           să nu ne unim şi ea se va revela în alt mod, dar la timpul său, pe drumul durerii şi suferinţei, cauzate de divergenţa noastră crescută între ea şi noi.

Totuşi, umanitatea nu poate să înţeleagă metoda corecţiei sau să simtă ceva, deoarece ea nu are lucrul cel mai important, punctul din inimă.

Astfel, depinde de noi: datorită punctului din inimă, avem o conexiune cu Lumina. Deci, vom deveni o punte de legătură între aceasta şi lumea întreagă. Mai mult, dacă în toate generaţiile de la Adam până în prezent, cabaliştii au creat anumite grupuri, astăzi nu este suficient. În trecut, puterea spirituală a grupului era suficientă pentru a revela Lumina. Au existat numeroase perioade în care grupurile erau constituite din câţiva oameni, zeci, sute sau chiar mii. Totuşi, noi trebuie să integrăm micile noastre grupuri în alt mod.

Noi, grupul nostru, nu putem obţine o conexiune cu Lumina, dacă nu luăm în considerare întreaga umanitate. Noi avem o mare dorinţă şi totuşi, nu suntem în măsură să o realizăm. Anii trec şi noi suntem aparent, la “relanti”. Închişi în grupurile noastre, suntem ca un câine care se învârte în jurul cozii. Există multe eforturi şi puţin efect.

De ce ? Pentru că ne lipseşte nevoia, sentimentul lipsei. Nu avem această mare lipsă cu care să putem atinge Lumina. Şi, dacă nu o vom avea, nu contează dacă vom lucra din greu sau nu. De aceea grupurile stagnează de ani de zile. Trebuie să aibă întreaga omenire conectată la ele, nu miliarde de persoane dintr-o dată, dar este necesar să înceapă să lucreze în această direcţie. Trebuie “să meargă la mase” şi să le conecteze la noi.

Apoi, în răspuns, vom avea o mare dorinţă, o mare nevoie. Da, este doar o simplă nevoie naturală pe baza necesităţilor obişnuite, dar o vom transforma într-un elan spiritual şi vom cere Creatorului împlinirea spirituală. Ridicăm dorinţele lor şi cerem: “Dă-ne Lumina! Dă-ne unitate”” Această dorinţă spirituală trezeşte Lumina care ne atinge în răspuns, se dezvăluie în noi şi noi o aducem oamenilor.

Astfel, această Lumină rezolvă toate problemele. În lumea noastră, nu ne lipseşte nimic, cu excepţia conexiunii între oameni. Graţie conexiunii corecte, vom fi în măsură să organizăm totul. Singurul lucru este de a consolida relaţiile între noi în mod corect.

Din congresul virtual din America, 16.11.2013, Lecţia 1

Filed under: Diseminare, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Toate acţiunile noastre, tot ceea ce facem, trebuie să fie îndreptat spre revelarea Creatorului. Este singurul mod în care putem determina eficacitatea acţiunii noastre. Şi, dacă în urma unei analize, se pare că nu sunt îndreptate către revelarea Creatorului, atunci este de preferat “să te aşezi şi să nu faci nimic” după cum este scris?

Răspuns: Nu, nu contează în ce stare sunteţi, ar trebui să acţionaţi mereu. Există cazuri în care o persoană pare a fi “moartă”, dar ea încă trebuie să vină în grup, să fie prezentă, chiar dacă doarme în timpul lecţiei, trebuie să efectueze anumite acţiuni de bază.

O acţiune mecanică nu este cu adevărat mecanică. Dacă pot să realizez chiar şi cea mai mică mişcare, asta înseamnă că dorinţa mea participă la ea, altfel nu aş fi capabil să mă deplasez.

Nici o moleculă sau atom nu ar putea să se deplaseze, dacă nu ar avea o dorinţă activă. Electronii care gravitează în jurul nucleului sunt dorinţe, deoarece întreaga materie este dorinţa de primire. În toţi atomii, molecule şi electroni, există o mare dorinţă de a ajunge la o stare de saturaţie. O stare de saturaţie care este realizată în particule elementare – ca urmare a Big Bang, de exemplu – coboară de la nivelul spiritual şi exploatează întreg universul, în toate etapele evoluţiei sale. De aceea, ele se deplasează, fără încetare, în căutarea plăcerii pentru împlinire, deoarece numai astfel, ele pot exprima nevoia lor de împlinire. Ele cred că urmăresc împlinirea.

Suntem făcuţi din aceste particule elementare, astfel că noi alergăm după plăcere întreaga viaţă. Această aspiraţie este dezvăluită la un nivel diferit, dar în aceeaşi direcţie. Deci, trebuie să efectuăm acţiuni mecanice, chiar dacă ele nu pot fi, încă, efectuate pe plan emoţional. Uneori, noi gândim: “De ce ar trebui să rămân cu aceşti oameni? Ce am să le spun? Nu vreau asta deloc. Cum pot să mă mint pe mine şi pe ceilalţi?”

Minţiţi-vă, pe voi şi pe ceilalţi. Pretindeţi. Acţionaţi ca şi cum aţi fi prietenul lor! Totuşi, nu uitaţi că este un act, o minciună, deoarece o faceţi în mod conştient. Asta face parte din dezvoltarea voastră. “Cum pot să fac asta? La urma urmei, sunt o persoană onestă! De ce ar trebui să mă aşez lângă ei, să mănânc cu ei şi să-i îmbrăţişez? Nu îmi pasă deloc. Dacă ne-am iubi, ar fi diferit, dar nu cred că ei sunt prietenii mei în acest mod.”

Este adevărat! Voi nu-i simţiţi şi puteţi chiar să-i urâţi, precum elevii lui Rabbi Shimon. Ce veţi face atunci? Toată lumea ar trebui să plece datorită modului în care se simte? Dimpotrivă, ar trebui să ştiţi şi să vă ridicaţi mai sus, deoarece aţi înţeles că astfel vorbeşte ego-ul în noi. Acţionaţi, chiar dacă nu o doriţi, deoarece dorinţele voastre sunt în voi şi acţiunile voastre în exterior. După acţiuni, vor exista noi dorinţe, deoarece Lumina Superioară influenţează chiar şi acţiunile fără o dorinţă. După cum este scris: “ Mitzvot nu necesită intenţie”. Chiar dacă le efectuaţi mecanic, ele apelează Lumina Superioară.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 21.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “De la iubirea de Creator, la iubirea de fiinţe create”:…iată declaraţia lui Hillel străinului care a venit în faţa lui şi a cerut să fie convertit, aşa cum este spun în Gemara, “Converteşte-mă şi învaţă-mă întreaga Tora în timp ce stau într-un picior”.

Şi el a spus: “Ceea ce tu urăşti, nu face prietenului tău”. Este întreaga Tora şi restul înseamnă, pur şi simplu, mergi şi studiază. Vedem că el i-a spus că întreaga Tora este interpretarea versetului “Iubeşte-ţi prietenul ca pe tine însuţi”. Tora ne vorbeşte despre metode pentru a urca la etapa “A iubi aproapele ca pe tine însuţi”. De la primul cuvânt până la ultimul, Tora explică în mod clar cum trebuie să acţionăm şi ce trebuie să facem pentru a aplica, pe deplin, acest principiu.

Întrebare: Ce tip de lămurire este asta, dacă persoana nu înţelege ce se vorbeşte ?

Răspuns: Este vorba despre un proces. Când începem să realizăm procesul în grup, puţin câte puţin, începem realizarea şi identificarea a ceea ce sunt ura şi iubirea, ceea ce ne este străin acum. Astăzi, noi detestăm sau iubim numai pe plan material, dar aici se dezvăluie în conceptul de completă iubire, unitate şi o altă abordare spirituală. Apoi, auto-analiza devine total diferită. Înainte, doar trăiam în această lume, experimentam numeroase senzaţii în ea şi începusem diverse relaţii la nivel “animal”.

Acum, am început să aplicăm unitatea dintre noi. Făcând asta, ne-am ridicat la un nivel nou. Ne alăturăm grupului care nu este doar un ansamblu de persoane, ci mai mult decât asta. În grup, noi împărtăşim relaţii diferite, între fiecare dintre noi cu ceilalţi. Construim conexiunea pe care o numesc “sferă de zmeură”.

Cu certitudine, nu este o “sferă” în sine, ci un sistem care se manifestă între noi. El există şi noi trebuie să-l trezim şi să-i dăm viaţă, încercând să ne includem în celălalt, să ne conectăm şi să sperăm că Lumina Reflectată vine şi ne uneşte. Vedem că nu suntem capabili să facem acest lucru singuri. De fiecare dată, când încercăm să devenim mai buni (1), vedem că am devenit mai răi (2). Aceasta va dura până ce vom atinge o stare numită “cele 49 de porţi de impuritate”, unde recunoaştem că nu este nimic bun în noi şi că suntem, în întregime, răi. Apoi, conform acestei înţelegeri, vom simţi o necesitate de a cere ajutorul Creatorului.

Din partea a patra  Lecţiei zilnice de Cabala, 18.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Nu trebuie să cerem ca alte persoane să ştie sau să înţeleagă metoda. Pur şi simplu trebuie să înţeleagă că, criza va continua încă mulţi ani. Astăzi, mulţi scriu despre acest subiect dar, în acelaşi timp, nimeni nu înţelege că declinul va continua mulţi ani, până ce ultima picătură de existenţă normală este stoarsă din noi.

Este o lege a naturii înţeleasă de cei care văd un pic mai profund decât alţii, nu există miracole aici. Dacă privim viitorul într-o lumină corectă, atunci o imagine teribilă se va deschide în faţa noastră: cruzimea oamenilor, vidul spiritual şi material, inactivitatea şi decăderea tinerei generaţii, oraşele pustii şi indiferenţa completă a fiinţelor umane care nu sunt pregătite de nimic. Ego-ul va începe să devoreze şi va termina existenţa sa, ca o tumoare canceroasă care ucide întregul corp şi moare, în cele din urmă.

Trebuie să explicăm toate astea marelui public, să organizăm ateliere integrale pentru ei şi nu doar să le vorbim despre iubire şi prietenie, ci despre rezolvarea, împreună, a problemelor materiale. Astfel, sunt rezolvate cu mai mare uşurinţă, deoarece în ele, participă o forţă superioară. Oamenii nu trebuie să ştie asta, nu este necesar să-i speriem sau să-i dezorientăm. Este suficient pentru ei să înţeleagă că, în cadru şi unitate, se găseşte o forţă unică a naturii care ne ajută. Şi ei o simt prin atelierele noastre.

Se spune că există un erou cantitativ şi calitativ. Un erou cantitativ se extinde în lărgime, pe când un erou calitativ se extinde în înălţime. Prin urmare, pentru a fi un erou cantitativ, trebuie să conectăm masele la noi înşine. Şi apoi, ne putem ridica.

Din congresul din Bulgaria, “Zorii unei lumi noi”, a treia zi, 03.11.2013, Lecţia 5

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Deseori, frustrarea şi depresia sunt cauzate de teama profundă de a fi singur în această lume, privat de conexiunea cu cei dragi. Cu alte cuvinte, există baze solide, o fundaţie pe care să construim relaţiile de familie.

Indiferent de faptul că nu mai avem nevoie de celălalt ca înainte, declinul evident al tradiţiilor de familie, prezenţa partenerilor sexuali, uşile care în trecut erau închise sunt acum larg deschise şi, în ciuda faptului că, partenerii de familie au mai puţine în comun acum, rămâne ceva intrinsec în noi: o teamă primordială de singurătate, pe care mulţi o cunosc astăzi.

Răspuns: Şi totuşi, oamenii sunt mai puţin susceptibili de a găsi un răspuns la această teamă în căsătorie. Încrederea mutuală, susţinerea reciprocă, nu mai sunt asociate unei familii contemporane. Teama este acolo, dar soluţiile nu sunt încă vizibile. Prin toate mijloacele, este mai bine să fii cu cineva, decât să rămâi singur. Oamenii cu multe “bagaje” estimează că partenerii lor depind de ei, înţeleg că sunt responsabili, cel puţin datorită obiceiurilor care au fost construite în trecut. Suntem doar oameni.

Totuşi, în acelaşi timp, nu cred că teama de a fi singur ţine oamenii într-o familie bună, devotată. Această “teorie” nu are nevoie să fie dovedită prin contradicţii, nici nu poate să fie rezolvată prin ascunderea efectelor negative. Tot ce avem nevoie este să fie pozitiv.

Întrebare: Stările psiholgice care fac să ne ataşăm de cineva sunt datorate fricii dar, de fapt, căutăm legături interne profunde, unitate. Totuşi, fără îndoială că mulţi oameni sunt împinşi de teamă. Acolo este începutul procesului, dar este evident că legătura corectă nu vine de la el. Dimpotrivă, teama dă naştere la alte fenomene, adesea ne împiedică să spargem legăturile care au fost radical viciate.

Să vorbim un pic de situaţia în care oamenii se străduiesc să stabilească relaţii, dar nu ştiu ce să facă. Problema este: de unde să încep?

De obicei, diferite metode oferă oamenilor mijloace de auto-explorare, care le permite să se familiarizeze cu natura lor: Ce parte din mine pot consacra pentru a mă conecta cu partenerul meu? După ce am pus această întrebare, facem o “listă”: Ce trebuie să aştept de la partenerul meu şi de la viaţa noastră comună? Apoi, când înţelegem ce dorim şi ce aşteptăm, aceasta poate fi configurată pentru un tip special de relaţie. Acest exerciţiu este foarte comun în zilele noastre. Nu-I aşa?

Răspuns: Presupun că este popular şi nu doar astăzi. Mereu a fost astfel. Persoanele calculează contribuţia lor şi aportul partenerilor lor în viaţa lor comună. Cei care aranjează căsătorii, mereu au comunicat în acest mod şi au ajutat tinerii şi pe părinţii lor “să facă o afacere bună”. De fapt, este vorba despre o industrie. Ambii soţi sunt egoişti şi trebuie să justifice dacă merită să trăiască împreună. Sentimentele lor erau doar una dintre numeroasele componentele ale acestei formule. Emoţiile lor au o “putere de cumpărare” şi au fost incluse în ecuaţia generală.

Această abordare este corectă? Nu cred. Desigur, a funcţionat un anumit timp, dar ne-am schimbat într-un mod fantastic. Noi nu ştim exact ce dorim astăzi şi, mai ales, nu ştim ce vom dori mâine. În plus, psihologia noastră este în mare parte pervetită de un efect extern enorm care ne împinge de o parte şi de alta cu restricţii artificiale şi permisiuni, avantaje imaginare şi pierderi.

Fiecare “moft”, fiecare “schimbare de sezon” ne schimbă complet în exterior, în plus faţă de schimbările interne pe care le suferim. De aceea, calculul nostru privind avantajele şi dezavantajele vieţii noastre de familie viitoare poate fi fals. Doar dacă stabilim o valoare mai mare ca obiectiv şi suntem de acord cu o anumită provocare, un obiectiv care ne ridică deasupra tulburărilor care se produc atât în societate, cât şi în noi, doar atunci societatea şi celulele sale, cuplurile tinere nu numai vor supravieţui, dar vor prospera

Din “o viaţă nouă”, 06.09.2013, kab.tv

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora, Exodul 25:22: “Acolo Voi organiza întâlnirile Mele cu voi şi Vă voi vorbi de sus din ispăşire, dintre cei doi heruvimi care sunt pe Chivotul Mărturiei, că Îţi voi porunci pentru copiii lui Israel.” Chivotul Legământului este numit Aron Kodesh, o mobilă special concepută în care Tablele cu cele zece Porunci sunt păstrate. Deasupra, există doi heruvimi (îngeri sau păsări – Kruvim) ce acoperă cu aripile lor şi între aceste aripi, vocea Creatorului se face auzită.

Nu este doar o descriere a unor obiecte fizice, ci forţe şi proprietăţi spirituale. Înţelepciunea Cabala nu vorbeşte decât despre dorinţă, singurul material care există în natură. Chivotul (Arca) sau Aron Kodesh simbolizează dorinţele corectate ale unei persoane.

Zona cea mai de sus pe care o putem corecta se numeşte heruvimi (Kruvim de la cuvântul a se apropia, a aspira în ebraică – Leitkarev). Distanţa dintre heruvimi simbolizează dorinţa care este constant vizată şi care aspiră spre sus, spre înainte, spre nivelul următor. Trebuie să ajungem la această stare atunci când este în întregime destinată Creatorului. Prin urmare, aceasta provine de la forma cea mai de sus a dorinţelor care au ca scop Creatorul atunci când, conform legii echivalenţei de formă a atributelor Creatorului şi atributelor fiinţelor create, o persoană aude vocea Creatorului. Acolo, apelul ei către Creator intră în contact cu El.

Construcţia Chivotului este descrisă în Tora şi asta înseamnă că ni se arată ce dorinţe şi ce conexiune între ele ar trebui să unească sufletele noastre. Noi adunăm aceste componente şi punem împreună toate piesele dorinţei, în ordinea corectă, coerentă şi ele creează o asemănare cu Creatorul. Astfel, sufletul este numit Adam, care înseamnă “similar” în ebraică, cel care se aseamănă Creatorului. Este munca noastră de-a lungul liniei mediane, între heruvimi, linia din dreapta şi linia din stânga, unde are loc revelarea Creatorului.

Din kab.tv, “Secretele cărţii eterne”, 12.08.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Mă refer la Creator cu respect şi admiraţie. Este mare şi grandios în imaginaţia mea, în timp ce prietenii, “ceilalţi” printre care El este revelat, sunt opusul. Ca şi cum am coborî ştacheta. Ei par mai puţin importanţi. Cum putem rezolva această problemă? Cum pot creşte, în ochii mei, valoarea “energiei” care a fost deja revelată în Kli-ul mondial, unitatea, pe fondul măreţiei sursei acesteia?

Răspuns: Cum spun înţelepţii, nu puteţi să arătaţi copiilor că dragostea noastră pentru ei este absolută. Asta numai le va dăuna. Părinţii care dau dovadă de iubire necondiţionată pentru copiii lor, aduc copiilor lor cercuri (Igulim) în loc de linie dreaptă (Yosher), în loc de lege, milă în loc de dreptate şi nu e bine.

Prin urmare, nu ne putem imagina, pur şi simplu, Creatorul ca fiind bun făcând bine. El se ascunde în spatele opiniilor foarte precise şi rigide în relaţia cu noi, care ne par aspre şi crude. Trebuie să luăm în considerare aceste două extreme, cele două părţi ale medaliei. Pe de o parte, este bun şi face bine şi, pe de altă parte, găsesc că El este rău. Deci, cum pot să unesc aceste două extreme opuse?

Scopul creaţiei este ca, creaturile Sale să primească plăcere şi acest lucru este realizat conform corecţiilor făcute de creaturi şi numai la finalul dezvoltării. Baal HaSulam scrie despre acest subiect în articolul “Esenţa religiei şi scopul său”. Dacă accept această abordare, dacă  ştiu asta în timpul procesului meu de analiză, atunci voi înţelege pentru ce totul este aranjat în acest mod. Eu înţeleg că, Creatorul este ca un tată iubitor. Din dragoste, el trebuie să facă presiuni asupra copilului său, pentru a-l conduce spre bine.

Mai exact, ideea aici este cum să identificăm în mod clar problema, contradicţia între Creator care este bun şi care face bine şi problemele lumii noastre, deoarece văd că problemele cresc, pur şi simplu, sunt din ce în ce mai acute şi apasă tot mai puternic asupra umanităţii. Până recent, era ca şi cum timpul a fost benefic şi toată lumea spera într-un viitor luminos şi bun, “visul american”, dar astăzi, nu mai serveşte ca referinţă şi în curând, vom fi fericiţi să nu mai locuim aici.

De ce avem nevoie de această opoziţie, această contradicţie? Acest conflict este în mod special conceput pentru a crea o disonanţă internă în mine: Cum este posibil că, puterea naturii, binele care face bine, puterea absolută dincolo de toate limitele, ne blochează în astfel de catastrofe grave ? Încep să examinez şi să investighez acest conflict şi caut o soluţie la problemă. Poate, Creatorul nu există şi totul este la mila naturii oarbe şi trebuie să lupt împotriva ei. Totuşi, în realitate, această abordare nu rezolvă problema. La urma urmei, Creatorul şi natura sunt acelaşi lucru. Rezultă că nu am schimbat nimic. Nu am schimbat decât cuvintele, dar am rămas cu aceeaşi problemă nerezolvată. Problema încă există şi se amplifică şi, în orice caz, trebuie să găsesc o cale de a ieşi.

Prin urmare, nu pot rezolva acest conflict numai dacă voi înţelege că nu am nevoie să schimb ceva, cu excepţia mea şi iată punctul-cheie: Trebuie să ne schimbăm sau nu? Să ne glorificăm prin tot soiul de acţiuni fizice, acţiuni care au fost scrise şi să aşteptăm ca ele să ne aducă tot binele, sau trebuie să ne corectăm şi, de acolo, de la Kelim ale noastre corectate, acest lucru ne va fi benefic.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 12.11.2013,  Shamati 3 “Referitor la realizarea spirituală”

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Interferenţele în diseminare sunt un semn al progresului nostru, iar  entuziasmul mare pe care-l obţinem, după aceste acţiuni, un semn al reuşitei?

Răspuns: Unitatea voastră şi conexiunea deasupra obstacolelor sunt un semn de succes. În acelaşi timp, nu ar trebui să le consideraţi un obstacol, ci forţe care trebuie să fie corectate, deoarece acestea sunt problemele voastre interioare, pe care le vedeţi ca exterioare şi atitudinea voastră cu privire la ele este incorectă.

Totuşi, acest lucru nu înseamnă că trebuie să îi iertăm pe toţi, tot timpul. Trebuie să munciţi interior asupra interferenţelor care se relevă, deoarece încercaţi să vă conectaţi, în timp ce în exterior, trebuie, cumva, să vă debarasaţi de ele. Nu ar trebui să strângeţi mâinile duşmanilor, în niciun caz, gândind că vă conduc spre spiritualitate. La nivelul aceste lumi, trebuie să munciţi exact ca toată lumea. Dacă, în acelaşi timp, puteţi să scăpaţi de interferenţele care vin, atunci trebuie să o faceţi. Nu ar trebui să lăsaţi oamenii să creadă că pot profita de voi. Totuşi, totul depinde de condiţiile externe.

Pe de altă parte, totul trebuie să fie făcut cu grijă, pentru a nu păta reputaţia înţelepciunii Cabala. Trebuie să ţinem seama de circumstanţe de fiecare dată şi să decidem cum să acţionăm în cel mai bun mod posibil. Totuşi, în toate cazurile, trebuie să acţionăm în toate modurile posibile.

De exemplu, regele David care a scris cartea Psalmi, a domnit timp de patruzeci de ani şi a luptat timp de patruzeci de ani, dar războiul său a fost atât spiritual, cât şi fizic.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 21.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Interferenţele în diseminare sunt un semn al progresului nostru, iar  entuziasmul mare pe care-l obţinem, după aceste acţiuni, un semn al reuşitei?

Răspuns: Unitatea voastră şi conexiunea deasupra obstacolelor sunt un semn de succes. În acelaşi timp, nu ar trebui să le consideraţi un obstacol, ci forţe care trebuie să fie corectate, deoarece acestea sunt problemele voastre interioare, pe care le vedeţi ca exterioare şi atitudinea voastră cu privire la ele este incorectă.

Totuşi, acest lucru nu înseamnă că trebuie să îi iertăm pe toţi, tot timpul. Trebuie să munciţi interior asupra interferenţelor care se relevă, deoarece încercaţi să vă conectaţi, în timp ce în exterior, trebuie, cumva, să vă debarasaţi de ele. Nu ar trebui să strângeţi mâinile duşmanilor, în niciun caz, gândind că vă conduc spre spiritualitate. La nivelul aceste lumi, trebuie să munciţi exact ca toată lumea. Dacă, în acelaşi timp, puteţi să scăpaţi de interferenţele care vin, atunci trebuie să o faceţi. Nu ar trebui să lăsaţi oamenii să creadă că pot profita de voi. Totuşi, totul depinde de condiţiile externe.

Pe de altă parte, totul trebuie să fie făcut cu grijă, pentru a nu păta reputaţia înţelepciunii Cabala. Trebuie să ţinem seama de circumstanţe de fiecare dată şi să decidem cum să acţionăm în cel mai bun mod posibil. Totuşi, în toate cazurile, trebuie să acţionăm în toate modurile posibile.

De exemplu, regele David care a scris cartea Psalmi, a domnit timp de patruzeci de ani şi a luptat timp de patruzeci de ani, dar războiul său a fost atât spiritual, cât şi fizic.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 21.10.2013

Filed under: Diseminare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Unitate - Niciun comentariu→