Category Archives: Munca spirituala

Scopul fiinţei umane

Baal HaSulam, “Învăţătura Cabalei şi esenţa ei”: Şi, lucrul cel mai important în întreaga realitate diversă este senzaţia dată animalelor – că fiecare simte propria existenţă. Şi, senzaţia cea mai importantă este senzaţia noetică, dată numai omului, prin care simte, de asemenea, ce este în celălalt, durere şi consolare.

Din întreaga creaţie, fiinţa umană este cea mai dezvoltată în ceea ce priveşte dorinţele sale. Cum putem să le cunoaştem? Este în funcţie de acţiunile sale şi gesturi, care constituie, de fapt, expresia dorinţei sale interioare. Priviţi dezordinea pe care oamenii o creează în lume. Pe de o parte, animalele nu schimbă nimic, dar se deplasează numai în scopul de a-şi satisface dorinţele lor şi, cu nivelul vegetal, nu există nici măcar dorinţa de a se mişca.

Prin urmare, rezultă că, fiinţa umană este motivată de cea mai mare dorinţă. Ea vrea să schimbe lumea şi să se schimbe pe sine, nu numai să se deplaseze şi să se dezvolte. De aceea se foloseşte de puterile găsite în ea. Astfel, fiinţa umană este în centrul creaţiei, creatura care a fost dezvoltată la finalul creaţiei şi pentru care întreaga creaţie a fost construită. Prin urmare, noi trebuie să înţelegem asta: întreaga realitate, mineral, vegetal şi animal este destinată pentru a servi fiinţa umană şi a-i fi utilă, pentru realizarea obiectivului.

Care este obiectivul? Fiinţa umană trebuie să atingă această putere superioară care a creat-o. Ea este ascunsă de fiinţa umană ca urmare a legii echivalenţei de formă şi o persoană trebuie să se schimbe pentru a ajunge la similitudinea de proprietăţi, conform legii echivalenţei de formă şi ea va dezvălui, în totalitate, această putere care a creat-o. Această identificare şi această reconciliere sunt numite adeziunea care se dezvăluie ca o conexiune completă. Aceasta este ceea ce fiinţa umană trebuie să realizeze.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 14.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Chiar şi începătorii vor fi recompensaţi

Întrebare: Cum trebuie să se pregătească cei care vin la congres pentru prima dată, pentru întâlnirea cu Kli-ul mondial?

Răspuns: Nu este necesară nici o pregătire. Noi avem prieteni peste tot în lume. Chiar dacă nu vorbiţi limba, nu vă simţiţi diferit de ei, deoarece toată lumea aspiră la Creator. Oricine are o astfel de scânteie de spiritualitate, tinde spre acelaşi obiectiv şi sunteţi împreună, fără să simţiţi vreo diferenţă. Nu vă fie teamă de ceva nou pentru voi. Veţi simţi că toate acestea sunt aproape de voi

Întrebare: Dacă sunt începător şi nu înţeleg nimic de la această ştiinţă, dar vreau să vin la congres, ar trebui să vin ? Şi dacă da, cum să mă pregătesc pentru asta ?

Răspuns: În primul rând, dacă timpul permite, ar trebui să studiaţi conţinutul destinat pregătirii on-line. Dar, nu contează, veţi primi “aer” pentru ca să respiraţi…

Din pregătirea pentru congres, 12.10.2010

Lumea şi cu mine

Această lume este asemănătoare unui sigiliu inversat sau unei umbre: ne arată în ce punct suntem diferiţi nivelului lumii spirituale căreia trebuie să-i corespundem (să-i devenim echivalenţi).

Să spunem că am zece ani şi, în funcţie de vârsta mea şi de dezvoltarea pe care am primit-o de la natură şi de părinţii mei, mă aştept să întâlnesc un anumit nivel de cunoştinţe şi de comportament. Totuşi, nu îl am deci, vâd lumea sfărâmată. Dacă aş întâlni toate cerinţele legate de vârsta mea, aş vedea lumea la fel de perfectă ca dorinţa mea, proprietăţile, lumea şi atitudinea mea faţă de ea ar corespunde vârstei mele. Deci, m-aş vedea ca existând în lumea Infinitului, dar numai conform capacităţii unui copil de zece ani. Şi este acelaşi lucru la orice vârstă.

Toate lumile sunt ascunderea sau manifestările răului, cauzate de incongruenţa mea cu sistemul. Ar trebui să urc treptele sale dar nu reuşesc, deoarece nu cunosc legile. Prin urmare, lumea mă tratează conform cu defectele mele şi cu carenţele mele. Eu corup lumea cu atitudinea mea rea faţă de ea şi acum, eu o văd ca existând în sistemele de disciplină şi aducându-mi răspunsuri în schimb. Totul îmi pare necorectat. De ce ?

Este astfel, deoarece “fiecare judecă conform propriilor defecte”. Lumea ne arată cine suntem, este umbra noastră. Prin urmare, nu putem blama pe cineva sau să facem altceva, decât a ne corecta pe plan intern. Mă examinez în raport cu mediul corect, grupul şi verific dacă am atins unitatea şi garanţia reciprocă cu el. Cerând Creatorului ajutor, aduc corectarea sistemului colectiv.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 15.10.2010, “Arvut (garanţia reciprocă)”

Scopul este numai unul

Întrebare: Grupurile noastre în Israel sunt implicate în diseminare. Ele au nevoie de ajutorul prietenilor din lumea întreagă.

Răspuns: Înainte de toate, prietenii noştri din Israel au nevoie de ajutorul Creatorului. El îi va biciui, îi va scutura, îi va lovi cu piciorul dintr-o parte în alta, va face totul pentru a agita toate prostiile, ego-ul, toate obrăzniciile cum s-ar spune:”Noi, noi, noi!”, astfel că, într-o stare de epuizare totală, ei vor striga spre El, aşa cum este spus (Exodul 02:23) “Şi copiii lui Israel gemeau datorită muncii”.

Prin urmare, trebuie să ţinem pe toată lumea şi să facem tot ce putem. Dar, în acelaşi timp, nu uitaţi că, Creatorul a făcut totul şi depindem numai de El, ceea ce este important!  La urma urmei, în toate acţiunile, noi dorim să-I aducem Lui rezultatul dorit. În toate cazurile, este imposibil să urmărim victorii şi realizări fizice. Obiectivul nu poate fi decât acesta: mai multă adeziune cu Creatorul şi o mai mare dependenţă de El.

Dacă am realiza deja acest lucru, atunci nu am avea nevoie de nimic! Ceea ce se întâmplă pe plan fizic nu are importanţă. Totul va fi bine. Singurul lucru care depinde de noi este să cerem, fără încetare, ca El să nu ne abandoneze şi să ne menţină în cadru, în adeziune cu El. El ne va da intenţia de a face totul, pentru a-I aduce Lui mulţumire, la fel cum ne împlineşte El, ca în metafora cu oaspetele şi gazda. Asta e tot.

Eu sunt foarte fericit, sunt extrem de bucuros de ceea ce se întâmplă acum. De ce avem nevoie pentru a fi speriaţi şi a ne teme de moarte, într-o stare completă de spargere, internă şi externă ? Dacă El ar putea adăuga, atunci ar fi chiar mai bine. Fără asta, nu am putea să părăsim exilul egiptean (ego-ul). Prin urmare, nu este necesar să simţim regret pentru nimeni. Dimpotrivă, ar trebui să ne bucurăm cu ei şi doar să-i întărim pe ei şi pe noi, cu gândul că, Creatorul a făcut totul pentru că, prin calea suferinţei, prin intermediul acestor condiţii complicate, ne vom ridica deasupra lor şi ne vom conecta la El.

Graţie acestor condiţii pe care El le-a creat pentru noi, pentru ca noi să ne gândim la El, desigur, în mod egoist, în acelaşi timp, tremurând şi temându-ne pentru noi înşine, dar, cu asta, cel puţin gândindu-ne, vom fi în măsură să atingem stările acestor acţiuni de dăruire faţă de El.

Toată munca noastră interioară trebuie să fie îndreptată spre conexiunea la El. Să facem ceea ce este necesar în exterior şi în interior să fim împreună, în adeziune între noi şi cu Creatorul.

Din Congresul “Zorii unei noi lumi”, Bulgaria, a doua zi, 02.11.2013, Lecţia 3

A vedea un înger

Întrebări: Noi studiem că îngerii sunt forţe. Când începe să-i simtă, cu adevărat, o persoană în ea?

Răspuns: În lumea corporală, noi simţim diferite forţe legate de natura mineral, vegetal, animal şi vorbitor. Ele sunt legate de gravitaţie, de fenomene climaterice şi la lumea care ne înconjoară.

Ele participă la viaţa umană prin influenţele pozitive sau negative conţinute în ele. Aceste forţe sunt numite îngeri. Prin urmare, atunci când citim că trei “oameni” au venit spre Avraam, Rafael, Mihail şi Gabriel înseamnă că el distinge aceste forţe în interior. Îngerii sunt forţele sufletului nostru şi nu cineva în exterior. Unele din aceste forţe apar, altele dispar şi influenţa lor se schimbă constant.

Într-adevăr, nu există altceva cu excepţia îngerilor la diferite niveluri de dorinţă. O persoană îi percepe şi clasifică, cu cine dintre ei poate avansa şi cu cine nu poate. Acelaşi fenomen este observat în lumea noastră. Doar aici, noi recunoaştem formele exterioare ale forţelor: vânt, ploaie, sunet, oameni, animale, senzaţii interne, care sunt îngeri.

Un cabalist în lumea noastră nu se uită la partea exterioară a fenomenelor. El vede prin ele ceea ce Creatorul vrea să-i arate şi să-l influenţeze. Prin urmare, el se concentrează pe esenţa interioară a evenimentului şi semnificaţia sa. La urma urmei, prin aceste efecte, Creatorul vă vorbeşte. Ce vrea El să spună?

El vrea ca noi să unim influenţele tuturor nivelurilor mineral, vegetal ,animal şi vorbitor şi să le aducă în inima noastră pentru ca noi să Îl simţim pe El în spatele lor. Apoi, ele nu vor mai fi un obstacol care ascund Creatorul

Din “Porţiunea săptămânală din Tora”, 22.10.2010

Când voi vedea lumea ca fiind bună ?

Întrebare: De ce proprietatea de a dărui este ascunsă?

Răspuns: Proprietatea de a dărui se dezvăluie în raport cu dorinţa mea egoistă! Dacă atributul de dăruire se dezvăluie prin sine, voi începe, fără îndoială, să-l doresc. Dar, de ce nu îl doresc? Nu îl doresc, deoarece există opoziţie între dorinţa de a dărui şi dorinţa mea de a primi, în interesul satisfacţiei mele. Dacă aş putea vedea lumea doar prin prisma dăruirii, mi s-ar părea bună şi ar fi plină de bunătate şi nu ar putea fi mai bună! Ar fi paradisul, proprietatea Bina! Dar, dacă privesc prin dorinţele mele egoiste care mă domină, nu pot să fiu de acord cu o astfel de evaluare.

Deci, în final, când voi fi de acord? Dacă, cu forţa pe care o primesc de la grup, măresc importanţa dăruirii asupra primirii egoiste, primesc liberul arbitru. Dar, nu pot dobândi asta decât prin credinţa deasupra raţiunii, ceea ce înseamnă a plasa părerea grupului, deasupra părerii mele.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 22.10.2010

Găsiţi locul vostru în gândul creaţiei

Existăm într-un gând, gândul creaţiei şi facem parte dintr-un mare program care umple tot spaţiul şi intervine în întreaga realitate, superioară şi inferioară.

Realizarea acestui program, a găsi locul vostru în această lume şi capacitatea de a-l realiza independent, nu prin forţă ci, în loc de a fi o mică roată dinţată, să fiţi o parte ce participă în mod activ cu intenţie, realizare, acord, egalitate şi măreţie, acesta poate deveni scopul vieţii pentru fiecare dintre noi.

Atunci când ne conectăm la acest flux şi ne alăturăm fluxului comun al acestui program, care are un foarte mare număr de parametri, experimentăm eternitatea şi perfecţiunea, deoarece acest program este etern pentru toate lumile şi pentru toate realităţile şi conectează toate părţile creaţiei şi toate lumile la un loc. Noi simţim armonia cu care toate părţile acestui program sunt guvernate şi, în acelaşi timp, guvernează. Simţim începutul şi sfârşitul creaţiei, de la început, procesul de dezvoltare şi realizarea sa sunt interconectate şi corespund minunat şi fiecare are libertate de alegere şi dreptul de a pune acest sistem în acţiune, de la început până la sfârşit, în mod independent.

Şi, cel mai surprinzător, este revelarea sistemului integral enorm, comun, care îndeplineşte toate acţiunile, de la început la final, fără să interfereze cu capacitatea noastră de a pune în acţiune şi de a fi stăpâni. Şi, atunci când omul se ridică la nivelul gândului creaţiei, el se conectează la Creator şi devine partenerul său: aceasta este ceea ce înseamnă a se uni cu Creatorul. Noi ne unim cu Creatorul în gândul creaţiei. Este scris: Cei drepţi sunt partenerii Creatorului, El creează şi distruge lumi, în timp ce ei corectează creatura.

Din “Cabala pentru începători”, kab.tv, 21.10.2010

O conductă infinită

 Trebuie să mă ridic deasupra dorinţei mele egoiste pentru a accepta importanţa Creatorului şi creaturilor. Ei sunt la cele două extremităţi ale conductei care voi deveni şi trebuie să le consider ca fiind mai importante decât mine.  Trebuie să formez o conductă care să unească cele două extremităţi. Fac un efort anulându-mă în faţa dorinţei Creatorului şi în faţa dorinţei poporului şi devin un intermediar între cele două.

Natura mea este de a urî pe toată lumea cu excepţia mea. Deci, când mă ridic deasupra ego-ului meu, restricţionându-l, eu devin un punct. Deci, cum pot face o conductă din el?

Formez conducta conform măsurii de disponibilitate a Luminii Hassadim, care determină diametrul conductei mele. Diametrul este determinat de cât de mult m-am conectat la Creator şi la creaturi, deasupra Hassadim şi transform conducta într-o legătură, o linie de conexiune.

Există un întreg sistem de lucru aici. Dacă Creatorul şi creaturile sunt egali, atunci nu va fi nevoie de o conductă. Dar, pe de altă parte, ei trebuie, în cele din urmă, să fie egali şi conectaţi în toate sensurile posibile. Deci, asta înseamnă că, conducta va dispărea ? Conducta nu va dispărea, dar va deveni infinită şi graţie lor, aceasta va fi la mine. Eu iau dorinţa de a dărui de la Creator şi dorinţa de a primi de la creaturi şi le încorporez pe amândouă.

Apoi, încep să înţeleg că, Creatorul şi creaturile există pentru mine, deşi eu fac această muncă pentru ei.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de cabala, 12.11.2013, Shamati 3, “Referitor la realizarea spirituală”

Unde găsiţi drepturi egale?

Întrebare: Există vreo diferenţă între bărbaţi şi femei, în drumul lor, în înţelepciunea Cabala?

Răspuns: În lumea noastră există o mare diferenţă între bărbaţi şi femei în modul de a gândi, în abordarea vieţii, înţelegerea realităţii şi în procesul decizional. Suntem, cu adevărat, foarte diferiţi. Diferenţa nu este doar în caracteristicile sexuale. Sunt două lumi: jumătatea masculină şi jumătatea feminină a naturii. De fapt, în natura vegetal şi animal există o diviziune în părţi masculin şi feminin şi diferenţele umane sunt chiar mai mari. Dar, când vom începe să descoperim Creatorul, atunci, pe plan fizic, diferenţele dintre sexe privind proprietăţile noastre fizice se aplică într-un grup şi în cadrul unui grup, în timp ce, în lumea spirituală, nu este la fel.

Femeile care se apropie de Creator au aceleaşi şanse ca bărbaţii, mai ales în timpul nostru. Eu cred că, înţelepciunea Cabala este singurul domeniu de activitate umană în care femeia este egală cu bărbatul. Este un paradox interesant. Ei sunt absolut egali în drepturi.

În niciun alt angajament fizic voi nu puteţi să fiţi egale cu bărbaţii: în anumite lucruri voi sunteţi mai bune, în alte lucruri, ei sunt. Daţi-mi numele unui pictor celebru, muzician celebru, dirijor celebru, sau a unui lider. Menţionaţi numele unei femei, nu există deloc!

În lumea noastră există o distincţie clară în unele capacităţi masculine şi feminine, deoarece noi suntem separaţi. Şi, în lumea spirituală, în care fiecare dintre noi merge spre conexiune şi componenta noastră spirituală este ceea ce este creat ca urmare a unificării, atunci, nu există nici o diferenţă, doar împlinirea. Prin urmare, în lumea spirituală nu există suflet masculin sau feminin, grup feminin sau masculin. Totul este amestecat într-o unitate completă.

Treptat, vom ajunge la asta. Nu este o modalitate uşoară, deoarece ni se cere mereu să facem mai mult. Dar, la final, descoperind Creatorul în unitatea noastră comună, vom vedea că nu există diferenţă între forţele masculin şi feminin: toate eforturile noastre devin comune.

Acum, suntem încă în etapa preliminară, a evoluţiei sufletului nostru. Şi este la fel pentru toţi. Nici unul dintre noi nu are suflet propriu. Este un singur corp, un singur Kli, în care Creatorul se dezvăluie: Malchut a lumii Infinitului, o dorinţă singulară!

 Din congresul “Zorii unei lumi noi”, Bulgaria, ziua a doua, 02.11.2013, Lecţia 3

Rugăciunea pentru viitorul eului cuiva

Problema este cât de repede este inclus în munca reală, cineva care a ajuns la Cabala. Se poate să fii ajuns de mult timp, să asculte ceea ce spun, dar să nu depună un efort real, adică conexiunea cu ceilalți.

Poate numai după un timp îndelungat, începe în sfârșit să înțeleagă că drumul spiritual se află în conexiunea în grup și că este necesar să găsească punctul central al acestei unități. De fapt, numai acolo va merita să intre în contact cu Creatorul.

Va trece mult timp până când va dezvolta o idee despre conceptul de Creator. De fapt, Creatorul nu are nicio imagine, nicio formă, niciun singur indiciu pentru noi. Creatorul se numește forța dăruirii care este revelată cuiva în anumite condiții, pe care trebuie să le îndeplinească prin propriile eforturi. Trebuie să fie potrivit pentru descoperirea acestei proprietăți. Numai atunci când se manifestă într-o persoană se poate numi Creator, și nu în afara persoanei.

În esență, omul este impresionat de forma pe care el însuși o va lua în viitor. Este atras de faptul că este revelată în el, adică, în el în viitor. Trebuie să fie foarte clar că nimic nu se va schimba, cu excepția lui însuși. Se străduie către această formă viitoare, se adresează ei cu o rugăciune.

De aceea, este spus despre drum: ”Am muncit și am găsit.” Asta nu înseamnă că am rămas așa cum am fost și că totul în jurul meu se schimbă. Întreaga lume, întreaga realitate se află în om și numai acesta se schimbă. De aceea, ”Am muncit și am găsit, crede” Este imposibil să ajungi la asta fără să te schimbi tu însuți. Am ”găsit” pentru că am ajuns la formă corectă datorită Luminii care Reformează și în mine am descoperit proprietatea comună a dăruirii și iubirii care se numește Creator.

Este imposibil să obțin asta fără efort. Și, depunând efort, găsesc, pentru că fac din mine baza pe care imaginea dăruirii, proprietatea Creatorului, se poate descoperi. Aceasta este singura metoda de avansare. De aceea eforturile trebuie să fie în afara puterii umane; adică eu trebuie să creez o fundație, să depun eforturile mele, dar întotdeauna să aștept Lumina care Reformează să mă schimbe, să mă pregătească pentru descoperirea proprietății dăruirii și iubirii. Apoi, aceasta se va stabili în mine și va începe să conducă, schimbându-mă în așa măsură încât întreaga mea minte și întreaga mea inimăm vor lucra în conexiune cu celelalte părți care acum îmi par străine și separate de mine.

Adică, avem nevoie de o definiție corectă a efortului. De aceea trece atâta timp din momentul în care cineva ajunge la grup și începe să studieze, până când începe să înțeleagă și să simtă că toate schimbările care trebuie să se întâmple sunt în el, nu în afara lui. Această schimbare de abordare a percepției realității, în a simți că totul este înăuntrul lui, pentru că întreaga lume este imaginea proprietăților lui, iar vasul lui spiritual trebui să includă în el totul, înseamnă să fie „integral”. Numai atunci va obține realizarea lui, când întreaga creație este în el, ca o parte inseparabilă. Întreaga natură minerală, vegetală, animală și oamenii sunt parte a sufletului său, și nu mai există nimic în afară de asta.

Din pregătire pentru Lecția zilnică de Cabala 11/12/13