Existăm în această lume într-o stare unică creată prin extensia Luminii de sus în jos. Lumina a creat toate vasele, dorinţele şi noi suntem singura parte din întreaga realitate care are liber arbitru pentru a schimba această stare şi întreaga natură, creaţia întreagă.

Toată natura ne-a fost dată astfel ca noi să o putem utiliza şi să ne ridicăm la statutul înalt al Creatorului. Prin urmare, nu ar trebui să ne aşteptăm la mai mult de sus şi, dacă suntem în întârziere în realizarea etapelor unde trebuia să schimbăm deja, atunci le vom experimenta ca suferinţe. Presiunea naturii este în constantă creştere, deoarece, includerea în ea, este un motor special de dezvoltare; diversele Lumini coborând constant de sus, se manifestă cu mai multă forţă şi trezesc mari gene spirituale (Reschimot) în noi. După toate, corecţia începe mai uşor şi progresează spre mai dificil.

Dar, dacă noi suntem în întârziere şi nu corectăm Reshimot care se trezesc în noi astăzi, atunci mâine, acumulăm o datorie cu întârziere şi creşte diferenţa dintre două Reshimot, cel de astăzi şi cel de mâine. Şi, a doua zi, va fi triplată, şi, datorită acestor Reshimot se multiplică, vom experimenta durerea, adică diferenţa dintre mine şi Lumină.

În loc să umplem acest gol, devenind egal cu Lumina prin conectarea la ea, devenind un singur sistem integrat în scopul de a înţelege, a simţi, a fi umplut de ea şi a participa la toate acţiunile sale, noi acţionăm împotriva ei şi continuăm să creştem opoziţia noastră faţă de ea.

Această opoziţie este acelaşi lucru ca suferinţa pe care o simţim pentru că dorinţa noastră de primire vrea Lumina! Chiar dacă nu realizăm ceea ce dorim, ne găsim în faţa a ceva de care avem nevoie, dar nu îl obţinem. Şi acest lucru este experimentat ca tot felul de suferinţe.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 18.10.2010, “Învăţătura şi esenţa Cabalei”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Este spus: ei Mă vor cunoaște, de la cel mai mic la cel mai mare (Jeremiah 31:33). Asta înseamnă că toată lumea trebuie să ajungă la sfârșitul corectării.

Este foarte greu de împlinit acest lucru, dar nu există nicio altă cale. În fiecare zi, fiecare dintre prietenii noștri care se află pe calea spirituală face anumite acțiuni spirituale de corectare, într-o anumită măsură din proprie voință și în altă măsură, împotriva voinței lor. Totuși, oamenii încă trec prin procesul corectării, în parte în mod conștient, dar în cea mai mare parte, inconștient.

Nu am nicio îndoială că nu îmi îndrept studenții correct și că ei nu vor spune niciodată că nu înțeleg unde i-am adus. Pot să-mi verifice recomandările citind sursele bazate pe scrierile altor profesori.

Întrebare: Ați avut vreo îndoială când ați fost student?

Răspuns: Nu, am ajuns la înțelepciunea Cabala fără să am vreo îndoială că nu ar fi alegerea potrivită. Imediat am simțit că locul în care am ajuns avea totul. Până la acel moment, m-am aflat pe un drum lung de căutare și am văzut multă prostie și nebunie.

Este imposibil să mai găsești ceva în știință. În interiorul meu, am înțeles că filosofia este goală. Este toată numai nonsens și se limitează complet la lumea noastră. Apoi, m-am gândit că aș putea găsi ceva în religie, dar aș găsi?

După ce am fost în câteva insituții religioase, am văzut că unii s-au angajat să respecte Mitzvot (poruncile) fizice fără să-și schimbe calitățile interioare, deci care este ideea? Alții citeau Cabala, dar nu au înțeles deloc ceea ce au citit, gândind că este de ajuns să te angajezi în a citi. Asta înseamnă că și ei erau ca ceilalți oameni religioși care respectă toate Mitzvot dar, în plus, mai și citesc și că asta nu înseamnă cu nimic mai mult, așa că ce urmează?

Așa că atunci când am auzit o explicație logică, mi-am dat seama că am găsit locul care era, fără îndoială, cel potrivit – cea mai serioasă gândire, direcție clară, cu o conexiune totală cu toate sursele!

Înainte să-mi găsesc profesorul am citit multe cărți: scrierile lui Ari, Talmud și Biblia. Cunoșteam toate Mitzvot și respectam o parte dintre ele. Așa că atunci când am ajuns la Rabash, aveam deja cinci ani de când trăiam o viață religioasă cel puțin în exterior, pentru a vizita instituțiile religioase pe la care am fost. Pe lângă asta, credeam că trebuia să fiu legat de rădăcinile noastre, având în vedere că bunicul meu fusese o persoană foarte religioasă.

Dar când am ajuns la Rabash, mi-am dat seama că ceea ce fac oamenii aceștia se bazează numai pe surse. Înainte, și eu am încercat să citesc Baal HaSulam, Studiul celor zece sefiroți, Cartea Zohar, care descriu corectări speciale, dar ce puteam înțelege atunci? Nu văzusem niciodată atâta cunoaștere, atâta cuprindere, atâta pătrundere a conexiunii dintre neînsuflețit, vegetal, animal și uman.

Deci oamenii care nu înțeleg ce studiem și despre ce vorbim cred că este vorba despre misticism. Chiar și azi, oamenii nu au nici cea mai mică idee despre marele sistem cu care avem de-a face.

Noi, totuși, ne jucăm, jonglăm: această lume, lumea viitoare, cum sunt legate, cum sunt integrate, și cum se simte o persoană în ele. Este ca și cum tot acest volum se află în fața noastră. Bineînțeles, este încă teoretic și abstract pentru noi și nu poate fi descris; nu este mistic, ci teoretic și abstract. Noi muncim cu acest volum de forțe, de interacțiuni, atribute și legături, în timp ce o persoană din exterior trebuie să petreacă ani de zile pentru a intra în acest sistem.

De pe KabTV, Secretele Cărții Eterne, 29.07.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Torah - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune:”Recompensa este în funcţie de durere”. De ce trebuie să suferim şi să simţim durere, robul Domnului nu ar trebui să se bucure?

Răspuns: Nu văd că elevii mei sunt mereu fericiţi ca în cazul în care ar fi la nunta lor cu Creatorul. Acţionăm împotriva voinţei noastre şi aceasta necesită mari eforturi, fiind mereu concentraţi pe conexiune, pe anularea ego-ului nostru şi cu intenţia de a nu ne gândi la noi înşine.

Suntem obligaţi să ne exercităm, fără nicio compensare, în dorinţa egoistă de primire cu care noi lucrăm. Dar, am făcut un efort, calorii arse şi corpul meu şi sufletul meu cer satisfacţie în schimb. Dar, nu primesc nimic; atunci, cum va fi capabil corpul meu să continue munca, fără nicio recompensă ? La urma urmei, este o maşină, fiziologic şi intelectual, care trebuie să primească satisfacţie, un carburant.

Mi se spune că voi primi o satisfacţie dacă cer şansa de a munci fără satisfacţie. Dar, doresc să primesc ceva pentru mine şi efortul meu este însoţit de durere. Aceasta, deoarece eu trebuie să abandonez ego-ul meu, să renunţ la recompensa mea şi trebuie să mă gândesc la altcineva, în loc să mă gândesc la mine, de fiecare dată. Văd că nu o pot face şi astfel, mă întorc la Creator. Dar, până ce mă voi întoarce la El şi până ce El îmi va răspunde, trebuie să trec printr-o stare neplăcută…şi este un moment destul de dificil.

Când o persoană vine iniţial în grup, este fericită şi gata să mute munţi, să facă ceva. Totuşi, mai târziu, vedem că ea se retrage şi o vedem mai puţin, în loc să se aşeze în primele rânduri, se îndepărtează şi se apropie, progresiv, de ieşire, până ce dispare complet.

Este spus: “o mie intră într-o cameră şi numai unul iese ca un instructor”. În zilele noastre, nu este doar unul, ci sunt mult mai mulţi, dar acest principiu este mereu adevărat. Doar cei care pot abandona totul şi spun că nu-şi fac griji de ce se va întâmpla cu ei, deoarece nu există alt adevăr şi de aceea sunt acolo! Este ceea ce numim “cumpără adevărul şi nu-l vinde!” Dar, astfel de persoane nu sunt numeroase şi aceasta depinde de dorinţa unei persoane, de punctul din inimă pe care Creatorul i l-a dat.

De asemenea, o persoană se poate ruga la Creator şi să ceară, chiar dacă este dificil şi complicat. Dacă o persoană nu a primit dorinţa de primire, punctul din inimă care-i permite să ajungă la obiectivul creaţiei de la naştere, atunci el poate, încă,  construi o rugăciune, o rugăciune destul de puternică pentru a-l întări, în ciuda slăbiciunii punctului său din inimă. Ca şi cum ar sări, de la o generaţie la alta, de la o viaţă la alta.

Acum, puteţi primi direct ceea ce ar trebui să primiţi în câteva vieţi conform planului general, revenind în această lume, trăind şi suferind în ea, murind şi apoi revenind, printr-un mare efort la cererea voastră – ca şi cum aţi fi capabili să săriţi în timp.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 29.09.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Chiar şi sub dominaţia forţelor egoiste, cojile (Klipot), putem trezi partea superioară. Doar cei  în care punctul din inimă este trezit au potenţialul de a se conecta la Creator, dar cu intenţia care este, încă, pentru sine. O persoană se întoarce spre Creator cu intenţiile care sunt, încă, pentru ea însăşi şi deci, este considerată ca fiind la mila forţelor impure.

Cu cât are mai multă forţă, cu atât mai mult trebuie să se întoarcă spre Creator, cu cât face mai mult pentru sine, cu atât egoismul (Klipa) creşte. Prin urmare, aşa cum este scris: “Cel care este mai mare decât prietenul său, dorinţa sa este mai mare decât a lui”. Marele rău, enormele forţe ale egoismului despre care vorbeşte Tora – Balaam, Balak, Faraon (coaja generală), Haman, Ahaseurus şi cele şapte naţiuni care ocupă ţara Israel înainte de sosirea evreilor, toate aceste atribute sunt trezite într-o persoană în funcţie de nivelul său. Cu cât există o coajă la o persoană, cu atât mai mult este recompensată cu mai multă sfinţenie.

Ascensiunea începe atunci când punctul din inimă se trezeşte într-o persoană în timp ce este prizoniera forţelor egoiste, Klipot şi în intenţia de a primi pentru sine. În ciuda intenţiei egoiste de a primi în care punctul din inimă este, nu de alegere, ea ridică o rugăciunea (MAN). Deşi rugăciunea este egoistă, în scopul de a primi, este încă o rugăciune a inferiorului, coaja care trezeşte nivelul superior pentru a acţiona.

Apoi, partea superioară începe să lucreze asupra acestei rugăciuni şi o ridică de la un nivel la altul, până la Ein Sof (Infinit). Totuşi, învăţăm numai despre cele trei niveluri: inferior, superior şi cel mai mare. Toate celelalte niveluri funcţionează în acelaşi mod.

Acest trio funcţionează continuu: partea inferioară, partea superioară şi cea mai mare. Inferiorul este în egoism şi superiorul, care simte durerea inferiorului şi ştie cum să o traducă corect, transformă rugăciunea coruptă a inferiorului într-o rugăciune corectată şi o ridică la partea superioară a superiorului, care este în sfinţenie, deconectată de inferiorul corupt. Astfel, în partea superioară a superiorului, există, deja, toată lumina şi puterea necesară pentru a avea grijă de inferior.

Superiorul se ridică la partea superioară a superiorului, cu o dublă rugăciune, rugăciunea inferiorului şi răspunsul său. Astfel, partea superioară a superiorului îi dă dublu faţă de măreţia de care are nevoie pentru a avea grijă de inferior. Când atinge măreţia, poate deja să aibă grijă de inferiorul corupt. Astfel, se pare că “primul născut” numit Patzuf superior primeşte dublu, de la partea superioară a superiorului, partea sa şi partea inferiorului corupt. Aşa funcţionează sistemul.

Aceasta este singura acţiune în corectarea noastră şi ne scoate din Klipot. Astfel, prima condiţie este rugăciunea. Toată munca noastră spirituală, toată realitatea pe care o simţim, este aranjată şi gata să ajute la ridicarea unei rugăciuni superiorului. Nu este nimic decât cererea noastră. Deoarece noi nu putem să efectuăm toate acţiunile, cu excepţia posibilităţii de a cere. De fapt, este ceea ce noi uităm.

În cele din urmă, vom înţelege că nu există nimeni în afară de El şi că, Creatorul este bun şi binevoitor, că există o forţă care acţionează în realitate, după cum este scris: “Eu sunt primul şi Eu sunt ultimul”. Totul este menit să ne ajute să descoperim cererea noastră la un moment dat.

Cererea inferiorului trebuie să fie organizată corect, pentru a dărui. Dacă cerem pentru noi înşine, suntem în Klipot sub dominaţia forţelor impure, egoiste. Dacă noi continuăm să cerem pentru noi înşine, ne vom găsi şi mai mult în acest egoism.

Toate cererile noastre, toate lipsurile, chiar şi stările cele mai ruşinoase, se ridică totuşi. Singura problemă este de a şti în ce formă. Dacă cererile nu sunt în echivalenţă de formă cu superiorul, sunt totuşi acceptate şi influenţează, în continuare, sistemul şi dezvoltarea sa. Dar, în acest caz, forţele ne obligă să ne torturăm şi să vedem lumea şi mai mult, în rău şi întuneric. Avansăm, dar pe drumul suferinţei, la timpul său.

Dacă cererile noastre sunt conforme cu voinţa superiorului, ele trezesc toate nivelurile de corecţie pentru a creşte la Ein Sof şi pentru a ne coborî noua lumină care va permite clarificarea, rectificarea şi umplerea vaselor noastre în scopul de a dărui. Apoi, vom avansa pe drumul “voi grăbi”.

Din pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 22.09.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Ceea ce face o persoană singură, nu este luată niciodată în calcul pentru că ea singură nu este capabilă de acţiuni spirituale. „Spiritual” înseamnă că este direcţionată către corectarea spargerii şi este orientată spre conexiunea care are nevoie de participarea forţei comune. Dacă cineva face ceva de unul singur, acţionează întotdeauna din egoism, pentru că nu este capabil de nicio altă acţiune.

Aşadar, acest tip de efort nu este luat în calcul. Cineva îşi imaginează că depune foarte mult efort, că se privează foarte mult şi că se angajează cu o uriaşă putere; totuşi, eforturile lui nu au niciun rost şi nu vor fi luate în considerare. De-a lungul timpului, începe să fie indignat că nu vede nicio avansare, nu se mişcă deloc; devine dezamăgit de abilitatea lui de a obţine spiritualitatea. Totuşi, asta nu înseamnă că nu este capabil să o obţină; pur şi simplu nu a făcut nimic în direcţia corectă.

Câteodată, este nevoie de până la 10-15 ani pentru a înţelege unde suntem şi pentru a auzi în final ceea ce ni s-a spus de atâtea ori, chiar din prima zi a studiului nostru. Numai după ceva ani începe omul să realizeze faptul că puterea spirituală se poate obţine numai de la grup, de la mediu şi numai în măsura în care acesta se anulează. Omul este capabil să se anuleze chiar dacă nu îşi implică în asta gândurile sau dorinţele, ci numai la nivelul simplu al acţiunilor fizice. Cu cât îşi apleacă capul mai mul, cu atât va accepta mai mult gândurile şi dorinţele altor oameni care sunt orientaţi către spiritualitate. Acelea vor fi gânduri şi dorinţe spirituale, deoarece omul le primeşte suprimându-şi propriul ego! Astfel, va avansa câte un pas; se spune că mai mulţi bănuţi se acumulează într-o sumă mare.

Aşadar, iubirea prietenilor este singura şi unica premisă care serveşte ca pârghie şi trambulină pentru obţinerea scopului. Dacă cineva nu face un „zero” din el însuşi în relaţie cu prietenii săi, nu va obţine forţa spirituală şi nu va înainta cu ajutorul ei.

A înainta înseamnă că, cu ajutorul ei, persoana se poate anula încă odată, apoi primeşte inspiraţie de la grup încă odată şi, prin această inspiraţie ajunge în contact cu Creatorul. Aşadar, este la fel ca şi cu un copil mic comparat cu grupul de adulţi. Primesc o senzaţie de măreţie a scopului relaţionându-mă prin ei la Creator. Aşa avansez, din nou şi din nou, urcând printr-o spirală, avansare numită „în cercuri”.

Nu există alte oportunităţi de a avansa. Reţeaua, singurul vas care a fost spart, este chiar în faţa noastră, chiar în acest moment. Chiar dacă nu putem munci activ cu 99% din vase, pentru că nu vor să devină partenerii noştri în acest tip de muncă, avem totuşi prieteni care ne-au fost daţi de Creator, Cel care ne-a strâns împreună pentru ca noi să ne ajutăm unul pe celălalt, anulându-ne fiecare în faţa celorlalţi, pentru a primi putere de la fiecare dintre noi. Cu ajutorul acestei forţe, vom continua avansarea noastră către Creator.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala din 7/4/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă “Fii mei m-au învins” dacă noi, niciodată, nu vom urca mai sus de Creator?

Răspuns: “Fii mei m-au învins” înseamnă că ei au învins toate greutăţile, au  depăşit toate dificultăţile pe care Creatorul le-a trimis. În situaţia oaspetelui şi a gazdei, nu doar am învins Creatorul, dar L-am folosit. Victoria nu constă în înfrângerea şi tăcerea Lui, ci mai degrabă în folosirea Lui, primind de la El toată dragostea şi dăruirea pe care le stimulează în mine acum, în partea de sus a ruşinii pe care încep să o simt.

Mai întâi, am avut ruşinea că aş putea fi surprins ca şi cum aş fura ceva. Apoi, s-a dovedit că nu sunt un hoţ, ci că am luat un cadou care-mi aparţinea, pe care gazda mi l-a dat prin marea Sa iubire pentru mine. Aceasta provoacă, deja, două tipuri de senzaţii în mine: Bina şi Malchut.

Sentimentul de gazdă este începutul de Bina, fără asta fiinţa creată nu poate exista. Sentimentul de Malchut este ca atunci când vreau să primesc, dar, dacă simt dragostea gazdei şi ruşinea în interiorul Malchut, trebuie să calculez cum să ridic Bina deasupra Malchut.

Dar, dacă ridic Bina deasupra Malchut, nu voi mai simţi ruşinea şi a primi plăcerea este deja o coajă, deoarece Bina începe a servi Malchut. Pe de altă parte, dacă folosesc Malchut cu dorinţa sa de a se bucura împreună cu sentimentul ruşinii şi doresc să îndeplinesc dorinţa lui Bina, Malchut se ridică la Bina, aducând Aviut al său (grosimea) la Bina, forţa dorinţei sale. Prin urmare, Bina se dezvoltă şi se întăreşte. Cu ajutorul forţei care ajută Bina, nivelul lui Moise se dezvoltă, încerc să ating starea de Keter, adeziunea şi apoi încep să corectez Malchut.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 11.09.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Înţeleg că, deasupra dorinţei mele de primire, construiesc intenţia de dăruire prietenilor mei, dar cum pot să ştiu dacă atribui aceeaşi intenţie pentru Creator?

Răspuns: Pe de o parte, există dorinţa de primire şi, pe de altă parte, există Lumina, Creatorul. Ambele trebuie să fie conectate ca una singură. Şi, pentru a le aduce la unitate, a fost creat un sistem: familia, societatea, lumea şi lumile superioare, tot Universul, tot ceea ce există.

Dar, de fapt, acesta implică: dorinţa de primire şi dorinţa de dăruire. Pentru a le alătura şi a aduce unitatea între ele, au fost construite toate mijloacele prin care trebuie să se conecteze. Pe de o parte, este vorba despre o persoană şi, pe de altă parte, este Creatorul. În mijloc, există familia, societatea, grupul, umanitatea, istoria şi ansamblul sistemelor lumilor superioare şi acţiunile lor. Tot ceea ce este între ei este pentru a-i conecta unul cu celălalt.

Dacă o persoană vrea să fie conectată cu Creatorul, atunci, singura ocazie de a se testa este prin grup, adică prin lumile care există între ea şi Creator. Numai astfel se pot conecta.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 05.08.2012, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Originea omului este din maimuţă şi el s-a dezvoltat progresiv, aşa cum a spus marele cabalist Ari, 300 de ani înainte de Darwin. Ari a spus că, corpul fizic al unei persoane provine din maimuţă, în timp ce conţinutul spiritual interior este determinat de o combinaţie de forţe superioare. Cabala tratează persoana în sine şi nu corpul fizic.

Fiecare persoană se dezvoltă graţie relaţiei sale cu mediul său, deoarece ea absoarbe atributele şi opiniile celorlalţi. O persoană nu poate să se dezvolte dacă trăieşte singură în pădure. Ne dezvoltăm graţie integrării noastre reciproce.

Se spune: “Mergeţi şi câştigaţi o viaţă de la celălalt” care, în spiritualitate, înseamnă că toată lumea include pe toată lumea în interiorul ei şi astfel, se dezvoltă. În măsura în care o persoană absoarbe dorinţele celorlalţi, cunoştinţele şi codul de comportament, ea se dezvoltă. Nimeni nu poate să se dezvolte singur (prin el însuşi). O persoană nu se dezvoltă deoarece devine mai inteligentă, ci absorbind de la ceilalţi.

În măsura în care suntem îmbogăţiţi prin încorporarea noastră reciprocă, vom ajunge la noi descoperiri ştiinţifice şi vom descoperi o nouă societate. Nu există niciun alt factor prin care putem descoperi noua realitate, atât în sens corporal cât şi în sens spiritual, cu excepţia cantităţii încorporării noastre şi a conexiunii dintre oameni.

Astfel, extindem vasele noastre de percepţie şi toată lumea se îmbogăţeşte graţie celuilalt şi începem să vedem o imagine, din ce în ce mai complexă. Aceasta include dezvăluirea noilor forţe şi legi, dezvoltarea ştiinţei şi totul este revelat unei persoane în funcţie de complexitatea încorporării ei în toată lumea.

Trăim într-o realitate perfectă şi tot ceea ce este de ştiut despre asta deja există. Totuşi, înainte de a descoperi acest lucru, trebuie să fim uniţi şi să ne conectăm mai puternic cu toate părţile care sunt în fiecare dintre noi. Când începem să reunim aceste piese după spargere, această conexiune permite să descoperim înţelepciunea realităţii, adevărata formă pe care o numim dezvoltarea ştiinţei.

O descoperim mai mult, deoarece fiecare din noi este inclus în toată lumea. Această complexitate, această conexiune, ne permite să înţelegem imaginea realităţii în ciuda separării, comparând plus şi minus, comparând condiţiile şi calităţiile opuse.

Deci, chiar la nivelurile lumii corporale, succesul nostru depinde doar de conexiunea dintre toate părţile îndepărtate. Aceasta determină dezvoltarea nostră mentală şi emoţională, atât corporal cât şi spiritual, după spargere şi corectare. Doar prin conectarea şi completarea corectă reciprocă vom descoperi esenţa generală a realităţii pe care o numi Creator, forţa care este dincolo de orice realitate. Aşa cum este scris: Prin acţiunile Tale noi Te vom cunoaşte, adică vom ajunge la ideea originală că totul a fost creat de El, ca urmare a descoperirii realităţii, forţelor sale şi diferitelor sale fenomene.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 22.09.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie să luăm asupra noastră o muncă străină ego-ului şi care este complet peste puterile sale şi să forţăm grupul să o facă cât mai bine. Apoi, neatingând rezultatul, cerem să aducă problema ca o cerere şi ca un lucrător al Creatorului şi doar atunci vom obţine rezultatul. Cum putem să facem diferenţa, de la început, între nebunie şi prostie şi curaj şi consideraţie? Unde este limita?

Răspuns: Aici, este nevoie de a avea pe cineva care să gestioneze procesul de “aici şi acolo” pentru a aproba şi respinge fiecare detaliu pe care operatorii trebuie să ştie să-l folosească. Deci, ei trebuie să fie la maxim conectaţi între ei, din ce în ce mai mult, astfel încât, cu toate acestea, să se întoarcă la El.

Lumea nu se poate realiza fără un “rege”, fără reprezentanţii săi, fără cei care-i sunt loiali. Omul are nevoie de cineva lângă el, care să ştie mai mult ca el, care vede viitorul şi care evidenţiază direcţia corectă. “Nu este pentru noi, dar vom merge acolo, vom face ceea ce crezi că este drept în aceste limite”.

Această ierarhie trebuie să fie constantă. Printre grupurile noastre nu poate exista un grup care să facă tot ceea ce crede a fi important în alegerea sa şi, în final, să reuşească. Asta deoarece, în mod constant, ego-ul îl însoţeşte şi grupul are nevoie de noi discernăminte, de noi etape de clarificare tot timpul.

Din păcate, nu cred că această mare dependenţă se va diminua cu timpul. Dimpotrivă, va creşte. O ştiu, din relaţia mea mutuală cu Rabash, profesorul meu: cu cât avansam mai mult, cu atât aveam nevoie de el, de fapt, mă apropiam mai mult de el.

În lumea noastră, este exact opusul: cu cât creşte un copil, cu atât devine mai independent, până ce părăseşte casa părinţilor.

În timp ce aici, vă alăturaţi, din ce în ce mai mult, celor care sunt mai mari, în esenţă, ei vă conectează la Creator, pur şi simplu nu eşti gata să mergi fără El. Deci, învăţ acum mai multe de la profesorul meu, decât am învăţat acum treizeci de ani…

 Din a treia parte a Cursului zilnic de Cabala, 20.09.2013, Lecţia pe tema: Sukkot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Uneori, o persoană îşi pierde toate forţele în timpul unei coborâri şi încearcă să scape de munca în grup. Cum putem accelera tranziţia între coborâri?

Răspuns: Nu ar trebui să fugă de grup. Oricine care nu mai vine în grup, în timpul unei coborâri, dăunează întregului grup. Ceilalţi, pur şi simplu, trebuie să-i aducă pe o targă. Prietenii trebuie să fie foarte sensibili la ceea ce se întâmplă în grup. Dacă nu sunt atenţi la prietenii lor care sunt în cădere, care nu mai vin la lecţii, acesta este un semn că nu sunt suficient de serioşi şi că le lipseşte spiritul potrivit pentru a ataca.

Dacă nu credem că fiecare zi este o zi de atac, ca pe front, atunci nu vom înţelege că nu putem câştiga dacă pierdem chiar şi un prieten. Un prieten care cade în luptă, perturbă integritatea armatei şi distruge liniile, dar noi nu suntem conştienţi de asta şi, chiar şi prietenii care cad, nu sunt conştienţi de pagubele pe care le cauzează celorlalţi prieteni. Aceasta înseamnă că, nu muncim la conexiunea dintre noi şi că încetinim progresul nostru.

Noi efectuăm numeroase acţiuni, dar ele ar trebui să fie concentrate pe sentimentul de unitate dintre noi, care este în centrul tuturor eforturilor noastre şi a recompensei noastre. Centrul, locul dezvăluirii Creatorului şi al finalului corecţiei, este în întregime concentrat în punctul conexiunii noastre.

Descoperim ura reciprocă, respingerea şi separarea şi apoi, conexiunea, unitatea şi revelarea Creatorului, doar dacă privim în interiorul acestui punct central de conexiune în grup. Este acelaşi punct pe care trebuie, în mod constant, să-l atingem şi spre care ar trebui să fim atraşi şi singurul punct pe care ar trebui să ne concentrăm.

Dar, în loc de asta, fiecare priveşte în interiorul propriului buzunar.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 13.09.2013, Shamati 33, Sorţii de Yom Kipur şi Haman

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→